Anulare act. Sentința nr. 904/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 904/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 904/2015
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 904/2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar I. L. F.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta C. L. în contradictoriu cu pârâții C. E. OLTENIA - SUCURSALA DIVIZIA MINIERĂ TG-J., C. E. OLTENIA - UNITATEA MINIERĂ DE CARIERĂ L. și C. E. OLTENIA, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru reclamantă avocat P. D., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, iar pentru societatea pârâtă consilier juridic C. I., conform împuternicirii depuse la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul societății pârâte a solicitat acordarea unui nou termen pentru a depune la dosarul cauzei Anexa nr. 6 privind graficul de implementare, cerere față de care apărătorul reclamantei a arătat că se opune.
Cu privire la cererea formulată de către reprezentantul societății pârâte, instanța a respins-o ca nefiind concludentă soluționării cauzei întrucât la dosarul cauzei sunt depuse înscrisuri relevante în soluționarea cauzei, respectiv organigrama dinainte și după emiterea deciziei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe fond părților.
Apărătorul reclamantei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise și a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 3211/_ din data de 15.07.2014 și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată. A susținut că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.17 din codul muncii, care instituie în sarcina angajatorului obligația de a informa salariatul cu privire la modificarea elementelor esențiale ale contractului individual de muncă pe care intenționează să le modifice. Că, prin nota de fundamentare nr.334 a fost prevăzută modalitatea și pașii de urmat în cazul modificării unilaterale a contractului individual de muncă. A solicitat de asemenea înlăturarea înscrisurilor intitulate organigrame aprobate prin hotărârile nr.59 și 51, având în vedere că în toate casetele din acestea se menționează „o” ceea ce înseamnă că la unitatea la care a lucrat reclamanta nici nu a avut loc o reorganizare. S-a arătat de asemenea că urmare a trecerii reclamantei pe un alt post s-a modificat atât felul muncii cât și locul muncii, fără a exista un acord în acest sens.
Reprezentantul societăților pârâte a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, susținând că potrivit actelor adiționale la contractul individual de muncă reclamanta exercita aceeași funcție, respectiv cea de inginer. Că, potrivit art.40 alineat 1 din codul muncii angajatorul are dreptul să stabilească organizarea și funcționarea unității.Astfel, la nivelul unității a avut loc o reorganizare în baza Hotărârii directoratului nr.7 din 05.02.2014 și Hotărârii Consiliului de Supraveghere nr.2 din 11.02.2014, prin care s-a urmărit de fapt o protecție a salariatei, prin distribuirea acesteia pe un post vacant de inginer corespunzător studiilor și pregătirii profesionale. S-a arătat că prin această trecere nu au fost modificate elementele esențiale ale contractului individual de muncă.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în data de 07.08.2014, sub nr._, reclamanta C. L., în contradictoriu cu pârâții C. E. Oltenia - Sucursala Divizia Minieră Tg-J., C. E. Oltenia - Unitatea Minieră De Carieră L. și C. E. Oltenia, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absoluta a deciziei nr. 3211/_ din data de 15.07.2014, si implicit a masurilor dispuse prin aceasta cu privire la modificarea unilaterala a contractului individual de muncă, repunerea părților in situația anterioara și acordarea cheltuielilor de judecată.
In fapt, prin Decizia Directorului General Executiv al Societății Complexului E. S.A., i-a fost modificat, in mod unilateral, contractul individual de munca, sub aspectul locului si felului muncii. Astfel, pana la data emiterii deciziei contestate, reclamanta a fost încadrată ca inginer, nivel 2. la Serviciul resurse umane administrativ, al Unității Miniere de Cariera L., din cadrul Sucursalei Divizia Minieră Tg-J..
Prin decizia nr. 3211/_/15.07.2014, reclamanta a fost trecuta ca inginer, nivel 2, la Biroul producție, al Unității Miniere de Cariera L., din cadrul Sucursalei Divizia Miniera Tg-J..
Reclamanta a precizat că are o vechime in munca de 23 de ani, din care ultimii 17 ani am lucrat numai in domeniul resurselor umane, desfășurând o activitate cu specific in cadrul activității organizatorice a Unității Miniere de Cariera L..
