Recalculare pensie. Sentința nr. 852/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 852/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 3459/98/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.852/F
Ședința publică din data de 29.04.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – B. A.
ASISTENT JUDICIAR – A. S.
ASISTENT JUDICIAR - L. A.
GREFIER – L. N. N.
Pe rol soluționarea litigiului de muncă privind pe reclamantul M. I. în contradictoriu cu parata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, având ca obiect recalculare pensie și pretenții - rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, procedura de citare, precum și faptul că a fost reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care;
În raport de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, tribunalul constată cercetarea judecătorească încheiată, cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la litigiul de asigurări sociale de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 30.08.2012 sub nr._, reclamantul M. I. domiciliat în Fetești, ., jud. Ialomița, a chemat în judecată pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA cu sediul în Slobozia, . jud. Ialomița, solicitând obligarea acesteia să emită decizii de revizuire și recalculare a pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 ani și să-i achite diferențele rezultate din această recalculare, actualizate cu indicele de inflație.
In motivarea cererii sale reclamantul a arătat că are o vechime în muncă, în grupa a I de muncă, de peste 20 ani, motiv pentru care consideră că stagiu complet de cotizare ce trebuie luat în considerare la stabilirea drepturilor de pensionare este de 20 ani.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept reclamantul și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, Legii nr. 19/2000, H.G. nr. 1550/2004, O.U.G. nr. 4/2005 și Legii nr. 262/2008.
Cererea este legal scutită de taxa de timbru potrivit art. 157 din Legea nr. 263/2010.
Soluționând cauza, Tribunalul Ialomița prin sentința civilă nr. 4192 din 19 decembrie 2012 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că dispozițiile legale în baza cărora se putea proceda la recalcularea drepturilor de pensionare cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, pentru cei care au lucrat mai mult de 20 ani în grupa I de muncă, au fost O.U.G. nr. 4/2005 și H.G. nr. 1550/2004, acte normative abrogate prin Legea nr. 263/2010, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2011, invocându-se și decizia nr. 40/2008 a Secțiilor Unite ale I.C.C.J..
Așa fiind, cum cererea reclamantului a fost formulată după abrogarea acestor acte juridice, nu mai există temei pentru recalcularea drepturilor reclamantului pentru pensia de limită de vârstă.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei soluții a fost admis de Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 2367/R din 13 noiembrie 2013, iar sentința civilă nr. 4219 din 19 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a reținut de către instanța de control faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cererii reclamantului în sensul că acesta a solicitat revizuirea drepturilor sale de pensionare și nu recalcularea acestora așa cum a analizat și judecat instanța de fond.
A statuat instanța de recurs că reclamantul a solicitat în fapt revizuirea drepturilor sale de pensie de vreme ce a invocat greșita stabilire la recalcularea pensiei sale a stagiului complet de cotizare la care era îndreptățit potrivit legii în vigoare la deschiderea drepturilor sale și plata diferențelor în limita termenului de prescripție.
La rejudecare cererea a fost înregistrată sub nr._ la 21.02.2014.
Respectând dispozițiile instanței de recurs potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța consideră că se află în fața unei cereri de revizuire a drepturilor sale de pensie, formulată de reclamant.
Potrivit art. 89 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 cât și 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, au reglementat posibilitatea emiterii unei decizii de revizuire atunci când ulterior stabilirii sau plății drepturilor de pensie se constată diferențe între sumele stabilite sau plătite și cele legal cuvenite.
În cauză, nemulțumirea reclamantului cu privire la stabilirea drepturilor sale de pensie a fost aceea că nu s-a luat în calcul stagiu complet de cotizare de 20 de ani cu ocazia recalculării drepturilor de pensionare potrivit O.U.G. nr. 4/2005, invocându-se în acest sens dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 (lege sub imperiul căreia s-a deschis dreptul la pensie al reclamantului) cât și faptul că a desfășurat activitate în grupa I de muncă o perioadă de 23 ani, 5 luni și 7 zile, potrivit deciziei nr._ din 29 decembrie 2000.
Pentru considerentele de mai jos, cererea reclamantului urmează a fi respinsă ca netemeinică și nelegală:
Drepturile de pensionare ale reclamantului s-au deschis potrivit Deciziei nr._ din 29 decembrie 2000, sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Rezultă din cuprinsul acestei decizii că acesta a desfășurat activitate în grupa I de muncă o perioadă de 23 ani, 5 luni și 7 zile, adică peste 20 ani cum prevede art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Sub imperiul aceste legi, potrivit art. 14 alin. 1 și 2, persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri de muncă ce, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă sau cel puțin 25 ani în grupa a II-a de muncă beneficiau de două facilități:
a) la vechimea în muncă pentru stabilirea pensiei se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste
grupe, câte un an și 6 luni pentru grupa I de muncă și un an și trei luni pentru grupa a II-a de muncă;
b) la cerere, puteau fi pensionate pentru munca depusă și limita de vârstă, la 52 de ani pentru grupa I
și 57 ani pentru grupa a II-a bărbații și la 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa a II-a femeile.
