Obligaţie de a face. Sentința nr. 3873/2015. Tribunalul GORJ

Sentința nr. 3873/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 3873/2015

Dosar nr._

Cod operator 2443/2442

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentința Nr. 3873/2015

Ședința publică de la 05 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: D. C.

Asistent judiciar: N. M.

Asistent judiciar: R. N.

Grefier: E. L. B.

Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor din ședința publică din 28.09.2015, privind acțiunea formulată de către reclamantul C. C., în contradictoriu cu pârâta U. „C. B.” TG-J., având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile pe fondul cauzei au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 28.09.2015.

Deliberând, instanța pronunță următoarea sentință:

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față:

Prin acțiunea înregistrată la data de 31.03.2015, sub nr._, pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâta U. „C. B.” TG-J., a solicitat ca, în urma probelor ce se vor administra și a hotărârii ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr. 560 din 20.02.2015 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi efectuate în acest dosar.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, conform art. 1 din Decizia nr. 560 din 20 02.2015 „ Începând cu data de 13.02.2015 se retrage gradația de merit acordată domnului prof. univ. dr. C. C.”.

A considerat reclamantul că decizia nr 560 din 20 02 2015 este lovită de nulitate absolută din următoarele motive:

A fost sancționat prin decizia mai sus amintită cu retragerea gradației de merit, în acest mod încălcându-se în mod flagrant prevederile Legii 53/2003 Codul Muncii cu modificările și completările ulterioare. In cuprinsul deciziei 560 din 20.02.2015 se motivează ca baza legală pentru retragerea acestei gradații de merit decizia nr 140 din 29.01.2015 și decizia nr 503 din 19.02.2015 ale rectorului Universității „C. B." din Tg-J. (existând litigii pe rol la Tribunalul Gorj) ca sancționare disciplinară a sa ca și cadru didactic al instituției. Conform prevederilor art. 249, alin 2 din Codul Muncii cu modificările și completările ulterioare: „Pentru aceeași abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancțiune".

De asemenea, s-au încălcat și prevederile Contractului Colectiv de Muncă unic la nivelul Universității „C. B.", în raport de art. 34 alin 2 ce prevede că „Personalul didactic din învățământul superior beneficiază de gradație de merit, acordată prin concurs".

Mai mult, art. 311 alin 1 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare prevede că „ Personalul didactic din învățământul superior beneficiază de gradație de merit, acordată prin concurs. Această gradație se acordă pentru 16% din posturile didactice existente la nivelul instituției de învățământ superior și reprezintă 25% din salariul de bază Gradația de merit se acordă pe o perioadă de 5 ani".

Având în vedere că acordarea gradației de merit a fost făcută prin concurs, aceasta este un drept câștigat motiv pentru care măsura retragerii gradației nu se putea dispune, în mod unilateral, ci doar prin acordul părților sau printr-o decizie a unei instanțe judecătorești.

Art. 41 alin 1 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii cu modificările și completările ulterioare prevede .Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților" iar alineatul (3) al aceluiași articol prevede „Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:

a) durata contractului;

b) locul muncii;

c) felul muncii;

d) condițiile de muncă:

e) salariul;

J) timpul de muncă și timpul de odihnă."

In aceste condiții modificarea contractului individual de muncă ,în privința salariului (de bază și sporuri ) nu poate fi făcută fără acordul reclamantului sau fără o decizie a unei instanțe judecătorești.

A făcut mențiunea că a primit această decizie în data de 02.03.2015.

Reclamantul a anexat, în copie xerox, în dublu exemplar Decizia nr. 560/20.02.2015 și și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii 53/2003 - Codul muncii republicat.

Pârâta U. „C. B.” a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică și nelegală, menținerea deciziei rectorului nr. 560/20.02.2015, respingerea capătului de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, pârâta a invocat excepția necompetenței funcționale a secției, solicitând trimiterea cauzei la Secția C. Administrativ și Fiscal cu motivarea că decizia contestată este un act administrativ în sensul Legii 554/2004 și nu un act specific dreptului muncii.

Aceeași pârâtă a invocat excepția lipsei plângerii prealabile susținând că reclamantul avea obligația, înainte de a se adresa instanței, să formuleze plângere prealabilă împotriva deciziei precum și împotriva Hotărârii Senatului Universitar nr. 3/13.02.2015 și a Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 46/28.01.2015 care reprezintă actele administrative principale.

