Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1618/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1618/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 1618/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 1618/2015
Ședința publică de la 30 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Asistent judiciar C. R.
Asistent judiciar E. B.
Grefier E. L. B.
Pe rol se află judecarea acțiunii formulată de reclamantul U. G. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul asistat de avocat L. C., conform împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei, lipsă fiind pârâta, ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că la data de 20.03.2015 s-a depus la dosar prin serviciul arhivă registratură al instanței, raportul de expertiză contabilă dispus în cauză și întocmit de doamna expert B. G., după care,
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ.
Avocat L. C. pentru reclamant a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față.
Prin cererea formulată la data de 22.05.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale Gorj sub nr._, reclamantul U. G. a chemat în judecată pârâta ., pentru ca prin sentința ce veți pronunța să dispuneți: obligarea pârâtei la plata contribuțiilor și impozitelor aflate în sarcina sa pentru perioada 22.05._12, în care a lucrat, către asigurările sociale de stat; obligarea pârâtei la plata diferenței privind drepturile salariale pentru perioada 16.05._13, precum și la plata concediului de odihnă începând din 22 mai 2011 până în iulie 2013. obligarea pârâtei la plata indemnizației privind concediul medical pentru perioada 01.02._13 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A susținut că în fapt, a fost angajatul pârâtei ., în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea de șofer, zilnic efectuând minim 8 ore de lucru, de luni până sâmbătă, arătând că până în luna mai 2012, pârâta i-a plătit cu salariu minim pe economie, iar începând din mai 2012 a început să-l plătească cu suma de 400 lei lunar, motivând de fiecare dată că există "probleme financiare în firmă, și că pe parcurs mi se va plăti diferența. Totodată, a menționat că pentru întreaga perioadă lucrată pârâta nu i-a plătit niciodată concediul de odihnă.
A arătat că începând cu luna februarie 2013 a fost internat în spital în repetate rânduri, datorită unor probleme grave de sănătate, ocazie în care pârâta a refuzat să îi plătească concediile medicale. Pentru acest motiv, i-a solicitat să îi plătească drepturile ce i se cuveneau, pe cale amiabilă, dar aceasta a refuzat, reproșându-i că nu va putea să îi facă nimic. pentru că are anumite cunoștințe pe care le-ar folosi împotriva sa. Mai mult decât atât, consideră că pârâta știind că se descurcă greu cu banii, fiind singurul întreținător de familie și trăind din gospodăria proprie, a crezut că nu va reuși să o cheme în judecată din cauza cheltuielilor ce se vor efectua.
Astfel, susține reclamantul, a încercat să se adreseze Poliției din comună, ITM-ului și Casei de Sănătate, care i-au adus la cunoștință, faptul, că pentru perioada mai 2011 - mai 2012, pârâta nu i-a plătit asigurările sociale către stat și totodată l-au îndrumat să se adreseze instanței de judecată, pentru a fi obligată pârâta să îi plătească drepturile bănești datorate.
A precizat că a încercat să o cheme pe pârâtă și la mediator, intenționând să evite cheltuielile de judecată și să ajungă cu aceasta la o înțelegere în cadrul căreia să îi plătească sumele solicitate în preambulul cererii de chemare în judecată, dar aceasta nu a binevoit nici să se prezinte pentru a putea avea cel puțin o discuție.
Față de aceste aspecte, a arătat că a fost nevoit a promova cererea de față întrucât pârâta a dat dovadă de o totală rea credință în soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, astfel încât solicită admiterea cererii potrivit formulării efectuate.
Potrivit dispozițiilor codului muncii, a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale și contribuțiilor către asigurările sociale solicitate, asumate și prin contractul individual de muncă ce mi l-a încheiat, dovada celor precizate înțelegând să o facă cu martorii:Curcanu P. și D. Staiche, ambii domiciliați în comuna Crasna, ., cât și cu înscrisuri și expertiză de specialitate.
A depus în dovedirea cererii în dublu exemplar, copie CI, copie adeverințe emise de către pârâtă, copie certificate medicale pentru perioada 01.02._13, copie răspuns emis de Postul de poliție Crasna și ITM Gorj, copie proces verbal emis de către mediator.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp art 39,40 și urm. din cm coroborat cu art 453 cpc.
