Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 910/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 910/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 910/2015
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 910/2015
Ședința publică din 23 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Asistent judiciar C. R.
Asistent judiciar E. B.
Grefier E. L. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 16.02.2015, privind pe reclamantul S. T. O. în contradictoriu cu pârâta . Foraje Motru, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.02.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.02.2015.
Deliberând instanța pronunță următoarea sentință:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față.
Prin cererea formulată la data de 21.08.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul S. T. O., a chemat în judecată pârâta . Foraje Motru SA, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea deciziei nr. 53 din 22.07.2014 emisă de . Foraje Motru SA ca netemeinica si nelegala, si pe fond să se dispună anularea cesteia, repunerea în situația anterioara si obligarea pârâtei la acordarea drepturilor salariale pe perioada desfacerii contractului de munca, actualizate cu inflația si dobânda legala.
În motivarea cererii a arătat că este salariat la . Foraje Motru SA, din anul 2008 și că începând cu data de 20.06.2014, conform cererii nr.l201/14.04.2014, anexata la cererea de față și aprobată de conducerea societății a fost în concediu farà plata pâna in data de 01.08.2014, neprimind însă nici o adresă de a se prezenta la serviciu.
A apreciat reclamantul că nu au fost respectate prevederile Codului muncii si nici prevederile CCM, aplicabil in 2014 și nici prevederile Codului Muncii, art.251 privind cercetarea disciplinară si nici Contractul Colectiv de Muncă.
În dovedirea cererii a precizat că înțelege să se folosească de proba cu acte, proba cu martori si interviu daca va fi cazul.
În concluzie a solicitat a se constata nulitatea deciziei contestate ca netemeinica si nelegala, si pe fond anularea acesteia, repunerea sa în situația anterioara si obligarea pârâtei la plata drepturile salariale pe perioada desfacerii contractului de munca, actualizate cu inflația si dobânda legala.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 18,19,art.55 153 si următoarele din Codul Muncii precum si pe prevederile art.H3(l) din CCM aplicabil la UEF Motru.
A menționat reclamantul că la aprobarea cererii pentru concediul fără plata nu i s-a atras atenția ca pe perioada respectiva rămâne la dispoziția unității. A solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsă.
Prin precizările formulate la data de 10.12.2014 reclamantul S. T. O., a arătat că este salariat la . Foraje Motru SA, din anul 2008 și că cererea nr.1201/14.04.2014, prin care a solicitat concediul fără plata pentru perioada 20.06-01.08.2014, a fost aprobata de conducerea unității in baza art. 113(1) si ( 2) din CCM aplicabil în perioada respectiva, coroborat cu art.54 din Codul muncii și că la data aprobării cererii, a prezentat conducerii ., motivele pentru care a solicitat CFS mai mult de 30 de zile, conform art.113(l) si (2) din CCM aplicabil, societatea fiind de acord cu motivele prezentate, aprobându-i concediul fără plată solicitat.
Or, la data aprobării concediului fără salariu, respectiv a cererii 1201/14.04.2014, susține reclamantul, conducerea societății nu i-a atras atenția ca in perioada respectiva stă la dispoziția societății, ci doar faptul că, în conformitate cu art.113(2) perioada respectiva nu constituie vechime in munca, contractul individual de munca fiind suspendat și că pârâta ., nu a depus întimpinare si conform art.208 NCPC, a fost decăzută din dreptul de a mai propune probe si de a invoca excepții.
De asemenea a învederat instanței ca pârâta nu i-a înaintat nici o adresa prin care sa îl cheme la serviciu, concediul fără plata reglementat de dispozițiile art.153 Codul muncii, ca forma a timpului liber dar nu si a timpului de odihna, neputând fi întrerupt din inițiativa angajatorului ca si concediul de odihnă pentru cauza de forța majora sau pentru interese urgente care impun prezența salariatului la locul de munca, pe durata concediului fără plata, contractul individual de munca fiind suspendat.
A susținut reclamantul că în conformitate cu art.54 din Legea nr.53/2003-Codul muncii-republicata, „ Contractul individual de munca poate fi suspendat, prin acordul pârtilor, in cazul concediilor fără plata pentru studii sau pentru interese personale", suspendare care se dispune de angajator, ca urmare a unei cereri a salariatului, iar conform art.251 al Legii nr.53/2003- Codul muncii-republicata, sub sancțiunea nulității absolute, măsura de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, cercetare care presupune convocarea salariatului in scris de persoana împuternicită de către angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora si locul întrevederii;
Astfel, susține reclamantul, din punctul său de vedere angajatorul nu a îndeplinit procedura obligatorie prevăzuta art.251 Codul muncii astfel ca decizia de sancționare, este lovită de nulitate absoluta și că în decizia de desfacere a contractului de munca nu este precizata data săvârșirii abaterii care a atras sancțiunea desfacerii contractului individual de munca.
