Obligaţie de a face. Sentința nr. 2684/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2684/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 2684/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 2684/2015
Ședința publică din 08 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Asistent judiciar O. F. P.
Asistent judiciar M. Ș.
Grefier E. L. B.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de reclamanții R. V. și R. A. în contradictoriu cu pârâta S. de P. a Energiei Electrice în Hidrocentrale Electrica SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. D. pentru reclamanți în substituirea domnului avocat N. C., lipsă fiind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că prezenta cauză are ca obiect acțiune în constatare, stadiul procesual fond, iar pricina este la al doilea termen de judecată și că la dat de 25.05.2015 s-a depus la dosar prin serviciul arhivă registratură al instanței, adresa nr._ din 25.05.2015 prin care se răspunde solicitărilor instanței, după care,
Instanța din oficiu a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și acordă cuvântul pe această excepție.
Avocat P. D. pentru reclamanți în substituirea domnului avocat N. C. a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune motivat de faptul că drepturile pretinse în contradictoriu cu angajatorul sau succesorul acestuia sunt imprescriptibile pentru perioada de aplicare a prevederilor Ordinului nr. 50/1990 având în vedere și decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale.
Pe fondul cauzei a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, rezervându-și dreptul solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanții R. V. și R. A. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâta S. de P. a Energiei Electrice în Hidrocentrale Electrica SA să se dispună obligarea paratei sa acorde reclamanților grupa I de munca, in procent de 100 % din timpul efectiv lucrat si sa elibereze fiecăruia o adeverința cu privire la grupa I de munca, respectiv: R. V. 14.08._08; R. A. 05.05._93 și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul R. V. a fost angajatul societății parate, după cum urmează :14.08._87 = electrician Întreprinderea Electrocentrale Porțile de F. Drobeta T. S.; 16.10._91 = electrician AEIEA București;
- 01.01._08 = .. Inst. El. Automatizări București, iar reclamanta R. A. a fost angajata societății parate, dupa cum urmează: 05.05._87 = muncitor necalificat, mecanic - mașinist in cadrul Uzina C.-Motru-Tismana - întreprinderii Electrocentrale Porțile de F. Drobeta T. S. ; 20.10._91= electrician TAGE B., AEIEA; 01.01._93 = controlor poarta.
Astfel, se susține prin cererea de chemare în judecată că reclamanții au desfășurat activitate in condițiile specifice de munca grupei I.
Or, potrivit prevederilor art.3 din Ordinului 50/1990, beneficiază de încadrarea in grupele I si II de munca, fără limitarea numărului, personalul care a lucrat efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele nr. l si 2.
Art.4 prevede ca încadrarea in grupele I si II de munca se va face in situația in care, cu toate ca masurile luate de unitate pentru nominalizarea condițiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile prevăzute in aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicate de protecție a muncii, iar potrivit dispozițiilor art.171 187 cm. angajatorul veghează la protejarea securității si sănătății salariaților.
Pe de alta parte, prin dec.civ.nr.87/1999 a Curții Constituționale s-a statuat ca nu exista nici o rațiune pentru care sa se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat in aceleași funcții, cu privire la beneficiul grupei superioare de munca. În caz contrar s-ar crea o situație discriminatorie, in contradicție cu principiul egalității de tratament consfințit de codul muncii si raportat la art.6 din Convenție.
S-a precizat faptul, ca in situația reclamanților s-au aflat si alți salariați, care prin s.c.7688/2012 a Tribunalului Gorj (def. si irevocabila) le-a fost acordata grupa de munca.
