Obligaţie de a face. Sentința nr. 1318/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1318/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 6927/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Mai 2014
Președinte - S. F.
Asistent judiciar L. B.
Asistent judiciar N. L.
Grefier D. M. B.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1318/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul G. I. și pe pârâta S.N.T.F.C. C. S.A. BUCUREȘTI - SUC. DE TRANSPORT FEROVIAR IAȘI, având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 05.05.2014, când:
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr._ reclamantul G. I. a chemat in judecata pe parata S. „CFR C.” SA Bucuresti-Sucursala de Transport Feroviar Iasi solicitand obligarea acesteia la:
- plata drepturilor banesti reprezentand ajutorul material pentru Ziua Ceferistului, aferente anilor 2011 si 2012, echivalente la nivelul clasei 1 de salarizare;
- plata drepturilor banesti reprezentand salariul suplimentar aferent anilor 2011-2012 echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului pentru care se acorda, in functie de perioada lucrata de reclamant;
- plata sporului pentru conditii speciale pe perioada 2010-2012 de 25% din salariul de baza minim brut asa cum este prevazut de art.42 alin.1 lit. A din CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi;
- plata diferentelor salariale dintre salariile calculate in raport cu salariul de baza minim brut lunar de 700 de lei si cele calculate in raport cu salariul de baza de 570 pentru perioada 2010-2012;
- actualizarea acestor plati cu rata inflatiei la data platii efective;
- plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii privind plata drepturilor banesti reprezentand ajutorul material pentru Ziua Ceferistului, aferente anilor 2011-2012 se arata ca potrivit art.69 alin.1 lit. b din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pentru anii 2007-2008, nr. 1625/29.03.2007, pentru Ziua Ceferistului se va acorda salariatilor o premiere stabilita de Consiliul de Administratie cu consultarea delegatilor alesi ai sindicatelor cel putin la nivelul clasei de salarizare. Acest contract colectiv de munca a fost valabil pana la 29.03.2008 conform art. 2, prelungit pana la data de 31.01.2009 aspect ce rezulta din actele aditionale nr. 5241/31.10.2007, 1753/26.03.2008 si 437/30.01.2009.
Ulterior acestei perioade intra in vigoare Contractul colectiv de munca la nivel de unitate 2009-2010 inregistrat sub nr. 2572/04.06.2009 (la Directia de Munca si Incluziune a Municipiului Bucuresti s-a inregistrat sub nr.1/2450/04.06.2009) valabil pana la data de 31.01.2011, care arata ca acest drept se acorda incepand cu 01.01.2010.
Reclamantul mai invoca art. 2 si 3 din Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar pe anii 2006-2008 nr. 2836/2006 modificat prin actul aditional nr.370/20.06.2008 si 626/4.01.2011 ce prelungeste valabilitatea pana la 31.01.2011, situatie retinuta si in cuprinsul deciziei privind recursul in interesul legii nr.4/12.03.2012 a ICCJ.
Reclamantul conchide afirmand ca, desi pentru anul 2010 nu exista la 23.04.2009 contract colectiv la nivel de unitate, era aplicabil contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi, motiv pentru care este indreptatit la plata ajutorului.
Acesta sustine ca, fata de cele retinute mai sus reiese ca, pentru anul 2010-2012 izvorul normativ al pretentiilor îl constituie CCM incheiat la nivel de grup de unitati.
In ceea ce priveste obligarea paratei la plata unui salariu suplimentar pentru anii 2011-2012, echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflatiei, astfel cum se prevede in art. 32 alin.1 din contractele colective de munca incheiate la nivel de unitate, drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc potrivit legi, prin negociere, in cadrul contractelor individuale de munca.
In contractele colective de munca aplicabile perioadei in discutie, art.32 alin.1 care prevede ca „Pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul societatii va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv”, este inclus la capitolul II „Sistemul de salarizare”.
La art. 7 lit. a-d din acelasi capitol II se prevede ca salariul personalului din S. cuprinde salariul de baza (stabilit in functie de anumite criterii), sporuri la salariul de baza, adaosuri, si premii pentru obtinerea unor rezultate deosebite in activitatea individuala.
