Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2680/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2680/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 2680/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 2680/2015
Ședința publică din 08 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Asistent judiciar O. F. P.
Asistent judiciar M. Ș.
Grefier E. L. B.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâții P. Orașului Țicleni și C. L. Țicleni, având ca obiect drepturi bănești - diferențe drepturi salariale ,daune interese moratorii - dobânzi legale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că la data de 28.05.2015 s-a depus la dosar prin serviciul arhivă registratură răspunsul solicitat de către instanță și în copie contractul individual de muncă al reclamantului, după care,
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.394 C.pr.civ o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâții P. Orașului Țicleni și C. L. Țicleni a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu data de 01.01.2011 si in continuare, până la includerea acestuia in salariu, reactualizări in funcție de indicele de inflație la data plății efective; precum și obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 01.01.2011, potrivit OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești in vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă OG nr. 13/2011 privind dobânda legală.
În fapt, reclamantul a arătat că acest drept a fost prevăzut de legislația in vigoare pentru anul calendaristic anterior fiind un drept câștigat care nu mai poale fi desființat în mod retroactiv. În acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție in soluționarea unui recurs în interesul legii a statuat "dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea - cadru DT. 330/2009, ci reprezintă în continuare, o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, in cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, in mod corespunzător, a cuantumului salariului soldei indemnizației de bază.
Astfel, s-a precizat că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea. - cadru nr. 330/2009 începând cu luna ianuarie 2011. In acest sens, aceeași instanță a stipulat în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011 rezultă ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/ indemnizația de bază, este acordata și in continuare.
Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității in care subzistă dreptul de creanță al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat in forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009.
S-a precizat că din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului - in majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr 285/2010, ca argument de menținere a divinului la plata premiului in forma anterioara, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent in prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii - cadru nr.330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Reclamanta au menționat că interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție îi îndreptățește la introducerea in salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii Dr. 221/2009 - pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
Mai mult decât atât, s-a arătat că cel mai important argument vine chiar din dispozitivul deciziei nr. 21 /2013 care nu prevede imposibilitatea acordării acestui drept salarial, ci ,, stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2010 a personalului plătii din fonduri publice, premiul pentru anul 2010. Prevăzut de art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătii din fonduri publice a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat in forma supusă vechii reglementări”.
In acest sens, se poate remarca faptul că prin art. 25 din legea nr.330/2009. s-a prevăzut acordarea acestui drept și în ceea ce ne privește astfel:
Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare după caz, realizate în anul în care se face premierea.
Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada in care a desfășurat activitate.
Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care in cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă in cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi. începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Dispozițiile sus arătate au fost abrogate de art. 39 pct. w din Legea nr. 284-2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art.46).
De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicata în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului, din sectorul bugetar.
S-a menționat că ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
De asemenea, s-a arătat că potrivii dispozițiilor art. 20 din Constituția României, intitulat "Tratatele internaționale privind drepturile omului", dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretare și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Astfel, dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă.
În ceea ce privește prevederile internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului care au fost încălcate în speță, potrivii art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; "1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură cât și în asociație cu alții: 2. Nimeni nu poale fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa."
Reclamantul a mai precizat că lipsirea lor de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat, reprezintă, indiscutabil o ingerință ce a avut ca efect privarea lor de acest bun in sensul celei de-a doua faze primului paragraf al art. 1 din protocolul nr. 1. Astfel că introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor antemenționate, deoarece pentru perioada de referință - nu s-a acordat al 13-lea salariu - premiul anual - și nici majorarea salarială, iar prin decizia nr.21/2013 s-a statuat acordarea majorării în mod succesiv.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284 2010, art. 1 din Codul Civil, art. 15 alin.2, 20,41,44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr._/CE de creare a unui cadru general in favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea in muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La data de 30.03.2015 C. L. Țicleni și Primăria Țicleni au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au arătat că lasă soluția la aprecierea instanței.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 205 din Codul de procedură civilă.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, apreciind ca fiind admisibilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor invocate de către reclamant, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în cauză, instanța constată că este nefondată și urmează a o respinge, pentru cele ce se succed:
În fapt, reclamantul P. A. este angajat ca personal contractual în cadrul Primăriei Țicleni începând cu data de 01.12.2011, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar.
Obiectul prezentei cauze îl constituie acordarea diferențelor de salariu reprezentând includerea premiului anual aferent anului 2010 în salariul lunar, începând cu data de 01.01.2011 și în continuare, până la includerea acestuia în salariu, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, precum si la plata dobânzii legale aferente acestor sume, începând cu 01.01.2011.
Instanța reține că acordarea premiului anual a fost reglementată de art. 25 din Legea nr. 330/2009, care avea următorul conținut:
“(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul “.
De la data de 01 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din Legea nr.284/2010, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului prevăzut la alin.1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege, iar prin art.39 lit. w, de la data intrării în vigoare a acestei legi, a fost abrogată Legea cadru nr.330/2009, cu modificările ulterioare.
Așa cum rezultă din prevederile art.46 din Legea nr.284/2010, această lege a intrat în vigoare de la data de 01.01.2011, cu excepția art.34 și 35 care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial.