Ca o consecință a primei excepții, s-a invocat și excepția tardivității introducerii contestației, susținându-se că de la data adoptării celor două acte administrative principale și până la data introducerii prezentei acțiuni au trecut mai mult de 30 de zile.

Totodată, pârâta a solicitat ca instanța de fond să aibă în vedere faptul că, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul sau se bazează pe prezumția autenticității si veridicității, fiind el însuși titlu executoriu. Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative sa nu încalce legea, cat si ca toate deciziile lor sa se întemeieze pe lege. El impune, in egala măsura, ca respectarea acestor exigente de către autorități sa fie in mod efectiv asigurata. Prin urmare, in procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru (acest echilibru este asigurat de către subscrisă prin aprobarea acestei metodologii), această acțiune a subscrisei de aprobare a unei metodologii interne, proprii, nefiind discreționară.

Această stare de confuzie în care se află contestatorul, datorită necunoașterii legii, nu argumentează în fapt și în drept această solicitare.

Referitor la invocarea de către contestator a faptului ca, ar fi fost sancționat cu retragerea

salariului de merit, aceasta tehnica si tactica a domniei sale de autovictimizare, dar si de inducere in eroare a instanței de judecata, nu are nici un temei legal. In primul rând, retragerea gradației de merit nu este o sancțiune disciplinara, întrucât sancțiunile disciplinare ce se pot aplica personalului didactic universitar sunt expres prevăzute prin dispozițiile art.312-314 din Legea nr.1/2011 - Legea educației naționale, cu modificările si completările ulterioare.

Retragerea gradației de merit, nefiind sancțiune disciplinara, nu pot fi invocate si reținute dispozițiile art.249 alin.2 din Codul muncii, referitoare la imposibilitatea aplicării mai multor sancțiuni pentru aceeași abatere disciplinara. De altfel se poate constata acest lucru, din modul de emitere a deciziei, in ceea ce privește temeiul de drept privind întreaga procedura in cazul abaterilor disciplinare, ca decizia contestata nu este una de sancționare disciplinara. In alta ordine de idei, nu se pot invoca toate prevederile Codului muncii, întrucât însuși acesta prevede in mod clar si explicit posibilitatea aplicării normelor speciale derogatorii in cazul statutelor speciale, precum un cadru didactic, căruia i se aplica Legea educației naționale nr. 1/2011.

In ceea ce privește invocarea de către reclamant a prevederilor art.34 alin.2 din Contractul Colectiv de Munca privind acordarea prin concurs a gradației de merit pentru personalul didactic, acestea nu au fost încălcate, întrucât acest Contract Colectiv cuprinde clauze legale generale, inclusiv acest aspect, așa cum prevede de altfel si art.311 alin. l din Legea nr.1/2011 - Legea educației naționale, cu modificările si completările ulterioare.

A precizat pârâta că în opinia reclamantului, daca obții o gradație de merit prin concurs, acesta este un drept câștigat, indiferent de ce faci ca si cadru didactic, indiferent de modul cum îți îndeplinești sarcinile de serviciu si chiar daca ai fost sancționat disciplinar in repetate rânduri.

Fiecare scoală, liceu, universitate, fiecare autoritate sau instituție publica etc. prevede in plan intern si este cat se poate de logic, ca o persoana sancționată disciplinar sau altfel sa nu mai beneficieze de gradație de merit / salariu de merit / promovare etc. Este absurd, a arătat pârâta, sa admiți ca un salariat sancționat disciplinar să mai poate beneficia de astfel de recompense.

Tot in opinia reclamantului gradația de merit este asimilata salariului, însă tot domnia sa

precizează ca se acorda pe durata determinată (5 ani). Gradația de merit nu are nici cea mai mica

legătura cu salariul (care este format din cu totul alte elemente) si nici cu contractul individual de

munca a cărui modificare presupune obligatoriu acordul salariatului.

Față de legalitatea si temeinicia decizia contestate, aceasta se impune a fi analizata, in egala măsura prin prisma Regulamentului privind acordarea gradației de merit la nivelul UCB, in vigoare, se aplica in mod corespunzător si a stat la baza fundamentării deciziei contestate.