Prin întâmpinarea formulată la data de 20 iunie 2014, pârâta . prin D. S. D. - in calitate de administrator al ., a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibila si nefondata, având in vedere următoarele:
În legătura cu prima solicitare, referitoare la plata contribuțiilor si impozitelor către asigurările sociale de stat pentru perioada 22.05._11, s-a arătat ca aceasta este nefondata, deoarece reclamantul U. G.,a fost salariatul pârâtei in perioada 16.05._13, si nu in perioada menționata de acesta, deci firma nu avea obligația plații contribuțiilor pentru o perioada, in care o persoana nu are calitate de salariat, acest fapt putând fi probat cu contractul individual de munca nr.24/16.05.2012,comunicat ITM Gorj cu adresa nr._/14.05.2012 si decizia de încetare nr.95/06.08.2013,comunicata ITM Gorj cu adresa nr._/06.08.2013, si reclamantului U. G. cu recomandata nr. AR_/08.08.2013.
Or, pentru perioada cit a avut calitatea de salariat in cadrul pârâtei, s-au achitat toate obligațiile către bugetul de stat, fapt probat cu Certificatul de Atestare Fiscala nr. gj515483/11.06.2014- emis da ANAF – Novaci, din acesta rezultând ca pârâta nu înregistrează nici un fel de obligație restanta către bugetul de stat consolidat.
În legătura cu a doua pretenție legata de plata diferenței privind drepturile salariale pentru perioada 16.05._13 si a concediului de odihna începând cu 22.mai.2011- iulie 2013, a susținut pârâta prin întâmpinare faptul ca aceasta este eronata, deoarece reclamantul in petițiile către ITM Gorj si Politia Crasna nu face nici un fel de referire la aceste diferențe salariale, ci se refera strict la perioada ianuarie - iulie 2013, acest fapt arătând inconsecventa in declarații.
Cât privește solicitarea reclamantului cu privire la obligarea plații indemnizației privind concediul medical pentru perioada 01.02._13, s-a arătat faptul ca certificatele medicale prezentate de reclamant, au fost introduse la plata de pârâtă, fiind depuse la Casa de Sănătate Gorj in vederea decontării acestora. Acest fapt fiind probat cu adresele nr.23/25.03.2013,31/25.04.2013,43/25.05.2013,85/23.07.2013 si 87/23.07.2013 și nici până la data formulării acțiunii Casa de Sănătate Gorj, nu a virat nici o suma de bani pârâtei pentru aceste concedii medicale. S-a menționat faptul ca pârâta nu dispune de disponibilități bănești pentru plata acestor sume de bani, iar când acestea vor fii primite de la Casa de Sănătate Gorj,atunci vor fii achitate către reclamant.
Având in vedere profilul firmei(exploatare forestiera),condițiile deosebit de grele de desfășurare a activității,s-a susținut ca s-au făcut eforturi lunare deosebite pentru achitarea obligațiilor la bugetul de stat și daca aceste obligații nu ar fi fost achitate lunar, reclamantul nu ar fii putut benefica de 6(șase)luni de concediu medical. Fiecare adeverința de salariat pe care pârâta eliberat-o era însoțita de documentul de plata al acestor obligații, pârâta explicând reclamantului aceste lucruri, dar acesta când a obținut ce si-a propus, respectiv decizia de pensionare nr.2655/23.07.2013, nu i-a mai pasat de firma care la ajutat. (s-a arătat faptul, ca reclamantul a rugat administratorul firmei sa-1 angajeze, pentru a se putea pensiona pe caz de boala, deoarece rămăsese fără serviciu si având o anumita vârsta nu-1 mai angaja nimeni).
Or, în actualele condiții economice, pârâta nu-si poate permite sa crediteze Casa de Sănătate Gorj, cum nici Casa de Sănătate Gorj nu vizează nici o adeverința de salariat daca firma unde lucrează acesta ar înregistra obligații restante.
Pe cale de consecința, având in vedere cele menționate mai sus,s-a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibila si nefondata.
