Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 858/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 858/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 12101/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Martie 2014
Președinte - M. M.
Asistent judiciar - B. M. M.
Asistent judiciar - A. E.
Grefier - N. E.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 858/2014
Pe rol pronunțarea acțiunii formulată de reclamantul B. E. în contradictoriu cu pârâții U. de M. și farmacie „Gr. T. P.”Iași, F. S. și C. C. E., având ca obiect ordonanță președințială suspendare aplicare decizie, anulare decizie, despăgubiri.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 12.03.2014 susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 13.03.2014, când,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._ /09.12.2013, reclamantul B. E. a chemat în judecată, pe cale de ordonanță președințială, pârâții U. de M. și Farmacie „Gr. T. P.” Iași, A. V., D. D., D. G. M., R. R., Ș. L., I. L. S., D. O. M. și Bârca V. I., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună suspendarea aplicării Deciziilor nr. 274/08.01.2014 și nr._/03.12.2013, anularea Deciziei nr._/03.12.2013 și obligarea pârâților la plata de despăgubiri în valoare de_ euro.
În motivarea cererii sale, reclamantul a precizat că solicitarea privind anularea Deciziei nr._/03.12.2013 a Comisiei de Etică a U.M.F. Iași, se întemeiază pe considerentul că faptele de care este acuzat nu există, că acuzațiile nu au legătură cu realitatea și că există probe care pot dovedi în mod incontestabil nevinovăția sa. A mai susținut reclamantul că această decizie este nelegală și abuzivă, având în vedere și faptul că a fost întocmită de către pârâții Ș. L. și R. R., care se află în litigii cu reclamantul, ce fac obiectul unor dosare aflate pe rolul Tribunalului Iași.
În ceea ce privește cererea referitoare la suspendarea aplicării Deciziei nr._/03.12.2013, reclamantul a menționat că această decizie se încadrează într-un lung șir de acțiuni nelegale, nedrepte și abuzive ale pârâților, deși nu a săvârșit niciuna dintre faptele de care este acuzat.
Mai arată reclamantul că i-a fost încălcat dreptul la apărare, dreptul de a administra probe în favoarea sa și că nu i-au fost puse la dispoziție denunțurile calomnioase anonime făcute împotriva sa, deși aceste drepturi sunt prevăzute de Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Reclamantul consideră că, prin Decizia nr._/03.12.2013 a Comisiei de Etică a U.M.F. Iași, s-a dispus desfacerea contractului să de muncă, întrucât a fost intervenient în interesul A.N.I., D.N.A., O.L.A.F. ș.a., în procesele pe care pârâtul A. V., rectorul U.M.F. Iași, le-a avut cu aceste instituții.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, înregistrări audio și video, interogatoriul pârâților, martori ș.a. și, de asemenea, să se înainteze adrese la pârâta U.M.F. Iași, la D.G.R.F.P. – A.N.A.F. Iași precum și la o . bănci, pentru a transmite la dosar documente referitoare la drepturile sale salariale.
Prin serviciul de registratură al Tribunalului Iași, la data de 23.12.2013, reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere, denumită „cerere de extindere a acțiunii inițiale”, prin care a solicitat, ca pe lângă suspendarea și anularea deciziei nr._/03.12.2013, solicitări menționate și în cadrul cererii introductive, să se dispună și suspendarea aplicării deciziei prin care U.M.F. Iași a dispus desfacerea contractului său de muncă și suspendarea aplicării Deciziei nr._/11.12.2013, emisă de U.M.F. Iași, precum și anularea acestor decizii.
De asemenea, reclamantul a solicitat să se dispună comunicarea unei adrese oficiale către U.M.F. Iași, prin care să i pună în vedere depunerea la dosarul cauzei a documentației ce a stat la baza celor trei decizii contestate (decizia de desfacere a contractului de muncă, Decizia nr._/11.12.2013 și Decizia nr._/03.12.2013).
În drept, reclamantul a invocat Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 544/2001.
Legal citată, pârâta U. de M. și Farmacie „Gr. T. P.” Iași a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru lipsa parcurgerii procedurii prealabile și obligatorii de informare în ceea ce privește activitatea de mediere.
De asemenea, pârâta a invocat și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pe calea ordonanței președințiale, motivată de caracterul actelor contestate, materie în care ordonanța președințială nu își găsește aplicare, art. 996 C.p.c., indicând necesitatea ca instanța astfel investită să poată dispune măsuri provizorii, fără să judece fondul cauzei, astfel lipsind condițiile caracterului vremelnic și al neprejudecării fondului.
Pârâta a invocat și excepția inadmisibilității capetelor de cerere ce au ca obiect suspendarea actelor contestate și pentru considerentul că o astfel de procedură nu își găsește temeiul în dreptul muncii, nefiind legiferată în această materie.
