Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 840/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 840/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 10061/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Martie 2014
Președinte - S. F.
Asistent judiciar L. B.
Asistent judiciar N. L.
Grefier D. M. B.
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 840/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S. D. - P. SINDICATUL DRUMARILOR ELIE R. și pe intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 10.03.2014, când:
TRIBUNALUL
P. cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr._ pe rolul Tribunalului Iasi, contestatoarea S. D. a formulat contestatie impotriva deciziei de sanctionare disciplinara nr. 252/23.08.2013 emisa de C. N. de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania SA – Directia Regionala de Drumuri si Poduri C., solicitand anularea deciziei nr. 252/23.08.2013, restituirea sumelor de bani retinute in baza acestei decizii precum si plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, contestatoarea sustine ca este angajata intimatei C. N. de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania SA – Directia Regionala de Drumuri si Poduri C. in functia de tehnician.
Contestatoarea invoca exceptia prescriptiei dreptului de aplicare a sanctiunii disciplinare cu privire la faptele mai vechi de 6 luni de zile, conform art. 252 alin.1 din Codul muncii.
Arata contestatoarea ca, decizia de sanctionare i-a fost comunicata in data de 23.08.2013, astfel incat la emiterea acesteia puteau fi luate in calcul doar fapte in cadrul termenului de 6 luni de zile. Calculand retroactiv 6 luni de zile de la data emiterii deciziei, ar rezulta ca faptele pentru care putea fi sanctionata puteau viza doar perioada ulterioara datei de 23.02.2013.
Subliniaza parata ca, din cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara rezulta ca ar fi vorba despre fapte imputate in perioada 01.02._13.
Astfel, pentru toate faptele imputate pentru perioada 01.02._13 apreciaza ca se incalca dispozitiile art. 252 alin. 1 din Codul muncii si solicita a se constata prescrierea dreptului paratei de a mai dispune sanctionarea sa disciplinara pentru aspecte care se refera la o perioada anterioara datei de 23.02.2013.
In ceea ce priveste convocarea la cercetare disciplinara aceasta considera ca nu s-a facut conform art. 251 din Codul muncii care prevede ca, sub sanctiunea nulitatii absolute nicio masura nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea cercetarii prealabile. In vedrea desfasurarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris, precizandu-se obiectul intrevederii.
Sustine contestatoarea ca, verificand convocatorul observa ca, a fost convocata la cercetarea disciplinara fara a i se pune in vedere care este obiectul convocarii, respectiv care este aportul acesteia la producerea unor fapte sau evenimente si ca in cazul sau convocatorul nici macar nu se refera la un obiect determinat, ci priveste chestiuni generale, fara nicio concretizare a acestora.
Contestatoarea intelege sa invoce si nulitatea deciziei de sanctionare ca fiind emisa cu incalcarea conditiilor prevazute de art. 252 alin.2 lit. a din Codul muncii, in sensul ca nu contine in mod obligatoriu descrierea faptelor care constituie abatere disciplinara.
In motivarea acestei exceptii contestatoarea arata ca, decizia nu descrie in mod concret faptele pentru care s-a aplicat sanctiunea, intelegand prin aceasta o descriere detaliata si amanuntita, care sa cuprinda in mod riguros continutul faptelor, imprejurarile in care se pretinde ca au fost savarsite, cuprinzand de asemenea determinari de timp, fata de care sa se poata aprecia asupra incadrarii faptelor in ipotezele normelor sanctionatoare, asupra gradului de vinovatie, respectiv asupra nerespectarii de catre angajator a termenelor de aplicare a sanctiunii stipulate la art. 268 alin.1 din Codul muncii.
Precizeaza contestatoarea ca, nicio mentiune din paragrafele deciziei nu se refera la fapte care i se imputa, cu localizarea lor in timp si spatiu (despre ce autovehicule este vorba, ce foi de parcurs sunt necorespunzatoare, ce semnaturi/documente nu a intocmit, la ce data trebuiau intocmite etc.) decizia face referire la generalitati, fara a arata data la care aceste fapte ar fi fost savarsite si in ce au constat.