Legea nr. 19/2000 reglementează o nouă metodă de stabilire a pensiei în baza
punctajului mediu anual care se înmulțește cu valoarea unui punct de pensie (art. 76 alin.1) valoare stabilită prin Legea bugetului de asigurări sociale .
Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin
împărțirea numărului de puncte rezultat din punctajele anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului de cotizare (art. 77 din Legea nr. 19/2000).
Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat
în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună (art. 78 alin.1 ).
Așadar, punctajul mediu anual este o noțiune introdusă pentru prima oară de Legea
nr.19/2000, la determinarea acestuia un rol foarte important având stagiul complet de cotizare.
Din coroborarea dispozițiilor art. 8 alin.1 și art. 41 alin.4 din Legea nr. 19/2000 rezultă că stagiul complet de cotizare este perioada cât persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public din România și este egală cu vechimea în muncă ce-i permite asiguratului să iasă la pensie pentru muncă și limită de vârstă și care, în sistemul Legii nr. 19/2000 este de 30 de ani pentru femei și 35 ani pentru bărbați, aplicabil eșalonat potrivit anexei 3 la această lege.
Excepții cu privire la acest stagiu și care interesează cauza de față le găsim reglementate la art. 43 alin.1 și 2 (locuri de muncă în condiții speciale) potrivit cu care stagiul complet de cotizare este de 20 ani pentru cei care au desfășurat activitate cel puțin egală cu această perioadă în locuri de muncă reglementate de art. 20 lit. a (unități miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă ) și de 25 de ani pentru cei care desfășoară activitate cel puțin egală cu această perioadă în locuri de muncă reglementate de art. 20 lit. c și d ( aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa 1 și activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute de anexa nr. 2).
Prin urmare, trecerea de la sistemul de stabilire a drepturilor de pensionare reglementat potrivit Legii nr. 3/1977 la sistemul reglementat de Legea nr. 19/2000 în cadrul operațiunilor de recalculare reglementate de OUG nr. 4/2005 presupune respectarea dispozițiilor acestei din urmă legi și punerea acesteia de acord cu reglementările cuprinse în Legea nr. 3/1977.
Un rol important în „armonizarea” acestor două legi și aplicarea unor instituții cuprinse în Legea nr. 19/2000 persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 îl joacă reglementările cuprinse în HG nr.1554/2004 privind Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001 precum și Decizia nr. 40/2008 a Secțiilor Unite ale I.C.C.J.
Astfel, potrivit art. 2 alin.1, 3 și 4 din HG nr. 1550/2004 se statuează că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază, iar pentru persoanele căror dreptul la pensie s-au deschis in intervalul 01 iulie 1977 – 31 martie 2001 stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Numai în situația în care anumite persoane sunt beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de aceste acte normative.
Ori, coroborând aceste reglementări cu prevederile art. 8 alin.1 din Legea nr. 3/1977 care stabilește vechimea minimă în muncă pentru bărbați 30 ani și pentru femei 25 de ani pentru deschiderea dreptului la pensie, rezultă că pentru persoanele pensionate în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
Acest stagiu complet de cotizare se aplică și celor care au lucrat cel puțin 20 de ani în grupa I de muncă sau 25 de ani în grupa a II-a de muncă pentru că printr-o ficțiune a legii (art. 14 alin.1 din Legea nr. 3/1977), prin adăugarea celor 6 luni, respectiv 3 luni în plus pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, matematic vechimea minimă în muncă pentru deschiderea dreptului la pensie și pentru aceste persoane, este tot de 30 de ani.
Același mod de interpretare îl abordează și Secțiile Unite al I.C.C.J. în considerentele Deciziei nr. 40/2008 care statuează, fără putință de că pentru cei cărora li s-au deschis drepturile la pensie sub imperiul Legii nr. 3/1977, singurele beneficii ale dispozițiilor art. 14 au fost acelea că asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, s-au bucurat de o reducere a vârstei legale de pensionare cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.
Este eronat a se considera că disp. art. 14 din Legea nr. 3/1977 ar avea caracterul unui act normativ special și că prin urmare s-ar aplica dispozițiile art. 2 alin.4 din HG nr.1550/2004 deoarece această lege a fost o lege generală, un act normativ cadru în domeniul pensiilor, mod de interpretare ce transpare și din considerentele Deciziei nr. 40/2008.
