Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4559/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4559/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 4559/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 4559/2015
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. V. U.
Asistent judiciar E. B.
Asistent judiciar C. R.
Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea cererii formulate de reclamanta D. E. prin Sindicatul “Sanitas” Rovinari împotriva pârâtului S. Orășenesc ,,Sf. Ș.,, Rovinari, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. G. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâtul S. Orășenesc ,,Sf. Ș.,, Rovinari.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat P. G., pentru reclamantă, a învederat instanței că renunță la proba cu expertiza tehnică de specialitate, că nu mai are cereri de formulat și nu mai sunt incidente de soluționat în cauză.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, în baza art.392 Cod de procedură civilă, instanța a declarat deschise dezbaterile asupra fondului și a acordat cuvântul pe fond apărătorului reclamantei prezent.
Avocat P. G. pentru reclamantă a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost precizată și, pe cale de consecință să fie obligat pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei mai 2015 – iunie 2015, precum și orele suplimentare pentru perioada iunie 2012 – mai 2015. A precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 02.07.2015, sub nr._, reclamanta D. E., prin Sindicatul ,,Sanitas,, Rovinari a chemat în judecată pârâtul S. Orășenesc ,,Sf. Ș.,, Rovinari, pentru a fi obligat la plata: contravalorii tichetelor de masă, începând cu luna decembrie 2014 și până în prezent, conform contractului colectiv de muncă; orelor suplimentare efectuate în perioada iunie 2012-mai 2015; contravalorii alimentației de protecție prevăzută în anexele contractului colectiv de muncă, pentru perioada iunie 2012-mai 2015; contravalorii echipamentului de protecție și a materialelor igienico-sanitare prevăzute în anexele contractului colectiv de muncă, pentru perioada iunie 2012-mai 2015, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu judecarea prezentei cauze.
În motivarea acțiunii, referitor la primul capăt al cererii (tichetele de masă), reclamanta a arătat că, în conformitate cu prevederile art.140 din contractul colectiv de muncă, valabil pentru anul 2014, ,,Angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr.142/1998 în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate". Pentru lunile ianuarie-noiembrie 2014 au fost acordate tichete de masă angajaților Spitalului Orășenesc „Sf. Ș.” Rovinari, acestea nemaifiind acordate începând cu luna decembrie 2014, deși această prevedere se regăsește și în contractul colectiv de muncă, semnat în ianuarie 2015, care, la art.136, stipulează: „ Angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr. 142/1998 în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate”.
Cu privire la capătul de cerere privind orele suplimentare, a menționat că, în conformitate cu prevederile Codului muncii și ale contractului colectiv de muncă în vigoare, durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile de la efectuarea acestora, fapt ce nu s-a întâmplat(art.122 Codul muncii), iar, în conformitate cu art.123 din Codul muncii „(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin. l, în luna următoare munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia; (2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. l, se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază". Zilele stabilite prin lege sau prin contractul colectiv de muncă ca fiind sărbători legale datorită specificului activității nu au fost respectate, aceste zile fiind menționate la art.116 din contractul colectiv de muncă, după cum urmează:,,(1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: 1 și 2 ianuarie; 24 ianuarie - Ziua Unirii Principatelor Române; prima și a doua zi de Paști; 1 mai; prima și a doua zi de Rusalii; Adormirea Maicii Domnului; 30 Noiembrie - Sfântul A.; 1 decembrie; prima și a doua zi de C.; 2 zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora, ziua de 7 aprilie Ziua Mondială a Sănătății."
Referitor la alimentația de protecție, a susținut că în anexa 3 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate se arată că: „B. Alimentația de protecție se acordă în mod obligatoriu, conform Legii nr.319/2006 la: Laboratoarele de analize medicale și de cercetare în toate specialitățile: 1/2 1 lapte/zi/persoană; Laboratoarele de anatomie patologică, morgi, prosecturi, laboratoare de medicină legală, de citologie, de radiologie: ½ l. lapte/zi/persoană. Stații de sterilizare:1/2 l. apă minerală/zi/persoană, deratizare, dezinsecție, dezinfecție: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană. Personal de întreținere și reparare instalații sanitare, vidanjare: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană. Lucrători de curățenie, colectare material infecțios, rampă de gunoi, deșeuri medicale: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană. Stație de neutralizare deșeuri medicale: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană; Stație de clorinare: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană. Laboratorul de analize fizico-chimice: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană. Magazie centrală de materiale: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană. Centrală termică: 1 l. apă minerală/zi/persoană".