Art. 33 din capitolul II prevede ca „ Criteriile care conditioneaza acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr.6” si anume: munca ireprosabila prestata in cursul unui an calendaristic, lipsa sanctiunilor disciplinare prevazute in contractul colectiv de munca.
Reclamantul se mai prevaleaza si de art. 236 din Codul muncii potrivit caruia „(1) Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala, de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raportul de munca (…) (4) Contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor”.
Prin urmare, partile au inteles ca salariul suplimentar sa faca parte din drepturile salariale, astfel incat ii sunt aplicabile dispoziiile art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii.
Reclamantul invedereaza instantei ca, a fost lucrator la STFC Iasi din cadrul S. CFR C. SA asa cum rezulta din actele aditionale la contractele individuale de munca, desfasurand activitate si in perioada amintita si ca incepand cu 01.04.2001 locul de munca al acestuia a fost incadrat in conditii speciale de munca conform art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006.
Potrivit Contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi valabil pe anii 2008-2010, a carui valabilitate s-a prelungit cu 12 luni, respectiv pana la 31.12.2011, pentru activitatea desfasurata in conditii speciale a fost prevazuta acordarea unui spor pentru conditii speciale de munca in cuantum de 25% din salariul de baza minim brut al salariatului, potrivit art.41 lit. a.
Se mentioneaza ca, parata nu a acordat si nu a platit sporul pentru conditii speciale de munca, incalcand prevederile art. 40 alin.2 lit. c din Codul muncii potrivit carora angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractul individual de munca precum si prevederile art. 236 alin.4 din Codul muncii potrivit carora contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.
Prin Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 inregistrat la Ministerul Muncii sub nr. 722/24.01.2008 si publicat in Monitorul Oficial partea a V-a nr.3 din februarie 2008 se prevede la art. 41 alin.3 lit. a ca salariul de baza minim brut de la 1 ianuarie 2008 este de 700 lei iar la lit. b din acelasi alineat ca partile vor lua ca baza de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi SNCFR C. SA .
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate al CFR C. SA pe anul 2009-2010 prevede in Anexa 1 ca salariile angajatilor se calculeaza prin aplicarea unui coeficient de ierarhizare la salariul de baza corespunzator clasei 1 de salarizare de 570 lei, rezultand nivelul salariului corespunzator a diferite clase de salarizare.
Incepand cu 1 aprilie 2010 prin act aditonal salariul de baza brut a fost stabilit la 600 lei ca si nivelul salariilor rezultate din aplicarea acestei valori a salariului minim brut.
Sustine reclamantul ca, angajatorul a acordat salariatilor drepturi salariale calculate prin raportare la un salariu de baza brut mai mic decat cel din contractul colectiv de munca la nivel de ramura, desi legea si contractul colectiv de munca la nivel superior impunea respectarea valorii salariului minim brut de la nivel superior de 700 de lei „ca baza de negociere”.
Reclamantul conchide sustinand ca, principiul despagubirii integrale a prejudiciului presupune acoperirea integrala a prejudiciului incercat (art. 998.999 din Codul civil de le 1864 si 1385 din NCC). Ori diminuarea valorii sumelor aferente diferentelor salariale solicitate ca urmare a diminuarii valorii monedei nationale ca urmare a inflatiei este incompatibila cu rigoarea acestui principiu legal. O aplicatie particulara in materia raporturilor de munca este data de articolul 78 din Codul muncii care face mentiune expresa despre reactualizarea salariilor.
La data de 13.06.2013, prin serviciul registratura, reclamantul depune, in copie, extras al carnetului de munca si al actului de identitate.
Legal citata parata S. „CFR CĂLĂTORI” SA Bucuresti-Sucursala de Transport Feroviar de C. Iasi a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune prevăzută de art. 268 alin. 1 lit. e Codul Muncii.
A invocat faptul că dreptul reclamantului nu este un drept de natură salariată, ci un drept stabilit prin clauzele contractului colectiv de muncă cu un regim juridic distinct.