F. de cele arătate s-a solicitat admiterea acțiunii.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului 50/1990 si art.453 c.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată la dat de 30.03.2015, pârâta S. de P. a Energiei Electrice în Hidrocentrale Electrica SA, societate in reorganizare judiciara, cu sediu) in București, 8d. I. M. nr. 15-17, etaj 11-14, sector 1, înregistrata la Oficiul Registrului Comerțului de pe langa Tribunalul București sub nr._, CUI_, cont nr. RO06RNCB0Q_O35? deschis la B.C.R. sector 1, București, reprezentata legal de administratorul judiciar EURO INSOL SPRL,, prin practician coordonator av. dr. R. A. B., desemnat prin hotărârea din 20.06.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția VlI-a Civilă in dosarul nr._/3/?012, irevocabilă prin Decizia nr. 1774/18.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă, cu sodiu! in București, sector 5, .. 1-5, . in vedere Decizia Curții de Apel București cu nr. 456/25.02.2014 pronunțata in Dosarul nr._/3/2012/al, precum si celelalte dosare conexate la acesta, din data de 25.02.2014, prin care a fost admis recursul si casate sentințele recurate si trimis dosarul spre rejudecare, având drept consecința reintrarea societății in insolventa, a solicitat pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca prescrisa, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare in judecata formulata de către reclamanți ca neîntemeiata.
Cu privire la excepția prescripției extinctive, a solicitat admiterea excepției si pe cale de consecința, respingerea acțiunii ca prescrisa, din următoarele considerente:
În raport de solicitarea reclamanților, in materia cererilor referitoare la încadrarea activității in grupa de munca, termenul de prescripție este de 3 ani. Acest termen este prevăzut de art, 268 C. muncii care reglementează termenele pentru formularea cererilor, prevăzând in alin. (1) ca „ Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individa muncă constă în plata unor drepturi salariate neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
d).pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectivi muncă ori a unor clauze ale acestuia"; în alin. (2) se prevede ca „ în toate situațiile, altele decât cele prevăzute" alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului".
Din interpretarea art. 268 alin. (2) C. muncii, rezulta ca toate celelalte cereri in materia conflictelor de mur; textul de lege nefăcând nicio distincție in raport de obiectul cererilor, pot fi formulate in termenul de 3 ani data nașterii dreptului, care in speța curge de la data la care reclamantul a luat la cunoștința ca in carnetul sau de munca societatea noastră nu a înscris mențiuni referitoare ia încadrarea in grupa I de munca a activității desfășurate in perioada 16.05._01.
Respectând prevederile art. 279 C. muncii, coroborate cu prevederile Ordinului 1083/2011 pentru aprobare Procedurii de lucru privind eliberarea carnetelor de munca salariaților angajatorilor pentru care inspectoratele" teritoriale de munca păstrau si completau, respectiv certificau legalitatea înregistrărilor efectuate in carnetele de munca, societatea pârâtă procedând la eliberarea către salariați a cărților de munca pana la finele lunii iunie, 2011, astfel încât, in speța, termenul de 3 ani de prescripție curge de la data la care s-a născut dreptul reclamanților, respectiv, data la care aceștia au luat la cunoștința despre lipsa din carnetul de munca a mențiunilor referitoare la grupa de munca, ori, acesta s-a împlinit in luna iunie a anului 2014.
La data de 01.10.2011 a intrat in vigoare Codul civil, aprobat prin Legea nr. 287/2009 si potrivit art. 6 alin. (4), „prescripțiile, decăderile si uzucapiunile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit,,.
De asemenea, prin decizia nr. 1/2014, pronunțata de ICGJ, s-a stabilit ca prescripțiile extinctive începute anterior datei de 01.10.2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași data, rămân supuse dispozițiilor art.18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat,, astfel încât, părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar in litigii începute după 1 octombrie 2011.
Având in vedere dispozițiile legale enunțate, s-a apreciat ca dreptul reclamanților referitor la încadrarea in grupa I de munca este prescris, motiv pentru care s-a solicitat respingerea acțiunii sub acest aspect implicit respingerea petitului privind eliberarea unei adeverințe care sa ateste activitatea desfășurata in locurile de munca încadrate in grupa I de munca.
Înainte de apărările de fond, s-a solicitat instanței de judecata sa pună în vedere reclamanților precizarea cererii de chemare in judecata, in sensul indicării in concret a punctelor din Anexa i la Ordinul nr. 50/1990, corespunzătoare activității desfășurate.
