Obligaţie de a face. Sentința nr. 2825/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2825/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 2825/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 2825/2015
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. G.
Asistent judiciar O. F. P.
Asistent judiciar I. R. G.
Grefier T. U.
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Căi Ferate CFR SA Sucursala Regională de Căi Ferate C., având ca obiect anulare decizie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. A. pentru reclamantul S. I. și consilier juridic V. C. pentru pârâta C. Națională de Căi Ferate CFR SA Sucursala Regională de Căi Ferate C..
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța în baza dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă va proceda la verificarea competenței.
Procedând la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii, art. 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 2 din Codul de procedură civilă.
În baza art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța procedează la estimarea termenului rezonabil pentru cercetarea procesului.
Apărătorul reclamantului a estimat durata necesară pentru soluționarea procesului ca fiind de patru luni.
Reprezentantul pârâtei a estimat durata necesară pentru soluționarea procesului ca fiind de trei luni.
Instanța apreciază că soluționarea cauzei de față se poate face la primul termen de judecată.
În baza art. 258 alin. 1 raportat la dispozițiile art. 255 alin. 1 Codul de procedură civilă, instanța, apreciind proba cu înscrisuri solicitată de reclamant admisibilă și concludentă, o va încuviința.
După care constatând că nu mai sunt alte cererii de formulat și probe de administrat s-a acordat cuvântul părților prezente.
Avocat M. A. pentru reclamantul S. I. a solicitat admiterea contestației anularea deciziei nr. 82/2/272/10.02.2015 emisă de pârâta C. Națională de Căi Ferate CFR SA Sucursala Regională de Căi Ferate C., reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei contestate și obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale dintre salariul încasat și cel cuvenit începând cu data de 10.02.2015 și până la reintegrarea efectivă, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic V. C. pentru pârâta C. Națională de Căi Ferate CFR SA Sucursala Regională de Căi Ferate C. a solicitat respingerea contestației conform motivelor invocate prin întâmpinare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin contestația înregistrată la data de 11.03.2015 pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul S. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Căi Ferate CFR SA Sucursala Regională de Căi Ferate C. ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 82/2/272/10.02.2015 emisă de pârâta C. Națională de Căi Ferate CFR SA Sucursala Regională de Căi Ferate C., reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei contestate și obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale dintre salariul încasat și cel cuvenit începând cu data de 10.02.2015 și până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că este angajatul societății parate din anul 1998, conform contractului individual de munca încheiat pe perioada nedeterminata si înregistrat sub nr. 19.241/31.10.1997 la Direcția Generala de Munca si Protecție Sociala a Municipiului București.
Că, pe parcursul derulării contractului individual de munca, societatea pârâta prin decizia nr. 82/_ l-a numit în funcția de șef secție I la Secția CT 4 Tg-J., pe care a deținut-o până la data emiterii deciziei contestate.
Că, prin decizia contestată pârâta a dispus ca începând cu data de 10.02.2015 sa fie eliberat din funcția de sef secție I la Secția CT4 Tg-J. Divizia Instalații - Sucursala Regionala CF C. si numit in funcția de sef Laborator I Laborator FVC- secția CT 4 Tg-J. - Divizia instalații.
S-a invocat de către reclamant că din anul 2004, de când a deținut funcția de sef Secție I și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, însă pârâta prin decizia contestata i-a modificat unilateral locul muncii, felul muncii, cât și drepturile salariale, fără ca măsura dispusa să fi fost justificată de modificarea structurii organizatorice a societății sau de un al motiv întemeiat, in limitele legale.
In acest context, prin actul adițional nr. 82/273/10.02.2015 i-a fost modificat în mod unilateral contractul individual de muncă de către societatea pârâtă in ceea ce privește felul muncii si salariul, modificările dispuse neavând caracter temporar, ci determinat, astfel că măsura dispusă de către angajator este nelegală.
Astfel, potrivit art. 41 alin.l din Codul muncii "contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților", alin.2 al aceluiași articol dispunând ca "cu titlu de excepție, modificarea unilaterala a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile si in condițiile prevăzute de prezentul cod".