De asemenea, contestatoarea mai invoca si nulitatea deciziei de concediere ca fiind emisa cu incalcarea dipozitiilor prevazute la art. 252 alin.2 lit.c din Codul muncii conform carora: „Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu: c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin.3 nu a fost efectuata cercetarea.”
Relateaza contestatoarea ca, a fost chemata la cercetare prealabila in cadrul careia si-a facut aparari, in care a aratat comisiei cum s-au derulat evenimentele, raspunzand la intrebarile formulate.
Desi, si-a facut aceste aparari, parata nu a tinut cont in niciun fel de ele si a emis decizia de sanctionare fara a raspunde la apararile formulate.
In ceea ce priveste temeinicia deciziei de sanctionare contestatoarea motiveaza ca, nu sunt intrunite conditiile raspunderii disciplinare, ca nu a savarsit vreo fapta cu vinovatie din cele enuntate in cuprinsul deciziei de sanctionare si ca „Vinovatia consta in atitudinea psihica negativa a subiectului fata de fapta sa, in constiinta- mai clara sau mai difuza- a incalcarii unor relatii sociale.”
Mentioneaza contestatoarea ca, nu exista o procedura cu privire la modul in care se complteaza foile de parcurs, respectand cutumele existente la nivelul sectiei.
Se mai invedereaza faptul ca foile de parcurs nu sunt formulare cu caracter special, ci erau fara . dadea un numar si ca se eliberau zilnic sau in functie de curse. Foile completate de contestatoare erau semnate de aceasta iar bonurile de combustibil sunt cele atasate foilor de parcurs, prezentate de soferi.
In drept, se invoca prevederile codului muncii si Legea nr. 62/2011.
Solicita administrarea probei cu inscrisuri si cu martorul V. I. care sa ateste modul in care-si desfasura activitatea, inexistenta unor reguli, cutumele existente in cadrul companiei.
Anexat contestatiei au fost depuse, in copie, contractul individual de munca actul aditional, convocarea privind cercetarea disciplinara prealabila si decizia nr. 252/23.08.2013.
Totodata, contestatoarea mai inainteaza instantei copia informarii privind avantajele procedurii de mediere si sentintei civile nr._/2011 a Judecatoriei Iasi.
In cadrul procedurii de regularizare intimata C. N. de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania SA prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri C. depune intampinare prin care solicita respingerea actiunii ca nefondata si neintemeiata.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului de aplicare a sanctiunii disciplinare intimata solicita respingerea acesteia precizand ca, potrivit art.252 alin.1 din Codul muncii, aplicarea sanctiunii disciplinare se poate face dupa ce angajatorul ia cunostinta de savarsirea unei abateri disciplinare.
Sustine acesta ca, interpretarea corecta a momentului de la care curge termenul de 30 de zile, de cand angajatorul poate aplica sanctiunea disciplinara este statuata prin decizia nr. 16/12.11.2012 a ICCJ referitoare la recursurile in interesul legii cu privire la „calcularea termenului de 30 de zile in care trebuie aplicata sanctiunea disciplinara conform dispozitiilor conform dispozitiilor art.252 alin.1 din Codul muncii, respectiv momentul de la care incepe sa curga acest termen.”
Termenul de 30 de zile nu poate curge decat de la data la care, in urma finalizarii cercetarii disciplinare prealabile, fapta salariatului a fost calificata ca abatere disciplinara si a fost adusa la cunostinta reprezentantului angajatorului abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare, prin inregistrarea raportului final asupra cercetarii disciplinare la registratura unitatii.
Aceasta deoarece fapta dobandeste caracteristicile unei abateri disciplinare numai dupa finalizarea procedurii „cercetarii disciplinare prealabile”, care are ata caracter obligatoriu, cat si anterior oricarei alte masuri, astfel cum rezulta din chiar denumirea sa.
