Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1537/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1537/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 7256/95/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1537/2015
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. V. U.
Asistent judiciar E. B.
Asistent judiciar C. R.
Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul B. I. - B. în contradictoriu cu pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A./S. Divizia Minieră Tg J. - Unitatea Minieră De Carieră Jilț Nord, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul B. I. -B., personal și asistat de avocat N. C., conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei, pârâta fiind reprezentată de consilier juridic A. L., conform delegației pe care a depus-o la dosarul cauzei.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că la dosarul cauzei s-a depus decizia nr. nr.73 din 13.01.2015 emisă de Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. și Statul de funcții/T., aprobat prin HD nr.66 din 24.10.2014.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul părților.
Avocat N. C. pentru reclamant, având cuvântul, a solicitat admiterea excepției nulității deciziei contestate înregistrată sub nr. nr.4238/08.09.2014 pentru nerespectarea unor condiții de formă ale acesteia, iar pe fondul cauzei admiterea contestației, anularea deciziei nr.4238/08.09.2014 emisă de pârâtă, repunerea reclamantului in situația anterioară emiterii acesteia, pe cale de consecință obligarea pârâtei la reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere și la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data emiterii deciziei de concediere și până la data reintegrării efective. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate in cauză reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar.
Consilier juridic A. L., pentru societatea pârâtă, având cuvântul, a solicitat respingerea excepției nulității deciziei contestate, iar pe fondul cauzei respingerea contestației ca netemeinică și nelegală conform motivelor expuse prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.09.2014, sub nr._, reclamantul B. I. -B. a chemat in judecată pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A./ S. Divizia Minieră Tg-J. - Unitatea Minieră de Carieră Jilț Nord pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr.4238/08.09.2014( înregistrată sub nr._/08.09.2014 in registrul general) emisă de unitatea pârâtă, repunerea reclamantului in situația anterioară emiterii acesteia, pe cale de consecință obligarea pârâtei la reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere și la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data emiterii deciziei de concediere și până la data reintegrării efective;
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate in cauză.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că îndeplinește funcția de economist in cadrul unității pârâte la Unitatea Minieră de Carieră Jilț Nord. Totodată, menționează că îndeplinește funcția eligibilă de Președinte Executiv in cadrul Sindicatului Liber al salariatilor din Complexul Energetic Oltenia.
Că, existând informări cu privire la intenția de concediere, Sindicatul liber al Salariaților din cadrul pârâtei, a emis adresele înregistrate sub nr. 9418/18.06.2014,_/01.08.2014, și_/27.08.2014 prin care a învederat in mod expres că reclamantul îndeplinește funcția de președinte executiv in cadrul sindicatului.
Invederează reclamantul că potrivit prevederilor art. 60 lit. g din Legea nr. 53/2003 concedierea salariaților nu poate fi dispusă ... „ pe durata exercitării unei funcții eligibile într-un organism sindical, cu excepția situației în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârșite de către acel salariat", iar art.220 din același act normativ prevede că „reprezentanților aleși în organele de conducere ale sindicatelor li se asigură protecția legii contra oricăror forme de condiționare, constrângere sau limitare a exercitării funcțiilor lor. (2) Pe toată durata exercitării mandatului, reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediați pentru motive ce țin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariații din unitate". Prevederile legale sunt clare în ceea ce privește instituirea unei interdicții obiective, în sarcina angajatorului, de a modifica sau de a desface contractul individual de muncă al reprezentanților aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale în timpul mandatului, pentru motive neimputabile lor.
Or, potrivit art. 65 și următoarele din Legea nr. 53/2003, pe care se fundamentează decizia de concediere contestată, desființarea locului de muncă al salariatului reprezintă un caz de concediere pentru motive ce nu țin de persoana angajatului, astfel încât astfel încât interdicția de concediere a liderilor sindicali, în condițiile menționate anterior, are caracter obiectiv, în sensul în care legătura dintre calitatea de reprezentant ales în organele de conducere ale sindicatului și concedierea dispusă de angajator în scop de constrângere nu trebuie dovedită, ea fiind prezumată de legiuitor în scopul protecției și garantării libertății sindicale.