Motivul de nelegalitate al deciziei contestate îl constituie faptul ca aceasta a fost emisa cu încălcarea dispozițiilor art. 17 Codul Muncii, articol care instituie in sarcina angajatorului obligația de a informa salariatul cu privire la modificarea elementelor esențiale ale contractului individual de munca pe care intenționează sa le modifice .
De altfel o astfel de obligație, in sarcina angajatorului, este instituita si prin dispozițiile uri. 21 alin. (1) pct. 2 din Contractul Colectiv de Munca /2014 al Complexului E. Oltenia, document ce constituie legea pârtilor in raporturile de munca.
De altfel, dispozițiile art. 17 din Codul Muncii trebuie interpretate si in consonanta cu dispozițiile art. 41 alin. (1) Codul Muncii, text de lege care condiționează legalitatea modificării contractului individual de munca de existenta acordului pârtilor, respectiv salariat si angajator.
Reclamanta a menționat faptul că, în acest context, contractul individual de munca nu este un act de administrare unilaterala a angajatorului, ci o convenție bilaterala, exprimând manifestarea acordului de voința a celor doua parii ale raportului juridic de munca, angajator si salariat.
Astfel, interesul legitim legat de stabilirea raporturilor de munca impune ca modificarea contractului individual de munca sa se facă in aceleași condiții in care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor parii.
De altfel, nelegalitatea deciziei contestate consta si in faptul ca au fost încălcate dispozițiile art. 17 alin. (2) Codul Muncii prin faptul ca reclamantei nu i-au fost aduse la cunoștință nici funcția, atribuțiile postului, riscurile specifice postului, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea plații salariului la care salariatul arc dreptul, durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/săptămâna, indicarea contractului colectiv de munca ce reglementează condiții de munca ale salariului, pârâtele nerespectând obligația de informare.
S-a menționat că modificarea unilaterala a contractului individual de munca nu constituie un drept fundamental al angajatorului.
In ceea ce privește netemeinicia măsurii luate prin emiterea deciziei nr. 3211/_/15.07.2014, reclamanta a arătat că în pârâtele in mod unilateral au procedat la modificarea a doua din elementele esențiale ale contractului individual de munca, respectiv locul muncii si felul muncii.
Astfel, reclamanta a precizat că are o vechime total in munca de 23 de ani, ultimii 17 ani, lucrându-i numai in domeniul resurselor umane. Fără informarea ceruta de dispozițiile art. 17 Codul muncii, schimbarea locului de munca s-a făcut fără acordul reclamantei.
S-a menționat că elementul esențial care califica drept nelegala măsura mutării definitive a reclamantei in cadrul unui alt compartiment, este încălcarea drepturilor reclamantei sub aspectul lipsei acordului persoanei vizate, care trebuie exprimat scris. Schimbarea nelegala a locului de munca al salariatului, care rezulta din lipsa acordului scris al acestuia, atrage anularea măsurii dispuse de angajator.
Nu are relevanta faptul ca au fost păstrate drepturile salariale, întrucât, deși in cadrul unui raport de munca salariul reprezintă un element esențial, munca depusa de orice persoana interesează si din punctul de vedere al altor aspecte care țin de satisfacțiile nepatrimoniale ale muncii pe care o prestează si pe care le are in vedere in egala măsura.
Chiar daca drepturile salariale au fost păstrate prin modificarea contractului individual de munca, reclamantei i-a fost schimbat locul muncii, fiind trecuta de la un birou la un altul, unde ar trebui sa îndeplinească alte atribuții diferite de cele realizate in cadrul Serviciului resurse umane administrativ, in condițiile in care aceasta nu si-a dat consimțământul.
Faptul ca reclamanta, de la momentul primirii deciziei contestate, respectiv data de 16.07.2014, s-a prezentat la noul loc de munca nu duce la concluzia acceptării acestuia, deoarece neprezentarea ar fi determinat săvârșirea unei abateri disciplinare ce duce la desfacerea contractului de munca.
