Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1491/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1491/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 9145/95/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr.1491
Ședința publică din data de 19 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. C. B.
Asistent judiciar L. G.
Asistent judiciar D. C. P.
Grefier M. E.
Pe rol fiind judecarea cererii formulate de reclamanta N. E. în contradictoriu cu pârâții C. T. Mătăsari și C. L. Mătăsari, având ca obiect drepturi bănești – sume compensatorii condiții vătămătoare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În consecință, în temeiul art.223 alin.3 si art.411 alin.1 pct.2 Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu va împiedica judecarea cauzei.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art.131 alin.1 Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art.269 alin. 2 din Codul muncii, art.208 si art.210 din Legea nr.62/2011.
În temeiul art.258 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o admisibilă si concludentă pentru soluționarea cauzei.
Din oficiu, instanța invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Mătăsari.
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat si probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 04.12.2014, sub nr._, reclamanta N. E. în contradictoriu cu pârâții C. T. Mătăsari și C. L. Mătăsari, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la:
- plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 10% din salariul de bază, pentru că, în realizarea sarcinilor de serviciu, este supusă acțiunii noxelor chimice ale căror valori depășesc limita națională de expunere profesională pentru agenții chimici, începând cu data de 01.06.2013 și până la data pronunțării sentinței, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și plata dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite;
- plata în viitor a acestor sume compensatorii reprezentând echivalentul sporului, pentru că, în realizarea sarcinilor de serviciu, este supusă acțiunii noxelor chimice ale căror valori depășesc limita națională de expunere profesională pentru agenții chimici, până la data la care nu va mai îndeplini condițiile legale pentru acordarea acestora, ca urmare a modificării legislației în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, până la data de 31 decembrie 2009, salarizarea personalului didactic de predare și pregătire/instruire practică și a personalului didactic a fost reglementată printr-o . acte normative (legi, hotărâri ale Guvernului, ordine ale ministrului de resort), precum și prin contractele colective de muncă. Intre aceste drepturi, se regăsește și sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru. Până la data de 31 decembrie 2009 personalul didactic, în funcție de condițiile în care și-a desfășurat activitatea, a beneficiat de sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase în cuantum de 15% din salariul de bază, în conformitate cu art.48 alin.1 și art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, art.1, art.2 si art. 8 alin.1 din Hotărârea Guvernului nr.281/1993, art.2 alin.1, art.3 alin.1, art.24 alin.1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național și art.2, art.3 alin.1, art.5 alin.1, art.14 alin.1, art.43 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ, art.34 alin.1, art.34 alin.2 si art. 45 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar. În plus, art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009 prevedea că în anul 2010, personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009, își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar în anexa nr.II, s-a prevăzut că, în raport de condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate personalului salarizat, cu respectarea dispozițiilor legale următoarele categorii de sporuri: sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective și sporul pentru condiții grele de muncă de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat în astfel de condiții.
De asemenea, a arătat că, potrivit art.6 alin.1 din O.U.G. nr. 1/2010, în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr.330/2009 și această ordonanță sunt mai mici decât cele avute în luna decembrie 2009, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în cazul în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Totodată, reclamanta a invocat prevederile Legilor nr.284/2010 și nr.285/2010.
În opinia reclamantei, faptul că și în anul 2011 personalul didactic trebuia să beneficieze de sporul pentru condiții periculoase de muncă, rezultă și din prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ. Astfel, în anexa nr.5, capitolul II, ce reglementează metodologia de calcul a drepturilor salariale, la art. 6 alin. 1 se prevede că în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
În ceea ce privește anul 2012, s-a arătat că prin Legea nr.283/2011 pentru aprobarea O.U.G. nr.80/2010 s-a prevăzut că salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se menține la același nivel cu cel acordat pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Referitor la anul 2013, s-a arătat că în materia salarizării personalului din sectorul
bugetar este aplicabilă Ordonanța de urgență a Guvernului nr.84/2012, privind stabilirea
salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte
normative, precum si unele măsuri fiscal-bugetare (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.845/13.12.2012), care face însă trimitere expresă la actul normativ citat la pct. VI:
„ Art. 2. Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, art. 7, art.9, art.11, art.12 alin. (2) și art.13 ale art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.”
A menționat că salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ în anul 2014 se realizează în conformitate cu dispozițiile art.1 alin. (3) și alin. (4) din Ordonanța de Urgență nr.103/2013, conform cărora:
„(3) In anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(4) In anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr.63/2011.”
