Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4569/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4569/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 4569/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 4569/2015
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. V. U.
Asistent judiciar E. B.
Asistent judiciar C. R.
Grefier L. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. A.-R., în contradictoriu cu pârâții Școala G. Padeș și C. L. Padeș, având ca obiect drepturi bănești - decontare cheltuieli transport.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Tribunalul constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În consecință, în temeiul art.223 alin.3 si art.411 alin.1 pct.2 din noul Cod de procedură civilă, lipsa părților legal citate nu va împiedica judecarea cauzei.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 131 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011.
În temeiul art.258 alin.1 din noul Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o admisibilă si concludentă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța a procedat la soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 28.08.2015, sub nr._, reclamanta A. A.-R. a chemat în judecată pârâții Școala G. Padeș și C. L. Padeș, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata contravalorii cheltuielilor de navetă conform dispozițiilor art. 105 alin. 2 lit. f) din Legea 1/2011 și cele ale Instrucțiunii Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului nr. 2/2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, pentru perioada 01.03._15, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și plata dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite, conform centralizatorului anexat.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, potrivit prevederilor art. 105 alin.2 lit. f din Legea nr. 1/2011, cu completările ulterioare, finanțarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar și din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate anual prin legea bugetului de stat, cu această destinație, pentru cheltuielile pentru naveta cadrelor didactice, conform legii.
A mai invocat reclamanta prevederile art. 1 din Instrucțiunile nr. 2/2011 emise de Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului, publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 123 din_, potrivit cărora:
„Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care își asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.”
A menționat reclamanta că este cadru didactic angajat al unității de învățământ pârâte și face naveta intre localitatea de reședință-Drăguțești și locul de muncă-Padeș, astfel cum, in mod expres, este specificat și in cererile pe care le-a depus in vederea decontării, precizând că pe ruta Tg-J. –Padeș există mijloc de transport in comun, prin urmare, in cazul celor care preferă să circule cu autoturismul proprietate personală valoarea decontată ar fi valoarea abonamentului lunar cu mijlocul de transport in comun pe ruta respectivă.
Învederează și faptul că unitatea școlară a aprobat decontarea acestor sume celor îndreptățiți și, astfel, au fost aprobate cererile efectuate, iar ulterior, in cadrul Consiliului de Administrație al unității s-au aprobat sumele necesare.
Totodată, reclamanta a precizat că, potrivit art.2 din Instrucțiunile nr.2/2011, consiliul de administrație al unității de învățământ propune lunar consiliului local, spre aprobare, drepturile bănești aferente personalului didactic, care solicită cheltuieli de deplasare. Îndeplinindu-și obligația stipulată in textul de lege, C. de Administrație al unității școlare a solicitat autorităților administrației publice alocarea drepturilor bănești necesare personalului didactic pentru decontarea cheltuielilor de transport făcute de cadrele didactice.
De asemenea, se arată că potrivit dispozițiilor art.2 din Instrucțiunile nr.2/2011 ,,C. de Administrație al unității de invățământ propune lunar spre aprobare consiliului local, drepturile bănești aferente personalului didactic care solicit cheltuieli de deplasare,,, iar in ciuda demersurilor pe care le-au efectuat atât cadrele didactice, cât și unitatea școlară, autoritățile administrației publice ale localității au refuzat, in mod nejustificat plata acestor drepturi ale cadrelor didactice din unitatea școlară aflată in raza lor teritorială, drepturi care sunt stipulate . in vigoare. Conform prevederilor art.105 alin.2 lit.f din legea Educației naționale nr.1/2011, dar și a celor cuprinse in Instrucțiunile nr.2/2011, autoritățile administrației publice locale din unitatea administrative-teritorială pe raza căreia se află unitatea de invățământ la care iși desfășoară activitatea cadrul didactic, au obligația de a asigura, de la bugetul local, sumele necesare pentru plata cheltuielilor cu naveta, precum și decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport. Prin urmare, Instituția Primarului și C. L. aveau obligația de a deconta aceste sume, obligație ce le revine in mod direct și imperativ. Mai mult, cheltuielile cu naveta cadrelor didactice, reprezintă o componentă a finanțării complementare a unității de invățământ, finanțare ce se asigură din bugetul local, conform Legii educației naționale.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor-interese sub forma dobânzii legale, reclamantul apreciază că sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil (Noul cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), și anume:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului
pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care
acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le a făcut, ., pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3)Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, in afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
În egală măsură, s-a învederat instanței incidența în speță a dispozițiilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar potrivit cărora: „In cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."