A depus în susținere contractul individual de munca nr.24/16.05.2012, adresa ITM Gorj nr._/14.05.2012 decizia de încetare nr. 95/06.08.2013, adresa ITM Gorj nr._/06.08.2013, recomandata nr. AR_/08.08.2013, certificatul de Atestare Fiscala nr.gj515483/l 1.06.2014- emis da ANAF-Novaci, adresele nr.23/25.03.2013,31/25.04.2013,43/25.05.2013,85^23.07.2013 i 87/23.07.2013.- către Casa de Sănătate Gorj, decizia de pensionare nr.2655/23.07.2013, solicitând judecarea cauzei chiar și în lipsă.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat și depus la dosar la data de 02.07.2014, reclamantul a arătat că susținerile pârâtei prin întâmpinare sunt nefondate astfel că susținerea prin care a invocat faptul că din 22.05.2011 până în 16.05.2011, nu a fost angajatul ., fiind greșit trecută perioada, aceasta probabil făcând cronologia anilor înapoi și nu înainte cum era înaintea erei noastre. Trecând peste acest aspect, care nu este decât un fel de răspuns la formulările neîntemeiate ale pârâtei, a arătat reclamantul că va face dovada cu martorii propuși că în perioada 22.05._12 a lucrat în cadrul pârâtei.
Cu privire la punctele II și III, susținute prin întâmpinare de către pârâtă prin care a precizat că reclamantul nu a fost consecvent în declarații, susține reclamantul că pârâta a trecut cu vederea că este obligată dă dovedească faptul că i-a plătit drepturile salariale solicitate, considerând că instanța va crede doar pe drept cuvântul său, care nu este tocmai serios.
De asemenea s-a arătat că pârâta a recunoscut prin întâmpinare că nu a plătit concediile medicale întrucât Casa de Sănătate Gorj nu a virat banii către societate astfel încât pârâta nu poate să crediteze Casa de Sănătate.
Totodată s-a solicitat a se observa că, contractul individual de muncă nr 24/16.05.2012 poartă altă semnătură în locul celei pe care o afișez eu, de aici deducându-se faptul că intimata a completat alt contract de muncă și l-a înregistrat la data de 16.05.2012.
În concluzie a solicitat respingerea formulărilor prezentate de pârâtă.
La data de 06.10.2014, pârâta prin reprezentantul său legal a formulat o completare în legatura cu solicitarea instanței formulata in adresa din data de 22.09.2014, prin care a arătat că în perioada 16.05._13, reclamantul U. G. a avut calitatea de salariat si a primit drepturile salariale cuvenite. Având in vedere profilul firmei,(exploatare forestiera), activitatea desfășurându-se la munte, iar biroul de contabilitate fiind in Tg-J., s-a stabilit ca mod de lucru, ca sumele de bani reprezentând salariile angajaților sa fie ridicate de administrator pe baza de dispoziție de plata, iar acesta făcea efectiv plata salariilor. Așa s-a procedat si in cazul reclamantului, arătând că a primit drepturile salariale cuvenite poate fii confirmat de martorii: Patriut M. si Largeanu G., ambii domiciliați in Crasna-Gorj.
Că, în perioada 16.05._13 perioada in care a fost salariatul pârâtei (si nu perioada 22.05._13), reclamantul a lucrat efectiv 7(șapte) luni și la 01.02._13,reclamantul a fost in concediu medical. Cum concediul de odihna se acorda pentru perioada efectiv lucrata(conf. Codului Muncii),reclamantul avea dreptul la 13(treisprezece) zile de concediu de odihna, acest concediu de odihna nu a fost acordat reclamantului,pentru ca nu a fost solicitat prin cerere scrisa.
A depus la dosar în susținere: statele de plata pentru perioada 16.05._13, foile colective de prezenta pentru perioada 16.05._13, dispozițiile de plata nr. 1/31.05.2012:4/29.06.2012;2/31.07.2012;6/31.08.2012:5/30.09.2012;3/1.10.2012;2/29.11.2012;l/30.12.2012;3/31.01.2013;1/28.02.2013;4/30.03.2013;1/30.04.2013;5/31.05.2013: 3/30.06.2013:2/31.07.2013;1/30.08.2014.