Reclamanta a susținut că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.20 alin. (1) din Constituția României și implicit documentele internaționale ratificate de România
sau la care România este parte, respectiv art.1 al Protocolului nr.1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care consacră dreptul persoanei fizice la
respectarea bunurilor sale.
S-a arătat că instanțele de judecată au reținut deja, în mii de dosare având ca obiect plata diferențelor salariale cuvenite personalului didactic, faptul că în practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de «bunuri», în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, cuprinde atât «bunuri actuale», cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamanta poate pretinde cel puțin «o speranță legitimă» în exercitarea efectivă a dreptului său (...), sentințele respective fiind definitive și irevocabile.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor - interese sub forma dobânzii legale, reclamanta a invocat art.1530 din Codul civil, potrivit căruia creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației. De asemenea, a invocat și prevederile art.1535 alin.1 Cod civil, conform cărora în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Referitor la capătul de cerere privind plata în viitor a acestor sume compensatorii, reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15% din salariul de bază, pentru personalul didactic de predare și didactic auxiliar, care, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, până la data la care nu vor mai îndeplini condițiile legale pentru acordarea acestora, ca urmare a modificării legislației în vigoare în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a învederat că una dintre trăsăturile caracteristice ale contractului individual de muncă este că acesta este un contract cu executare succesivă, pretențiile reciproce și corelative pe care le presupune acest contract fiind posibil de realizat numai în timp și nu uno ictu.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.34 alin. (2), art. 194 coroborat cu art. 148 alin. (1) teza a II-a din Noul Cod de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, art.28 și art.208-211 din Legea dialogului social nr.62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.1 alin. (5), art.20 alin.(1), art. 11 și art. 30 din Legea nr.130/1996, republicată, art. 41 alin. (2) și (5) din Constituția României, art. 48, art.50 alin. (12) si art.146 din Legea nr.128/1997, art. 8 din H.G. nr. 281/1993, precum și pe prevederile mai sus citate din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar, Legii-cadru nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010, art.3 lit.c și art. 7 alin.(2) din Legea-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, ale Legii nr.63/2011, Legii nr. 283/2011, O.U.G. nr.84/2012, O.U.G. nr. 103/2013.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cartea de identitate, adeverința nr.5240/12.11.2014, emisa de unitatea de învățământ pârâtă, state plata salarii pentru mai 2013 și iunie 2013, decizia nr.107/2012 emisă de unitatea de învățământ pârâtă, buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr.152/2012, buletinul de analiză nr.2276-2281/31.10.2012.
Deși legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la dezbateri.
La primul termen de judecată instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Mătăsari.
În temeiul art. 248 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Mătăsari, invocată din oficiu.
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății, conform art. 36 din Codul de procedură civilă.
Reclamanta a chemat în judecată pârâții C. T. Mătăsari și C. L. Mătăsari pentru a fi obligați la plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase începând cu 01.06.2013, sume care să fie actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății, cu dobânda legală aferentă, precum și la plata pentru viitor a acestor sume compensatorii.
Raporturile juridice deduse judecății sunt, așadar, raporturi specifice dreptului muncii, reclamanta învestind instanța cu soluționarea unui conflict de muncă, așa cum este definit de art.231 din Codul muncii republicat, iar C. L. Mătăsari nu are calitatea de angajator, astfel încât că nu poate fi obligat la plata unor drepturi de natură salarială pentru salariații altor instituții publice.
Nici calitatea de ordonator de credite pe care o are C. L. Mătăsari în raport cu unitatea de învățământ angajatoare, conform dispozițiilor art.101-106 din Legea nr.1/2011 și art.23 alin.1, art. 36 alin.1, alin.4 lit.a și alin.2 lit.b din Legea nr.215/2001, nu justifică obligarea consiliului local la plata direct către reclamantă, angajat al unității de învățământ pârâte, a unor drepturi de natură salarială.
Prin urmare, se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Mătăsari, urmând a se respinge cererea față de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, in ceea ce privește pretențiile formulate în contradictoriu cu pârâtul C. T. Mătăsari, reține următoarele:
Reclamanta N. E. este angajată la C. T. Mătăsari în funcția de profesor, așa cum rezultă din adeverința nr.5240/12.11.2014 emisă de această unitate de învățământ.
