Obligaţie de a face. Sentința nr. 3779/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3779/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 3516/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 3779/2015
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. G.
Asistent judiciar O. F. P.
Asistent judiciar R. N.
Grefier T. U.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâta . SA, având ca obiect contestație înștiințare de preaviz.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul P. G. și consilier juridic P. B. M. pentru pârâta . SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură de către reclamant note de ședință.
După care constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat s-a acordat cuvântul părților prezente cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reclamantul P. G. a solicitat respingerea excepției și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Consilier juridic P. B. M. pentru pârâta . SA a solicitat admiterea excepția inadmisibilității acțiunii și respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.
Instanța reține cauza în vederea soluționării excepției.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.05.2015 pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamantul P. G. a chemat în judecată pârâta . SA solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea înștiințării de preaviz nr. 880/27.04.2015 emisă de Societatea C. E. Oltenia SA și implicit a disponibilizării sale, cu motivarea că la emiterea înștiințării au fost încălcate dispozițiile art. 60 alin. 1 lit. g din Codul muncii, prevederile art. 220 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 – legea dialogului social.
S-a susținut în esență de către reclamant că este vicepreședinte al S.M.E.O. (Sindicatul Mine Energie Oltenia) și lider de sindicat la Mentenanță Rovinari – Secția Mecanică conform adeverinței nr. 124/20.05.2015.
Că, în conformitate cu dispozițiile art. 60 alin. 1 lit. g din Codul muncii și art. 220 alin. 1 și 2 din Legea nr. 40/2011, organele de conducere ale sindicatelor sunt protejate prin lege pentru a nu fi disponibilizate pe timpul mandatului, argumente pe care le-a adus la cunoștință conducerii Societății C. E. Oltenia SA prin contestația nr._/23.04.2015 fără să primească un răspuns în termenul legal de 30 de zile.
Că, această acțiune de disponibilizare prin înștiințarea cu preaviz i-a produs probleme grave de sănătate, necesitând internarea sa de urgență la Spitalul Județean Gorj, conform scrisorii medicale și a certificatului medical, sens în care pentru acest motiv solicită acordarea de daune morale în sumă de 50.000 lei.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosarul cauzei în copie adeverința nr. 124/20.05.2015 emisă de Sindicatul Mine Energie Oltenia, contestația înregistrată sub nr._/23.04.2015 adresată conducerii Societății C. E. Oltenia SA, înștiințarea de preaviz înregistrată sub nr. 880/27.04.2015 și scrisoarea medicală eliberată de Spitalul Județean de Urgență Tg J..
Pârâta Societatea C. E. Oltenia SA a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii, deoarece înștiințarea de preaviz nr. 880/27.04.2015 cu privire la încetarea pentru viitor a contractului de muncă al reclamantului, nu reprezintă o măsură de natură să modifice condițiile de încetare sau de {executare a contractului individual de muncă ori să determine în sine încetarea raporturilor de munca dintre părți.
S-a arătat de către pârâtă că în conformitate cu dispozițiile Codului Muncii din art. 75 alin. (1) „Persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c) si d), al art. 65 si 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare, persoanele concediate pentru motive care nu țin de persoana lor au dreptul la un preaviz de cel puțin 20 de zile lucrătoare".
Că, noțiunea de preaviz în literatura de specialitate este apreciată ca ,,o măsură de încunoștințare prealabilă a angajatului, cu privire la faptul că urmează să fie concediat, nesusceptibilă de contestare la instanța de judecată. Preavizul nu reprezintă decizia de concediere în sine, ci o avertizare a angajatului cu privire la faptul că urmează să i se aplice o astfel de măsură, scopul principal al acestuia fiind reducerea efectelor negative ale concedierii unei persoane prin oferirea posibilității acesteia de a-și căuta un alt loc de muncă încă din timpul prestării activității la actualul angajator”.
S-a menționat de către pârâtă că decizia de concediere se emite în termen de 20 de zile lucrătoare de la data emiterii preavizului și poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data emiterii sale conform prevederilor Codului Muncii.
Că, prin înștiințarea de preaviz nr. 880/27.04.2015 reclamantului i-a fost adus la cunoștință faptul că urmează să-i înceteze raporturile de muncă fără a se dispune o măsură care să determine, prin însuși actul contestat, încetarea contractului individual de muncă.
„Pe perioada preavizului, angajatul își păstrează toate drepturile prevăzute de lege, de contractul individual de muncă, precum și de contractul colectiv de muncă, în acest sens fiind și opinia Curții Constituționale. Nefiind o măsură de natură a modifica executarea contractului individual de muncă, curgerea termenului de preaviz se suspendă de fiecare dată când intervine una din cauzele de suspendare a contractului individual de muncă, cu excepția situației în care angajatul absentează nemotivat.