Art. 2 alin. 2 din decizia directorului general al CNADNR SA nr. 1049/24.07.2013 stabileste ca, prin activitatea comisiei, aceasta urmeaza a „constata existenta laturii subiective si obiective a abaterii disciplinare.”
Raportul Serviciului Control Intern emis sub nr. 8/226/17.06.2013 nu constituie act de sesizare cu privire la comiterea unor abateri disciplinare, cata vreme nu s-a stabilit un element esential al abaterii, respectiv vinovatia. Acest element se stabileste doar in cadrul cercetarii disciplinare prealabile. Ca urmare, abaterile disciplinare se stabilesc prin raportul de cercetare disciplinara prealabila.
Cu privire la nulitatea absoluta a deciziei, ca urmare a faptului ca nu ar fi fost respectate prevederile art. 251 din Codul muncii, intimata solicita respingerea intrucat au fost respectate prevederile legale in materie, contestatorul fiind convocat in data de 25.07.2013 ora 8:30 asa cum rezulta din convocatorul nr. 92/_/24.07.2013.
In ceea ce priveste nulitatea deciziei de sanctionare pe motiv ca, in cadrul acesteia nu s-ar retine descrierea faptelor pentru care a fost aplicata sanctiunea intimata solicita a se constata ca din motivele aratate pe larg in cerere cat si din inscrisurile depuse, ca au fost respectate si aceste prevederi, urmand a respinge si aceasta exceptie ca neintemeiata.
Intimata mai solicita si respingerea exceptiei nulitatii deciziei de concediere pe motiv ca ar fi incalcat prevederile art. 252 alin.2 lit. c din Codul muncii.
Se motiveaza ca, in data de 23.08.2013, DRDP C. a emis decizia nr. 252 prin care a dispus aplicarea sanctiunii cu reducerea salariului de baza pe o perioada de doua luni cu 5% pentru angajata S. D. pentru abateri constatate in exercitarea sarcinilor de serviciu asa cum au fost ele retinute la cap.IV, sectiunea I, paragraful I.1, pct. 13 lit. a(-j( din raportul de cercetare.
Potrivit celor precizate prin actul nr._/2.08.2013 la pct. 9 se subliniaza ca a fost intocmita nota de constatare si evaluare a pagubei pentru salariata, in baza careia salariata va acoperi prejudiciul prin faptele sale.
In drept, intimata isi intemeiaza actiunea pe dispozitiile art. 205-208 NCPC.
Odata cu intampinarea intimata depune documentatia care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Analizând cu prioritate, în baza dispozițiilor art. 248 din Codul de procedură civilă, excepțiile invocate, instanța reține că se impune soluționarea primordială a excepția prescripției dreptului intimatei de a dispune sancționarea disciplinară a contestatoarei si a excepției nulitatii absolute a deciziei nr. 252/23.08.2013 emisa de intimata.
Contestatoarea S. D. este angajata intimatei de C. N. de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania SA – Directia Regionala de Drumuri si Poduri C., deținând funcția de tehnician in cadrul Compartimentului Atelier Mecanizare al SDN C., astfel cum rezulta din fisa de post existenta la fila 32 dosar.
P. raportul de cercetare disciplinara prealabila invocat in decizia contestata se reține de către angajator că se va supune analizei activitatea desfasurata de salariata in perioada 01.12._13 declansand cercetarea disciplinara prealabila pentru neindeplinirea sarcinilor de serviciu care au generat nereguli.
