Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 895/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 895/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 895/2015
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 895/2015
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. M.
Asistent judiciar: N. M.
Asistent judiciar: R. N.
Grefier: N. R.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S. SRL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul asistat de avocat G. C., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată,obligarea pârâtei la plata sumei brute de 41.480 lei reprezentând drepturi salariale restante, urmând ca din această sumă pârâta să rețină și să vireze pentru reclamant la bugetul de stat contribuțiile legale, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu expert. Depune concluzii scrise, reiterând aceleași aspecte dezvoltate oral în ședință publică.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față:
Prin cererea formulată la data de 21.01.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr._ reclamantul B. G. a chemat în judecată pârâta S.C. A. S. S.R.L., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei să-i plătească începând cu 14 martie 2011 și până la 18 noiembrie 2013 drepturile salariale
restante în cuantum de 31.103,80 lei brut, sumă care urmează să fie indexată cu indicele de inflație la zi, drepturi ce constau în:ore suplimentare;ore lucrate în zilele de sâmbătă și duminică;ore lucrate în zilele de sărbători legale;ore lucrate în plus peste cele două ore trecute în contract (6 ore zilnic);ore lucrate pe timp de noapte; obligarea pârâtei să-i plătească sporul de vechime de 25%, sporul de armă, indicele de personal calificat și să-i recalculeze concediul de odihnă în raport de media salarială a ultimelor luni, aceste sume urmând să fie actualizate până la data plății efective;obligarea pârâtei să rețină și să vireze la bugetul statului diferența de taxe datorate, aferentă drepturilor salariale cuvenite, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajatul societății pârâte pe perioada 14 martie 2011 până la 18 noiembrie 2013. Inițial a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă înregistrat sub nr.1398/14 martie 2011 prin care se menționa că trebuie să desfășoare o activitate zilnică de 2 ore. Ulterior, prin actul adițional la contractul individual de muncă, înregistrat la 1 iulie 2013, durata muncii a fost majorată de la 2 ore zilnic la programul normal de lucru de 8 ore zilnic. În realitate, de la încheierea contractului și până la încetarea acestuia, a prestat zilnic minim 8 ore de muncă, de cele mai multe ori lucrând și peste program ( ore suplimentare) și în zilele de sâmbătă și duminică, și în zile de sărbătoare legală și pe timp de noapte.
A solicitat de asemenea reclamantul ca pârâta să achite pentru el la bugetul de stat toate taxele cerute de legiuitor aferente perioadei de timp efectiv lucrate, precum și să-i recalculeze salariul și concediul de odihnă în raport de sporurile cuvenite.
A invocat reclamantul prevederile art.106 din codul muncii conform cărora salariații angajați cu timp parțial de lucru se bucură de drepturile cuvenite salariaților cu norma întreagă. Ca urmare în situația în care salariatului nu i se acordă zile libere pentru orele lucrate suplimentar, în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbători legale, acesta are dreptul la acordarea sporurilor aferente.
În drept,cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.106, art.112, art.119-123, art.125, art.142 și art.253 din Codul muncii și art.453 C.pr.civ.
Pârâta, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în data de 08.03.2011 parata a încheiat cu societatea BCR Procesare SA un contract de paza înregistrat sub nr. C3466/08.03.2011, prin care trebuia sa asigure un număr foarte mare de posturi de paza armament in obiective situate in 21 de orașe. Întrucât la acea data nu avea posibilitatea sa angajeze . agenți de paza avizați pentru paza cu arme letale, pentru a putea respecta obligațiile asumate in contractul de prestări servicii încheiat cu BCR Procesare SA a apelat la serviciile unor firme specializate, respectiv agent de munca temporara, prin care se puneau la dispoziție agenți de paza atestați potrivit Legii 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
In acest sens societatea parata a încheiat, in calitate de utilizator, cu societăți comerciale autorizate, respectiv agent de munca temporara, mai multe contracte de prestări servicii si punere la dispoziție personal specializat prin care li se asigurau agenți de paza atestați. Potrivit art. 88 din Codul muncii munca prin agent de muncă temporară este munca prestată de un salariat temporar, in speța reclamantul, care este pus la dispoziția utilizatorului, respectiv societatea parata, de catre agentul de muncă temporară pentru a lucra o perioada limitata de timp sub supravegherea și conducerea utilizatorului.