Pe fondul cauzei s-a învederat instanței de judecata următoarele aspecte:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanții au solicitat instanței obligarea la acordarea grupei I de munca in procent de 100 % din timpul efectiv lucrat si eliberarea unei adeverințe cu privire la grupa 1 de munca, astfel: pentru reclamantul Raut Vașile, pe perioada 14.08.1979-01.Irl.2008; pentru reclamanta Raut A., pe perioada 05.05._93.
S-a învederat instanței ca, așa cum a fost formulata acțiunea, reclamanții si-au desfășurat activitatea in cadrul societății pârâte doar in perioada 14.08._87 (Raut V., ca electrician) si in perioada 05.05._84 și electrician în perioada 01.08._98 în restul perioadelor solicitate, reclamanții desfășurându-și activitatea în alte unități.
În dovedirea cererii, reclamanții au învederat instanței de judecata faptul ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990 pentru acordarea grupei de munca cerute.
În același sens, s-a precizat faptul ca sunt îndeplinite cerințele referitoare la factorii de risc la care sunt expuși in cadrul activităților desfășurate in timpul îndeplinirii sarcinilor de lucru, precum si la timpul efectiv lucrat in condițiile de munca invocate, precizând ca sunt îndeplinite cerințele legale pentru recunoașterea de către angajator a beneficiului gradului I de munca.
Consideră ca susținerile reclamanților sunt nefondate, având in vedere faptul ca potrivit prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, « nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de munca se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care îsi desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.}.
Actele normative care reglementau încadrarea in fostele grupe I si II de munca au fost abrogate la data intrării in vigoare a Legii 19/2000; consideram ca si la acest moment, reclamanții puteau depune un minim de diligente. După aceasta data, eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului ca o persoana, in anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001 si-a desfășurat activitatea în locuri de munca încadrate în grupa I si II de munca, se putea face doar daca nominalizarea persoanei era făcuta anterior datei de 01.04.2001 si in baza unor documente verificabile întocmite de angajatori.
Cat privește raportarea la alte categorii de salariați in vederea aplicării prin similitudine a aceluiași tratament, s-a menționat ca este nejustificata in condițiile in care categoriile de salariați enumerate cu titlu de exemplu figurează expres încadrate în Listele anexa la Ordinul nr. 50/1990 care cuprinde o enumerare expresa a locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale încadrate in grupa I si respectiv grupa II de munca.
S-a solicitat a se observa că acțiunea reclamanților se fundamentează pe ideea de similitudine si invocarea de jurisprudența in materie, fără niciun alt argument concret.
Unitatea, prin buletinele de măsurare, a urmărit identificarea unor posibile cauze de îmbolnăvire profesionali dar, rezultatele obținute nu au confirmat corelarea directa între condițiile de mediu și afecțiunile neuro - cardio-vasculare și endocrine.
S-a învederat instanței că noxele existente în instalațiile societății noastre nu se pot compara cu cele care impus ca anumite activități să fie prevăzute în anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990 - grupa 1 de muncă.
De exemplu, beneficiază de grupa I de muncă, activitatea desfășurată în subteran la construcții de centrale electrice subterane (pct. l din anexa nr. I din Ordinul nr, 50/1990), fiind incluși cei care construiesc hidrocentrale, respective personalul A.C.H. si nicidecum cei care lucrează in centralele construite.
Noxele și riscurile care există în centralele hidro subterane sunt incomparabil mai mici decât cele care existau în subteran cu ocazia executării lucrărilor de construcție a acestora, lucrări similare cu cele care se desfășoară în exploatările miniere din subteran.
Toate punctele de lucru ale societății au fost executate pe baza unor proiecte întocmite de institute de proiecte specializate (ISPH- proiectant general) care din faza de concepție au prevăzut asigurarea cerințelor esențiale privind mediul de muncă pentru personalul care își desfășoară permanent sau ocazional activitatea la aceste obiective.