Pentru salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost adoptată Legea nr.285/2010, în vigoare cu data de 31.12.2010, care la art.8 prevede că: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”. Așadar, legiuitorul a prevăzut în mod expres că nu se mai acordă premiul anual pentru anul 2010, stabilind totodată și destinația sumelor corespunzătoare acestui premiu.
Referitor la principiul neretroactivității legii civile, instanța reține că potrivit prevederilor art.25 alin.4 din Legea nr.330/2009, „ plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul “. Prin urmare, sunt eronate susținerile reclamantului, în sensul că prin dispozițiile legale a fost amânată plata premiului anual. Dimpotrivă, conform acestor dispoziții legale, dreptul salariaților de a primi premiul anual se naște începând cu data de 1 ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul și nu anterior acestei date.
Se constată, astfel, că dreptul reclamantului de a încasa premiul anual aferent anului 2010 nu se putea naște înainte de 01.01.2011, dată la care era în vigoare Legea nr.284/2010, care prin art.39 lit. w a abrogat în integralitate Legea nr.330/2009, inclusiv art.25 care prevedea acordarea premiului anual, precum și Legea nr. 285/2010, care la art. 8 prevede că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. În consecință sunt neîntemeiate susținerile referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, instanța reținând că acțiunea privind acordarea premiului anual aferent anului 2010 este neîntemeiată întrucât nu există temei legal pentru acordarea acestui drept.
În ceea ce privește susținerea reclamantului în sensul că privarea de acordarea dreptului salarial solicitat prin acțiune, respectiv premiul anual aferent anului 2010, încalcă art.1 al Protocolului nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reține că angajatorul nu a acordat premiul anual aferent anului 2010, întrucât dispozițiile legale care reglementau acest drept au fost abrogate prin lege, respectiv art.39 lit. w din Legea nr.284/2010, conform căruia, de la data intrării în vigoare a acestei legi, a fost abrogată Legea cadru nr.330/2009, cu modificările ulterioare.
De asemenea, legiuitorul a prevăzut în mod expres prin art.8 din Legea nr.285/2010 că: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Instanța constată că Legea nr.284/28.12.2010 a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.1658/28.12.2010 a Curții Constituționale, s-a constatat că „ dispozițiile Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 alin. (2), art. 4, art. 10 alin. (1), art. 14, art. 22 alin. (1) și (2), art. 33 alin. (1) și art. 37 alin. (1) și (3) din lege sunt constituționale”.
De asemenea și Legea nr. 285/28.12.2010 a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.1655/28.12.2010 a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile Legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 din lege sunt constituționale.
Reclamantul a mai susținut că prin faptul că premiul anual aferent anului 2010 nu i-a mai fost acordat au fost încălcate prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Este adevărat că potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. La alin.2 al aceluiași articol se prevede că dispozițiile alin.1 nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor și altor contribuții, sau a amenzilor.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul, prin legislativul său, dispune de o largă latitudine, prin prisma Convenției, de a stabili politica economică și socială a țării (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Marii Britanii).
De asemenea, cu privire la „speranța legitimă”, s-a reținut de Curtea europeană ca reprezentând un „bun”, în sensul primei reguli a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în special atunci când în favoarea particularilor a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul la o creanță suficient de bine determinată împotriva statului pentru a fi exigibilă (Hotărârea din 15 iunie 2010, pronunțată în Cauza M. contra României) sau atunci când, din cauza frecventelor modificări legislative, în special prin intervenția Guvernului prin ordonanțe succesive, s-a căutat să se contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la anumite politici ale statului (Hotărârea nr. 7 din 21 iulie 2005, pronunțată în Cauza S. și alții împotriva României; Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza P. împotriva României; Hotărârea din 20 iulie 2006, pronunțată în Cauza R. împotriva României).
Totodată, instanța reține că prin prevederile Legilor nr. 284 și 285/2010 nu se aduce atingere principiilor fundamentale consacrate prin Convenție întrucât dispozițiile legale privind premiul anual sunt aplicate în mod nediscriminatoriu, fiind incidente tuturor categoriilor de personal bugetar.
Așadar, o creanță cum este cea privind un drept salarial, poate reprezenta un bun numai în măsura în care are o bază suficientă în dreptul intern. Ori, în condițiile în care în dreptul intern s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, fiind abrogate dispozițiile legale care reglementau acordarea premiului anual, sumele de care reclamantul a fost privată nu reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocol, o astfel de creanță neavând o bază suficientă în dreptul intern.
Pe de altă parte, problema acordării premiului anual pe 2010 a fost tranșată și de Înalta Curte de Casație și Justiției prin decizia nr.21/2013, dată într-un recurs în interesul legii, prin care a statuat că, in interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus in majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat in forma supusă vechii reglementari.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța urmează să respingă acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. A., având CNP_, cu domiciliul în orașul Țicleni, . jud. Gorj, salariat în cadrul Primăriei Orașului Țicleni cu sediul în Țicleni, ., jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâții P. Orașului Țicleni și C. L. Țicleni, ambii cu sediul în orașul Țicleni, ., jud. Gorj.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iunie 2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, D. C. | Asistent judiciar, O. F. P. | Asistent judiciar, M. Ș. |
Grefier, E. L. B. |
Red D.C/tehn E.B.
02 Iulie 2015/6 ex
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2136/2015. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2684/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