De asemenea, potrivit art. 96 din Codul muncii atât timp cat este pus la dispoziția utilizatorului, in speța de fata societății parate, drepturile salariale ale angajatului sunt achitate in totalitate de catre agentul de munca temporara.
In speța de fata, in data de 15.11.2010 societatea parata, in calitate de utilizator, a încheiat cu societatea Human Forcé Management SRL, in calitate de agent de munca temporara un contract de prestări servicii prin care aceasta din urmă se obliga sa pună provizoriu la dispoziția paratei personal calificat.
În baza contractului amintit mai sus si in conformitate cu dispozițiile art 91 din Codul Muncii, intre cele doua parti s-a încheiat contractul de punere la dispoziție înregistrat sub nr. 35 din 20.10.2010, pentru o perioada de 12 luni iar, potrivit anexei nr. 74 din 14.03.2011, reclamantul, in calitate de agent de paza, a fost pus la dispoziția societății parate pentru desfășurarea activității de paza la obiectivele punctului de lucru Gorj. Ulterior, reclamantul B. G. a fost angajat si la societatea parata, încheindu-se cu aceasta in data de 14.03.2011 contractul individual de munca pe perioada nedeterminata, cu timp de lucru parțial, înregistrat sub nr.1398, prin care reclamantul se obliga sa presteze munca o fracțiune de norma de 2 I ore/zi, pentru un salariu de baza lunar brut in cuantum de 201 lei.
Societatea parata a fost nevoita sa îl angajeze pe reclamant cu timp de munca parțial desi acesta era angajat al agentului de munca temporara Human Force Management SRL, întrucât din interpretarea dispozițiilor art 22 alin 1 si 42 din Legea 333/2003 si art 41 din HG 301/2012 organele de control, respectiv GPR Direcția de Ordine Publica, impun ca activitățile de paza sa se desfășoare doar cu agenti de paza proprii.
In fisele colective de prezenta si Graficul de prestări servicii reclamantul apărea cu toate cele 8 ore prestate întrucât acestea se întocmeau la sediul beneficiarului serviciului de paza, in speța de fata BCR Procesare SA iar agenții prestau serviciile de paza pentru societatea parata fără ca beneficiarul sa cunoască situația contractuala a acestora. Mai mult, toți agenții indiferent ca erau angajați proprii sau angajați ai agentului temporar de munca, erau instruiți si echipați cu uniforma specifica societății parate. De asemenea, in contractul încheiat cu BCR Procesare SA, exista anexa 7 ca model standard pentru evidențierea orelor prestate de agenții de paza. Astfel se explica faptul ca Fisele colective de prezenta depuse de reclamant cuprind 8 ore/zi de munca întrucât acestea erau întocmite potrivit modelului si pentru serviciile prestate potrivit contract de paza.
Întrucât reclamantul s-a angajat la alt agent de munca temporara, respectiv Compania de paza Mondial P. SRL, in data de 15.07.2011 s-a încheiat cu aceasta un contract de prestări servicii si un Contract de punere la dispoziție pentru o perioada de 12 luni. In anexa nr. 81 din 15.07.2011 este prevăzut ca reclamantul B. G. este pus la dispoziția societății parate pentru desfășurarea activităților de paza la punctul de lucru Gorj.
In perioada 01.04._13 reclamantul B. G. a fost angajat la Total WEST Investigation iar in perioada 01.06._13 a fost angajat la Agent Workforce S.R.L., societăți cu care parata a încheiat de asemenea contracte de punere la dispoziție a reclamantului pentru desfășurarea activităților de paza la obiectivele punctului de lucru Gorj.