O altă excepție invocată de către pârâtă este excepția lipsei calității procesuale pasive a persoanelor fizice indicate ca pârâți, considerând că singura parte ce are calitate de pârât în cauză este U.M.F. Iași.
De asemenea, pârâta a invocat și excepția prematurității și inadmisibilității acțiunii, întrucât a fost promovată fără respectarea procedurii prealabile obligatorii, instituite de art. 7 din Legea nr. nr. 554/2004 și de Legea nr. 1/2011.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică.
În susținerea acestei poziții procesuale, pârâta a menționat că decizia nr._/11.12.2013 și decizia nr._/03.12.2013 nu sunt acte care să producă de sine stătător efecte juridice, nu au caracterul unor decizii de dreptul muncii, ci sunt rapoarte preliminare ale Comisiei de Etică, care a efectuat cercetarea anterioară desfacerii contractului individual de muncă, fiind contestate și în dosarul nr._/99/2013 al Tribunalului Iași - Secția contencios administrativ. Pentru acest motiv, pârâta a solicitat disjungerea capetelor de cerere privind anularea acestor decizii și trimiterea lor spre competentă soluționare Tribunalului Iași - Secția contencios administrativ.
Pârâta a mai arătat că, reținând concluziile Comisiei de Etică din cadrul U.M.F. Iași, exprimate prin rapoartele de caz nr._/03.12.2013 și nr._/11.12.2013, rectorul universității a decis și Senatul universitar a aprobat punerea în aplicare a sancțiunii dispuse ce Comisia de Etică și anume, desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantului, conform art. 54 (c) din Codul de Etică și Deontologie Profesională Universitară, art. 28 (c) din Regulamentul Comisiei de Etică, art. 318 din Legea nr. 1/2011, art. 61 lit. a) și art. 248, alin. 1, lit. e) din Codul muncii.
Fapta reținută de către pârâtă prin decizia de desfacere a contractului de muncă, constituie o încălcare a principiului libertății academice, prin afirmațiile contestatorului lezându-se libertatea persoanei reclamate, a principiului integrității și toleranței, fiind astfel încălcată demnitatea unui membru al comunității academice prin acte de dispreț și umilire.
Arată pârâta că reclamantul se face vinovat de comiterea faptelor descrise în art. 12. 2, pct. 2, art. 12.2, pct. 5 din Regulamentul Comisiei de Etică a Universității, fiind înlăturate apărările acestuia din cadrul cercetării disciplinare la care a fost convocat.
De asemenea, se susține că la dispunerea sancțiunii cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, pârâta a avut în vedere și faptul că reclamantul a mai fost sancționat, cu avertisment scris.
În ceea ce privește cererea de suspendare a efectelor raportului Comisiei de Etică, pârâta a solicitat respingerea sa, având în vedere art. 14 din Legea nr. 554/2004, care prevede această posibilitate numai în cazul în care sunt îndeplinite două condiții cumulative și anume, un caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente. Consideră pârâta că reclamantul nu a dovedit prin susținerile sale întrunirea cumulativă a celor două condiții imperative și nici nu a făcut dovada unor împrejurări conexe, regimul administrativ aplicat actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței producerii unei pagube.
Pârâta a arătat că pe fondul cauzei, reclamantul a invocat motive străine de obiectul cercetat și sancționat de Comisia de Etică, respectiv niște popriri, această entitate neavând în atribuții analiza actelor de poprire.
În drept, pârâta a invocat art. 205 și urm. C.p.c., Legea nr. 1/2011 și Legea nr. 554/2004.
Prin serviciul de registratură al Tribunalului Iași, la data de 24.02.2014, reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere, denumită „cerere de extindere a acțiunii inițiale”, prin care a solicitat și chemarea în judecată a pârâtei judecător C. C. E..
În motivarea cererii sale, reclamantul a precizat că a fost prejudiciat de către această pârâtă prin soluțiile pronunțate în alte dosare aflate pe rolul Tribunalului Iași, contestând și modul de repartizare a dosarelor, considerând că prin fraudare, acestea au fost repartizate spre soluționare aceluiași judecător.
De asemenea, consideră reclamantul că judecătorul s-a antepronunțat și a împiedicat accesul său la justiție.
Arată reclamantul că, în dovedirea faptului că decizia de desfacere a contractului său de muncă a avut loc în timpul concediului medical, a anexat copii după certificate medicale.
Prin încheierea pronunțată la data de 26.02.2014, instanța, constatând că Dosarul nr._, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 24.01.2014, Dosarul nr._, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 03.02.2014 și Dosarul nr._, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 07.02.2014 au același obiect cu prezentul dosar, a dispus reunirea dosarelor susmenționate la primul dosar înregistrat, respectiv Dosar nr._ .