Cu privire la echipamentul de protecție și materialele igienico-sanitare, a menționat că, potrivit anexei 6 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, acestea constau în: echipament de protecție (încălțăminte - 4/an, pantaloni - 5/an, fuste - 5/an, bluze - 5/an, halate de molton - sistem pavilionar, halate doc - 2/an, salopete doc - 2/an, pelerine de ploaie - l/an, cizme electroizolante - l/an, mănuși electroizolante - l/ani, calote - 3/an, mănuși și măști - după necesități, șorțuri - după necesități, cizme de cauciuc, cască de protecție - după necesități, ochelari de protecție - după necesități și centură de siguranță - după necesități); materiale igienico-sanitare ce se acordă întregului personal (săpun - l/lună/persoană, hârtie igienică - 1/lună/persoană, perii de unghii - 1/an/persoană), substanțe dezinfectante de uz personal următorului personal (instalator sanitar; spălătoreasă; personalului de la stația de neutralizare deșeuri medicale; personalului de la rampa de gunoi; personalului de curățenie). Deși era obligatoriu a se acorda aceste drepturi, fiind prevăzute în contractul colectiv de muncă, semnat și asumat de pârâtă, aceste drepturi nu au fost acordate.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.140 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe 2014, art.136 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe 2015, anexa 3 și anexa 6 din contractul colectiv de muncă, art.120 și următoarele din Codul muncii, art.139 și art.140 din Codul muncii și Legea nr.319/2006.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză tehnică de specialitate si a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: cartea de identitate, extrase din contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității pârâte pe anii 2014 si 2015( filele 8-13).
Legal citat, pârâtul S. Orășenesc ,,Sf. Ș.,, Rovinari a formulat întâmpinare, prin care a arătat că prin cererea dedusă judecății se solicită obligarea la plata contravalorii tichetelor de masă pentru luna decembrie 2014 și până in prezent, a orelor suplimentare efectuate și altor drepturi suplimentare, conform contractului colectiv de muncă pentru perioada iunie 2012-mai 2015.
Pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului ,,Sanitas,, Rovinari, precum și excepția prescripției pentru pretențiile aferente perioadei iunie 2012 - decembrie 2014 privind contravaloarea echipamentului medical, a materialelor igienico-sanitare, a alimentelor de protecție, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că este necesar ca reclamanta să își precizeze acțiunea, având în vedere că face trimitere la anexele contractului colectiv de munca (anexa 3 si 6), unde sunt prevăzute facilitățile negociate pentru întreg personalul unității, aplicabile în funcție de locul de munca, or reclamanta nu desfășoară activitate în toate aceste sectoare, ca să poată beneficia de aceste facilitați, drept pentru care este necesar să precizeze ce anume solicită. De asemenea, reclamanta solicită substanțe dezinfectante de uz personal, însă nu precizează ce anume. Totodată, aceasta face trimitere la art.116 din C.C.M., enumerând zilele de sărbătoare legala în care nu se lucrează, însă nu precizează care sunt zilele de sărbătoare legală care nu i-au fost acordate de unitate.
Se precizează că reclamanta solicită contravaloarea orelor suplimentare pentru perioada iunie2012-mai 2015, însă fără a preciza in mod concret pretențiile sale, care este perioada in care a lucrat fără a fi remunerată sau compensată cu ore libere și care este cuantumul pretențiilor sale, având in vedere că din evidențele pârâtei nu rezultă că a prestat ore suplimentare și se impune, de asemenea, să își precizeze acțiunea și pe acest capăt de cerere.
A susținut că foarte mulți salariați ai unității care au acțiuni pe rol, nu cunosc faptul că au calitatea de reclamant în dosare aflate pe rolul instanței de judecată, având același obiect, fapt ce rezultă din procesul-verbal din data de 03.06.2015. Mai mult, au acțiuni în instanță și salariați care nu fac parte din sindicatul ,,Sanitas,, Rovinari.