Se mai arată că, pe de altă parte, nu sunt respectate nici prevederile art.65 alin.2 din L.53/2003, întrucât concedierea nu are la bază o cauză reală și serioasă, atâta timp cât la nivel de unitate se efectuează noi angajări. Eventual, dacă ar fi existat o cauza reală și serioasă, iar concedierea ar fi una efectivă, nu se mai impunea prelungirea contractului individual de munca al economistei C. A., in luna iunie, salariat care a fost angajat pe perioadă determinată.
In acest sens, reclamantul solicită prin cererea de chemare in judecată, efectuarea unei adrese către ITM Gorj pentru a comunica dacă in anul 2014 – până la data emiterii deciziei de concediere, s-au efectuat noi angajări de personal de către unitatea pârâtă.
Pe cale de excepție, reclamantul a înțeles să invoce nulitatea deciziei contestate, in motivare arătând că potrivit prevederilor art.76 din Legea nr. 53/2003, „Decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu:
a) motivele care determină concedierea;
b) durata preavizului;
c) criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective;
d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64.
Chiar dacă prin adresa nr._/30.07.2014 i-a fost oferit postul de primitor-distribuitor, aceasta nu îndeplinește și complinește dispozițiile art.76, întrucât nu sunt inserate motivele ce determina concedierea și nici lista tuturor locurilor de muncă disponibile in unitate, fapt pentru care se solicită admiterea excepției.
In drept, reclamantul și- a întemeiat cererea pe dispozițiile L.53/2003 si art.453 Cod pr. civ.
In dovedirea, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri pe care le anexează, respectiv: copie conformă cu originalul a cărții de identitate, decizia contestată înregistrată sub nr. 4238/08.09.2014 și sub nr._/08.09.2014 in registrul general emisă de unitatea pârâtă, contractul individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 4294/4740 in Registrul general de evidență a salariaților, actul adițional nr.2 din data de 01.04.2013 la contractul individual de muncă,Anexa nr.1 la Decizia nr.371/11.07.2012, adeverința nr.171 din data de 15.09.2014, adresa nr.158 din 27.08.2014, adresa nr.154 din 31.07.2014, adresa nr.9418 din data de 18.06.2013, Tabel nominal cu membri din conducerea Sindicatului Liber al Salariaților din Complexul Energetic Oltenia, sentința nr. 6375 din 06 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări sociale in dosarul nr._, articole din presă
Legal citată, în condițiile art.205 C.pr.civ. și urm. C.pr.civ., pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamantul B. I. B. ca netemeinică și nelegală, in raport de situația de fapt evocată prin acțiune, de dovezile prezentate si temeiul de drept pe care iși fundamentează pretențiile.
Se arată că, in fapt, prin acțiunea formulată, reclamantul solicită anularea deciziei de concediere nr. 4238 /08.09.2014 emisă de Directorul General Executiv al Societății Complexul Energetic Oltenia, reintegrarea in muncă pe postul deținut anterior concedierii, precum și acordarea tuturor drepturilor salariale de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la integrare.
Prin Decizia nr. 4238 /08.09.2014 emisă de Directorul General Executiv al Societății Complexul Energetic Oltenia s-a dispus ca începând cu data de 09.09.2014 să înceteze contractul individual de muncă al reclamantului, înregistrat cu nr.4294 /4740/31.05.2012, in temeiul art.65 alin. l din Codul muncii, coroborat cu art.70 alin.3 si 7 din Contractul Colectiv de Muncă.
De asemenea, de precizează că reclamantul a fost angajat al Societății Complexul Energetic Oltenia S.A., conform contractului individual de munca încheiat și înregistrat sub nr. 4294 /4740 din 31.05.2012, societate nou înființată ca urmare a reorganizării prin fuziunea prin contopire a . SA, . SA, . SA, și Societății Naționale a Lignitului Oltenia SA, in conformitate cu prevederile HG nr. 1024/2011.