De asemenea, art. 41 alin.3 din Legea 53/2003 dispune ca "modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de munca, salariul, timpul de munca si timpul de odihna", iar potrivit art. 48 din Codul muncii "angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fără consimțământul salariatului si in cazul unor situații de forța majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului in cazurile si in condițiile prevăzute de prezentul cod".
Că, din interpretarea dispozițiilor legale citate rezulta ca modificarea contractului individual de munca poate avea loc numai prin acordul pârtilor, iar modificarea unilaterala a aceluiași contract este posibila numai în cazurile si în condițiile prevăzute de Codul muncii, in speța neregăsindu-se nici unul din cazurile prevăzute de art. 48, dreptul muncii necunoscând instituția modificării unilaterale cu caracter permanent a contractului individual de muncă al salariatului.
S-a invocat, că prin trecerea sa din funcția de sef secție I la Secția CT4 Tg-J. Divizia Instalații în funcția de sef laborator I la Laboratorul FVC este evident ca i-a fost schimbat felul și locul muncii, dar si retribuția lunară, iar aceasta schimbare dintr-o funcție de conducere . execuție nu este justificată, fiind totodată nelegală, întrucât societatea pârâta neinvocând nici un temei legal în cuprinsul deciziei care ar fi condus la adoptarea acestei masuri, rezultă cu certitudine că modificarea clauzelor oricărui contract individual de munca pe criterii discriminatorii este interzisa prin lege si sancționată de instanța cu anularea deciziei atacate.
În drept, și-a întemeiat contestația pe disp. art. 41, 48 si urm. din Legea 53/2003 republicată.
În dovedirea contestației s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile, precum și orice alte probe concludente și pertinente ce ar reieși din dezbateri și ar conduce la soluționarea cauzei cu celeritate.
S-au depus la dosarul cauzei decizia nr. 82/2/272/10.02.2015 emisă de pârâta C. Națională de Căi Ferate CFR SA Sucursala Regională de Căi Ferate C., contractul individual de muncă al reclamantului înregistrat sub nr. 8/_, actul adițional la contractul individual de muncă nr. 82/273/10.02.2015 și actele adiționale la contractul individual de muncă anterioare actului adițional contestat și fișa postului reclamantului din data de 17.06.2014.
Pârâta C. Națională de Căi Ferate CFR SA Sucursala Regională de Căi Ferate C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală.
S-a arătat de pârâtă că, potrivit art. 19 din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivelul CNCF - CFR" SA ,,încadrarea și promovarea personalului de specialitate se face .... în funcții conducere prin numire, cu respectarea condițiilor minime de pregătire și vechime a prevederilor legale."Astfel, numirea și implicit revocarea persoanei din funcție e un act de natura administrativă, unilateral ce poate fi dispus de către conducătorul unității conform dispozițiilor nr. 153/20.12.2006 și 61/22.07.2009 Hotărârii de Guvern nr. 581/1998".
Că, numirea se făcea conform Dispoziției Directorului General nr. 153/2006 și art.2 (l) în Nota Finală la "Condițiile Minime de Pregătire și Vechime" aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administrație a CNCF "CFR"SA nr. 15/15.11.2012.
Totodată măsura de revocare din funcție a fost luată în mod legal conform împuternicirilor de care dispune conducătorul unității cu funcție de Director, numit astfel prin Dispoziția nr. 2486/05.05.2014, act individual în ceea ce-l privește și relativ cu privire la atribuțiile pe care le are si prerogativele pe care le poate exercita în îndeplinirea atribuțiilor funcției.
Că, începând cu data de 10.02.2015 reclamantul a fost eliberat din funcția de șef Secție CT4 Târgu J. - Divizia Instalații - Sucursala Regionala CF C. și numit în funcția de Șef Laborator I la Laboratorul FVC - Secția CT4 Târgu J. - Divizia Instalații - Sucursala Regionala CF C. așa cum rezultă din Decizia 82/2/272/10.02.2015 însușită contestator prin semnătură, urmând ca prin actul adițional la contractul individual de muncă să se modifice elementele esențiale ale contractului individual de muncă al reclamantului respectiv locul de muncă, salariul si felul muncii.