Că, modalitatea de comunicare a preavizului nu este indicată în mod expres de legiuitor, esențial este ca scopul preavizului să fie realizat, anume ca angajatul să ia cunoștință despre măsura concedierii ce urmează să i se aplice. De aceea, fiind instituit și ca măsură de protecție și ca drept al salariatului, acesta nu poate renunța la preaviz prin act unilateral sau prin acord cu angajatorul. Tocmai de aceea, în toate situațiile indicate de lege, angajatorul este obligat să acorde preaviz tuturor angajaților față de care urmează să ia măsura concedierii, în caz contrar, neacordarea preavizului atrăgând nulitatea absolută a concedierii conform art. 78 Codul muncii”.
Cât privește fondul cauzei, pârâta a arătat că prin Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul Societății C. E. Oltenia S.A., cu modificările si completările ulterioare, au fost convenite, între administrație și organizațiile sindicale semnatare, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere colectivă, inclusiv cel aplicabil reclamantului, astfel:
Art.70 (1). In vederea aplicării programului de concediere colectivă se vor avea în vedere, în ordinea de mai jos, următoarele măsuri:
a) reducerea tuturor posturilor vacante;
b) încetarea contractelor individuale de muncă pe durată determinată, cu excepția celor care au fost încheiate ca urmare a decesului unui salariat/membru de familie, renunțarea pe caz de boala a părintelui salariat, reîncadrarea salariatului la redobândirea capacității de munca, precum si cele încheiate ca urmare a cedării de terenuri si/sau locuințe pentru continuarea fluenta a activității, pentru completarea stagiului de cotizare;
c) încetarea detașării altor salariați în cadrul societății, cu excepția celor detașați ca urmare a cedării de terenuri si/sau locuințe pentru continuarea fluenta a activității;
d) încetarea contractelor de muncă ale salariaților care sunt angajați cu contract individual de muncă și la alți agenți economici;
e) încetarea contractelor de muncă ale celor care cumulează pensia cu salariul;
f) încetarea contractelor individuale de muncă ale tuturor salariaților care îndeplinesc condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare, pensiei anticipate;
g) alte măsuri convenite între părțile semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă;
Că, prin Actul Adițional nr. l la CCM art. 70 a fost completat astfel:
"La articolul 70, după alineatul 4, se introduce alineatul (5) cu următorul conținut; (5). In aplicarea programului de concediere pentru anul 2015, criteriile stabilite de către părți vor fi aplicabile tuturor salariaților, inclusiv salariaților cu funcții de conducere in cadrul unității, cat si membrilor organelor de conducere ale organizațiilor sindicale legal constituite, existente la nivelul societății, (salariați pensionabili pana la data de 31.12.2017).”
Aceste criterii nu erau necesar a fi prevăzute într-o înștiințare de preaviz care se emite numai în scopul informării salariatului cu privire la faptul că postul său se desființează și că va fi concediat.
Cu privire la nelegalitatea înștiințării de preaviz nr.880/27.04.2015, motivat de faptul că reclamantul deține o funcție de conducere in Sindicatul Mine Energie Oltenia arătăm că în practica instanțelor s-a decis că:
- prevederile legale conținute de art. 60 alin. (1) litera g) din Codul Muncii, care interzic concedierea salariaților pe durata exercitării unei funcții eligibile ., trebuie coroborate cu dispozițiile art. 220 alin (2) din Codul Muncii care prevăd că „Pe toată durata exercitării mandatului, reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediați pentru motive ce țin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariații din unitate. ", si cu cele ale art. 10 din Legea nr.62/2011 care dispun: „(1) Sunt interzise modificarea și/sau desfacerea contractelor individuale de muncă ale membrilor organizațiilor sindicale pentru motive care privesc apartenența la sindicat și activitatea sindicală".
Că, din interpretarea dispozițiilor menționate mai sus, rezultă că legiuitorul a urmărit asigurarea protecției salariaților care exercită o funcție eligibilă într-un organism sindical împotriva concedierii determinată de activitatea sindicală, astfel încât concedierea pentru motive care nu țin de persoana angajatului a acestor salariați este admisibilă.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită daune morale, s-a apreciat de către pârâtă că acesta nu este admisibil atâta timp cât prejudiciul moral nu este dovedit, iar întinderea sa nu este probată, pentru a se realiza compensarea patrimonială.
Că, prejudiciul moral se referă la o lezare adusă drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusă acelor valori sau atribute ale individului care ii definesc personalitatea.
S-a invocat de către pârâtă că reclamantul nu aduce argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate și nici nu face dovada unei legături de cauzalitate între presupuse fapte ale angajatorului si impactul acestora asupra persoanei sale.
Deși reclamantul invocă în susținerea cererii sale faptul că prin înmânarea înștiințării de preaviz i-au fost create probleme de sănătate, s-a arătat de către pârâtă că acesta era înregistrat în evidentele unității cu afecțiuni ca diabet, obezitate și HTA, cu mai mulți ani în urmă față de momentul aprilie 2015.