Prin aceeași încheiere, instanța a constatat că în Dosar nr._, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a d-nei judecător F. S., cu invocarea acelorași motive ca în cazul d-nei judecător C. C. E..
La același termen de judecată, respectiv 26.02.2014, reclamantul a precizat că cadrul procesual și a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu doar cu U. de M. și Farmacie „Gr. T. P.” Iași nu si cu persoanele fizice indicate in cererea de chemare in judecata.
De asemenea, instanța a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate pe cale de ordonanță președințială și excepția nulității cererilor formulate în contradictoriu cu doamnele judecător F. S. și C. C. E., pentru lipsa obiectului.
La termenul de judecată din data de 12.03.2014, reclamantul a precizat că obiectul prezentului dosar îl constituie cererea de suspendare, pe cale de ordonanță președințială, a aplicării Deciziei nr. 274/08.01.2014, de desfacere a contractului său de muncă.
Având în vedere că reclamantul a precizat obiectul acțiunii și a stabilit cadrul procesual, astfel cum s-a arătat anterior, instanța constată că nu se mai impune soluționarea excepției prematurității acțiunii, excepția inadmisibilității acțiunii (întrucât a fost promovată fără respectarea procedurii prealabile obligatorii, instituite de art. 7 din Legea nr. nr. 554/2004 și de Legea nr. 1/2011) și excepția lipsei calității procesuale pasive a persoanelor fizice, ce au fost, inițial, chemate în judecată.
În temeiul disp. 248, Noul Cod de Procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepțiile de procedură invocate, în ordinea incidenței acestora în cauză:
În ceea ce privește, excepția nulității cererilor formulate de reclamantul B. E. în contradictoriu cu pârâtele judecător F. S. și judecător C. C. E., instanța constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente.
Potrivit disp. art. 196, alin. 1 din Noul Cod de Procedură civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricărei părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia, ori semnătura părții, sau a reprezentantului acesteia, este nulă.
Având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie întotdeauna pretenția concretă a reclamantului, materializându-se în solicitarea adresată instanței de judecată de obligare a pârâtului la o acțiune sau inacțiune, în cauză, reclamantul nu a procedat în acest fel.
Deși a specificat în cererile sale că pârâtele judecător F. S. și judecător C. C. E. l-ar fi prejudiciat prin soluțiile pronunțate în alte dosare aflate pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul nu a precizat în concret care este obiectul cererii de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu aceste parate. Față de aceste considerente, instanța va admite excepția nulității cererilor formulate de reclamantul B. E. în contradictoriu cu pârâtele judecător F. S. și judecător C. C., pentru lipsa obiectului și, în consecință, le va declara nule.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa dovezii participării la ședința de informare privind avantajele medierii, instanța constată că este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere următoarele motive de fapt și de drept:
Potrivit art. 2, alin. 1 din Legea nr. 192/2006, privind medierea si organizarea profesiei de mediator, dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege, iar potrivit alin. 12 al aceluiași articol, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60^1 alin. (1) lit. a) - f)*).
Potrivit art. 601, alin.1 lit. e) din Legea nr. 192/2006, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă.
În speță, în soluționarea acestei excepții, instanța are în vedere faptul că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată de către reclamant pe cale de ordonanță președințială, iar Titlul VI din Noul cod de procedură civilă, reglementează ordonanța președințială ca fiind o procedură specială, în temeiul căreia, instanța de judecată poate dispune măsuri vremelnice, în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Această procedură specială este provizorie și nu poate să rezolve litigiul în fond.
Ținând cont de caracterul vremelnic al ordonanței președințiale și de imposibilitatea soluționării pe fond a litigiului, instanța constată că, în acest caz, nu apare ca obligatorie participarea părților la ședința de informare privind medierea, Legea nr. 192/2006 prevăzând obligativitatea acestei proceduri doar în cazurile litigiilor expres prevăzute de art. 601, alin.1.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate, motivată de neîndeplinirea cerințelor impuse de art. 996 N.C.P.C, instanța reține:
În speță, reclamantul B. E. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea aplicării Deciziei nr. 274/08.01.2014, de desfacere a contractului său de muncă, emisă de către pârâta U. de M. și Farmacie „Gr. T. P.” Iași, până la soluționarea pe fond a litigiului de muncă.
Conform art. 996 NCPC (1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
(3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.
(4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.
(5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Procedura specială reglementată de art. 996 N.C.P.C nu este aplicabilă conflictelor de muncă.