Prin actul adițional nr.1 din 01.07.2013 la contractul individual de munca încheiat de către reclamant cu societatea parata si înregistrat sub nr. 1398/14.03.2011, s-a modificat durata muncii din fracțiunea de norma de 2 ore pe zi la o norma întreaga de 8 ore pe zi, precum si salariul, care s-a majorat astfel la suma de 800 lei.
In consecința, reclamantul in perioada 14.03._13 a fost angajatul societății parate pentru o fracțiune de norma de 2 ore/zi si un salariu de 201 lei iar in perioada 01.07._13 pentru o norma întreaga de 8 ore pe zi si un salariul de 800 lei.
A susținut pârâta că drepturile salariate al reclamantului au fost achitate integral, astfel cum rezulta din extrasele anexate.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de plata a orelor suplimentare a arătat pârâta că reclamantul in perioada 14.03._13 a fost angajatul societății parate pentru o fracțiune de norma de 2 ore/zi si un salariu de 201 lei si al agentului de munca temporara cu norma întreaga de 8 ore/ zi. In perioada 01.07._13, reclamantul a fost angajatul societății parate pentru o norma întreaga de 8 ore/zi si un salariul de 800 lei.
In consecința, in perioada 14.03._13 reclamantul potrivit celor doua contracte era obligat sa presteze munca 10 ore/zi iar in perioada 01.07._13 8 ore/ zi.
In perioada 14.03._13 potrivit contractului individual de munca încheiat intre reclamant si parata si înregistrat sub nr. 1398/14.03.2011, reclamantul presta munca 2 ore/zi pentru care primea un salariu de 201 lei, drepturi salariale ce au fost achitate integral potrivit extraselor de cont anexate prezentei, potrivit art. 105 alin 1 lit. c din Codul Muncii fiind interzisă efectuarea orelor suplimentare de către salariatul angajat cu fracțiune de norma.
Mai mult, daca reclamantul ar fi efectuat ore suplimentare peste cele 10 ore/zi de munca atunci acesta ar fi trebuit sa solicite aceste ore suplimentare de la agentul de munca temporara cu care avea încheiat contract individual de munca si care potrivit contractelor de prestări servicii si punere la dispoziție avea obligația de a achita salariile, deducerile, impozitele si taxele calculate in baza pontajelor lunare privind orele erate de către salariatul temporar/reclamantul.
Daca prin absurd reclamantul ar fi prestat munca mai mult decât cele 10 ore/zi atunci aceste drepturi salariale trebuie reglementate cu agentul de munca temporara si nu cu utilizatorul/societatea parata, urmând eventualele diferențe achitate de către agentul de munca temporara reclamantului sa fie solicitate de către agentul de munca utilizatorului potrivit contractelor de prestări servicii încheiate.
In ceea ce privește solicitarea de plata a orelor lucrate in zilele de sâmbăta si duminica a arătat pârâta că potrivit dispozițiilor art. 137 alin 1 din Codul Muncii repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica, iar potrivit art. 137 alin 2 din Codul Muncii, in cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Având in vedere ca activitatea de paza a sucursalelor unei bănci prezintă un interes public si totodată in cazul firmelor specializate de paza si protecție respectarea repausului in zilele de sâmbăta si duminica ar prejudicia desfășurarea normala a activității acesteia in condițiile in care acestea s-au obligat prin contractele de prestări servicii paza sa asigure siguranța obiectivelor permanent. În conformitate cu dispozițiile menționate mai sus, in data de 15.02.2012 reprezentanții societății si cei ai salariaților s-au întâlnit la sediul societății in vederea constituirii unei comisii care sa negocieze încheierea contractului colectiv de munca la nivel de societate.