A invocat excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului ,,Sanitas,, Rovinari care reprezintă reclamanta, în temeiul art.247 Cod de procedură civilă și art.28 alin.2 din Legea nr.62/2011, ce prevede că organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde acțiuni în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. A invocat, de asemenea, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei august 2013-decembrie 2014 privind contravaloarea echipamentului medical, a materialelor igienico-sanitare, a alimentelor de protecție, având in vedere că aceste drepturi suplimentare negociate in favoarea salariaților prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate, nu fac parte din categoria drepturilor salariale, iar neacordarea lor rezidă din neexecutarea clauzelor contractului colectiv de muncă, termenul de prescripție aplicabil fiind cel de 6 luni prevăzut de art.268 alin.1 lit. e din Codul muncii.
Prin decizia nr.20/18.11.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție și-a exprimat punctul de vedere privind natura juridică a drepturilor suplimentare solicitate în baza contractelor colective de muncă și termenul de prescripție aplicabil acestor cereri.
Pe fondul cauzei a arătat că s-au respectat toate prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, aspect care rezultă din probatoriul administrat în prezenta cauză.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă consideră că pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate, întrucât, în conformitate cu prevederile Legii nr.142/1998, tichetele de masă se acordă numai pentru achitarea mesei sau achiziționarea de produse alimentare, iar nu contravaloarea acestora. Art.6 alin.5 din Legea nr.142/1998 interzice acordarea unui rest de bani la tichetul de masă, respectiv compensarea acestuia prin acordarea sumei respective în bani. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.14/18.02.2008, a stabilit că acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație a angajatorului, ci doar o posibilitate condiționată în mod exclusiv de bugetele de venituri și cheltuieli și de resursele financiare proprii. Articolul 136 din C.C.M., și nu art.140 așa cum indică reclamanta, prevede că „angajatorul este obligat să acorde tichete de masa potrivit Legii nr.142/1998, în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate,,. Art.184 din C.C.M. prevede că ,,toate drepturile prevăzute în acest contract se fac în limita posibilităților financiare ale unității prevăzute în bugetul de venituri si cheltuieli,,. Tichetele de masă solicitate pe luna decembrie 2014 urmează sa fie acordate până în luna iunie 2015, așa cum a stabilit conducerea împreuna cu reprezentantul reclamantei, respectiv Sindicatul ,,Sanitas,,Rovinari, în ședința comitetului director din luna decembrie 2014. Referitor la solicitarea tichetelor de masa pe perioada ianuarie - mai 2015 și restul revendicărilor, s-a arătat faptul că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate a fost negociată clauza de la art.184 din C.C.M. pe anul 2015, la care a subscris sindicatul reprezentativ la nivel de unitate, sindicat care de altfel este și sindicatul care reprezintă reclamanta. Cu privire la tichetele de masă pentru perioada ianuarie 2015-mai 2015 a fost negociată clauza de la art.184 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2015, la care a subscris și sindicatul reprezentativ la nivel de unitate, sindicat care, de altfel, este și sindicatul care reprezintă reclamanta.
Situația financiară a unității nu permite în acest moment acordarea acestor facilitați, aspect care rezultă din rapoartele financiar-contabile înaintate lunar, atât comitetului director, cât și consiliului de administrație al spitalului, unde participă și sindicatul care reprezintă reclamanta. Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, prevede posibilitatea acordării de tichete de masă dacă sunt îndeplinite două condiții în mod cumulativ: existența unui contract individual de muncă și capacitatea angajatorului de a suporta costurile tichetelor de masă, acest punct neputând fi asigurat de către pârâtă.
Referitor la al doilea capăt de cerere prin care se solicită plata orelor suplimentare, s-a arătat că reclamanta a efectuat un număr de 408 ore suplimentare, din care au fost recuperate în termen legal un număr de 32 de ore, iar pentru diferență a fost depășit peste termenul legal un număr de 47 de zile, potrivit situației solicitată la Biroul resurse umane, anexat la dosarul cauzei. Că prevederile Codului muncii și legislația privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar pe anii 2012-2015 au interzis constant plata orelor suplimentare (art.122 Codul muncii, art.7 Legea nr.283/2011, art.9 din O.U.G. nr.103/2013, art.8 O.U.G. nr. 83/2014).
În ceea ce privește alimentele de protecție, reclamanta nu este îndreptățită, lucrând într-o secție cu paturi, unde legislația nu prevede acordarea acestor facilități. Chiar reclamanta in acțiune indică sectoarele de activitate unde se acordă alimentația de protecție, in consecință nu i sunt aplicabile facilitățile din contractele colective de muncă negociate pe perioada solicitată.