Prin încheierea de ședință din data de 02.02.2015 a fost încuviințată proba cu expertiză, fiind numit în cauză expert contabil doamna B. G. D., care a întocmit și depus la dosar raportul de expertiză contabilă dispus în cauză.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor invocate de către reclamantă, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în cauză, instanța constată că este fondată în parte și urmează a o admite în parte, pentru cele ce se succed:
În fapt, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul U. G. a solicitat: obligarea pârâtei la plata contribuțiilor și impozitelor aflate în sarcina sa pentru perioada 22.05._12, în care a lucrat, către asigurările sociale de stat; obligarea pârâtei la plata diferenței privind drepturile salariale pentru perioada 16.05._13, precum și la plata concediului de odihnă începând din 22 mai 2011 până în iulie 2013. obligarea pârâtei la plata indemnizației privind concediul medical pentru perioada 01.02._13 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Conform contractului individual de muncă nr.24 din 16.05.2012, reclamantul a fost angajatul societății pârâte, începând cu data de 16.05.2012, pe funcția de șofer autocamion, salariul lunar brut fiind de 840 lei. Prin decizia nr.95 din 06.08.2013 . a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 06.08.2013, conform art.61 litera c din codul muncii.
De asemenea, din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză cu celelalte înscrisuri depuse nu a rezultat că reclamantul ar fi lucrat în perioada 22.05._12 în cadrul societății pârâte. Astfel, martorul L. G. a făcut relatări cu privire la modul de achitare al salariului reclamantului pe anul 2012, precizând că nu cunoaște perioada în care acesta a fost încadrat la societatea pârâtă în funcția de șofer. Martorul P. M. a declarat că a lucrat împreună cu reclamantul în anul 2011 însă o perioadă de câteva săptămâni, fără a specifica în concret despre ce perioadă este vorba. Martorii Curcanu P. și D. S. au declarat într-adevăr că reclamantul a lucrat la pârâtă în perioada 2011-2012, însă instanța reține că potrivit contractului individual de muncă acesta a lucrat în perioada 2012-2013.
Având în vedere perioada care a trecut de la data angajării reclamantului în cadrul societății pârâte, memoria martorilor poate fi afectată astfel că, în condițiile în care aceștia au indicat tot un interval de doi ani și având în vedere contractul individual de muncă încheiat, respectiv decizia de concediere, instanța reține că perioada în care reclamantul a fost efectiv angajatul societății pârâte este cea care rezultă din înscrisuri, respectiv 16.05._13.
Prin urmare, nefiind angajatul societății în intervalul 22.05._12, reclamantul nu poate pretinde nici obligarea acesteia la plata contribuțiilor datorate statului, contribuții care sunt reținute numai persoanelor angajate, astfel că este neîntemeiat primul capăt de cerere.
Cât privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata diferenței privind drepturile salariale pentru perioada 16.05._13, se reține că prin cererea de chemare în judecată acesta a susținut că începând din luna mai 2012 pârâta a început să-i plătească doar suma de 400 lei.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul a concluzionat că suma totală ce i se cuvenea reclamantului în această perioadă era de 5546 lei net, sumă ce a fost ridicată din casieria unității de către administratorul firmei dar nu există documente justificative care să ateste că reclamantul a intrat în posesia acesteia,în afară de confirmarea verbală a celor două părți.
La dosarul cauzei au fost depuse ștatele de plată pentru perioada în litigiu, care sunt într-adevăr nesemnate. Se constată însă că la fiecare dintre acestea este atașată o dispoziție de plată care cuprinde întocmai sumele menționate în ștatele de plată, dispoziții care, coroborate cu celelalte probe din dosar, fac dovada plății salariului . Este de menționat în acest sens și declarația martorului L. G. care a precizat că în anul 2012 al a lucrat la casa administratorului societății și săptămânal reclamantul era chemat la acesta pentru a-i plăti drepturile salariale, odată fiindu-i dată suma de 5 milioane lei vechi chiar prin intermediul lui. Martorul D. S. a declarat că nu știe ce salariu a primit reclamantul și nici dacă au existat restanțe în privința salarizării. De asemenea, martorul Curcanu P. a declarat că reclamantul se plângea că nu și-a primit salariul cuvenit, însă el nu știe care este realitatea. În același sens este și declarația martorului P. M..Apoi, însuși reclamantul a susținut că din luna mai 2012 pârâta a început să-i plătească doar suma de 400 lei, ceea ce atestă faptul că era o practică în privința nesemnării ștatelor de plată .
Instanța constată astfel că reclamantul a primit salariul conform statelor de plată pentru perioada 16.05._13, solicitarea de plată a diferenței de salariu fiind astfel nejustificată.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect plata concediului de odihnă începând din 22 mai 2011 până în iulie 2013, instanța reține că potrivit art.144 alineat 1 din codul muncii „Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților”.