Din procesul verbal înregistrat sub nr. 190 din 15.02.2012 rezulta ca, atât reprezentanții salariaților cat si cei ai societății au fost de acord printre altele cu acordarea unei remunerații in valoare de 5 lei/zi pentru salariații care efectuează serviciul in zilele de sâmbăta si duminica. De asemenea, aceștia au considerat, de comun acord, ca nu este necesara constituirea comisiei pentru negocierea contractului colectiv de munca.
Aceleași aspecte au fost discutate de reprezentanții angajatorului si ai salariaților in data de 29.11.2013, stabilindu-se printre alte masuri menținerea remunerației de 5 lei/zi pentru salariații care efectuează serviciul in zilele de sâmbăta si duminica potrivit procesului verbal înregistrat sub nr. 4369.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 10 pct. 2 din Titlul III capitolul 1 al Regulamentului Intern al societății parate, timpul de lucru pentru agenții de paza este repartizat inegal după caz, tura 12/24 sau 12/48 iar potrivit dispozițiilor art. 17 din Regulamentului Intern „repausul săptămânal va fi acordat consecutiv in zilele de sâmbăta si duminica pentru personalul care nu lucrează in ture iar pentru angajații care își desfășoară activitatea in ture, repausul săptămânal va fi acordat in oricare alte doua zile consecutive ale săptămânii".Pentru situația in care repausul săptămânal va fi acordat in alte doua zile consecutive ale săptămânii s-a văzut un spor de 5 lei/zi potrivit art. 18 din Regulamentul intern. Astfel ca, in situația de fata având in vedere faptul ca nu exista contract colectiv de munca la nivel de unitate incident este Regulamentul intern, care prevede in mod echitabil ca salariații care lucrează in ture in zilele de sâmbăta si duminica sa recupereze aceste zile in alte doua zile consecutive ale săptămânii si sa li se acorde un spor de 5 lei/zi.
Aceste prevederi din regulamentul intern sunt aplicabile situației de fata din momentul in care reclamantul a fost angajat cu norma întreaga, respectiv in perioada 01.07._13, perioada in care est spor a fost acordat atunci când a fost cazul.
In perioada in care reclamantul a fost angajat cu fracțiune de norma acest spor trebuie solicitat de la angajatorul la care presta munca cu norma întreaga de 8 ore/ zi întrucât la societatea parata nu a prestat in zilele de sâmbăta si duminica, astfel cum rezulta din pontajele întocmite de societatea parata.
Si in ceea ce privește solicitarea reclamantului de plata a orelor prestate de sărbătorile legale asta trebuie efectuata de societatea la care acesta era angajat cu norma întreaga iar pentru perioada 01.07._13, acesta a beneficiat de alte zile libere in termen de 30 de zile in conformitate cu dispozițiile art. 141 si 142 din Codul Muncii.
Referitor la solicitarea reclamantului de plata a celor 6 ore peste cele 2 ore trecute in contractul de nea cu societatea parata, a arătat pârâta că reclamantul a fost angajatul atât al societății parate pentru o fracțiune de norma de 2 ore/zi si un salariu de 201 lei, cat si al agentului de munca temporara cu norma întreaga de 8 ore/ zi. In consecința, in perioada 14.03._13 reclamantul potrivit celor doua contracte era obligat să presteze munca 10 ore/zi, astfel ca pârâta nu înțelege solicitarea acestuia de plata a celor 6 ore prestate zilnic pentru societatea parata peste cele 2 ore din contract.
In ceea ce privește solicitarea reclamantului de plata a orelor prestate pe timp de noapte aceasta trebuie efectuata de societatea la care acesta era angajat cu norma întreaga iar pentru perioada 1.07._13, acesta a beneficiat de drepturile prevăzute la art. 13.2 din Regulamentul intern.
Referitor la solicitarea reclamantului de plata a unui spor de vechime de 25 %, spor de arma si indice și personal calificat a invocat dispozițiile art. 160 din Codul Muncii potrivit cărora salariul negociat intre angajator si angajat cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri. Atât timp cat in contractul individual de munca încheiat de către reclamant nu sunt prevăzute aceste sporuri distinct de salariul negociat aceste pretenții de plata a sporurilor sunt neîntemeiate.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, proba cu expertiza de specialitate la solicitarea reclamantului, raportul de expertiză fiind întocmit și depus la dosarul cauzei.