Prin Hotărârea Directoratului nr.7 /05.02.2014 si prin Hotărârea nr.2/11.02.2014 Consiliului de Supraveghere al Societății Complexul Energetic Oltenia S.A. a fost aprobată reorganizarea societății prin concentrarea activităților suport in cadrul aparatului executiv al societății. Astfel, la nivelul subunităților din structura societății au rămas să funcționeze doar activități de producție si in directa dependență cu producția, denumite de mentenanță, destinate întreținerii si susținerii procesului direct productiv, toate celelalte direcții, servicii, compartimente fiind desființate de la nivelul tuturor exploatărilor si sucursalelor, fiind menținute doar in cadrul aparatului executiv.
Reorganizarea fiind de amploare, pentru a evita perturbarea desfășurării activității in ansamblu, având in vedere desființarea acestor structuri funcționale de la nivelul subunităților, respectiv cele financiar contabile, de salarizare si resurse umane, juridice, etc, procesul s-a derulat prin implementare graduală, in etape. Acesta este motivul pentru care, deși reorganizarea a fost aprobata in februarie, anumite compartimente au ajuns a fi desființate abia in august, pentru a minimiza, astfel, riscurile generate de modificarea fluxurilor informaționale și de decizie.
Se învederează de către pârâtă că prin aplicarea măsurilor organizatorice aprobate a fost desființat efectiv C. Bugete Patrimoniu al Unității Miniere de Cariera Jilț Nord din cadrul Sucursalei Divizia Miniera și implicit postul de economist nivel 4 ocupat de reclamant. Au fost, de asemenea, desființate Compartimentele Bugete Patrimoniu ale tuturor subunităților, activitatea de specialitate a societății fiind asigurată doar de Divizia Financiară din cadrul Executivului. Demersurile de reorganizare a activității Societății Complexul Energetic Oltenia S.A. au fost realizate in temeiul dreptului angajatorului prevăzut de Codul muncii, art.40 alin. l lit. a care prevede posibilitatea acestuia să stabilească organizarea și funcționarea unității, in conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990 și a Actului Constitutiv, art.23- Directoratul ia toate masurile necesare pentru conducerea Societății, aferente administrării zilnice", hotărârile sale având caracter obligatoriu.
Aceasta reorganizare a devenit obligatorie de aplicat potrivit Legii 31/1990, in condițiile in care a fost dispusă prin Hotărârea Consiliului de Supraveghere al Societății Complexul Energetic Oltenia SA., precum și prin Hotărârea Directoratului Societății Complexul Energetic Oltenia SA.
De asemenea, se menționează că având in vedere că postul ocupat anterior a fost desființat efectiv, iar reclamantul a refuzat să accepte postul oferit, cu toate elementele ce-l compun, s-a impus aplicarea prevederilor art.65 Codul muncii. Pârâta arată că desființarea locului de munca este efectivă, atunci când acesta este suprimat din structura funcțional - organizatorică a angajatorului și implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării, are o cauza reală când are un caracter obiectiv și este serioasă când are la baza studii temeinice vizând îmbunătățirea activității si nu disimulează realitatea .
Că decizia contestată concretizează o măsură de desfacere a contractului individual de muncă luată de angajator pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, fiind deopotrivă legală și temeinică, iar analizarea cerințelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziei. In acest context, sub aspectul cerințelor de formă, art.74 din Codul muncii prevede că decizia de concediere pentru motive ce nu țin de persoana salariatului se comunică acestuia in scris și trebuie să conțină in mod obligatoriu motivele care determină concedierea, durata preavizului și lista tuturor locurilor de muncă disponibile in unitate, precum și termenul pe care salariatul l-a avut la dispoziție pentru a ocupa un loc de muncă vacant, in condițiile art.64 din Codul muncii. Astfel, reclamantul a fost notificat prin adresa nr.24 182 din 30.07.2014 cu privire la faptul că postul deținut a fost efectiv desființat, oferindu-se un post vacant conform pregătirii profesionale anterioare, de primitor distribuitor și având in vedere că reclamantul a refuzat postul oferit, i-a fost înmânat preaviz, la finalul acestuia fiind emisă decizia de concediere.