Cât privește cel de al patrulea capăt de cerere, a mai arătat pârâtul că echipamentul de protecție a fost achiziționat în anul 2015 pentru întreg personalul unității, în baza contractului nr.72/25.03.2015 și facturii nr.72/11.06.2015 și a fost asigurat reclamantei, astfel că nici acest capăt de cerere nu este întemeiat.
Pentru perioada iunie 2012-decembrie 2014 pretențiile nu sunt justificate, în condițiile în care salariații nu au solicitat acest echipament, iar unitatea s-a confruntat cu probleme financiare.
Referitor la materialele igienico-sanitare, s-a arătat că, având în vedere specificul activității unde reclamanta își desfășoară activitatea, era imposibil că unitatea să nu asigure aceste materiale. Mai mult, materialele igienico-sanitare sunt pentru desfășurarea activității în condiții normale, și nu pentru obținerea unor beneficii financiare personale, astfel că nu se justifică pretențiile reclamantei.
În drept a invocat dispozițiile art.122 Codul muncii, art.7 Legea nr.283/2011, art.9 din O.U.G. nr.103/2013, art.8 din O.U.G. nr.83/2014, art.6 alin.5 din Legea nr.142/1998, art.205-208 Cod de procedură civilă.
Față de cele arătate solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a Sindicatului ,,,Sanitas, Rovinari, in condițiile in care nu se probează calitatea de mandatar al reclamantei, admiterea excepției prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile suplimentare solicitate pe perioada august 2013-decembrie 2014, pentru că nu fac parte din categoria drepturilor salariale, iar neacordarea lor rezidă din neexecutarea clauzelor contractului colectiv de muncă astfel încât cererile pot fi formulate in termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art.268 alin.1 lit. e Codul muncii. In caz de respingere a excepțiilor invocate, solicită respingerea cererii ca fiind neîntemeiată pentru toate capetele de cerere formulate.
În apărare, anexate întâmpinării, pârâta a depus la dosar, în original, situația privind orele suplimentare pentru perioada iunie 2012-mai 2015, și, în copie: cererea nr.235/19.01.2015 de înregistrare a contractului colectiv de muncă, contract de furnizare nr.72/25.03.2015, anexa nr.1 la contract de furnizare nr.72/25.03.2015, factura nr.72/11.06.2015, liste inventariere din 31.12.2013, 31.12.2014, 31.05.2015, adresa nr.2504/20.01.2012 emisă de Ministerul Sănătății, facturi fiscale, procese-verbale încheiate cu ocazia întrunirii Consiliului Director al Spitalului Orășenesc Rovinari, Raportul privind activitatea economico-financiară a unității sanitare pârâte pe perioada 01.01._14, raportul privind activitatea economico-financiară a unității sanitare pârâte în luna ianuarie 2015, raportul privind activitatea economico-financiară a unității sanitare pârâte pe perioada 01.01._15, raportul privind activitatea economico-financiară pentru luna aprilie 2015( filele 24-75 din dosar).
La data de 02.09.2015, prin C. Registratură, apărătorul ales al reclamantei a depus la dosarul cauzei, răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârât reiterând apărările formulate prin cererea de chemare în judecată, împuternicirea avocațială in original, precum și dovada calității de membru al Sindicatului Sanitas Rovinari, tabelul nominal prin care este împuternicit Sindicatul Sanitas Rovinari să deschidă acțiune in vederea recuperării drepturilor salariale și a celorlalte drepturi prevăzute de CCM 2012-2014, contractul de asistență juridică din data de 30.04.2015.
Prin încheierea de ședință din data de 22 octombrie 2015, in temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 248 alin.4 Cod procedură civilă, instanța a unit excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului S. Orășenesc Rovinari, cu fondul cauzei, încuviințând totodată pentru părți proba cu înscrisuri.
De asemenea, s-a dispus emiterea unei adrese către pârât prin care s-a solicitat să depună la dosarul cauzei, o . înscrisuri.