Având în vedere existența ta unele puncte de lucru a unor condiții de muncă ce implică diferențe de temperatură, umiditate, iluminat artificial, societatea a considerat întemeiată acordarea grupe muncă, respectând prevederile Ordinului nr. 50/1990 (poziția 111) și a Ordinului nr. 125/1990 (poziția 111) și a Ordinului nr. 125/1990.
S-a considerat nejustificată solicitarea reclamanților de acordare a grupei I de muncă, din moment ce legiuitorul a prevăzut acordarea grupei II de muncă salariaților pârâtei conform Ordinului nr. 125/1990, poziția 111 (activitatea de exploatare, întreținere și reparații la centralele subterane, baraje, tunele, galerii, castele echilibru), poziția 112 (activitatea de exploatare din camerele de comandă din centralele electrice conectai sistemul energetic național).
Prin acordarea grupei I de munca acestor categorii de salariați, s-ar nesocoti și încălca voința legiuitorului care a statuat expres că pentru activitățile de la poziția 111, 112 din cele două ordine se im acordarea grupei II de muncă.
După abrogarea celor doua ordine și apariția HG nr, 261/2001, locurile de muncă care au îndeplinit condițiile impuse de noua legislație au fost încadrate în condiții de muncă deosebite (echivalentul grupei muncă din vechea legislație) și nicidecum în condiții speciale (echivalentul grupei I de muncă din vechea legislație), fapt necontestat în anul 2001 de niciunul dintre reclamanți.
Analizând Notele comune privind locurile de munca si categoriile profesionale care se încadrează in condiții deosebite/speciale începând cu anul 1992 si pana in 2001, se observa ca nicio categorie n-a fost încadrata in grupa I de munca, ci doar in grupa II de munca. Grupa II de munca au primit doar salariații care au lucrat în CHE Tismana subteran (centrala subterana) si C. auto.
În condițiile în care reclamanții înțeleg să-și precizeze acțiunea la primul termen de judecată cu indicarea in concret a punctelor din Anexa I la Ordinul nr. 50/1990, corespunzătoare activității desfășurate, își rezervă dreptul de a completa prezenta întâmpinare raportat la precizarea de acțiune.
În consecința, date fiind precizările făcute anterior si in lumina dispozițiilor legale invocate, s-a solicitat instanței de judecata sa dispună respingerea acțiunii:pe cale de excepție, ca prescrisa: pe fond, ca neîntemeiata .
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205-208 NCPC.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar reclamanții au solicitat respingerea excepțiilor invocate, in sensul celor ce urmează:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata, întrucât drepturile pretinse in contradictoriu cu angajatorul sau succesorul acestuia sunt imprescriptibile pentru perioada de aplicare a prevederilor Ordinului 50/1990, având in vedere si decizia 87/1999 a Curții Constituționale.
Pe fondul cauzei, reclamanții au arătat că își mențin punctul de vedere exprimat in motivarea acțiunii introductive.
Față de prevederile art.248 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu precădere excepția invocată de pârâtă, respectiv excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În fapt, reclamantul R. V. a fost angajatul societății parate, după cum urmează :14.08._87 = electrician Întreprinderea Electrocentrale Porțile de F. Drobeta T. S.; 16.10._91 = electrician AEIEA București;- 01.01._08 = .. Inst. El. Automatizări București, iar reclamanta R. A. a fost angajata societății parate, după cum urmează: 05.05._87 = muncitor necalificat, mecanic - mașinist in cadrul Uzina C.-Motru-Tismana - întreprinderii Electrocentrale Porțile de F. Drobeta T. S. ; 20.10._91= electrician TAGE B., AEIEA; 01.01._93 = controlor poarta.
Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamanții au solicitat ca în contradictoriu cu pârâta S. de P. a Energiei Electrice în Hidrocentrale Electrica SA să se dispună obligarea paratei sa acorde reclamanților grupa I de munca, in procent de 100 % din timpul efectiv lucrat si sa elibereze fiecăruia o adeverința cu privire la grupa I de munca, respectiv: R. V. 14.08._08; R. A. 05.05._93 și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a susținut că a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, raportat la perioada în discuție și prevederile legale aplicabile.