Printre neregulile retinute de intimata instanta observa ca se regasesc si unele cu o vechime mai mare de 6 luni si anume: eliberarea mai multor foi de parcurs pentru aceeasi masina, in aceeasi zi, pentru a fi utilizate ulterior ( adica numere consecutive in date diferite: FP nr._,_ la auto_ pentru datele 03-04.01.2013, FP nr._,_,_ la auto_ pentru datele de 12-14.02.2013); compltarea foilor de parcurs(ore, traseu, kilometri) pentru autovehiculele_ si_ din perioada decembrie 2012-februarie 2013 de catre persoana cu atributii de impiegat auto (tehnician S. D.) si nu de catre sofer; acceptarea justificarii carburantului cu alimentari de la statii Rompetrol care nu se afla in traseul inscris in FP. Astfel, la FP nr._/22.01.2013, auto_ cu traseu inscris efectuat in intervalul de timp 07:00-17:00, sdn-P.-sdn-Isalnita-sdn, s-a atasat bonul nr._/22.01.2013, din care rezulta ca alimentarea (29,84 litri) s-a efectuat la ora 13:39:51, de la statia Rompetrol Downstream SRL –Bucuresti-V.. Traseul: SDN C.-Bucuresti-SDN C. nu este inscris in foaia de parcurs in cauza; acceptarea, pentru justificarea curselor inscrise in foi de parcurs, a alimentarilor ulterioare cu carburant, astfel: auto_ la FP nr._/18.01.2013 (300 km) s-a atasat bonul nefiscal din data de sambata 19.01.2013 (alimentat 31,94 litri motorina), la FP nr._/06.02.2013 (180 km) s-a atasat bonul nefiscal din data de 07.02.2013 (alimentat 19,92 litri benzina) etc.
În urma cercetării disciplinare desfășurate asupra împrejurărilor în care au fost efectuate aceste fapte, consemnate in raportul comisiei de cercetare disciplinara din data de 21.08.2013, angajatorul a aprobat măsurile propuse de comisia de disciplină, în sensul sancționării cu reducerea salariului de baza pe o perioada de doua luni cu 5%, iar prin Decizia nr. 252/23.08.2013 a aplicat această sancțiune.
În concluzie, săvârșirea presupuselor abateri disciplinare a avut loc în decembrie 2012-februarie 2013, iar măsura aplicării sancțiunii disciplinare a avut loc după aproximativ 6 luni, adică la data de 23.08.2013.
Potrivit art. 252 alin. 1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Reglementarea subsecventă a termenului de 6 luni nu acreditează teza conform căreia legiuitorul ar fi stabilit și un al doilea termen în care sancțiunea disciplinară ar putea fi aplicată de angajator.
Termenul de 6 luni este un termen de garanție, înăuntrul căruia angajatorul este obligat să ia la cunoștință de fapta săvârșită de salariat, să desfășoare acțiunea cercetării disciplinare și să aplice sancțiunea disciplinară. Este, în fapt, o perioadă legală, cu durată maximală imperativă, a cărei depășire atrage imposibilitatea pentru angajator de a aplica sancțiunea disciplinară.
Termenul de 30 de zile calendaristice pentru emiterea deciziei de concediere, al cărui început se calculează de la data luării la cunoștință de către angajator de abaterea disciplinară săvârșită de salariat, este obligatoriu a se încadra înăuntrul termenului de 6 luni, fiind limitat de data săvârșirii faptei și sfârșitul celor 6 luni de zile.
Regulile aplicabile prescripției extinctive sunt reglementate de art. 2515 și urm. din Codul civil, însă, termenul de 6 luni nu intră sub incidența acestor texte legale, întrucât este un termen de garanție legal, cu caracter special, aplicabil doar situațiilor vizând răspunderea disciplinară a salariatului.
Față de aceste considerente, raportat la dispozițiile legale invocate, instanța constată că excepția prescripției dreptului intimatei de a dispune sancționarea disciplinară a contestatoarei este întemeiată, urmând a o admite.
Cererile de anulare a deciziei nr. 252 din 23.08.2013 emisa de de C. N. de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania SA – Directia Regionala de Drumuri si Poduri C., de obligare la restituirea sumelor de bani retinute in baza deciziei contestate si de plata a cheltuielilor de judecata instanta constata ca:
P. decizia nr. 587 din 24.04.2013, angajatorul a dispus reducerea salariului de baza pe o perioada de doua luni cu 5% in temeiul dispozitiilor art. 131 alin.1 lit. c si art. 134 alin.1 din CCM pe anul 2013 al CNADNR SA art. 248 alin.1 lit. a din Codul muncii si art. 52 alin.6 lit.c din Regulamentul Intern al CNADNR SA nr. 92/_/28.05.2013.