Se apreciază de către pârâtă că decizia sus -menționată este legală întrucât conține elementele obligatorii prevăzute de Codul muncii. Astfel, decizia cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază măsura luată, respectiv desființarea locului de muncă ocupat de către contestator ca urmare a reorganizării activității societății, măsura desființării postului din structura acestuia fiind reală, acesta nemaifigurând in noua organigramă și in statele de funcții. De asemenea, analizând statele de funcții si organigramele anterioare si ulterioare concedierii reclamantului, se constată că acesta a refuzat postul vacant oferit, ținând seama de studiile si experiența profesională.
Desființarea locului de muncă al reclamantului a fost hotărâtă în mod statutar și fundamentată pe aspecte de natura economică și organizatorice, măsura desființării postului din structura fiind una reală nemaifigurând in noua organigramă și in statele de funcții.
Astfel, prin Decizia contestată i-a fost adus la cunoștință reclamantului că începând cu data de 28.08.2014 ii încetează contractul individual de muncă, precum si faptul că i se acordă plați compensatorii in cuantum de 8 salarii medii brute pe unitate, plăți pe care acesta le-a și încasat.
Având in vedere desființarea efectivă a postului și refuzul salariatului de a accepta postul oferit, in temeiul prevederilor Codului muncii, se apreciază de către pârâtă că desfacerea contractului individual de muncă, cu acordarea plaților compensatorii, este legală.
Referitor la faptul că la momentul concedierii reclamantul îndeplinea funcția de președinte executiv in cadrul unei organizații sindicale, învederează pârâta că sentința prin care au fost înregistrate modificările la statutul sindicatului in cauză, este pronunțata in 14 martie 2014, ori Hotărârea Directoratului nr.7 prin care s-a dispus reorganizarea și implicit desființarea postului ocupat de contestator este din 5 februarie. De altfel, așa cum se menționează in acțiune, prima adresa a sindicatului prin care informa cu privire la calitatea reclamantului este din 18.06.2014, în consecință, cu mult după momentul când organele de conducere ale societății au hotărât desființarea posturilor.
Arată pârâta că in temeiul art.23 lit.g din Actul Constitutiv al Societății Complexul Energetic Oltenia S.A., conform căruia Directoratul angajează și concediază, stabilește sarcinile si responsabilitățile personalului Societății im conformitate cu politica de personal a societății, decizia contestată a fost emisă in temeiul Hotărârilor Directoratului, necontestate de altfel de către reclamant.
Pentru a proba cele susținute, pârâta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
In drept, și- a întemeiat întampinarea pe dispozițiile art.205 Cod proc. Civ. și Codului Muncii.
Reclamantul a formulat Răspuns la Intâmpinare arătând că susținerile pârâtei sunt nefondate, in mod greșit învederându-se că deține funcția de vicepreședinte in cadrul Sindicatului Liber al Salariaților din Complexul Energetic Oltenia S.A., după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, acesta îndeplinind funcția de Președinte Executiv și membru fondator, iar pe de altă parte intărește susținerile privind pe numita C. A. prin faptul că nu au fost formulate nici un fel de apărări in acest sens.
La dosarul cauzei, pârâta a depus un set de înscrisuri, respectiv adresa nr._/30.07.2014, decizia nr.4238/08.09.2014, actul adițional nr.3/01.01.2014 la contractul individual de muncă, contractul individual de muncă, fișa postului din data de 17.08.2012, din 16.11.2012, 30.05.2013, copie revisal- Raport per salariat, organigrama S.C. C.E.O S.A. – U.M.C. Jilț Nord la data de 19.12.2013, precum și la 31.10.2014, extras din Hotărârea nr.2/11.02.2014, hotărârea nr.7/05.02.2014, stat funcții – tesa, înscrisuri comunicate și reclamantului.
De asemenea, având in vedere dispozițiile stabilite de instanță prin încheierea de ședință din data de 12.02.2015, Inspecția muncii prin Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj a depus la dosar adresa nr.4119 din data de 24.02.2015 prin care învederează că in perioada 01.01._14, pârâta a efectuat un nr de 10 angajări pe perioadă determinată.
Reclamantul a depus la dosar decizia nr.73 din 13.01.2015 emisă de Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., Ștat de funcții - T. aprobat prin HD nr.66 din 24.10.2014.