Consideră că, cererea reclamantului privind plata acestei premieri este o cerere intemeiata pe neexecutarea unei clauze a contractului colectiv de munca si ca, termenul de prescriptie este de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, potrivit art. 268 alin.1 lit. e din Codul muncii.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivarea acestei pozitii procesuale, parata arata ca in ceea ce priveste pretentia reclamantului de acordare a drepturilor banesti reprezentand echivalentul salariului suplimentar aferent anilor 2011-2012 dispozitia art. 43 alin. 3 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi prevede ca „la nivel de unitate, conditiile de diferentiere, diminuare sau anulare a participarii salariatilor la fondul de premiere lunar si anual, la salariul de merit cat si la al 13-lea salariu se stabilesc in functie de posibilitati printr-un regulament aprobat in acest sens de Comisia paritara din unitatea respectiva”.
Din dispozitiile citate rezulta ca potrivit insusi contractului colectiv de munca la nivel de ramura revine sarcina partenerilor sociali de la nivelul unitatii sa stabileasca modalitatea de acordare, diminuare sau anulare a salariului suplimentar.
Se sustine ca partile semnatare au stabilit ca prevederile prevazute de art. 104 din CCM 2012-2014 „se aplica incepand cu 27 martie 2014 in functie de aprobarea sumelor necesare cu aceasta destinatie” si ca solicitarea reclamantului de acordare a salariului suplimentar aferent anului 2012 este lipsita de temei.
Referitor la solicitarea reclamantului privind plata sporului pentru conditii speciale in cuantum de 25% si a diferentelor salariale dintre salariile calculate in raport cu salariul de baza minim brut de 700 lei pentru pentru perioada 2010-2012 parata arata ca potrivit art. 41 alin.3 lit. a din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 „salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore medie/luna, este de 700 lei, adica 4,12 lei /ora, salariul fiind stabilit fara alte adaosuri, sporuri ori indemnizatii incluse in acesta”.
Conform prevederilor articolului 247 din Codul muncii (în prezent abrogat) reiese că "în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă la nivel superior", or în aceasta situație nu se poate vorbi de aplicarea contractului colectiv la nivel de ramură.
Textul articolului 238 din Codul muncii a avut un caracter de protecție a salariaților, stabilind limitele negocierii colective, însă nu a impus sub nici o formă preluarea în integrum în contractele colective de muncă încheiate Ia nivel inferior a clauzelor CCM stabilite la nivel superior, dispozițiile art.236 alin. 3 (nerepublicat) lasă libertatea părților pentru negocierea clauzelor, iar în situația în care există contract la nivel de unitate, nu se poate vorbi de aplicarea contractului încheiat la nivel de ramură.
În cauza de față, nu există nici o împrejurare externă care face imposibilă executarea CCM încheiat la nivel de angajator și care să pună în umbra caracterul normativ al contractului colectiv, astfel ca solicitările reclamantului întemeiate pe dispozițiile art. 41 al. (3) lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi, nu sunt întemeiate.
In contractele colective la nivelul CFR C. SA pentru anii 2009-2010 nu se prevede acordarea de spor pentru conditii speciale de munca. Astfel, in art. 20 alin.1 din acest contract colectiv de munca se mentioneaza ca personalul S. beneficiaza in afara salariului de baza, de sporurile prevazute in anexa nr.5, iar aceasta anexa prevede acordarea sporului pentru conditii grele de munca feroviara, a sporului pentru conditii de munca feroviara, a sporului pentru conditii nocive, a sporului pentru conditii periculoase etc., dar nu prevede acordarea vreunui spor pentru conditii speciale.
Parata subliniaza ca, nici Legea nr.226/2006 nu reglementeaza acordarea vreunui spor persoanelor care desfasoara activitati in locurile de munca incadrate in conditii speciale, ci reglementarile in acest sens vizeaza doar posibilitatea persoanelor ce desfasoara astfel de activitati sa beneficieze de reducerea varstelor standard de pensionare.
Se precizeaza ca, reclamantul a fost incadrat in conditii speciale de munca conform Legii nr.226/2006 incepand cu 1.04.2001, iar pentru ca si-a desfasurat activitatea in aceste conditii a beneficiat conform actelor aditionale de celelalte sporuri pentru conditii grele de munca feroviara, de conditii periculoase, etc. drept pentru care cele doua categorii de sporuri nu se pot cumula.