Menționează reclamantul că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor datorate de către pârâți, deoarece ce le două modalități de acoperire a prejudiciului au finalitate distinctă.
Învederează că in acest sens, de acordare a dobânzii legale, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, in soluționarea recursului in interesul legii, a dispus prin Decizia nr.2 in dosarul nr.21/2013 că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar aprobată cu modificări prin Legea 230/2011,cu modificările și completările ulterioare.
În drept, reclamanta a invocat următoarele dispoziții legale: art.34 și 194 din Codul de procedură civilă, art.268 alin.1 lit. c din Codul muncii republicat,, cu modificările și completările ulterioare, art. 28 din Legea nr.62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Instrucțiunile nr. 2/2011 emise de Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului, art. 36 alin.2 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivel unic de sector de activitate învățământ preuniversitar,pentru anii 2011-2014, înregistrat sub nr._/02.11.2012 și decizia în interesul legii nr.2/2014 pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr.21/2013.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 din Codul de procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie: cartea de identitate, cereri de decontare a cheltuielilor de navetă pentru perioada martie 2015- iunie 2015 însoțite înscrisuri justificative-bilete de călătorie, adeverința nr.2709 din 22.07.2015 emisă de pârâta Școala G. Padeș, înscrisuri aflate la filele 5-21 din dosar.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, tribunalul urmează să admită cererea de față, cu următoarea motivare:
Reclamanta A. A.-R., domiciliată în comuna Drăguțești, ..360, județul Gorj (conform copiei cărții de identitate – fila 5 din dosar) are calitatea de angajat al unității de învățământ pârâte, îndeplinind funcția de profesor, conform adeverinței nr. 2709/22.07.2015, depusă la dosarul cauzei, fila 21.
Prin acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze, reclamanta solicită obligarea pârâților la plata contravalorii cheltuielilor de navetă de la localitatea de reședință –. de muncă - localitatea Padeș, precum și la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi bănești, pentru perioada martie-iunie 2015, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății, precum și plata dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite.
Art.104 alin.3 din Legea nr.128/1997 stabilește dreptul personalului didactic din unitățile de învățământ de stat care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul de a beneficia de decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. Același text de lege stabilește posibilitatea ca, în situația în care nu există mijloace de transport în comun pe această rută (între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ) să se deconteze contravaloare a 7,5 litri benzină Premium la 100 km parcurși dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală, iar în situația în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, acestuia i se va deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun.
Aceleași dispoziții sunt menținute și în art. 276 din Legea 1/2011, intrată în vigoare la data de 09.02.2011, „Personalului didactic din unitățile de învățământ conexe, care nu dispune de locuință în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport, conform legii”.
Potrivit art.105 alin.2 lit.f din Legea nr.1/2011: ,,Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar și din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate anual prin legea bugetului de stat cu această destinație, pentru următoarele categorii de cheltuieli: cheltuielile pentru naveta cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar, conform legii;,,
Totodată, conform Instrucțiunilor nr.2/2011 emise de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului: „Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care își asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ”.
De asemenea, în art.2 din aceleași Instrucțiuni se menționează procedura de acordare a acestor sume, arătându-se “C. de administrație al unității de învățământ propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de deplasare”. Așadar, cadrele didactice și cadrele didactice auxiliare sunt îndreptățite la decontarea cheltuielilor de navetă.
Obligația de acordare a cheltuielilor de transport este atât în sarcina unității de învățământ (decontarea contravalorii călătoriei se obține prin depunerea cererilor la consiliul de administrație al unităților de învățământ, potrivit dispozițiilor art.2 din Instrucțiunile nr.2/2011) în considerarea calității acesteia de angajator, dar și în sarcina consiliului local, potrivit dispozițiilor art.1 și 2 din Instrucțiunile nr. 2/2011 și art. 105 alin. 2 lit. f) din Legea 1/2011.
