Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 125/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 125/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 16729/95/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 125/2015
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. V. U.
Asistent judiciar E. B.
Asistent judiciar C. R.
Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulate de reclamantul V. P. împotriva pârâ- ților M. Administrației și Internelor, I. G. al Poliției de Frontieră Română și I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și consilier juridic A. A. pentru I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, lipsă fiind pârâții .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, reclamantul, având în vedere excepția necompetenței funcționale a Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj, invocată de către pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara prin notele de ședință, a precizat că având în vedere obiectul cererii sale ,este de acord cu excepția invocată de către pârât și, ca atare, solicită admiterea acesteia și declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj, depunând în acest sens note de ședință .
Consilier juridic A. A. pentru I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara a solicitat admiterea excepției invocate și declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Secției de contencios administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj.
Instanța reține cauza pentru soluționarea acestei excepții.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 19.11.2012, sub nr._, reclamantul V. P. a chemat în judecată pârâții M. Administrației și Internelor, I. G. al Poliției de Frontieră Române și I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se dispună obligarea pârâților la achitarea ajutorului prevăzut de art.20 alin.1 din Legea nr.284 /2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ajutor stabilit în funcție de vechimea efectivă ca polițist și salariul de bază net din luna anterioară pensionării, actualizat cu indicele de inflație, de la data ieșirii la pensie, până la data plății, obligarea pârâților la achitarea ajutorului prevăzut ajutorului prevăzut de art.20 alin.2 din Legea nr.284/2010, privind salarizarea unitară personalului plătit din fonduri publice, calculat în funcție, calculat în funcție de numărul anilor întregi rămași până la limita vârstei de pensionare, actualizat cu indicele de inflație, de la data ieșirii la pensie–până la data plății.
A mai arătat reclamantul ca la pronunțarea hotărârii, să se aibă în vedere susținerea caracterului neconstituțional a prevederilor art.9 di Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar în conformitate cu Decizia nr.872/2010, reluat prin cate normative succesive, care prevăd că începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau nu, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragerea ori la trecerea în rezervă și faptul că pe toată această perioada, dreptului în discuție i-a fost suspendat exercițiul, dar nu a fost abrogat prin nici un act normativ.
În motivarea acțiunii, a arătat reclamantul că este pensionar MAI pentru limită de vârstă, din anul 2011 conform Legii 263/2010, și a fost funcționar public cu statut special – polițist de frontieră, încadrat ultima dată la T. P.F. Timișoara –Sectorul Poliției de Frontieră C. –S..
La baza încetării raporturilor de muncă a stat raportul nr._ din 06.06.2011 prin care a solicitat, în conformitate cu art.52 și următoarele, secțiunea 1 privind pensia pentru limită de vârstă din Legea 263/2010, pensie pentru limită de vârstă, prin același raport, în conformitate cu dispozițiile art. 20 secțiunea a-3-a anexa VII, privind salarizarea unitară a personalului a personalului plătit din fonduri publice a solicitat plata salariilor compensatorii. Raportul a fost aprobat prin Ordinul ministrului administrației și Internelor nr.II /3005 din 22.06.2011. La data de 13.07.2011 reclamantul a depus cererea înregistrată sub nr._ pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă. Că, în conformitate cu art. 20 alin.1 și 2 din Legea 284/2010 beneficia de un ajutor stabilit în funcție de vechimea efectivă ca polițist și salariul de bază net din luna anterioară pensionării în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și de un ajutor, calculat în funcție de numărul anilor întregi rămași până la limita vârstei de pensionare, prevăzute în actul normativ enunțat . Că acest drept a fost suspendat pentru anul 2011 în baza art. 13 alin. 1 din Legea285/2010, lege asupra căreia –a revenit prin Ordonanța de Guvern din 16.05.2012 având în vedere Decizia nr. 872/2010 a Curții Constituționale care la punctul 2 a decis că dispozițiile art.9 din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt neconstituționale și că măsura de restrângere a unor drepturi ale personalului bugetar poate avea doar caracter temporar, în cazul de față până la 31.12.2011, fiind obligatorie revenirea la nivelul inițial al acestor drepturi, prin aducerea salariilor bugetarilor, și a altor drepturi care au fost diminuate sau suspendate, la nivelul lunii iunie 2010, drept de care nu poate beneficia, întrucât la data respectivă era salariat, iar la data aplicării Ordonanței de Guvern era pensionar, fapt care la scăderea punctelor de pensie, deoarece pensia a fost calculată cu salariile diminuate. A mai arătat reclamantul că prevederile privind plata ajutoarelor nu a u fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională și nici nu au fost abrogate, fiind prevederi de lege într-un stat de drept, acestea trebuie resetate .
A mai arătat reclamantul că drept urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi suspendat, iar nu înlăturat. Astfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidă de substanță sa și practic, să devină lipsit de orice valoare.
