Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1696/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1696/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 1696/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1696/2015
Ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Asistent judiciar O. F. P.
Asistent judiciar M. Ș.
Grefier L. M. B.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta V. SEVASTIȚA în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. N. C., C. L. B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
În consecință, în temeiul art.223 alin.3 si art..411 alin.1 pct.2 din noul Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu va împiedica judecarea cauzei.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 131 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art. 208 si 210 din Legea nr. 62/2011.
În temeiul art.258 alin.1 din noul Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1din noul Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o admisibila si concludenta pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța o retine spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 22.12.2014, sub nr._, reclamanta V. Sevastița a chemat în judecată pârâții Școala G. N. C. și C. L. B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: obligarea unității de învățământ la plata sporului de 10% din salariul de bază pentru condiții penibile de muncă, pentru perioada 2010-2012, sume majorate, actualizate și indexate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că îndeplinește funcția de îngrijitor curățenie la Școala G. N. C. și, conform fișei postului, prestează activități în condiții penibile, ocupându-se de efectuarea curățeniei în unitatea de învățământ, inclusiv în grupurile sanitare.
Reclamanta a învederat că sporul de 10% din salariul de bază pentru condiții penibile de muncă a fost stabilit prin negociere colectivă (contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010) și negocieri la nivelul inspectoratelor școlare județene.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că la data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 284/28.12.2010, care, la art. 21, prevede că:
„Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară-administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.”
A susținut reclamanta că nu poate să fie imputat salariaților faptul că Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu au elaborat regulamentul de acordare a sporurilor.
De asemenea, a arătat că, având în vedere că sporul pentru condiții penibile de muncă este un drept salarial cu caracter permanent, acesta trebuie să fie luat în seama la calcularea indemnizației de concediu de odihnă pentru anii 2010, 2011 și 2012.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar copia cărții de identitate și adeverința nr.1384/04.12.2014, emisă de unitatea de învățământ.
Deși legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinări în cauză.
Analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține:
Reclamanta V. Sevastița este angajată la Școala G. N. C., desfășurându-și activitatea pe postul de îngrijitor, așa cum rezultă din adeverința emisă de unitatea de învățământ(fila 6 din dosar).
Sporul pentru condiții de muncă penibile solicitat prin prezenta acțiune a fost prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, art. 41 alin.3 lit. a, spor care, potrivit alineatului 2, se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
Referitor la contractul colectiv de muncă instanța reține că, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 actualizată, în vigoare până la data de 13.05.2011, dată de la care a fost abrogată prin Legea nr.62/2011:
„(1) Contracte colective de muncă se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale”.
La art. 9 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 se prevede că, în scopul salarizării și acordării drepturilor prevăzute de acest contract pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia, iar potrivit alineatului 2, părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor resurse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile alineatului 3 al aceluiași articol, pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin. 1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la instituțiile publice.
În speță, reclamanta face parte din personalul contractual din sectorul bugetar, fiind de esența regimului juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar faptul că aceste drepturi se stabilesc prin lege.
Înainte de . Legii nr.330/2009, sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și drepturile salariale cuvenite personalului contractual din sectorul bugetar sunt reglementate de O.U.G. 24/2000, O.U.G. 123/2003, O.G. 10/2007 și O.G. 10/2008.
La art. 13-16 din O.G. 10/2007 și O.G. 10/2008 sunt prevăzute următoarele sporuri: sporul de confidențialitate, sporul pentru condiții vătămătoare și sporul pentru condiții periculoase. Conform acestor prevederi legale, categoriile de personal contractual, cuantumurile sporurilor și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, de către ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Sporul pentru condiții penibile de muncă nu este prevăzut în actele normative mai sus menționate, nici în Codul muncii anterior republicării si Codul muncii republicat.
Dispozițiile O.G. 10/2007 și O.G. 10/2008 au fost abrogate prin Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care, la art. l alin.2 prevede că drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în această lege.
Conform art.20 alin.1 din lege, “sporurile, indemnizațiile, primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexele nr. I-VIII ”, neregăsindu-se și sporul pentru condiții penibile.
De asemenea, potrivit art.1 alin. 4 și 5 din O.U.G. 1/2010:
„(4) Drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz. Acestui personal i se acordă și sporurile prevăzute în notele la anexa nr. I/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ în salariul de bază, precum și indemnizația de conducere, după caz.
(5) Cuantumul individual al drepturilor salariale, inclusiv al sporurilor prevăzute la alin. (4), se stabilește de conducătorul instituției sau autorității publice, astfel încât să se asigure încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, cu avizul ordonatorului principal de credite.”
La art. 10 din O.U.G. 1/2010 se prevede că:
“În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.”
Or, în speță sporul pentru condiții penibile de muncă nu este prevăzut în actele normative care reglementează sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și drepturile salariale cuvenite personalului contractual din sectorul bugetar anterioare Legii nr.330/3009. De asemenea, acest spor nu este prevăzut de Legea Legea-cadru nr. 330/2009 ( anexele nr. I-VIII ) și nici de Legea-cadru nr.284 /2010 (anexele nr. I-VIII).
De asemenea, instanța apreciază că activitățile pe care le prestează reclamanta în calitate de îngrijitor nu sunt de natură să justifice caracterul penibil al condițiilor de muncă în care acestea lucrează.
Curățenia efectuată în grupurile sanitare nu pune, în opinia instanței, pe cel care le efectuează într-o situație penibilă, percepția generală nefiind în sensul că cel care prestează aceste activități, chiar și în virtutea atribuțiilor pe care le are la locul de muncă, este pus într-o postură penibilă, de natură să-i creeze un complex de inferioritate față de cei care îl înconjoară.
În consecință, urmează să fie respinsă acțiunea formulata în contradictoriu cu pârâții Școala G. N. C. și C. L. B. cu privire la pretențiile aferente perioadei 2010-2012 apreciind că reclamanta nu este îndreptățită la acordarea sporului pentru condiții penibile de muncă și, prin urmare, nici la plata indemnizației de concediu de odihnă cu luarea în considerare a acestui spor, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta V. Sevastița, domiciliată în com.B., ., județul Gorj, CNP_, în contradictoriu cu Școala G. N. C., cu sediul în ., și C. L. B., cu sediul în ..
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2015.
Președinte, L. T. | Asistent judiciar, O. F. P. | Asistent judiciar, M. Ș. |
Grefier, L. M. B. |
L.B. 07 Aprilie 2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1700/2015. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1648/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