În conformitate cu dispozițiile art.248 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește excepția nulității deciziei contestate înregistrată sub nr.4238 din 08.09.2014, instanța o constată neîntemeiată urmând să o respingă, cu următoarea motivare:
În speță, se invocă nulitatea deciziei de concediere ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 76 Codul muncii, lit. a și d, respectiv a celor privitoare la motivele care determină concedierea și lista tuturor locurilor de muncă disponibile in unitate și termenul in care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, in condițiile art.64.
Din textul de lege invocat in acest sens, se reține că decizia de concediere trebuie să cuprindă in mod obligatoriu, următoarele elemente: motivele care determină concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorități conform art. 69 alin. 2 lit. d, numai in cazul concedierilor colective, precum și lista tuturor locurilor de muncă disponibile in unitate și termenul in care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, in condițiile art.64.
Cu privire la dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. a din Codul muncii se constată că motivele care au determinat concedierea sunt precizate și descrise de către pârâtă, in sensul legii.
În concret, instanța reține că decizia de concediere cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 76 lit. a Codul muncii, în sensul că motivele de fapt și care au determinat concedierea sunt menționate in considerentele deciziei contestate, respectiv reorganizarea societății prin concentrarea activităților suport in cadrul aparatului executiv al societății și consolidarea activităților de producție și mentenanță in cadrul subunităților, prin aplicarea măsurilor organizatorice aprobate fiind desființat efectiv C. Bugete Patrimoniu al Unității Miniere de Carieră Jilț Nord din cadrul Sucursalei Divizia Minieră a societății și, implicit, postul de economist nivel4 ocupat de către reclamant.
Condiția înscrisă în art. 76 alin. 1 lit. d din Codul muncii referitoare la înserarea în cuprinsul deciziei de concediere a listei tuturor locurilor de muncă disponibile din unitate și a termenului în care salariați urmează să opteze pentru un loc de muncă în condițiile art. 64 din Codul muncii este valabilă în cazul concedierilor prevăzute de art. 61 lit. c și d Codul muncii, în cazul concedierii întemeiate pe dispozițiile art. 65 Codul muncii nefiind prevăzută de către legiuitor această obligație.
In acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.6/2011, prin care s-a statuat că dispozițiile art.76 alin 1 lit. d din Codul muncii nu se aplică in situația in care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, in temeiul art.65 din Codul muncii. S-a reținut că dispozițiile art.64 din Codul muncii la care fac trimitere dispozițiile art.74 alin.1 lit. d din Codul muncii, prevăd la alin.1 că, in cazul in care concedierea se dispune pentru motive prevăzute la art.61 lit. c și d, precum și pentru motivul prevăzut la art.56 lit. e, angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante in unitate, compatibile cu pregătirea profesională, sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicina muncii. Dispozițiile art.64 din Codul muncii au in vedere numai situațiile in care concedierea se întemeiază pe motivele prevăzute la art.61 lit. c și d și la art.56 lit. e din Codul muncii.
Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că decizia de concediere trebuie să conțină lista tuturor locurilor de muncă disponibile in unitate și termenul in care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, numai in situația in care concedierea se dispune pentru motive care țin de persoana salariatului, pentru inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat, pentru necorespundere profesională, precum și in cazul încetării de drept a contractului individual de muncă, ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in muncă a persoanei care a ocupat anterior acest post.
Se reține că art.64 alin.1 din Codul muncii are caracter de excepție, de strictă interpretare, astfel că orice extindere a sferei situațiilor avute in vedere de art.64 in care dispozițiile art.74 alin.1 lit. d trebuie aplicate, este nelegală. Ca atare, dispozițiile legale înscrise in art.74 alin.1 lit. d din Codul muncii, nu pot fi extinse și la situațiile in care concedierea s-a dispus in temeiul art.65 din Codul muncii, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, ca și in cauza dedusă judecății.
Analizând decizia contestată, raportat la criticile care au stat la baza invocării excepției de nulitate a acesteia, instanța constată că au fost respectate elementele obligatorii instituite de textele de lege aplicabile și anterior precizate. Pe cale de consecință, instanța reține că decizia de concediere nu poate fi sancționată cu nulitatea.