Instanța, față de cererea apărătorului reclamantei, a constatat că reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul micșorării obiectului acțiunii respectiv obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă începând cu luna martie 2015, luând act totodată de cererea reclamantei de renunțare la judecarea capetelor de cerere referitoare la obligarea pârâtei la plata contravalorii alimentației de protecție și a materialelor igienico-sanitare
Față de dispozițiile instanței pârâtul înaintând la dosar cu adresa nr.4749/04.11.2015 documentele solicitate, respectiv, tabele nominale cu salariații ce au beneficiat de tichete de masă în perioada decembrie 2014-martie 2015, contractul individual de muncă al reclamantei și acte adiționale la acesta, Regulamentul intern al unității pârâte-extras, cererea de înregistrare a contractului colectiv de muncă înregistrată la I.T.M. Gorj sub nr.4564/06.03.2012, extrase din contractele colective de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pe 2012-2015, adresa nr.1769/26.01.2015 emisă de I.T.M. Gorj, cererea de înregistrare a contractului colectiv de muncă înregistrată la I.T.M. Gorj sub nr.1146/19.01.2015, pontaje-foi de prezentă, state de plată (filele 102-246 din dosar).
A precizat pârâtul că reclamanta a efectuat ore suplimentare, acest lucru fiind confirmat și din situația solicitată la biroul resurse umane și existentă la dosar, însă nu a formulat cerere pentru recuperarea acestora în termen legal. Pentru restul capetelor de cerere, așa cum s-a arătat in întâmpinare și a probatoriului administrat, unitatea și-a îndeplinit toate obligațiile către reclamantă, respectiv acordarea de materiale igienico-sanitare, achiziționarea de echipament de lucru, tichete de masă, chiar dacă au fost suspendate pe parcursul a două trimestre.
Referitor la alimentația de protecție, apreciază că reclamanta nu este îndreptățită având in vedere că lucrează într-o secție cu paturi, unde legislația nu prevede acordarea acestor facilități . În anexa la CCM există inserate sectoarele de activitate unde se prevăd aceste drepturi suplimentare, chiar reclamanta indicând aceste sectoare.
În ceea ce privește echipamentul de protecție pârâtul a precizat că din luna iunie 2015 reclamanta nu mai este salariată, astfel că solicitarea echipamentului nu mai are susținere.
În conformitate cu dispozițiile art.248 Cod de procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește prima excepție invocată, lipsa calității procesuale active a Sindicatului ,,Sanitas,, Rovinari invocată de pârât se reține că, în conformitate cu prevederile art.28, alin.2, din Codul muncii: „In exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. l, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise a acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres."
Instanța, față de prevederile art.28 alin.2 din Legea nr.62/2011 și actele depuse la dosar de către apărătorul reclamantei, respectiv contractul de asistență juridică, împuternicirea avocațială prin care Sindicatul “Sanitas” Rovinari l-a împuternicit să promoveze prezenta acțiune, lista salariaților ce au împuternicit sindicatul să promoveze acțiunea, în care figurează si reclamanta, si văzând că acțiunea este semnată de avocatul împuternicit de sindicat, precum și faptul că nu există o renunțare expresă in acest sens, apreciază că excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului “Sanitas” Rovinari, invocată de către pârât prin întâmpinare, nu este întemeiată, astfel încât urmează să o respingă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare,instanța retine că drepturile solicitate de reclamantă prin acțiunea introductivă– contravaloare materiale igienico-sanitare, echipament de protecție si alimentație de protecție îi sunt aplicabile disp. art.268 alin.1 lit. c din Codul muncii, ce reglementează un termen de prescripție de 3 ani, fiind prevăzute de art.13 lit. r, art.14 și art. 15 alin.1 din Legea nr.319/2006. Prin precizarea ulterioară, reclamanta a renunțat la aceste capete de cerere.
În ceea ce privește tichetele de masă și solicitarea de obligarea pârâtului la plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada aprilie 2015-octombrie 2015, de asemenea este aplicabil termenul de 3 ani prevăzut de art.268 alin.1 lit. c din Codul muncii, fiind vorba de drepturi de natură salarială. De altfel, nici termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 alin.1 lit. e din Codul muncii nu ar fi împlinit, contravaloarea tichetelor de masă fiind solicitată inițial începând cu luna decembrie 2014 (prin precizarea la acțiune doar pentru perioada martie 2015-octombrie 2015), iar acțiunea a fost introdusă la data de 02.07.2015. In consecință, instanța apreciază ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și urmează să o respingă.