De altfel, în practica recentă a Curții de Apel București, în cauze privind acordarea procentelor suplimentare reglementate de O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din legea nr. 263/2010, aceasta a statuat că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 nu are caracterul unui act normativ special (deciziile civile nr. 174/R/16.05.2013, nr. 1096/R/08.05.2013, nr. 1368/R/05.06.2013).
In sfârșit, a considera că pentru cei care au lucrat în grupa I și a II-a de muncă și ale căror drepturi de pensionare s-au deschis anterior datei de 1 aprilie 2001 stagiul complet de cotizare este de 20 de ani și respectiv 25 ani înseamnă a crea o situație mai avantajoasă fata de cei care au lucrat in aceleași condiții de muncă și care ies la pensie sub imperiul Legii nr. 19/2000 și care se bucură de acest beneficiu al stagiului complet de cotizare numai pentru activitățile desfășurate în condiții speciale reglementate de art.20 din Legea nr. 19/2000 așa cum prevede art. 43 din aceeași lege, ceea ce ar încălca și principiul „la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie” principiu ce a stat la baza apariției OUG nr. 4/2005.
De altfel, rămân fără justificare demersurile legislative ulterioare prin apariția OUG nr. 100/2008 care au avut darul ajustării pozitive și a micșorării diferențelor drepturilor de pensionare pentru cei care au lucrat în grupa I și a II-a de muncă pensionați potrivit Legii nr. 3/1977 față de cei pensionați potrivit Legii nr. 19/2000. Același lucru se poate spune și despre Legea nr. 218/2008 și OUG nr.209/2008.
Mai mult, potrivit celor cuprinse în considerentele Deciziei nr. 40/2008 a Secțiilor Unite ale I.C.C.J rezultă că obiectul analizei instanței supreme l-a constituit situația persoanelor care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții speciale, reglementate de art. 20 din Legea nr. 19/2000.
Că lucrurile stau așa, în ciuda faptului că în dispozitivul deciziei se folosește sintagma de „grupe speciale” rezultă și din indicarea textelor aplicabile în cauză, respectiv art. 77 alin.2 rap. la art. 43 alin.1 și 2 din Legea nr. 19/2000, iar acest ultim articol face trimitere la disp. art. 20 din aceeași lege care reglementează locurile de muncă cu condiții speciale.
In atare situație, văzând si conținutul dispozitivului Deciziei nr. 40/2008 care face trimitere la art. 43 alin.1 și 2 din Legea nr. 19/2000 singura interpretare corectă a acestei decizii și în concordanță cu considerentele ei este aceea că termenele reglementate de art. 14 din Legea nr. 3/1977 se aplică pentru cei care au lucrat în locuri de muncă cu condiții speciale în activitățile reglementate de art. 20 alin.1 lit. a, c și d din Legea nr. 19/2000. In acest sens a se vedea Curtea de Apel Ploiești – decizia civilă nr. 2214/18.11.2009, Curtea de Apel Alba Iulia – decizia nr. 982 din 27.10.2008, nr.1055/10.11.2008.
Mai mult decât atât, potrivit minutei din 9 iunie 2010 a Comisie de unificare a practicii judiciare neunitare de pe lângă ÎCCJ rezultă că interpretarea dispozitivului deciziei nr. 40/2008 a Secțiilor Unite a ÎCCJ este aceea că pentru persoanele ale căror drepturi de pensionare s-au deschis anterior datei de 1 aprilie 2001 stagiul complet de cotizare la stabilirea punctajului mediu anual este de 30 de ani indiferent dacă persoanele respective au lucrat în gupa I sau II de muncă mai mult de 20, respectiv 25 ani.
Cum reclamantul M. I. nu a putut dovedi că se încadrează în vreuna din activitățile mai sus arătate urmează a respinge ca neîntemeiată cererea formulată de acesta împotriva pârâtei C. județeană de Pensii Ialomița.
In temeiul art.36 din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor judecătorești, opinia asistenților judiciari este concordantă cu soluția și considerentele expuse în motivarea prezentei hotărâri.
Văzând și dispozițiile art. 157 din Legea nr. 19/2000,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul M. I., domiciliat în Fetești, ., jud. Ialomița, împotriva pârâtei C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, ., județul Ialomița.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și citită în ședință publică, azi, 29.04.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
B. A. A. S. L. A. N. L.
Red. A.B.
tehnored.N.L./4 ex./08.05.2014
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 1138/2014. Tribunalul IALOMIŢA | Pretentii. Sentința nr. 143/2014. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
