Obligaţie de a face. Sentința nr. 1214/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1214/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 1214/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 1214/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. M.
Asistent judiciar N. M.
Asistent judiciar R. N.
Grefier N. R.
Pe rol fiind soluționarea cererii pentru acordare drepturi bănești – plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare reclamanta C. D. în contradictoriu cu pârâții C. T. Mătăsari și C. L. Mătăsari.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
În temeiul art. 223 alin.3 si art..411 alin.1 pct.2 Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu împiedică judecarea cauzei, având în vedere cererea scrisă a reclamantei de judecare a cauzei și în lipsa părților.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 131 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011.
În temeiul art.258 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți, considerând-o admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța o retine spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 20.11.2014, sub nr._, reclamanta C. D. a chemat în judecată pârâtul C. T. Mătăsari și C. L. Mătăsari, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtului la plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15% din salariul de bază, pentru că în realizarea sarcinilor de serviciu, acesta lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, începând cu luna noiembrie 2011 și până la data de 30.10.2012, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și plata dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite;
- plata în viitor a acestor sume compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul didactic de predare, pentru ca în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, până la data la care nu va mai îndeplini condițiile legale pentru acordarea acestora, ca urmare a modificării legislației în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că până la data de 31 decembrie 2009, salarizarea personalului didactic de predare și pregătire/instruire practică și a personalului didactic auxiliar a fost reglementată printr-o . acte normative (legi, hotărâri ale Guvernului, ordine ale ministrului de resort), precum și prin contractele colective de muncă. Intre aceste drepturi, se regăsește și sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru.
A precizat reclamantul că până la data de 31 decembrie 2009, în funcție de condițiile în care și-a desfășurat activitatea, a beneficiat de sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase în cuantum de 15% din salariul de bază, având în vedere Legea nr. 128/1997, Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național și Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de R. de Învățământ. În plus, art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 prevedea că în anul 2010, personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009, își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar în Anexa nr. II, s-a prevăzut că în raport de condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate personalului salarizat, cu respectarea dispozițiilor legale următoarele categorii de sporuri: sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective și sporul pentru condiții grele de muncă de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat în astfel de condiții.
De asemenea, potrivit art. 6, alin. 1 din OUG nr. 1/2010, în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2009 și această ordonanță sunt mai mici decât cele avute în luna decembrie 2009, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența.
Ulterior, posibilitatea acordării sporului pentru condiții periculoase de până la 15%, a fost prevăzută și prin Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010.
În opinia reclamantului, faptul că și în anul 2011 personalul didactic trebuia să beneficieze de sporul pentru condiții periculoase de muncă, rezultă și din prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ. Astfel, în anexa nr. 5 ce reglementează metodologia de calcul a drepturilor salariale, la art. 9 alin. 1 se prevede că în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
În ceea ce privește anul 2012, prin Legea nr. 283/2011 pentru aprobarea OUG nr. 80/2010 s-a prevăzut că salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se menține la același nivel cu cel acordat pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Referitor la anul 2013, în materia salarizării personalului din sectorul
bugetar este aplicabilă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea
salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte
normative, precum si unele măsuri fiscal-bugetare (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
845/13.12.2012), care face însă trimitere expresă la actul normativ citat la pct. VI:
„ Art. 2. Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
A menționat reclamanta că salarizarea personalului didactic din didactic auxiliar din învățământ în anul 2014se realizează în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) și alin. (4) din Ordonanța de Urgență nr. 103/2013, conform cărora:
„(3) In anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(4) In anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
Reclamantul a susținut că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 20 alin. (1) din Constituția României și implicit documentele internaționale ratificate de România
sau la care România este parte - respectiv - art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care consacră dreptul persoanei fizice la
respectarea bunurilor sale.
De altfel, instanțele de judecată au reținut deja, în mii de dosare având ca obiect plata diferențelor salariale cuvenite personalului didactic, faptul că în practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de «bunuri». în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cuprinde atât «bunuri actuale», cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin «o speranță legitimă» în exercitarea efectivă a dreptului său (...). Sentințele respective sunt definitive și irevocabile.
In ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor - interese sub forma dobânzii legale, a învederat reclamantul următoarele aspecte, reclamantul a invocat art. 1530 din Codul civil, potrivit căruia creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației. De asemenea, a invocat și prevederile art. 1535 alin. 1 Cod civil, conform cărora în cazul în care o sumă de bani nu este plătită, la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Referitor la capătul de cerere privind plata în viitor a acestor sume compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul didactic de predare și didactic auxiliar care, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, până la data la care nu vor mai îndeplini condițiile legale pentru acordarea acestora, ca urmare a modificării legislației în vigoare în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a învederat reclamantul următoarele aspecte:
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 34 alin. (2), ale art. 194 coroborate cu cele ale art. 148 alin. (1) teza a II-a din Noul Cod de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 28 și art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 1 alin. (5), art. 20 alin. (1), ale art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, ale art. 41 alin. (2) și (5) din Constituția României, ale art. 48, art. 50 alin. (12) si art. 146 din Legea nr. 128/1997, ale art. 8 din H.G. nr. 281/1993, precum și pe prevederile mai sus citate din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. învățământ, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel N. pe anii 2007-2010, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învățământ Preuniversitar, ale Legii-cadru nr. 330/2009, ale O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, ale Legii nr. 63/2011, ale Legii nr. 283/201 1, ale O.U.G. nr. 84/2012 Di ale O.U.G. nr. 103/2013.
Reclamanta a depus la dosar, în copie xerox următoarea înscrisuri: cartea de identitate, certificat de căsătorie, adeverința nr.5252/12.11.2014, sentința civilă nr.2197/2009 pronunțată în dosarul nr._/95/2008, deciziile nr.10/2009, 107/2012, buletin de determinarea prin expertizarea locurilor de muncă nr.35/2009, nr.152/2012, state de plată.
Deși legal citat pârâtul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile aplicabile prezentei cauze, tribunalul urmează se respingă acțiunea de față, cu următoarea motivare:
Reclamanta C. D. este angajată la C. T. Mătăsari în funcția de bibliotecar, așa cum rezultă din adeverința nr. 5225/12.11.2014, emisă de instituția de învățământ.
Prin cererea formulată, reclamanta C. D. a solicitat pârâtului la plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15% din salariul de bază, începând cu luna noiembrie 2011 și până la data de 30.10.2012, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și plata dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite, precum și plata în viitor a acestor sume compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
În esență, reclamanta a susținut că bază, pentru că în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, iar legislația în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2010 permitea acordarea sporului în discuție.
Instanța reține că potrivit art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Ori, așa cum rezultă din adeverința nr. 5237/12.11.2014 aflată la fila 18 din dosar, reclamanta a beneficiat în martie 2009-februarie 2010 și din luna noiembrie 2012-mai 2013 de sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase, astfel că nu poate susține că art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 și respectiv dispozițiile OUG nr. 1/2010 nu au fost corect implementate..
Prin decizia nr. 10/2009 emisă de unitatea școlară, reclamantei i s-a acordat sporul pentru condiții vătămătoare de 10% pentru anul școlar 2009-2010. Nu există însă dispoziții de sistare a sporului acordat reclamantei.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Anexa nr. II din Legea nr. 284/2010, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. La alineatul 2 se prevede că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul prevăzut la art. 21 din prezenta lege, elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Începând cu 13 mai 2011, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar a fost reglementată de Legea nr. 63/2011. Astfel, a fost adoptată Metodologia de calcul a salariilor, iar în conformitate cu prevederile art. 9 alin. 1 din această metodologie, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. La alineatul 2 se precizează că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Până la aprobarea regulamentului prevăzut la alin. (2), sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții, potrivit art. 9 alineatul 3.
Așa cum se poate observa, dispozițiile legale enunțate anterior reglementează posibilitatea ca persoanele care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare să poată primi un spor de până la 15% din salariul de bază și nicidecum posibilitatea acordării de sume compensatorii, cum solicită reclamantul. Ori, potrivit art. 22 alin. 6 cod de procedură civilă, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele investirii.
Având în vedere că reclamanta a solicitat să-i fie acordate sume compensatorii, iar nu sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase, spor prevăzut de legislația în vigoare începând cu ianuarie 2010, instanța urmează să respingă cererea formulată de acesta.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta C. D., CNP_, domiciliată în Mătăsari, ., jud. Gorj, contradictoriu cu pârâții C. T. Mătăsari cu sediul în Mătăsari, ., jud. Gorj și C. L. Mătăsari cu sediul în Mătăsari, jud. Gorj.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, T. M. | Asistent judiciar, N. M. | Asistent judiciar, R. N. |
Grefier, N. R. |
Red:R.N. 17 Martie 2015/Ex.5
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2658/2015. Tribunalul GORJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