Pe fondul cauzei, analizând cererea raportat la probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta D. E. este angajată a Spitalului Orășenesc ,,Sf. Ș.,, Rovinari, in funcția de asistent medical principal la C. Obstetrică-ginecologie, așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr.45/1988 2D, adiționat(filele 117-123 din dosar).
Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, ulterior precizată, reclamanta a învestit instanța cu soluționarea capetelor de cerere privind plata contravalorii tichetelor de masă, pentru perioada martie 2015- octombrie 2015, conform contractului colectiv de muncă, precum și plata orelor suplimentare efectuate în perioada iunie 2012-mai 2015.
Potrivit prevederilor art.40 pct.2 lit.c din Codul muncii republicat, cu modificările și completările ulterioare, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
În perioada dedusă judecății au fost aplicabile mai multe contracte colective de muncă la nivelul unității pârâte, și anume:
- contractul colectiv de muncă înregistrat la I.T.M. Gorj sub nr.109/11.03.2012(adresa nr.7767/24.02.2012 emisă de I.T.M. Gorj), prelungit prin actul adițional înregistrat la I.T.M. Gorj sub nr.109/06.12.2012(adresa nr._/07.12.2012 emisă de I.T.M. Gorj), valabil de la data de 11.03.2012 și până la data de 31.12.2013;
- contractul colectiv de muncă pe anul 2014, înregistrat la I.T.M. Gorj sub nr.291/06.01.2014, valabil 1 an de la data înregistrării;
- contractul colectiv de muncă pe anul 2015, înregistrat la I.T.M. Gorj sub nr.386/26.01.2015(adresa nr.1769/26.01.2015 emisă de I.T.M. Gorj), cu valabilitate 1 an de la data înregistrării.
În ceea ce privește tichetele de masă, reclamanta solicită prin acțiunea precizată, contravaloarea acestora pentru perioada martie 2015-octombrie 2015.
Cu privire la acest capăt de cerere, instanța reține că:
Legea nr.142/1998 privind tichetele de masă constituie reglementarea generală în materia tichetelor de masă.
În conformitate cu art.1 din Legea nr.142/1998, privind tichetele de masă:
,,(1) Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masa, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.,,
În temeiul prevederilor enunțate, tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană ce se acordă de angajator, în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2015, la art.136 se prevede că: ,,Angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr.142/1998, în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de stat,,.
Pentru anul 2015, în bugetul de venituri și cheltuieli al unității pârâte, la rubrica ,,tichete de masă,, s-au prevăzut sumele de: 6,5 mii lei - trimestrul I, 66 mii lei - trimestrul II, 60 mii lei - trimestrul III și 67,5 mii lei - trimestrul IV(fila 178).
Așadar, s-au prevăzut în buget sumele necesare acordării tichetelor de masă și pentru perioada ulterioară lunii martie 2015, însă pârâtul nu a procedat la acordarea tichetelor.
În aceste condiții, prevederile art.184 din contractul colectiv de muncă pe 2015, conform cărora: ,,Toate cheltuielile prevăzute de acest contract se fac în limita posibilităților financiare ale unității prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli,, nu reprezintă un impediment în acordarea tichetelor de masă, astfel cum susține pârâtul, ci, dimpotrivă, confirmă dreptul reclamantei la acordarea acestora.
Pârâtul a invocat Decizia nr.14/18.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la dreptul personalului auxiliar de specialitate din justiție și al funcționarilor publici de a beneficia de alocația de hrană sub forma tichetelor de masă, susținând că, potrivit acesteia, acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație a angajatorului, ci o posibilitate condiționată în mod exclusiv de bugetele de venituri și cheltuieli și de resursele financiare.
Prin Decizia nr.14/18.02.2008, Înalta Curte a stabilit că tichetele de masă ,,nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu aceasta destinație și acordarea lor a fost negociata prin contractele colective de munca.”
În speță sunt îndeplinite aceste condiții: angajatorul a prevăzut în buget sume cu destinația tichete de masă, iar prin contractul colectiv de muncă angajatorul și-a asumat obligația de a acorda tichete de masă.
Imposibilitatea acordării contravalorii tichetelor de masă invocată de pârât pe motiv că prevederile art.6 alin.5 din Legea nr.142/1998 interzic compensarea în bani a tichetelor de masă nu poate fi reținută.