Numirea în funcția de șef laborator I s-a făcut conform Dispoziției 153/2006, dispoziția nr.61/22.07.2009 și art.2 (l) din Nota Finală la "Condițiile Minime de pregătire și vechime" aprobată prin HCA a CNCF "CFR" SA 15/15.11.2012.
Că, la data de 10.02.2015 SRCF C. - Serviciul Resurse Umane potrivit dispozițiilor art. 17 alin. 1 din Codul Muncii i-a comunicat informarea sub nr.82/2/266, informare care fost apoi completată prin încheierea actului adițional la contractul individual de muncă în care au fost menționate funcția, salariul, locul muncii) care au fost semnate fără obiecțiuni de reclamant.
Că, prin semnarea actului adițional, reclamantul a fost de acord cu modificarea contractul individual de muncă.
Or, în speță, faptul ca schimbarea locului si felului muncii, precum si a salariului, a intervenit ca urmare a convenției dintre părți, actul adițional nr. 82/273/10.02.2015 face dovada faptului ca principiul consensualității a fost respectat.
S-a arătat că reclamantul a fost revocat din funcția de Șef Secție și numit în funcția de Șef Laborator I, decizia având caracterul unui act intern emis e directorul sucursalei în virtutea competentelor ce i-au fost acordate, în vederea bunei organizări a activității.
Că, reclamantul a acceptat postul de Șef Laborator I, iar motivele de constrângere invocate de aceasta nu îmbracă natura juridica a unui viciu de consimțământ ce ar putea duce la anularea deciziei.
În condițiile în care numirea în funcție se face fără concurs, fără o selecție pe baza unor criterii obiective, fără să fie reglementată o anumită durată pentru care se face numirea, fără să existe reglementari privind condițiile în care se face revocarea, s-a apreciat de către pârâtă că revocarea din funcție trebuie sa fie un act simetric actului de numire, adică să se facă de director, fără nicio alta condiție.
În concret s-a invocat de către pârâtă că în cauză nu a avut loc o concediere si nici raporturile de munca nu au încetat, decizia contestată fiind un act de gestiune al conducerii Sucursalei Regionala de Căi Ferate C..
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
În dovedire s-au depus la dosarul cauzei decizia nr. 1/2486/05.05.2014; informarea nr.82/2/266/10.02.2015 emisa de Serviciul Resurse Umane; decizia nr.82/2/272/10.02.2015 emisa de Serviciul Resurse Umane; dispoziția nr. 153/20.12.2006 a CN CF "CFR"-SA; dispoziția nr. 61/22.07.2009 a CN CF "CFR"-SA; nota Finala - HCA 15/15.11.2012 și actul adițional nr.82/273/10.02.2015 emis de SRCF C..
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, susținând în esență că aplicarea semnăturii pe actul adițional nu reprezintă acordul său de voință, ci numai luarea la cunoștință cu privire la emiterea acestui act și de asemenea că pârâta l-a obligat să semneze actul adițional la contractul individual de muncă sub rezerva pierderii locului de muncă, astfel că acesta reprezintă un motiv întemeiat de constrângere, îmbrăcând norma juridică a unui viciu de consimțământ ce conduce în mod evident la anularea deciziei.
Tribunalul analizând contestația de față în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susținerile părților și dispozițiile legale în materie reține și constată următoarele:
În fapt;
Reclamantul S. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Căi Ferate CFR SA Sucursala Regională de Căi Ferate C. ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 82/2/272/10.02.2015 emisă de pârâta C. Națională de Căi Ferate CFR SA Sucursala Regională de Căi Ferate C., reintegrarea pe postul deținut anterior emiterii deciziei contestate și obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale dintre salariul încasat și cel cuvenit începând cu data de 10.02.2015 și până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că prin trecerea sa din funcția de șef Secție I la Secția CT 4 Tg J. – Divizia Instalații în funcția de șef Laborator I la Laboratorul FVC i-a fost modificat unilateral contractul individual de muncă, respectiv felul muncii, locul muncii și retribuția lunară cu încălcarea prevederilor art. 41 alin. 1 din Codul muncii.
Că, prin actul adițional nr. 82/273/10.02.2015 i-au fost modificate elementele esențiale ale contractului individual de muncă, modificări ce nu au un caracter temporar, ci nedeterminat, modificări dispuse pe criterii discriminatorii interzise prin lege și sancționate cu anularea deciziei contestate.