De asemenea, toate instituțiile de învățământ superior au un astfel de Regulament/ Metodologie, care cuprind si reglementari privind retragerea gradației de merit, in situația constatării unei abateri disciplinare.

Analizând cererea reclamantului raportat la probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Tribunalul constată și reține următoarele:

Prin decizia nr. 560 din 20.02.2015 emisă de rectorul Universității C. B. reclamantului i s-a retras gradația de merit începând cu data de 13.02.2015, reținându-se în sarcina acestuia două sancțiuni disciplinare anterioare și anume ,,avertisment scris” aplicat prin decizia nr. 140/29.01.2015 și ,, diminuarea salariului de bază cu 50% pe o perioadă de 3 luni” aplicat prin decizia nr.503/19.02.2015.

Prin contestația de față, reclamantul a susținut că în cauză au fost încălcate prevederile art. 249 alin. 2 Codul Muncii unde se arată că „ pentru aceeași abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancțiune”; că, în condițiile în care a fost sancționat de mai multe ori pentru aceeași faptă, decizia este lovită de nulitate absolută.

De asemenea, a susținut reclamantul că s-au încălcat și prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivelul Universității C. B. care, la art. 34 alin. 2 prevede că” personalul didactic din învățământul superior beneficiază de gradație de merit acordată prin concurs”.Totodată, a invocat și dispozițiile art. 311 alin. 1 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 care prevede că „ personalul didactic de învățământul superior beneficiază de gradație de merit, acordată prin concurs”.

Raportat la cele de mai sus și având în vedere că acordarea gradației de merit s-a făcut prin concurs, reclamantul a învederat instanței că acesta este un drept câștigat și drept urmare retragerea gradației de merit nu se putea dispune în mod unilateral ci doar prin acordul părților sau printr-o decizie a instanței se judecată.

Susținerile reclamantului nu sunt întemeiate.

Potrivit art.312 alin.2 din Legea nr.1/2011,, Sancțiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic și de cercetare sunt următoarele:

a) avertisment scris;

b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere, de îndrumare și de control;

c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții didactice superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licență;

d) destituirea din funcția de conducere din învățământ;

e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.”

Prin urmare, retragerea gradației de merit nu este o sancțiune disciplinară, și ca atare nu sunt incidente dispozițiile art. 249 alin. 2 din Codul Muncii care preved că ,,pentru aceeași abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancțiune.”

Cât privește temeinicia deciziei contestate este cert că aceasta trebuie analizată prin prisma Regulamentului privind acordarea gradației de merit la nivelul Universității C. B. care a fost aprobat prin Hotărârea Senatului Universitar cu nr. 104/03.02.2012.

Dispozițiile art.8 alin. 4 din Regulamentul menționat prevăd că “ în momentul constatării unei abateri disciplinare săvârșite în perioada acordării gradației de merit, aceasta se retrage persoanei în cauză”.

Cum reclamantul fusese sancționat disciplinar de două ori, este evident că retragerea gradației de merit apare ca o consecință a sancțiunii disciplinare.

Astfel, prin decizia nr. 140/29.01.2015 reclamantul a fost sancționat cu “ avertisment scris” pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu și anume refuzul de a îndeplini sarcini de serviciu stabilite prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.520 din 27.10.2014, privind participarea la acțiuni circumscrise campaniei de promovare a Universității în liceele de pe raza județului Gorj iar prin decizia nr. 503/19.02.2015 s-a procedat la diminuarea salariului pe o perioadă de 3 luni, cu 50%, pentru o altă faptă.

Față de cele ce preced instanța apreciază că decizia contestată în cauză este legală și temeinică urmând a fi menținută, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de către reclamantul C. C., având CNP_ și domiciliul în Tg.J., .. 93, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta U. „C. B.” Tg-J., cu sediul în Tg.J., .. 30, județul Gorj.

Cu apel în 10 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 05 Octombrie 2015, la Tribunalul Gorj.

Președinte,

D. C.

Asistent judiciar,

N. M.

Asistent judiciar,

R. N.

Grefier,

E. L. B.

Red C.D.

4ex/04.11.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 3873/2015. Tribunalul GORJ