In ceea ce privește schimbarea felului muncii, atribuțiile pe care le-ar putea primi reclamanta in cadrul Biroului producție al U.M.C L. sunt total diferite de cele pe care aceasta le avea in cadrul Serviciului resurse umane administrativ.
În dovedirea celor precizate, reclamanta a depus la dosarul cauzei copia cărții de identitate și copia deciziei nr.3211/_ din data de 15.07.2014.
În data de 22.10.2014 societatea C. E. Oltenia a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă ca fiind neîntemeiată.
S-a precizat că reclamanta C. L. este salariata Societății C. E. Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Tg-J. în cadrul Unității Miniere de Carieră L., fiind încadrată în funcția de inginer, cod_.
Conform Actului Adițional nr. 5 din 01.04.2013 la Contractul Individual de Muncă încheiat între societate și reclamantă înregistrat sub nr._/31.05.2012 în Registrul General de Evidență a Salariaților, în temeiul art.l7 alin.(4) coroborat cu art.41 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, părțile au convenit modificarea Contractul Individual de Muncă menționat, stabilind că locul de muncă este C. E. Oltenia S.A. /SDM Tg-J./ UMC L., în funcția de inginer, cod_, cu un salariu brut de 3.903 lei.
Referitor la susținerea reclamantei că nu au fost respectate prevederile art. 17 din Codul Muncii, pârâta a arătat că informarea angajatului se efectuează când cel puțin unul din elementele esențiale ale contractului individual de muncă urmează să fie modificat.
Pârâta a menționat că adresa de informare nu constituie un act care să producă prin el însuși efecte juridice, respectiv un act generator de drepturi și obligații. Așa cum prevede art. 19 din Codul muncii republicat, neefectuarea informării în condițiile legii dă dreptul salariatului să sesizeze instanța pentru acordarea de despăgubiri corespunzătoare prejudiciului suferit, întrucât, acordarea despăgubirilor este singura sancțiune prevăzută de legiuitor, neefectuarea informării nu atrage nulitatea absoluta a deciziei contestate.
Prin dispunerea măsurilor organizatorice corespunzătoare, conform Hotărârii Directoratului nr. 7/05.02.2014 și Hotărârii Consiliului de Supraveghere nr. 2/11.02.2014, desființarea efectivă a Serviciului Resurse Umane din cadrul Unității Miniere de Carieră L. a condus, implicit, la desființarea postului de inginer nivel 2 ocupat de către reclamantă.
S-a precizat că potrivit art. 40 alin. 1 din Codul Muncii, angajatorul are dreptul să stabilească organizarea și funcționarea unității. Practic, angajatorul, ca urmare a reorganizării activității societății realizată conform Hotărârii Directoratului nr. 7/05.02.2014 și Hotărârii Consiliului de Supraveghere nr. 2/11.02.2014, a urmărit protecția salariatei, fiind distribuită, în conformitate cu studiile și pregătirea profesională în specialitate, pe postul vacant de inginer nivel 2 din cadrul Biroului Producție al Unității Miniere de Carieră L., pentru a respecta prevederile Actului adițional nr. 5 din 01.04.2013.
S-a precizat că nu au fost modificate elementele esențiale ale contractului individual de muncă, astfel cum au fost convenite prin Actul adițional nr. nr. 5 din 01.04.2013.
Conform prevederilor art. 34 alin. (6) din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, locul de muncă, element esențial al contractului individual de muncă, constă în indicarea unității /subunității unde salariatul își desfășoară activitatea.
Astfel, s-a menționat că, locul de muncă al reclamantei a fost și este U.M.C. L. din cadrul Sucursalei Diviziei Miniere Tg-J., aparținând Societății Complexului E. Oltenia S.A., așa cum reiese din prevederile Actului Adițional nr. 5 din 01.04.2013, însușit prin semnătură de către reclamantă.