Reclamantul a solicitat ca intimatul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara să comunice instanței dacă au fost achitate aceste drepturi și, totodată să comunice cuantumul sumei de care trebuia să beneficieze .
În drept acțiunea fost întemeiată pe dispozițiile art. 53 din Constituția României, Legea nr.284/2010, Legea 283/2011, Legea 118/2010, Decizia nr.872/2010 a Curții Constituționale, Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri, reclamantul înțelegând să se folosească de proba cu înscrisuri și orice alte probe ce se vor dovedi utile, pertinent și concludente cauzei .
Pârâtul I. G. al Poliției de Frontieră a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a instituției, motivat de faptul că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră C. –S., unitate cu personalitate juridică, potrivit art.12 alin.2 din OUG nr.104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră, anterior modificării prin Legea nr.280/2011. Că raporturile de serviciu s-au născut între reclamant și I. Județean al Poliției de Frontieră C. –S., iar ajutoarele sunt solicitate în baza acestor raporturi .
S-a arătat că, urmare a intrării în vigoare a Legii nr.280/2011 privind modificarea legii nr.265/2010 pentru modificarea și completarea O.U.G nr.104/2001 și pentru abrogarea art.4 alin.4 din OUG nr.105/2001 a avut loc reorganizarea instituțională a Poliției de Frontieră Române astfel că, I. Județean al Poliției de Frontieră C. –S. a fost desființat, fiind înființat totodată I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara unitate cu personalitate juridică, ce se subrogă în drepturile și obligațiile procesuale ale Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră C.-S. .
În acest context, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, având în vedere calitatea distinctă de subiect de drept a I. teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, I. G. al Poliției de Frontieră nu deține calitatea de subiect pasiv al dreptului dedus judecății.
Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat instanței că reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu la data de 15.06.2011, cu drept la pensie, în conformitate cu prevederile Ordinului MAI nr.II/3005/22.06.2011. În conformitate cu dispozițiile art.13 alin.1 din Legea nr.285/2010 „ în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragerea, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, nu
se aplică” ceea ce arătă că drepturile bănești reprezentând ajutorul la încetarea raporturilor de serviciu calculat în temeiul Legii nr.284/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice nu pot fi acordate . Singura excepție a prevederilor alin.1 este reglementată de alin.2 art.13 și anume „ situația imposibilității menținerii în activitate a persoanelor clasate inapte pentru serviciu militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate, situație care nu se aplică reclamantului, acestuia încetându-i raporturile de serviciu la împlinirea vârstei de pensionare și vechimii corespunzătoare . Au fost invocate și dispozițiile art. 9 din Legea nr.283/2011 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art.11 di OUG nr.37/2008 potrivit căruia „ în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragerea, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.”
Pârâtul a invocat dispozițiile art. 242 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Pârâtul M. Administrației și Internelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivându-se că raportat la obiectul cererii, pârâtul nu deține calitatea de subiect pasiv al dreptului dedus judecății, iar calitatea acestuia de ordonator principal de credite nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, raporturile de serviciu ale reclamantului derulându-se cu I.T.P.F. Timișoara –Sectorul Poliției
de Frontieră C.-S..
Că potrivit art.12 alin.4 din OUG nr.104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Română, cu modificările și completările ulterioare…” se organizează și funcționează inspectorate teritoriale cu personalitate juridică…”.
S-a arătat în speța de față că cel care poate fi obligat la în raportul juridic dedus judecății este I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, unitate cu personalitate juridică, în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea reclamantul până la trecerea în rezervă, ordonatorul principal de credite având doar obligația legală de a repartiza creditele bugetare alocate cu o astfel de destinație către ordonatorul secundar de credite.
În conformitate cu prevederile art.242 alin.2 Cod de procedură civilă, pârâtul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâtul I. T. al Poliție de Frontieră Timișoara a formulat la rândul său întâmpinare prin care a invocat dispozițiile art.13 alin.1 din Legea nr.285/2010 cu precizarea că din modul de formulare a art. 13 alin.1 este evident faptul că se află în prezenta unei încetări exprese a acordării acestui drept și nu a unei suspendări a prevederilor la care face referire reclamantul, dispozițiile art.13 fiind incompatibile cu cele cuprinse în art. 20 alin.1 și 2 din Legea nr.284/2010. Că drepturile cuvenite reclamantului la pensionare sunt cele prevăzute de legislația în vigoare la data încetării raporturilor de serviciu, iar la data de 15.06.2011, data încetării raporturilor de serviciu, aceasta prevedea că nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragerea sau trecerea în rezervă.
S-a arătat că reclamantul nu era îndreptățit să beneficieze la data pensionării la data pensionării de un ajutor stabilit în raport de solda lunară netă și de vechimea efectivă.