Analizând cererea reclamantului, raportat la probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul constată și reține următoarele:
Conform contractului individual de muncă nr.1398 din 14.03.2011 reclamantul a fost angajatul societății pârâte începând cu data de 01.02.2013, cu o normă de muncă de 2 ore pe zi. Ulterior, la data de 01.02.2013, între aceștia a fost încheiat actul adițional nr.1 la contractul individual de muncă prin care a fost modificată norma de muncă de la 2 la 8 ore.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul a prestat activitate în beneficiul S.C. A., ca urmare a plasării acestuia prin intermediul mai multor societăți comerciale - agenți de muncă temporară.
Astfel, conform adresei înaintată de Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj, în perioada 2011-2013 reclamantul figura cu contracte individuale de muncă încheiate cu următoarele societăți:
-S.C. A. S. S.R.L., în perioada 14.03._13, cu timp parțial de muncă, de 2 ore/zi, în perioada 14.03._13 și normă întreagă 0 ore/zi, în perioada 01.07._13
-S.C. Compania de Pază Mondial S.R.L. București,, în perioada 01.08._12, tip normă întreagă-8 ore/ zi pe toată această perioadă
-., în perioada 08.01._11, tip normă întreagă- 8 ore/zi pe toată această perioadă
-. București, în perioada 01.06._13, tip normă întreagă-8 ore/zi pe toată această perioadă
S.C. SIR GUARD S.R.L. în perioada 15.10._13, tip normă întreagă 8 ore/zi pe toată această perioadă
-. T., data angajării 01.04.2012, pentru o normă de 8 ore pe zi, activitatea încetând la data de 15.10.2012.
Toate aceste societăți - agenți de muncă temporară au încheiat contracte de prestări servicii cu ., prin care s-au obligat să selecteze persoane pentru angajarea acestora în cadrul . în calitatea sa de utilizator, să achite retribuțiile și să vireze toate contribuțiile datorate statului.
Astfel, printre persoanele plasate pentru a presta muncă în beneficiului utilizatorului - . se regăsește și reclamantul, care a încheiat contractele de muncă mai sus menționate în baza cărora solicită plata drepturilor restante.
Deși raportat strict la contractele individuale de muncă menționate mai sus, s-ar fi impus ca acțiunea reclamantului să fi fost formulată în contradictoriu cu societățile în cauză, instanța constată că este justificată și calitatea de pârâtă a ., această convingere fiind fundamentată pe dispozițiile din codul muncii care reglementează munca prin agent de muncă temporară.
Astfel, conform art.96 din codul muncii:
(1)Pe toată durata misiunii salariatul temporar beneficiază de salariul plătit de agentul de muncă temporară.
(2) Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune se stabilește prin negociere directă cu agentul de muncă temporară și nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe țară garantat în plată.
(3) Agentul de muncă temporară este cel care reține și virează toate contribuțiile și impozitele datorate de salariatul temporar către bugetele statului și plătește pentru acesta toate contribuțiile datorate în condițiile legii.
(4) În cazul în care în termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligațiile privind plata salariului și cele privind contribuțiile și impozitele au devenit scadente și exigibile, iar agentul de muncă temporară nu le execută, ele vor fi plătite de utilizator, în baza solicitării salariatului temporar.
(5) Utilizatorul care a plătit sumele datorate potrivit alin. (4) se subrogă, pentru sumele plătite, în drepturile salariatului temporar împotriva agentului de muncă temporară”.
Plecând de la aceste prevederi legale și în scopul verificării modului de îndeplinire de către angajatori a obligațiilor asumate prin contratele individuale de muncă, instanța din oficiu a pus în discuția părților emiterea de adrese către societățile cu care reclamantul a încheiat contractele individuale de muncă, demers rămas însă fără nici un rezultat, deși astfel de adrese au fost repetate la toate termenele de judecată ulterioare.