În concluzie a solicitat admiterea contestației, constatarea ca netemeinică si nelegală a deciziei nr.53/22.07.2014, anularea acesteia, obligarea pârâtei la reangajarea sa pe funcția avuta înainte de concediere si obligarea pârâtei la plata drepturilor cuvenite pe perioada desfacerii contractului de muncă, actualizate la inflație si dobânda legala, precum si cheltuielile aferente procesului.
Prin concluziile scrise depuse la dosar în ședință publică din data de 16.02.2015, reclamantul a reiterat aceleași aspecte invocate prin precizările formulate la data de 10.12.2014.
În ședința publică din data de 16.02.2015, reprezentantul legal al pârâtei, consilier juridic L. S. a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
S-a susținut că reclamantul, S. T. O., a fost salariatul . Foraje Motru SA pana in data de 22.07.2014, dată la care prin Decizia nr. 2699/22.07.2014 i s-a desfăcut contractul individual de munca pentru absentarea nemotivata de la serviciu mai mult de 3 zile consecutiv.
Că, la data de 20.06.2014 dl. S. T. O. a solicitat acordarea de concediu fără plata pentru perioada 20.06._14, cerere aprobata de fosta conducere a societății și că cererea respectiva a fost aprobata fără respectarea prevederilor CCM /2013-2014, care prevede ca ""Pentru rezolvarea unei situații personale salariații au dreptul la concedii fără plată de maxim 30 zile calendaristice cumulate în cursul unui an și că, în cazuri bine justificate, această perioadă poate fi depășită" .
Conform Art. 153. [concediul fără plată] din Codul Muncii, "(1) Pentru rezolvarea unor situații personale salariații au dreptul la concedii tară plată. (2) Durata concediului fără plată se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. " .
Având in vedere ca in CCM aplicabil era specificat în mod clar ca o cerere de concediu fără plata pentru o perioada mai mare de 30 de zile se aproba doar pentru cazuri bine justificate iar dl. S. T. O. nu a justificat in nici un fel cererea sa, noua conducere a societății a solicitat în scris prezentarea la serviciu a tuturor salariaților care se aflau in aceeași situație cu reclamantul.
Având in vedere ca dl. S. T. nu se afla in tara fiind plecat in alt stat unde desfășura munca pentru alt angajator, s-a procedat la desfacerea CIM pentru absentarea nemotivata a acestuia, acest lucru fiind necesar având in vedere faptul ca unitatea avea in derulare mai multe contracte economice de prestări servicii si lucrări, iar personalul muncitor era necesar în totalitate a fi prezent la munca. Conform Legii bugetului stat pe anul 2014, agenții economici nu pot depăși numărul de personal avut la sfârșitul anului anterior, astfel încât societatea pârâtă nu își putea desfășura activitatea in mod normal, având salariați doar scriptic, dar neputând sa se folosească de ei în procesul de producție, fiind in concediu fără plata si nici nu se puteau angaja alți salariați în loc, fără sa depășească numărul de personal avut la 31.12.2013, încălcând legea.
S-a concluzionat că în cazul în care s-ar admite acțiunea reclamantului, pârâta va fi nevoită să concedieze alt salariat.
F. de cele susținute, s-a solicitat a se constata că reclamantul nu a justificat plecarea în concediu fără plata, nu s-a prezentat la serviciu când a fost rechemat, absentând nemotivat aproape o luna și că la fel cum angajatorul aprobă la cerere un concediu fără salariu, la fel îl poate si întrerupe, în cazul in care este necesara prezenta salariatului respectiv la serviciu, în caz contrar, aceste concedii nu ar mai fi solicitate prin cereri ce necesită aprobări, ci s-ar informa direct angajatorul asupra intrării in concediu fără plată a unui salariat.
În concluzie, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Examinând cererea prin prisma motivelor invocate de către reclamant, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în cauză, instanța constată că este fondată și urmează a o admite pentru cele ce succed :
În fapt, prin decizia înregistrată în registrul special al . Foraje Motru SA sub nr. 53/22.07.2014 și în registrul general sub nr. 2699 din 22.07.2014, pârâta a dispus desfacerea contractului individual de munca al reclamantului S. T. O., în conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 lit. „e" din Codul muncii și art.177 alin.1 lit.,,e” din CCM/2013-2014, datorită neprezentării acestuia la serviciu și cumulării de absențe nemotivate mai mult de 3 zile consecutiv într-o lună, abatere prevăzută de art. 175 alin.1 lit. ,,g” din CCM/2013-2014 și art.175(2) alin.8 din Regulamentul Intern al ., reținându-se în sarcina reclamantului, absentarea nemotivată timp de 6 zile consecutiv începând cu data de 14.07.2014.