În motivarea excepției, . SA a invocat încălcarea prevederilor art.268 alin.2 din Codul muncii, conform cărora dreptul de a formula o cerere pentru soluționarea unui conflict de muncă privind alte situații, decât cele prevăzute la alin.1 al art.268, se exercită în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului, termen care operează și în cazul de față întrucât de la momentul nașterii dreptului material la acțiune al reclamantului au trecut mai mult de 3 ani.
Prescripția extinctivă este o sancțiune ce are ca efect stingerea dreptului la acțiune în sens material neexercitat în termenul prevăzut de lege.
Termenul de 3 ani, prevăzut de art.268 alin.2 din Codul muncii este un termen de prescripție, susceptibil de suspendare si întrerupere, ca de altfel toate termenele prevăzute de art.268 din Codul muncii. Aceasta rezultă chiar din textul articolului, care face referire la termenele în care pot fi formulate ,,cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă”, deci termenele in care se poate sesiza instanța, exercita dreptul la acțiune. Chiar în textul alin.1 se face referire la dreptul la acțiune, iar prevederea de la alineatul 2, conform căreia termenul de 3 ani curge de la data nașterii dreptului, nu trebuie analizată făcându-se abstracție de restul prevederilor articolului.
Cât privește prescripția dreptului material la acțiune, instanța constată că pretențiile reclamanților vizează perioada 14.08._08; respectiv 05.05._93, așadar o perioadă cu mult peste 3 ani. Referitor la momentul începerii cursului de prescripție, instanța amintește prevederile art.281 din codul muncii conform cărora pe data de 1 ianuarie 2011 se abrogă dispozițiile decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
Potrivit art.279 alineat 3 din codul muncii angajatorii care păstrează și completează carnetele de muncă le vor elibera titularilor în mod eșalonat, până la data de 30 iunie 2011, pe bază de proces verbal de predare-primire. Data predării carnetului de muncă va fi avută în vedere și de către instanță ca reprezentând momentul începerii cursului de prescripție, având în vedere că, fiind în posesia carnetului de muncă, reclamantul nu mai poate invoca faptul că nu a avut cunoștință de mențiunile efectuate în conținutul acestuia în privința condițiilor de muncă în care și-a desfășurat activitatea.
În speță, carnetul de muncă a fost predat reclamantului R. V. la data de 15.08.1987, aspect confirmat de nota de lichidare nr._/15.10.1987(fila 49) iar cât privește pe reclamanta R. A., se reține că în carnetul de muncă al acesteia au fost operate înscrieri de către noul angajator (TAGE București AEIEA) începând cu data de 01.02.1988, adică la scurt timp după încetarea activității în cadrul unității pârâte (20.10.1987), ceea ce dovedește înmânarea carnetului de muncă.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 ,,La încetarea activității sau în caz de transferare, carnetul de munca se înmânează titularului, completat cu toate înscrierile la zi”.
Cum la poziția nr. 16 din carnetul de muncă al reclamantei se precizează că la data de 20.10.1987 i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art.130 lit. a din CM. iar la data de 01.03.1988 TAGE București AEIEA o încadrează pe reclamantă, ca electrician conform art.70 din CM, este cert că la data plecării din . SA, reclamanta R. A. a primit carnetul de muncă.
Față de cele expuse și raportat la data formulării acțiunii (05.03.2015), se constată că dreptul la acțiune în privința pretențiilor reclamanților este prescris, considerente pentru care, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și în consecință va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Respinge cererea formulată de reclamanții R. V., având CNP_ și R. A., având CNP_, ambii domiciliați în Tg – J., .. 17, ., . cu reședința și domiciliul procesual ales în comuna Padeș, ., jud. Gorj, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 iunie 2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, D. C. | Asistent judiciar, O. F. P. | Asistent judiciar, M. Ș. |
Grefier, E. L. B. |
Red D.C/tehn E.B.
07.07.2015 /5 ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2825/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