In cuprinsul acestei decizii angajatorul a retinut ca, salariata S. D. a incalcat prevederile din fisa postului, savarsind faptele precizate la cap.IV, sectiunea I, paragraf I.1, pct 13. lit.a-j din raportul de cercetare disciplinara.
Examinand continutul deciziei contestate instanta observa ca angajatorul nu a precizat motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de contestatoare. Insa, intimata raspunde, prin intampinare, ca prin actul nr._/2.08.2013 la pct. 9 se precizeaza ca a fost intocmita nota de constatare si evaluare a pagubei pentru salariata S. D., in baza careia aceasta va acoperi prejudiciul cauzat. De asemenea, in raportul de cercetare disciplinara (fila 92), nesemnat si datat, s-a consemnat ca salariata recunoaste partial culpa in indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor de serviciu, insa aceasta asertiune nu este sustinuta printr-un inscris sub semnatura privata.
Or, art. 252 alin. 2 din Codul muncii statueaza ca: „Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu: la lit. c - motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.”
Instanta considera ca, numai prin indicarea in decizia de sanctionare a motivelor pentru care s-au inlaturat aprecierile formulate de salariata invinuita se asigura in mod real si efectiv dreptul ei la aparare.
Este o certitudine ca art. 252 alin.2 din Codul muncii, prin fiecare componenta a sa, deci si in ceea ce priveste textul de la lit.c, statorniceste o nulitate absoluta de forma pentru nerespectarea unei cerinte de forma ad validitatem, nulitate care in in lipsa uni text in sens contrar, nu se poate acoperi.
Intrucat, angajatorul nu a respectat prevederile legale enuntate mai sus, decizia de sanctionare disciplinara este lovita de nulitate absoluta iar ca o consecinta a acesteia, instanta va anula decizia nr. 252/23.08.2013 emisa de intimata de C. N. de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania SA – Directia Regionala de Drumuri si Poduri C. si va obliga intimata sa restituie contestatoarei sumele retinute in baza deciziei contestate.
In temeiul dispozitiilor art. 453 din NCPC instanta va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 5443,72 lei, reprezentand onorariu de avocat, conform facturii nr. 749 din 24.09.2013 si biletului electonic din data de 27.02.2014 pentru rezervarea nr.6G26L4.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru faptele savarsite anterior date de 23.02.2013 si in consecinta respinge contestatia ca fiind prescrisa pentru aceasta perioada.
Admite exceptia nulitatii absolute a deciziei nr. 252/23.08.2013 emisa de intimata si in consecinta:
Admite contestatia formulata de contestatoarea S. D. cu CNP_, domiciliata in C., ., ..19, jud. D. prin Sindicatul Drumarilor Elie R. cu sediul in Iasi, .. 19, jud. Iasi, reprezentat prin avocat E. M. H. cu sediul profesional, reprezentand si domiciliul ales, in Bucuresti, ..17, corp A, . in contradictoriu cu intimata C. N. de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - SA – Directia Regionala de Drumuri si Poduri C. cu sediul in C., ..17, jud. D., avand J_ si CUI_.
Anuleaza decizia nr. 252/23.08.2013 emisa de intimata.
Obliga intimata la restituirea sumelor retinute in baza acestei decizii.
Obliga intimata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 5443,72 lei.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la tribunal.
Pronuntata astazi, 10.03.2014, iar solutia va fi pusa la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.
Președinte, Asistent Judiciar,Asistent Judiciar, Grefier
F.S. B.L. L.N. B.M.D.
Red. L.B.
Tehnored. L.B./M.M.D.
4 ex./15.04.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