S-a invocat de către reclamant că decizia emisă de pârâtă nu a avut la bază acordul său, deoarece aplicarea semnăturii pe actul adițional nu reprezintă voința sa, ci numai luarea la cunoștință despre emiterea actului și mai mult că a fost obligat să semneze actul adițional la contractul individual de muncă sub rezerva pierderii locului de muncă, aceasta reprezentând un motiv de constrângere ce îmbracă natura juridică a unui viciu de consimțământ ce conduce la anularea deciziei contestate.
În drept, instanța reține următoarele:
La data de 10.02.2015 SRCF C. – Serviciul Resurse Umane, în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. 1 din Codul muncii i-a comunicat reclamantului informare înregistrată sub nr. 82/2/266 cu privire la trecerea acestuia de pe funcția de șef Secție I la Secția CT4 Tg-J. Divizia Instalații - Sucursala Regionala CF C. pe funcția de șef Laborator I Laborator FVC- secția CT 4 Tg-J. - Divizia Instalații, sens în care s-a încheiat actul adițional nr. 82/273/10.02.2015 la contractul individual de muncă, în care au fost menționate funcția, salariul și locul muncii.
Actul adițional mai sus menționat a fost semnat de către reclamant fără obiecțiuni (fila 11 la dosar).
Astfel, schimbarea locului și felului muncii, precum și a salariului a intervenit ca urmare a convenției dintre părți, actul adițional nr. 82/273/10.02.2015 fiind semnat de către reclamant la rubrica salariat.
Prin actul adițional nr. 82/273/10.02.2015 încheiat la contractul individual de muncă reclamantul S. I. a consimțit la modificarea elementelor contractului individual de muncă privind felul muncii, locul muncii și retribuția, în sensul că activitatea se desfășoară la Laborator I Laborator FVC- Secția CT 4 Tg-J. - Divizia Instalații, semnând actul adițional, fără obiecțiuni.
Reclamantul nu a făcut dovada existenței unor vicii de consimțământ la momentul încheierii actului adițional, nu a făcut dovada că a fost lipsit de discernământ la momentul semnării actului, a faptului că a fost în eroare la acel moment și nici că a fost obligat să semneze actul adițional, respectiv că a fost constrâns în vederea semnării actului.
Prin semnarea actului adițional la contractul individual de muncă, personal și fără nici o obiecție reclamantul și-a manifestat acordul său de voință cu privire la locul de muncă pe care urma să-l ocupe.
În concret, instanța reține că în speță există acordul salariatului în ceea ce privește schimbarea felului muncii, locului muncii și a salariului.
Or, art. 41 din Codul muncii este o expresie a principiului consensualismului relațiilor de muncă, transpus la nivelul contractului individual de muncă.
Este evident că modificarea unor clauze ale oricărui contract sinalagmatic civil sau comercial, inclusiv ale contractului individual de muncă, nu se poate realiza prin voința unilaterală a unei singure părți, ci necesită și manifestarea acordului de voință a părții cocontractante.
În aplicarea acestui principiu fundamental al contractelor, legiuitorul de dreptul muncii stabilește regula conform căreia, nici angajatorul și nici salariatul nu pot modifica nici o clauză a contractului individual de muncă fără acordul expres al celuilalt.
Raportat la probatoriul administrat în cauză instanța reține că reclamantul a acceptat postul de șef Laborator I prin semnarea actului adițional, nefăcând dovada motivelor de constrângere invocate de acesta prin răspunsul la întâmpinare și nici faptul că prin emiterea deciziei angajatorul a procedat la modificarea contractului individual de muncă în mod unilateral.
Pentru aceste considerente și cu motivarea mai sus expusă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamantul S. I., CNP_, domiciliat în Tg J., ., nr. 10, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Căi Ferate CFR SA Sucursala Regională de Căi Ferate C., cu sediul în C., ., județul D., înregistrată la Registrul Comerțului D. sub nr. J_, CUI_.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, E. G. | Asistent judiciar, O. F. P. | Asistent judiciar, I. R. G. |
Grefier, T. U. |
E.G./T.U.
4 ex./02 Iulie 2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2684/2015. Tribunalul GORJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