De asemenea, au fost emise adrese către Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj pentru a comunica relații cu privire la contractele individuale de muncă încheiate de reclamant, precum și statele de plată depuse de angajatori, state care nu au putut fi înaintate întrucât nu se regăsesc în evidența acestei instituții, având în vedere că începând cu data de 01.01.2011 legiuitorul a înlăturat o astfel de obligație a angajatorilor.
Se reține totodată, că așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei coroborat cu interogatoriul reclamantului, acesta a prestat activitate doar în beneficiul ., asigurând paza la sucursala BCR.
În cauza de față, reclamantul a înțeles să solicite plata drepturilor salariale la care pretinde că este îndreptățit, de către utilizator, așa încât instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art.96 alineat 4 și 5 din codul muncii, fiind înlăturate susținerile pârâtei în sensul că aceste drepturi salariale ar fi trebuit solicitate de la societățile - agenți de muncă temporară, în situația admiterii acțiunii pârâta având un drept de regres împotriva respectivelor societăți.
Revenind la pretențiile deduse judecății, instanța constată că prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor drepturi salariale: ore suplimentare, ore lucrate sâmbăta și duminica, ore lucrate în zilele de sărbători legale, ore lucrate în plus peste cele 2 ore trecute în contract, ore lucrate în timpul nopții, spor de vechime, spor de armă, indicele de personal calificat și să-i recalculeze concediul de odihnă în raport de media salarială a ultimelor luni, precum și obligarea pârâtei să rețină și să vireze sumele datorate statului.
Față de solicitările reclamantului, tribunalul reține aplicabilitatea în cauză a următoarelor prevederi legale:
În ceea ce privește regimul juridic al muncii suplimentare, prevederile art.120 din Codul muncii republicat definesc munca suplimentara ca fiind munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru, prevăzute de art.112 din Codul muncii republicat, care este de 40 de ore pe săptămână. De asemenea, conform art.123 din Codul muncii republicat, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin.1 din Codul muncii republicat, în următoarele 30 de zile, respectiv 60 de zile, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acestei. La alin.2 al aceluiași articol se prevede că sporul pentru munca suplimentară se stabilește prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau în cadrul contractului individual de muncă, însă nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Pentru munca de noapte, respectiv munca prestată între orele 22.00 – 6.00, conform art.125 din Codul muncii republicat, salariații beneficiază fie de program de lucru redus cu 1 oră față de durata de lucru a zilei pentru zilele în care se efectuează cel puțin 3 ore de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de minim 25% din salariul de bază, daca timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru, după cum prevede art.126 lit. a și b din Codul muncii republicat.
În ceea ce privește munca prestată în zilele de sâmbătă si duminică, în baza art.137 din Codul muncii republicat, salariații beneficiază de repaus săptămânal de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În situația în care cele 2 zile de repaus se acordă în alte zile, salariații beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă, conform prevederilor art.137 alin.2 si 3 din Codul muncii republicat.
Pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, potrivit prevederilor art.137 alin.1 și 2 din Codul muncii anterior republicării, respectiv art.142 din Codul muncii republicat, salariaților care lucrează la unitățile și în locurile de muncă prevăzute la art.135 și 136 din Codul muncii anterior republicării, respectiv art.140 si 141 din Codul muncii republicat, li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar, în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. La unitățile în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, cum este si cazul angajatorului reclamantului, se lucrează și în zilele de sărbătoare legală.