Din analiza art. 996 N.C.P.C, rezultă că trei sunt condițiile specifice exercitării procedurii ordonanței președințiale:
- urgența - condiție specifică generală;
- nerezolvarea fondului cauzei - condiție specifică specială.
- vremelnicia solutiei ce se solicita a fi luata
Legea instituie trei situații în care instanța poate aprecia existența urgenței și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei fapte iminente ce nu s-ar putea repara și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În speță, condiția urgenței nu poate fi îndeplinită, atât timp cât procedura de soluționare a conflictelor de muncă este reglementată de Legea nr. 62/2011 (art. 212), care stabilește în mod clar și neechivoc că soluționarea cererilor privind conflictele de muncă se face cu celeritate.
Prin instituirea unui regim special – de urgență – în soluționarea conflictelor de drepturi între salariat și angajator legiuitorul a avut în vedere tocmai caracterul special al drepturilor deduse judecății și neprejudicierea niciuneia dintre părți.
Instituția ordonanței președințiale nu poate fi aplicată în cazul conflictelor de muncă, situația urgenței și neprejudicierii prin întârziere fiind reglementată tot de norme speciale, care prevăd repunerea părților în situația anterioară în cazul anulării deciziei unilaterale a angajatorului (art. 80, alin. 2 Codul muncii), angajatorul fiind obligat la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul (art. 80, alin. 1 Codul muncii).
De asemenea, instanța reține că nici condiția, neprejudecării fondului, nu este îndeplinită în cauză, deoarece pentru a se dispune suspendarea aplicarii deciziei de concediere ar trebui sa se analizeze legalitatea acestei decizii astfel incat s-ar anticipa asupra hotărârii instanței de drept comun. Astfel, în literatura de specialitate s-a subliniat faptul că, pentru a se putea dispune o măsură pe calea ordonantei presedintiale, un examen sumar este autorizat de lege și chiar indispensabil, pentru ca instanța să poată aprecia, din punctul de vedere al măsurii care i se cere, care din părți are în favoarea sa aparența dreptului. Or, in cazul de fata un examen sumar al cauzei ar echivala cu analizarea legalitatii si temeiniciei deciziei de concediere si implicit cu judecarea fondului cauzei.
Legalitatea deciziei de concediere nu se poate stabili în procedura speciala a ordonantei presedintiale, ci doar în cadrul litigiului de drept comun avand ca obiect contestarea deciziei de concediere.
Imposibilitatea aplicării instituției ordonanței președințiale în cazul litigiilor avand ca obiect suspendarea efectelor deciziei de concediere rezultă și din examinarea situației în care contestația formulata pe fond impotriva deciziei de concediere ar fi respinsă, deoarece legea nu prevede corective sau despăgubiri pentru o astfel de situație. Astfel in situatia in care s-ar dispune suspendarea efectelor deciziei de concediere acest fapt ar echivala cu reintegrarea salariatului concediat astfel incat angajatorul ar fi pus in situatia de a remunera un salariat al carui contract de munca a incetat iar in situatia in care contestatia formulata pe fond impotriva deciziei de concediere ar fi respinsa nu mai exista nicio dispozitie legala care sa permita acestuia sa recupereze sumele de bani platite salariatului ca urmare a suspendarii aplicarii deciziei de concediere pe cale de ordonanta presedintiala. Si din acest punct de vedere se constata incompatibilitatea dintre normele speciale incidente in materia dreptului muncii și normele care reglementeaza dreptul comun in materia ordonantei presedintiale.
Avand in vedere ca doua din cele trei conditii de admisibilitate ale ordonantei presedintiale care trebuie indeplinite cumulativ respectiv urgenta si neprejudecarea fondului nu sunt indeplinite instanța va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul B. E. în contradictoriu cu pârâta U. de M. și Farmacie „Gr. T. P.” Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția nulității cererilor formulate de reclamantul B. E. în contradictoriu cu pârâtele judecător F. S. și judecător C. C., pentru lipsa obiectului și, în consecință, le declară nule.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa dovezii participării la ședința de informare privind avantajele medierii.
Admite excepția inadmisibilității si in consecinta respinge ca inadmisibila cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata la termenul din data de 12.03.2014, formulata pe cale de ordonanță președințială de catre reclamantul B. E. C.N.P._, domiciliat în Iași, . și Sfânt nr. 3, .. A, .. jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta U. de M. și Farmacie „G. T. P.” Iași, cu sediul în Iași, ., jud. Iași.
Cu drept de apel, ce se va depune la Tribunalul Iași, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 13.03.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
M.M. cu opinie în sensul
prezentei hotărâriGREFIER,
M.B.M. E.A. E.N.
Red. MBM/21.03.2014/6ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1235/2014.... → |
|---|