Conform art.146 din codul muncii:
„(1)Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an.
(2) Prin excepție de la prevederile alin.1 efectuarea concediului în anul următor este permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.
(3)Angajatorul este obligat să acorde concediu, până la sfârșitul anului următor, tuturor salariaților care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul.
(4) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă”.
În speță, conform contractului individual de muncă, reclamantul trebuia să beneficieze anual de 21 zile lucrătoare de concediu de odihnă. În urma verificărilor efectuate, expertul desemnat în cauză a stabilit că întrucât reclamantul nu a beneficiat de zilele de concediu de odihnă pentru perioada lucrată, la încetarea contractului individual de muncă trebuia să beneficieze de compensarea în bani a acestuia. De altfel, pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă privind efectuarea concediului de odihnă de către reclamant, situație în care se impune acordarea indemnizației de concediu în condițiile art.146 din codul muncii.
Prin urmare, reclamantul este îndreptățit la plata indemnizației de concediu pentru perioada lucrată în cadrul unității pârâte, indemnizație care a fost calculată de expert ca fiind în sumă brută de 640 lei.
Cât privește obligarea pârâtei la plata indemnizației privind concediul medical pentru perioada 01.02._13, instanța constată că potrivit certificatelor medicale anexate cererii de chemare în judecată în perioada menționată, reclamantul s-a aflat în incapacitate de muncă. Certificatele medicale în cauză au fost depuse la societatea pârâtă, care le-a introdus la plată, fiind depuse la Casa de Asigurări de Sănătate Gorj în vederea decontării acestora, conform adreselor nr.23 din 25.03.2013, nr.31 din 25.04.2013, nr.43 din 25.05.2013, nr.85 din 23.07.2013 și nr.87 din 23.07.2013, așa cum a susținut chiar pârâta prin întâmpinarea formulată. La dosarul cauzei nu a fost depusă însă nici o dovadă privind plata indemnizației de concediu medical către reclamant, plată care trebuia făcută de angajator.
În acest sens sunt de menționat prevederile art.36 din OUG nr.158/2005, conform cărora:
“(1) Calculul și plata indemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condițiile legii, care constituie document justificativ pentru plată.
(2) Certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul.
(3) Plata indemnizațiilor se face lunar de către:
a) angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă, pentru asigurații prevăzuți la art. 1 alin. (1) lit. A și B…” categorie în care se încadrează și reclamantul din cauza de față.
Art.38 din același act normativ prevede:
“(1) Sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă.
(2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate”.
Prin urmare,societatea pârâtă avea obligația de a achita lunar reclamantului indemnizația de concediu medical, sumă ce urma a fi recuperată ulterior de la Casa de Asigurări de Sănătate, ceea ce nu s-a întâmplat însă,pârâta considerând în mod greșit că prin depunerea certificatelor medicale la instituția abilitată și-a îndeplinit o atsfeld e obligație.
Așa fiind, este pe deplin justificată solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata indemnizației de concediu medical pentru perioada menționată, al cărei cunatum a fost stability de expert ca fiind în sumă de 3014 lei.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul va admite în parte acțiunea reclamantului în sensul că va oblige pârâta să-i plătească acestuia suma de 640 lei brut reprezentând indemnizația pentru concediul de odihnă pe perioada 22.05.2011- iulie 2013, precum și suma de 3014 lei net – reprezentând contravaloarea certificatelor medicale pentru perioada 01.02._13 și va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contribuțiilor și impozitelor pentru perioada 22.05._12, precum și a drepturilor salariale pentru perioada 16.05._13.
În temeiul art.453 cod procedură civilă va oblige pârâta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul U. G., având CNP_, cu domiciliul în comuna Crasna, ., în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în comuna Crasna, ..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 640 lei brut reprezentând indemnizația pentru concediul de odihnă pe perioada 22.05.2011- iulie 2013.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3014 lei net – reprezentând contravaloarea certificatelor medicale pentru perioada 01.02._13.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contribuțiilor și impozitelor pentru perioada 22.05._12, precum și a drepturilor salariale pentru perioada 16.05._13.
Obligă pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 30 martie 2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, D. C. | Asistent judiciar, C. R. | Asistent judiciar, E. B. |
Grefier, E. L. B. |
Red DC/tehn E.B.
28.04.2015//4 ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