În ceea ce privește acordarea acestui drept în anul 2012 potrivit art.9 din Legea 283/2011” în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în reyervă2. În consecință, având în vedere faptul că reclamantul s-a pensionat începând cu 15.,06.2011, dată la acre erau aplicabile dispozițiile imperative ale art.13 alin.1 din Legea 285/2010 când s-a arătat că solicitarea acestuia privind acordarea ajutoarelor la ieșirea la pensie este nefondată.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa, conform art.242 alin.2 Cod de procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din 26.06.2014, la cererea reclamantului, instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate contabilă, fiind stabilite și obiectivele expertizei .
Pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara a formulat note de ședință prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a tribunalului Gorj – Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale având în vedere că reclamantul a avut calitatea de funcționar public cu statut special, polițist, așa cum prevede art.1 din Legea nr.360/2002 privind Statutul Polițistului și art. 78 alin.1 .
S-a precizat că relevant în cauză este data la care reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu, respectiv la data de 15.06.2011, conform Ordinului MAI nr.II/3005 din 22.06.2011 și motivul pentru care i-au încetat raporturile de serviciu, respectiv la împlinirea vârstei și a vechimii în serviciu, necesare pensiei de serviciu. S-a arătat că, cu privire la expertiza contabilă efectuată în cauză pârâtul își va exprima punctul de vedere odată cu obiecțiunile pe care le vor formula .
Raportul de expertiză contabilă a fost depus la dosarul cauzei la data de 30.10.2014, atât reclamantul cât și pârâtul I. Județean al Poliției de Frontieră T. formulând obiecțiuni, la care expertul a răspuns la data de 09.01.2015.( fila 162 din dosar ).
La termenul din 15.10.2015, reclamantul V. P. a formulat note de ședință prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției conflicte de muncă și asigurări sociale Tribunalului Gorj, solicitând declinarea cauzei la Secția C. Administrativ și Fiscal a aceleiași instanțe având în vedere că a solicitat plata salariilor compensatorii acordate legal la ieșirea la pensie potrivit dispozițiilor art.20 alinb.1 secțiunea a 3-a anexa nr.7 din Legea 284/2010, ajutor stabilit în funcție de vechimea efectivă ca polițist și salariul de bază net din luna anterioară pensionării, actualizat cu indicele de inflație, de la data ieșirii la pensie – până la data plății și dispozițiile art. 20 alin.2 secțiunea a 3-a anexa 7 din Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, calculat în funcție de numărul anilor întregi rămași până la limita vârstei de pensionare, actualizat cu indicele de inflație, de la data ieșirii la pensie până la data plății .
A precizat reclamantul că din interpretarea acestui text legal rezultă că ajutorul solicitat este stabilit în raport cu solda funcției de bază și rezultă din raportul de serviciu avut cu pârâtul, în calitate de polițist și nu de asigurat al acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul excepției de necompetență materială funcțională a Secției Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj, invocată de pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara și reclamant, instanța reține următoarele:
Instanța va analiza cu precădere excepția necompetenței materiale funcționale a Secției Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj, invocată de pârât, prin întâmpinare.
Prin acțiunea de față reclamantul V. P. solicită obligarea pârâților la achitarea ajutorului prevăzut de art.20 alin.1 din Legea nr.284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ajutor stabilit în funcție de vechimea efectivă ca polițist și salariul de bază net din luna anterioară pensionării, actualizat cu indicele de inflație, de la data ieșirii la pensie, până la data plății, obligarea pârâtelor la achitarea ajutorului prevăzut ajutorului prevăzut de art.20 alin.2 din Legea nr.284/2010, privind salarizarea unitară personalului plătit din fonduri publice, calculat în funcție, calculat în funcție de numărul anilor întregi rămași până la limita vârstei de pensionare, actualizat cu indicele de inflație, de la data ieșirii la pensie –până la data plății.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr.360/2002” polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului”.
Conform dispozițiilor art.78 alin 1 din Legea nr.360/2002 dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.109 din Legea nr.188/1999 republicată „ cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
Prin urmare, raportat la dispozițiile legale mai sus expuse, având în vedere obiectul acțiunii și calitatea de funcționar public cu statut special, polițist, a reclamantului, competența de soluționare a cererii revine Secției C. Administrativ si Fiscal a Tribunalului Gorj.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând si prevederile art.158 și 159 Cod procedură civilă ( în forma în vigoare la data formulării acțiunii ), se va admite excepția necompetenței materiale funcționale a Secției Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj, invocată de pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, si se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței funcționale Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj, invocată de pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul V. P., cu domiciliul în Motru, ., .,apt.6, județul Gorj, împotriva pârâților M. Administrației și Internelor cu sediul în București ,., I. G. al Poliției de Frontieră Române cu sediul în București, sector 6, . și I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara cu sediul în Timișoara, ..64, județul T. în favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj.
Fără nici o cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de astăzi, 15.01.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. V. U. | Asistent judiciar, E. B. | Asistent judiciar, C. R. |
Grefier, L. C. |
Red.E.B./ex.6/ 12.02. 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