Pe fondul cauzei, analizând întregul material probatoriu, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține că este întemeiată contestația reclamantului, pe cale de consecință va anula decizia de concediere pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, reclamantul B. I. -B. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 4238 din 08.09.2014 emisă de societatea pârâtă și înregistrată în registrul general sub nr._/08.09.2014, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei anterior menționate, iar pe cale de consecință repunerea sa în situația anterioară emiterii deciziei și reîncadrarea pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere, cu plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, începând cu data emiterii deciziei de concediere și până la data reintegrării efective indexate, majorate și reactualizate, cu cheltuieli de judecată.
Se reține că prin decizia 4238 din 08.09.2014, reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă înregistrat sub nr.4294/4740/31.05.2012, începând cu data de 09.09.2014, in temeiul art. 65 alin.1 din Codul muncii, motivul care a stat la baza concedierii fiind reorganizarea societății prin concentrarea activităților suport in cadrul aparatului executiv al societății și consolidarea activităților de producție și mentenanță in cadrul subunităților, prin aplicarea măsurilor organizatorice aprobate fiind desființat efectiv C. Bugete Patrimoniu al Unității Miniere de Carieră Jilț Nord din cadrul Sucursalei Divizia Minieră a societății și implicit, postul de economist nivel 4 ocupat de către reclamant.
Instanța constată din înscrisurile aflate la dosarul cauzei că la data emiterii deciziei de concediere, respectiv la data de 08.09.2014, reclamantul îndeplinea o funcție eligibilă într-un organism sindical, respectiv președinte executiv in cadrul Sindicatului Liber al Salariaților din Complexul Energetic Oltenia-structură sindicală legal constituită, aspect adus la cunoștință societății pârâte (fapt ce reiese din Tabelul nominal cu membri din conducerea Sindicatului- anexă la adresa înregistrată sub nr.9418 din 18.06.2013, filele 16-18), având acest drept, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu dispozițiile art.8 din același act normativ.
Pârâta a fost înștiințată oficial, in repetate rânduri, despre funcția de președinte executiv pe care o deținea reclamantul, așa cum se constată din adresa nr.9418 din 18.06.2013, adresa nr.154 din 31.07.2014, precum și adresa nr.158 din 27.08.2014 emise de către Sindicatul Liber al salariaților din Complexul Energetic Oltenia S.A, apărarea pârâtei constând în faptul că sentința prin care au fost înregistrate în Registrul persoanelor juridice ale Judecătoriei Motru modificările la statul sindicatului în cauză a fost pronunțată în 14.03.2014, iar Hotărârea Directoratului nr. 7 prin care s-a dispus reorganizarea și implicit desființarea postului ocupat de reclamant a fost în data de 5.02.2014 și că prima adresă a sindicatului prin care informa cu privire la calitatea reclamantului este ulterioară datei la care organele de conducere ale societății au hotărât desființarea posturilor, sens în care la momentul în care organele de conducere ale societății au hotărât desființarea postului reclamantul nu executa funcție eligibilă în sindicat, apărare inlăturată de altfel de către instanță.
Prin urmare, la data concedierii reclamantul beneficia de protecția prevăzută de art. 60 alin. 1 lit. g din Codul muncii care prevăd că, “concedierea nu poate fi dispusă… g) pe durata exercitării unei funcții eligibile într-un organism sindical, cu excepția situației în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau abateri disciplinare repetate săvârșite de către acel salariat”, pentru a beneficia de protecția legii impunându-se a fi indeplinite trei condiții și anume:să fie vorba de o funcție elective, să fie vorba de o funcție de conducere precum și să fie adusă la cunoștința angajatorului
Astfel, textul de lege mai sus menționat face referire la data concedierii și nu la data la care organele de conducere ale societății au hotărât desființarea posturilor, conform Hotărârii Directoratului nr. 7 prin care s-a dispus reorganizarea și implicit desființarea postului ocupat de către reclamant.
Interdicția de concediere a liderilor sindicali, în condițiile textului de la art. 60 alin. 1 lit. g, are un caracter obiectiv, în sensul în care legătura dintre calitatea de reprezentant ales în organele de conducere ale sindicatului și concediere dispusă de angajator în scop de constrângere nu trebuie dovedită, ea fiind prezumată de legiuitor în scopul protecției și garantării libertății sindicale.