De asemenea, din prevederile Actul adițional nr. nr. 5 din 01.04.2013, se observă că nu a fost modificat nici felul muncii, reclamanta ocupând aceiași funcție, respectiv inginer.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 205-208 Cod procedură civilă și Codului Muncii.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată și reține următoarele :
Reclamanta C. L. este angajatul pârâtei . SA. Conform actului adițional la contractul individual de muncă nr.5 din data de 01.04.2013 părțile semnatare au convenit mai multe modificări,printre care:
D.Locul de muncă: activitatea se desfășoară la . SA/Sucursala Divizia Minieră Tg-J./UMC L.;
E.Felul muncii:a)funcția/meseria conform Clasificării Ocupațiilor din România: cod_ denumire inginer minier; b)funcția/meseria conform Clasificării . SA: CEO-0020.313. inginer._.37.
Prin decizia nr.3211/_/15.07.2014 s-a dispus trecerea reclamantei C. L. de pe postul de inginer nivel 2 la Serviciul resurse umane administrativ al Unității Miniere de Carieră L. din cadrul Sucursalei Divizia Minieră pe postul de inginer, nivel 2 la Biroul de producție al Unității Miniere de Carieră L. din cadrul Sucursalei Divizia Minieră.
Conform dispozițiilor art.41 din Codul Muncii „(1)Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.(2)Cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.(3)Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:a)durata contractului;b)locul muncii; c)felul muncii; d)condițiile de muncă; e)salariul; f)timpul de muncă și timpul de odihnă.”
În aplicarea principiului consensualismului, legiuitorul de dreptul muncii a stabilit așadar regula conform căreia nici angajatorul și nici salariatul nu pot modifica nici o clauză a contractului individual de muncă în privința elementelor enunțate, fără acordul expres al celuilalt, acord care trebuie să fie expres și nu tacit sau subînțeles. De la această regulă există într-adevăr și excepții însă acestea sunt strict și limitativ prevăzute de lege(art.42 și art.48 din codul muncii).
Reclamanta a contestat decizia nr.3211/_/15.07.2014 emisă de . SA susținând că prin aceasta a intervenit o modificare unilaterală a unor elemente esențiale ale contractului individual de muncă, respectiv locul și felul muncii.
Cât privește locul muncii, așa cum rezultă din fișele postului inițial reclamanta își desfășura activitatea în cadrul Serviciului Resurse Umane, iar ulterior emiterii deciziei contestate aceasta își desfășoară activitatea în cadrul Structurii organizatorice Birou P. la aceeași unitate- Sucursala Divizia Minieră Tg-J., Unitatea Minieră de carieră L...
Într-adevăr în actul adițional nr.5 din data de 01.04.2013 și în decizia nr.3211/_/15.07.2014 se menționează același loc de muncă: . SA/Sucursala Divizia Minieră Tg-J./UMC L.. De asemenea, angajatorul are dreptul să efectueze anumite schimbări în vederea unei organizări mai judicioase a activității, precum trecerea angajatului de la o direcție la alta, mutarea salariatului într-un alt compartiment etc.
În cazul reclamantei locul muncii nu a fost schimbat, aceasta fiind trecută la un alt compartiment în cadrul aceleiași unități.
Cu privire la felul muncii se reține că în practică se face distincție între noțiunile de profesie, ocupație, funcție. Astfel, profesia este specialitatea, calificarea deținută de o persoană prin studiile sale; ocupația este activitatea utilă aducătoare de venit pe care o desfășoară o persoană în mod obișnuit, constituind pentru persoana respectivă sursa sa de existență; funcția este activitatea desfășurată de o persoană într-o ierarhie funcțională de conducere sau de execuție, corelată cu un anumit nivel al pregătirii profesionale. Plecând de la aceste definiții, se poate astfel ajunge în situația ca o persoană cu o anumită profesie să exercite funcții diferite, spre exemplu un jurist poate ocupa o funcție de consilier juridic, notar, avocat etc. La fel, ca și în situația reclamantei un inginer poate exercita în fapt activități diferite, atribuțiile concrete fiind reflectate în fișa postului. Inadmisibilitatea modificării unilaterale se referă în special numai la elementele esențiale ale contractului individual de muncă, printre care felul muncii, determinat de calificarea profesională cât și de funcția sau meseria încredințată.