Prin acțiunea de față, reclamanta solicită plata sumelor compensatorii, reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase începând cu 01.06.2013, sume care să fie actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății, cu dobânda legală aferentă, precum si plata acestor sume compensatorii pentru viitor.
În ceea ce privește sistemul de salarizare aplicabil cadrelor didactice și cadrelor didactice auxiliare, Legea nr.330/2009 a reglementat salarizarea personalului din sectorul bugetar, inclusiv al celui din învățământ, pentru anul 2010.
Prin O.U.G. nr.1/2010, dată în aplicarea Legii nr.330/2009, s-au stabilit unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.
La art.6 alin.1 din ordonanță s-a prevăzut acordarea către salariați a unor sume compensatorii în vederea păstrării salariului avut în luna decembrie 2009 după cum urmează:
,, În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr.330/2009 Lgea Legeși cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea,,.
Ordonanța a fost abrogată prin art.39 din Legea nr.284/2010, începând cu data de 01.01.2011.
Ulterior, Legile nr.284/2010 si nr.285/2010 au stabilit sistemul de salarizare al personalului bugetar până la data de 13 mai 2011, când a intrat în vigoare Legea nr.63/2011, ce a reglementat încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Conform dispozițiilor art.1 alin.1, 4, și 6 din Legea nr.63/2011:
,,(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
(4) Sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum și metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute în anexa nr. 5.
(6) Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.,,
De asemenea, în conformitate cu art.2 alin.1 din Legea nr.63/2011:
,,(1) Încadrarea personalului prevăzut la art.1 se face potrivit prevederilor prezentei legi,,.
La art.6 din lege s-a prevăzut că orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă.
Așadar, Legea nr.63/2011 a stabilit drepturile de natură salarială cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la 31 decembrie 2011, abrogând orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, pentru categoria profesională vizată.
În ceea ce privește salarizarea personalului din învățământ în cursul anului 2012 se reține că, potrivit art.II art.1 alin.3 și 4 din Legea nr.283/2013 de aprobare cu completări și modificări a O.U.G. nr.80/2010:
(3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
(4) Începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr.63/2011.”
În ceea ce privește salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2013, prin art.2 din O.G. nr.84/2012, s-a prevăzut că ,,prevederile art.1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art.13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.,,
Cu privire la salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, prin art.2 alin.3 si 4 O.G. nr.103/2013 s-a stabilit că:
,,(3) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(4) În anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr.63/2011.,,
În anul 2015 se aplică O.U.G. nr.83/2014, care la art.1 alin.2 prevede că ,,în anul 2015, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr.63/2011 Legea Legiiprivind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ,,.
Așadar, pentru perioada ulterioară datei de 01.11.2011, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar a fost reglementată de Legea nr.63/2011.
Această reglementare a stabilit un nou sistem de salarizare pentru cadrele didactice și didactice auxiliare, astfel încât drepturile salariale nu mai pot fi acordate în modalitatea prevăzută de Legea nr.330/2009, O.U.G. nr.1/2010, Legea nr.284/2010 si Legea nr.285/2010, astfel cum susține reclamanta.
Legea nr.63/2011 reglementează în anexa 5 cap.I metodologia de calcul a drepturilor salariale ce se acordă personalului didactic din învățământ, iar la art.9 se prevede că:
„1) În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art.3, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
(3) Până la aprobarea regulamentului prevăzut la alin.(2), sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții.”
Dispozițiile legale enunțate reglementează însă condițiile în care persoanele care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare pot primi un spor de până la 15% din salariul de bază, și nu acordarea unor sume compensatorii incluse in salariu de bază, astfel cum solicită reclamanta.
Or, potrivit art.22 alin.6 din Codul de procedură civilă, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele investirii. Deci, nu poate acorda altceva decât s-a cerut.
Față de considerentele expuse, se va respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul C. T. Mătăsari, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Mătăsari invocată din oficiu, și respinge cererea față de pârâtul C. L. Mătăsari, cu sediul în Mătăsari, județul Gorj, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea formulată de reclamanta N. E., C.N.P._, cu domiciliul în municipiul Târgu-J., . O., nr.8, ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. T. Mătăsari, cu sediul în Mătăsari, ., județul Gorj, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2015.
Președinte,
C. N. B.
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
D. C. P. L. G.
Grefier,
M. E.
Red.B.C.N./Thred.B.C.N./16.04.2015/ 5 exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