Așadar, temeiul juridic al desfacerii contractului individual de muncă îl constituie dispozițiile art.248 alin.1 lit. ,,e” din legea nr. 53/2003 care prevăd: 1) Sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară sunt: e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Prin art. 251 alin. (1) și (2) Codul Muncii este reglementată obligativitatea cercetării disciplinare atunci când, reținându-se încălcarea de către salariat a normelor legale sau convenționale privind activitatea sa, se intenționează aplicarea unei sancțiuni mai grave decât avertismentul.
Cât privește procedura de aplicare a acestei sancțiuni disciplinare, art.251 alin.1 din Codul muncii, prevede că, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură disciplinară, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă înainte de efectuarea cercetării disciplinare, sens în care salariatul trebuie convocat, în scris, de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În speță, pârâta a ignorat efectuarea cercetării prealabile disciplinare reglementată de codul muncii, care este o condiție imperativa a legii – o garanție de respectare a dreptului la apărare și sub acest aspect sunt întemeiate susținerile reclamantului.
Cum sarcina probei aparține angajatorului, acesta trebuia să facă dovada respectării art. 251 Codul Muncii, sub aspectul convocării și efectuării cercetării disciplinare.
Or, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă ca pârâta nu a făcut nici o cercetare prealabilă, nu l-a convocat în scris pe reclamant, precizând obiectul, data, ora si locul întrevederii, nu i-a luat o declarație reclamantului pentru ca acesta sa-si poată formula apărări ci a emis decizia, reținând doar referatul cu nr. 2687/21.07.2014, conform căruia reclamantul nu s-a prezentat la serviciu, absentând nemotivat timp de 6 zile consecutiv începând cu data de 14.07.2014. Oricum, prin cererea înregistrată sub nr.1201/14.04.2014, conducerea unității pârâte îi aprobase reclamantului concediu fără plată pe perioada 20.06._14 (fila 4). Prin urmare, reglementarea acestei etape premergătoare momentului emiterii deciziei de sancționare concretizează dreptul la apărare al reclamantului, posibilitatea salariatului de a-și formula apărările în favoarea sa, motivațiile pe care le consideră necesare, iar lipsa unei astfel de cercetări atrage nulitatea absolută a actului sancționator. Raportat la cele ce preced, instanța va constata nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă și în baza art.80 codul muncii, reclamantul va fi pus în situația anterioară, respectiv va fi reintegrat în funcția deținută anterior încetării raportului de muncă. Totodată, societatea pârâtă va fi obligată la plata drepturilor salariale începând cu data încetării raporturilor de muncă, respectiv cu 01.08 2014 (dată până la care reclamantul avea aprobat concediul fără plată) și până la data reintegrării efective, întrucât actul de sancționare fiind lovit de nulitate absolută se consideră că niciodată contestatorul nu a încetat activitatea astfel încât, acestuia, chiar dacă nu a prestat activitate i se acordă o despăgubire echivalentă cu drepturile salariale de care nu a beneficiat în perioada cuprinsă de la data menționată și până la data reîncadrării efective. Referitor la cheltuielile de judecată, instanța constată că în cauză sunt incidente prevederile art.453 alin.1 C.pr.civ., pârâta fiind în culpă procesuală, astfel încât, aceasta va fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant, în sumă de 1000 lei, conform chitanței depusă la dosar |
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. T. O., având CNP_, domiciliat în Mun Motru, .. 2, ., etaj 3, ., în contradictoriu cu pârâta . Foraje Motru SA, cu sediul în Mun Motru, . C, jud. Gorj.
Constată nulitatea absolută a deciziei înregistrată în registrul special al . Foraje Motru SA sub nr. 53/22.07.2014 și în registrul general sub nr. 2699 din 22.07.2014.
Dispune reîncadrarea reclamantului pe același post deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite începând cu data de 01.08.2014 până la data reîncadrării efective, actualizate în raport de indicele de inflație.
Obligă pârâta la plata dobânzii legale aferentă sumelor respective.
Obligă pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, D. C. | Asistent judiciar, C. R. | Asistent judiciar, E. B. |
Grefier, E. L. B. |
Red CD/tehn E.B.
20.03. 2015/4 ex
| ← Anulare act. Sentința nr. 904/2015. Tribunalul GORJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