În apărare s-au anexat la dosarul cauzei fișele cu rezultatele examenelor clinice periodice pe anii 2013-2015, întocmite de medicii de medicina muncii cu ocazia evaluărilor anuale obligatorii, fișe din care rezultă că reclamantul la momentul desfășurării activității era "apt/apt condiționat" pentru postul de lăcătuș mecanic, documente necontestate de către reclamant.
În drept, și-a întemeiat apărarea pe dispozițiile art. 205 Cod de procedură civilă.
În dovedire s-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: înștiințarea de preaviz nr.880/27.04.2015, fișa examen clinic periodic din 08.11.20 1 3, fișa examen clinic periodic din 14.07.2014, fișa examen clinic periodic din 26.11.2014, extras CCM in vigoare și actul adițional nr. 1/2015 la CCM.
Examinând cererea dedusă judecății în raport de actele și lucrările dosarului, de obiectul acțiunii și dispozițiile legale invocate, Tribunalul în raport de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în total sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Societatea C. E. Oltenia SA prin întâmpinare, instanța va admite excepția și va respinge acțiunea formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâta Societatea C. E. Oltenia SA, ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamantul solicită să se dispună anularea înștiințării de preaviz nr. 880/27.04.2015 emisă de Societatea C. E. Oltenia SA și implicit a disponibilizării sale, cu motivarea că la emiterea înștiințării au fost încălcate dispozițiile art. 60 alin. 1 lit. g din Codul muncii, prevederile art. 220 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 – legea dialogului social.
Se reține că prin înștiințarea de preaviz contestată de către reclamant i se aduce la cunoștință acestuia că începând cu data de 04.05.2015 va beneficia de 20 de zile lucrătoare de preaviz, acest drept fiind reglementat atât de Codul muncii cât și de Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la nivelul societății.
Astfel, această înștiințare de preaviz cu privire la încetarea pe viitor a contractului individual de muncă nu reprezintă o măsură care să modifice condițiile de încetare sau de executare a contractului individual de muncă sau care să determine încetarea raporturilor de muncă dintre părți.
Preavizul este un act premergător deciziei de concediere, act care nu produce efecte juridice asupra încetării efective a raportului de muncă, ci este o măsură de încunoștințare prealabilă angajatului cu privire la faptul că urmează să fie concediat, el nu reprezintă o decizie de concediere în sine, ci o înștiințare a angajatului cu privire la faptul că urmează să i se aplice o astfel de măsură, scopul principal al acestuia fiind reducerea efectelor negative ale concedierii unei persoane prin oferirea posibilității acestuia de a-și căuta un alt loc de muncă încă din timpul prestării activității la actualul angajator.
Acordarea preavizului reprezintă nu numai o condiție ce trebuie să fie respectată în cazurile de concediere a salariatului și are drept efect anularea producerii efectelor încetării contractului individual de muncă în urma manifestării unilaterale de voință a angajatului în scopul protecției salariatului.
Preavizarea reprezintă încunoștințarea salariatului de către angajator asupra intenției acestuia din urmă de a înceta raportul de muncă între părți și este un act juridic ce precede concedierea și care nu poate face prin el însuși obiectul cenzurii instanței de jurisdicție a muncii, ci doar în cadrul analizei de legalitate și de temeinicie a deciziei de încetare a raporturilor de muncă și împreună cu aceasta, deoarece prin el însuși, preavizul nu poate produce încetarea contractului individual de muncă.
În speță, reclamantul este în eroare susținând că această înștiințare de preaviz este o acțiune de disponibilizare, în realitate adresa nr. 880/27.04.2015 emisă de pârâta Societatea C. E. Oltenia SA reprezentă doar înștiințarea de preaviz a acestuia începând cu 04.05.2015, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că urmează să-i înceteze raporturile de muncă.
Fiind instituit și ca măsură de protecție și ca drept al salariatului acesta nu poate renunța la preaviz prin act unilateral sau prin acord cu angajatorul.
Astfel, în toate situațiile indicate de lege angajatorul este obligat să acorde preaviz tuturor angajaților față de care urmează să se ia măsura concedierii, în caz contrar, neacordarea preavizului atrăgând nulitatea absolută a concedierii.
Pentru aceste considerente și cu motivarea mai sus expusă, instanța va admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Societatea C. E. Oltenia SA și va respinge ca inadmisibil atât capătul principal de cerere privind anularea preavizului cât și capătul accesoriu privind acordarea daunelor morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Societatea C. E. Oltenia SA.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. G., CNP_, domiciliat în Tg J., .. 2, ., ., în contradictoriu cu pârâta Societatea C. E. Oltenia SA, înregistrată la Registrul Comerțului Gorj sub nr. J_, Cod fiscal RO30267310, cu sediul în Tg J., ., nr. 5, județul Gorj, ca fiind inadmisibilă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, E. G. | Asistent judiciar, O. F. P. | Asistent judiciar, R. N. |
Grefier, T. U. |
E.G./T.U.
4 ex./08 Octombrie 2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3720/2015. Tribunalul GORJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