În speță, potrivit fișei postului întocmită anterior deciziei contestate, reclamanta desfășura activități în domeniul resurselor umane, precum: întocmirea zilnică a datelor primare de pontaj; centralizarea programării concediilor de odihnă; întocmirea și urmărirea plasării personalului pe meserii, locuri de muncă conform normativului de personal; difuzarea normativelor de personal la sectoare, secții și alte locuri de muncă stabilite prin contractul colectiv de muncă; primirea cărților de pontaj după închiderea lunii; identificarea persoanelor care absentează nemotivat de la serviciu și întocmirea referatului de sancționare; ținerea organigramei unității la zi conform aprobării S.D.M Tg-J.; activități pe linie de securitate și sănătate în muncă și protecția mediului; activități pe linie de sistem de management integrat etc(fila 82 din dosar).
Conform fișei postului întocmită în baza deciziei contestate, reclamanta desfășoară activități în domeniul capacităților de producție, precum: participarea la analiza activității pe perioada anterioară, întocmind situația indicilor de utilizare și a capacităților orare,programul de producție, situația funcționării excavatoarelor cu rotor, situația realizărilor la producția de cărbune; stabilirea posibilităților de producție pe anul următor; PAE anual, trimestrial,lunar; gestionarea normelor de consum; întocmirea programelor tehnologice speciale; studierea proiectelor de execuție pentru cariere; urmărirea cheltuielilor și plăților către prestatori, întocmirea caietelor de sarcini pentru lucrările miniere necesare de executat etc(fila 85 din dosar).
Schimbarea atribuțiilor postului nu constituie o modificare a contractului de muncă dacă nu se modifică și natura muncii, având în vedere că angajatorul dispune de prerogativa organizării activității și repartizării sarcinilor salariatului. De asemenea, încredințarea unor sarcini suplimentare sau dimpotrivă retragerea unei sarcini nu constituie o modificare a felului muncii.
În cauza de față, instanța constată însă că, urmare a deciziei contestate, a fost schimbată însăși natura muncii reclamantei, prin aceasta ajungându-se practic la un alt specific al funcției, în condițiile în care atribuțiile reclamantei au fost modificate în integralitate. Astfel, dacă inițial reclamanta desfășura activitate în domeniul resurselor umane, ulterior acesteia i s-au atribuit activități în domeniul capacităților de producție.
Este lipsit de relevanță faptul că s-a menționat aceeași funcție, respectiv cea de inginer nivel 2, atâta timp cât reclamanta are cu totul alte atribuții față de cele inițial stabilite prin fișa postului, atribuții care au altă natură și corespund în fapt unei funcții cu alt specific.
În această situație, este evident că stabilirea în sarcina reclamantei a unor alte atribuții are semnificația modificării unui element esențial al contractului individual de muncă și anume felul muncii, modificare pentru care nu a existat acordul reclamantei C. L.. Se constată totodată că nu suntem în situația nici uneia dintre excepțiile expres prevăzute privind modificarea unilaterală a contractului individual de muncă.
Față de considerentele de mai sus, tribunalul constată că acțiunea reclamantei este întemeiată astfel că o va admite, urmând a dispune anularea deciziei nr. 3211/_ din 15.07.2014 emisă de pârâtă și repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei respective.
În baza art.453 cod procedură civilă va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de către reclamanta C. L., având C.N.P._, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat P. D., cu sediul profesional în Tg-J., ., .. 1. ., în contradictoriu cu pârâții C. E. OLTENIA - SUCURSALA DIVIZIA MINIERĂ TG-J., C. E. OLTENIA - UNITATEA MINIERĂ DE CARIERĂ L. și C. E. OLTENIA, cu sediul în Tg-J., ., nr. 5, județul Gorj.
Anulează decizia nr. 3211/_ din 15.07.2014 emisă de pârâta . SA.
Dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei respective.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2015.
Președinte, M. V. | Asistent judiciar, C. D. | Asistent judiciar, I. L. F. |
Grefier, M. P. |
Red.M.V.
4 ex. / 03 Martie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 910/2015.... → |
|---|