În ceea ce privește concediul de odihnă, instanța reține că potrivit art.144 și următoarele codul muncii salariații au dreptul la un concediu de odihnă anual plătit, durata minimă a acestuia fiind de 20 zile lucrătoare, compensarea în bani fiind permisă doar în cazul încetării contractului individual de muncă. Conform art.150 din codul muncii pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
În ceea ce privește sporurile solicitate, se reține că potrivit art.160 din codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, expertul desemnat în cauză a concluzionat că reclamantul a prestat muncă suplimentară în perioada 14.03._13, respectiv 2292 ore. De asemenea a prestat activitate în zilele de sâmbătă și duminică și anume 1276 ore precum și 60 ore în zilele de sărbători legale. Cât privește munca în timpul nopții expertul a constatat că reclamantul a lucrat 1536 ore de noapte, rezultând în total suma netă de 23.238 lei.
Punctul de vedere exprimat de expert în privința drepturilor salariale menționate mai sus va fi împărtășit și de către instanță, având în vedere că acesta se coroborează cu celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, în special foile de prezență și statele de plată.
Astfel, instanța va înlătura susținerile pârâtei în sensul că, în ceea ce privește munca prestată în zilele de repaus săptămânal sunt aplicabile dispozițiile art. 10 pct. 2 din Titlul III capitolul 1 al Regulamentului Intern al societății parate, conform cărora salariații care lucrează in ture in zilele de sâmbăta si duminica vor recupera aceste zile in alte doua zile consecutive ale săptămânii și li se acordă un spor de 5 lei/zi, din considerentele mai jos expuse:
În ceea ce privește munca prestată în zilele de sâmbătă si duminică, în baza art.137 din Codul muncii republicat, salariații beneficiază de repaus săptămânal de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În situația în care cele 2 zile de repaus se acordă în alte zile, salariații beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă, conform prevederilor art.137 alin.2 si 3 din Codul muncii republicat. Aceleași prevederi erau stabilite in Codul muncii în forma anterioară republicării, la art.132.
Așadar, acest spor trebuia stabilit prin negociere între salariat și angajator, respectiv sindicat/ reprezentanții angajaților si angajator, neexistând posibilitatea legală de a fi stabilit in mod unilateral, prin regulamentul de ordine interioară, astfel cum susține pârâta astfel că în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiile din regulamentul intern evocate mai sus.
Punctul de vedere al expertului în privința acestor drepturi salariale va fi împărtășit și de instanță, acesta coroborându-se și cu celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, în special foile de prezență și statele de plată.
În privința sporului de vechime, spor de armă, indicele de personal calificat instanța reține că potrivit dispozițiilor art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă. În cazul de față, prin contractele individuale de muncă ale reclamantului nu au fost negociate și prevăzute astfel de sporuri, motiv pentru care reclamantul nu este îndreptățit la plata acestora.
Față de cele menționate mai sus, ținând cont totodată de faptul că în cauză nu s-a făcut dovada plății de către angajatorii cu care reclamantul a încheiat contractele individuale de muncă, a drepturilor salariale ce fac obiectul cauzei, tribunalul va admite acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamantului suma totală de 23.238 lei, net, reprezentând drepturi salariale restante constând în ore suplimentare, ore de noapte, ore lucrate sâmbăta și duminica, ore lucrate în zilele de sărbători legale și indemnizație concediu de odihnă, sumă ce urmează a fi actualizată în continuare până la data plății efective. Va obliga pârâta să rețină și să vireze toate contribuțiile datorate statului în cuantum de 12.962 lei.
În baza art.453 cod procedură civilă va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 1.420 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocat și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamantul B. G., CNP_, cu domiciliul în Tg-J., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S. SRL, cu sediul în București, .. 10A, clădirea Conect 1, ..
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 23.238 lei, sumă netă, reprezentând drepturi salariale restante, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective precum și acordarea dobânzii legale de la data pronunțării, la data plății efective.
Obligă pârâta la plata contribuțiilor legale către bugetul de stat în cuantum de 12.962 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1420 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, T. M. | Asistent judiciar, N. M. | Asistent judiciar, R. N. |
Grefier, N. R. |
Red MT/tehnored R.N.A
4EX/ 25.02.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Anulare act. Sentința nr. 904/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