Drepturile solicitate de reclamantă sunt drepturi bănești decurgând din calitatea de salariat, iar debitorul obligației de plată a acestor drepturi nu poate fi decât cel în folosul căruia salariatul prestează munca, angajatorul, respectiv Școala G. Padeș.
Pârâtul C. L. Padeș, în calitate de ordonator de credite, aprobă alocarea fondurilor necesare plătii acestor drepturi bănești către unitatea școlară al cărei angajat este reclamantul, fata de prevederile art.101 alin.1, art.105 alin.2 din Legea nr.1/2011 si art.2 din Instrucțiunile M.E.C.T.S. nr.2/2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice. Totodată, se retine că art.1 și art.4 din H.G. nr.1274/2011 prevăd în sarcina consiliilor locale atribuții în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Deci, C. L. Padeș nu plătește direct cadrului didactic drepturile bănești solicitate, obligația acestuia, instituită prin lege, fiind de alocare a acestor sume către unitatea de învățământ pârâtă.
În conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, reclamanta a adresat conducerii școlii cereri de decontare a cheltuielilor de transport, deoarece domiciliază într-o altă localitate decât cea în care își are sediul instituția de învățământ la care activează.
Se reține că pe ruta Drăguțești - Padeș a existat mijloc de transport în comun, reclamanta anexând la cererile de decontare a cheltuielilor de transport biletele de călătorie pe mijloace de transport în comun.
În fapt, reclamanta, domiciliată în comuna Drăguțești, . funcția de profesor la Școala G. Padeș și a solicitat lunar conducerii unității de învățământ decontarea cheltuielilor de transport, efectuate de la localitatea de domiciliu la localitatea în care se află locul de muncă, respectiv Drăguțești - Padeș și retur, pentru perioada martie– iunie 2015, depunând în acest sens și înscrisuri justificative (filele 6-20 din dosar).
Cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea dobânzii legale solicitate se reține că potrivit dispozițiilor art.1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar conform art.1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Prin urmare, în acord și cu prevederile art.1088 din vechiul Cod civil, reclamantul este îndreptățit la daune interese sub forma dobânzii legale, fără punerea în întârziere a debitorului.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul executării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
De asemenea, conform art.1535 din Codul civil din 2009, se pot solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil. Astfel, reclamantei i se cuvine acordarea dobânzii legale până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Astfel, având în vedere actele depuse la dosarul cauzei și văzând dispozițiile Legii nr. 1/2011 și Instrucțiunilor 2/2011, va fi admisă acțiunea formulată de reclamanta A. A.-R., pe cale de consecință va fi obligată pârâta Școala G. Padeș să plătească reclamantei contravaloarea cheltuielilor de transport, pentru perioada martie 2015- iunie 2015, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și să plătească reclamantei dobânda legală cuvenită pentru drepturile bănești acordate.
Instanța va obliga pârâtul C. L. Padeș să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești, care, în calitate de ordonator de credite, aprobă alocarea fondurilor necesare plătii acestor drepturi bănești către unitatea școlară al cărei angajat este reclamanta, față de prevederile art.101 alin.1, art.105 alin.2 din Legea nr.1/2011 și art.2 din Instrucțiunile M.E.C.T.S. nr.2/2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice. De asemenea, dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004, precum și ale art.14 alin.4 din legea nr.486/2006 menționează în mod expres că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii, prin urmare se instituie calitatea consiliului local de debitor al acestei obligații.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta A. A.-R., C.N.P._, cu domiciliul în comuna Drăguțești, ..360, județul Gorj în contradictoriu cu pârâții Școala G. Padeș, cu sediul în . și C. L. Padeș, cu sediul în ..
Obligă pârâta Școala G. Padeș să plătească reclamantei contravaloarea cheltuielilor de transport, pentru perioada martie 2015- iunie 2015, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâta Școala G. Padeș să plătească reclamantei dobânda legală cuvenită pentru drepturile bănești acordate.
Obligă pârâtul C. L. Padeș să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești.
Sentință executorie de drept.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. V. U. | Asistent judiciar, E. B. | Asistent judiciar, C. R. |
Grefier, L. C. |
Red. C.R. /ex.5
26 noiembrie 2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4611/2015. Tribunalul GORJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