Art.6 alin.5 din Legea nr.142/1998 prevede că ,,În cazul în care suma corespunzătoare produselor alimentare solicitate de salariat este mai mică decât valoarea nominală a tichetelor de masă pe suport hârtie, utilizarea acestora este considerată integrală. Se interzice acordarea unui rest de bani la tichetul de masă pe suport hârtie”, deci nu vizează situația de față.
Plata contravalorii tichetelor de masă se impune având în vedere neexecutarea obligației contractuale de a achita alocația de hrană, ce determină răspunderea debitorului, răspundere ce se poate stabili în limitele contravalorii tichetelor de masă.
Analizând tabelele nominale cu persoanele care beneficiază de tichete de masă(filele 102,105), instanța constată că reclamanta a primit aceste drepturi pe lunile martie și aprilie 2015.Mai mult decât atât reclamanta nu mai este angajata pârâtului din luna iunie 2015 .
În consecință, va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea tichetelor de masă cuvenite pentru perioada mai 2015 – iunie 2015.
Cât privește plata orelor suplimentare efectuate în perioada iunie 2012 - mai 2015, se reține netemeinicia acestui capăt de cerere, pentru următoarele considerente:
Timpul de muncă este definit de art.111 din Codul muncii ca fiind perioada în care salariatul prestează muncă, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile de serviciu și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil si/sau legislației în vigoare.
Potrivit art.112 din Codul muncii, pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.
Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art.112, este considerată muncă suplimentară(art.120 din Codul muncii).
În baza art.121 din Codul muncii, la solicitarea angajatorului, salariații pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art.114 si 115 din Codul muncii.
Conform art.122 alin.1 din Codul muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.
Potrivit art.123 alin.1 din Codul muncii, în cazul în care compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin1 Codul muncii, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
Conform adresei nr.4749/04.11.2015 emisă de pârât, precum și din susținerile din cuprinsul întâmpinării dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv state de plată și foi de prezență, în perioada iunie 2012 - mai 2015, reclamanta a efectuat un număr de 408 ore suplimentare, din care au fost recuperate în termen legal un număr de 32 de ore, iar pentru diferență a fost depășit peste termenul legal un număr de 47 de zile Instanța mai reține că, reclamanta face parte din personalul bugetar, pentru care legiuitorul a interzis plata orelor suplimentare în perioada 2012 – 2015, prin actele normative anuale privind salarizarea personalului bugetar.
Potrivit art.7 alin.1 din art. II al O.U.G. nr.80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.283/2011:
,,(1) În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător,,.
Aceste prevederi s-au aplicat și în anul 2013, în baza dispozițiilor art.2 din O.U.G. nr.84/2012, conform cărora:
,,Prevederile art.7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013,,.
În anul 2014 interdicția plății orelor suplimentare pentru personalul bugetar s-a prevăzut la art.9 alin.1 din O.U.G. nr.103/2013:
,,În anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător,,.
Aceleași dispoziții au fost prevăzute pentru anul 2015, la art.8 alin.1 din O.U.G. nr.83/2014:
,,În anul 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător,,.
Așadar, în perioada iunie 2012 - mai 2015 a fost interzisă prin lege plata orelor suplimentare pentru salariații din sectorul bugetar, singura posibilitate de recompensare a orelor suplimentare fiind acordarea de timp liber corespunzător.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, se va admite în parte cererea, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei mai 2015 – iunie 2015, fiind respins capătul de cerere privind plata orelor suplimentare pentru perioada iunie 2012 – mai 2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului “Sanitas” Rovinari, invocată de pârât prin întâmpinare.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare.
Admite în parte cererea, ulterior precizată, formulată de reclamanta D. E., C.N.P._, cu domiciliul ales pentru citare și comunicare în municipiul Târgu-J., ., județul Gorj, prin Sindicatul ,,Sanitas,, Rovinari în contradictoriu cu pârâtul S. Orășenesc ,,Sf. Ș.,, Rovinari, cu sediul în Rovinari, ., județul Gorj.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei mai 2015 – iunie 2015.
Respinge capătul de cerere privind plata orelor suplimentare pentru perioada iunie 2012 – mai 2015.
Ia act că apărătorul reclamantei nu solicită cheltuieli de judecată.
Sentință executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12.11.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. V. U. | Asistent judiciar, E. B. | Asistent judiciar, C. R. |
Grefier, L. C. |
Red. E.B./ex.4
14 decembrie 2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4604/2015. Tribunalul GORJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