Așa cum s-a menționat mai sus, interdicția de concediere a liderilor sindicali in condițiile amintite are caracter obiectiv, in sensul in care legătura dintre calitatea de reprezentant ales in organele de conducere ale sindicatului și concedierea dispusă de angajator nu trebuie dovedită, ea fiind prezumată de legiuitor in scop de protecție și garantare a libertății sindicale. In contextul celor expuse, cum calitatea reclamantului de președinte executiv in cadrul Sindicatului Liber al Salariaților din Complexul Energetic Oltenia a fost dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, motivele pârâtei vizând contestația, nu sunt întemeiate.
Potrivit art. 220 alin. 1 Codul muncii, reprezentanților aleși în organele de conducere ale sindicatelor li se asigură protecția legii contra oricăror forme de condiționare, de constrângere sau limitare a exercitării funcțiilor lor, respectarea interdicției anterior menționate fiind obligatorie pentru angajator. Această interdicție este prevăzută și în măsurile de protecție împotriva concedierii date de dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social. Dispozițiile legale mai sus menționate stabilesc măsurile de protecție pentru asigurarea condițiilor și climatului de securitate necesare indeplinirii sarcinilor salariaților aleși in conducerea organizațiilor sindicale, aceste măsuri fiind menite să impiedice decizia unilaterală a angajatorului de a inceta raporturile de muncă, respectiv de a concedia salariatul lider sindical in îndeplinirea mandatului încredințat acestuia.
Cum în speță, reclamantul deținea funcția de președinte executiv în cadrul unei organizații sindicale, respectiv Sindicatul Liber al Salariaților din Complexul Energetic Oltenia SA, acesta beneficia de protecția acordată prin dispozițiile legale menționate, sub aspectul emiterii deciziei de concediere.
În concret, instanța reține că în speță operează interdicția de concediere a liderului sindical B. I.- Bodgan, in calitatea sa de președinte executiv, în condițiile dispozițiilor art. 60 alin. 1 lit. g din Codul muncii, coroborate cu dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, situație în care nu vor mai fi analizate celelalte motive de nelegalitate și netemeinicie ale deciziei de concediere invocate de reclamant.
Pentru aceste considerente și cu motivarea mai sus expusă se va admite contestația reclamantului, pe cale de consecință va fi anulată decizia de concediere nr.4238 din 08.09.2014 înregistrată în registrul general sub nr._/08.09.2014 emisă de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., și se va dispune repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii deciziei, cu reîncadrarea acestuia pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere. De asemenea, va fi obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat, începând cu data emiterii deciziei de concediere și până la data reintegrării efective .
În baza art.453(1) din Codul de procedură civilă, cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu de avocat, aceasta va fi admisă, întrucât reclamantul a făcut dovada existenței si întinderii cheltuielilor prilejuite de prezentul proces, prin urmare instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată in cuantum de 800 de lei, reprezentând onorariu de avocat dovedit prin chitanța din 09.02.2015, depusă la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția nulității deciziei de concediere invocată de reclamant.
Admite contestația formulată de către reclamantul B. I. -B., cu domiciliul in Tg-J., ., ., ., CNP_ în contradictoriu cu pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. - S. Divizia Minieră Tg J. - Unitatea Minieră De Carieră Jilț Nord, cu numărul de ordine în registrul comerțului J_, Cod fiscal RO30267310, cu sediul in Tg-J., ., nr.5, județul Gorj.
Anulează decizia nr. 4238 din 08.09.2014 înregistrată în registrul general sub nr._/08.09.2014, emisă de pârât.
Repune reclamantul în situația anterioară emiterii deciziei și dispune reîncadrarea acestuia pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere .
Obligă pârâtul la plata către reclamant a drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat, începând cu data emiterii deciziei de concediere și până la data reintegrării efective .
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Sentință executorie .
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. V. U. | Asistent judiciar, E. B. | Asistent judiciar, C. R. |
Grefier, L. C. |
Red. CR/ex.4
22 Aprilie 2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2469/2015. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1541/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