Mai motiveaza parata ca, actul colectiv incheiat la nivel de ramura transporturi si-a produs efectele pana la data de 31.12.2010 iar pentru ca actul sa fi produs efecte si dupa 31.12.2010 trebuia ca partile contractante sa fi convenit prelungirea aplicarii acestuia prin incheierea unui act aditional, nefiind posibila o prelungire tacita.
Considera parata ca, fata de prevederile art. 11 alin.1 lit. a din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca si cele ale art. 247 din Codul muncii, atat timp cat la nivelul subscrisei exista contract colectiv de munca in vigoare, nu poate fi obligata sa respecte prevederile contractului colectiv de munca la nivel de ramura.
Conform art. 33 alin.1 si 4 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, Ministerul Muncii Familiei Protectiei Sociale si Persoanelor Vârstnice a fost notificat cu privire la denuntarea contractului colectiv de munca mentionat mai sus.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.205 si urm. din C. proc. civ.
Odata cu intampinarea parata a depus in copie adresa nr. 848/DDS/04.06.2013, adresele nr. 283 si 284/2010, extras CCM si sent. civ. nr.1365/2013 pronuntata de Tribunalul Iasi in dos. nr._/99/2012.
La data de 30.07.2013 reclamantul a formulat raspuns la intampinare prin care solicita a se avea in vedere urmatoarele:
Cat priveste acordarea sporului pentru conditii speciale in cuantum de 25% si a diferentelor salariale dintre salariile calculate in raport cu salariul de baza minim brut de 700 lei pentru pentru perioada 2010-2012 precizeaza ca solicita acordarea acestor drepturi salariale pentru restul anului 2010 si pentru anii 2011-2012.
Se mai sustine ca, adresa de denuntare a fost comunicata Ministerului Transporturilor abia in februarie 2011 invocandu-se in mod abuziv si nelegal ca s-a anuntat denuntarea contractului celor doi parteneri sindicali la negocieri respectiv Conventia Sindicala N. a Transportatorilor din Romania CSNTR si Alianta Sindicatelor Transportatorilor din Romania ASTR.
Referitor la plata drepturilor banesti reprezentand ajutorul material pentru Ziua Ceferistului aferente anilor 2011-2012, reclamantul considera intemeiata aceasta cerere avand in vedere art. 69 alin.1 lit. b din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pentru anii 2007-2008 care prevede ca pentru Ziua Ceferistului se va acorda salariatilor o premiere stabilita de Consiliul de Administratie cu consultarea delegatilor alesi ai sindicatelor cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare.
In continuare reclamantul reitereaza aceleasi motive sustinute prin cererea de chemare in judecata.
Cu privire la obligarea paratei la plata unui salariu suplimentar pentru anii 2011-2012 echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflatiei, astfel cum se prevede in art. 32 alin.1 din contractele colective de munca incheiate la nivel de unitate, drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc potrivit legi, prin negociere, in cadrul contractelor individuale de munca.
Apreciaza reclamantul ca, fata de invocarile paratei cum ca in CCM 2011-2012 partile semnatare au stabilit ca „incepand cu data inregistrarii contractului colectiv de munca si pana la data de 22 martie 2012 prevederile art. 109 nu se aplica, urmand ca acestea sa se aplice incepand cu data de 23 martie 2012”, se stabileste practic o suspendare a acordarii acestor drepturi sau a solicitarii acestora pana la 23 martie 2012, dupa aceasta data salariatii fiind indreptatiti sa solicite aceste drepturi.
In concluzie, reclamantul solicita admiterea actiunii cu plata cheltuielilor de judecata.
La termenul de judecata din 21.10.2013 reclamantul depune precizari prin care arata ca solicita plata drepturilor banesti reprezentand ajutorul material pentru Ziua Ceferistului, aferente anilor 2010 si 2012, echivalente la nivelul clasei 1 de salarizare si plata drepturilor banesti reprezentand salariul suplimentar aferent anilor 2010-2012 echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului pentru care se acorda, in functie de perioada lucrata de reclamant, mentinandu-si celelalte solictari si motive din cererea introductiva.
Aceste precizari au fost inaintate instantei cu o . inscrisuri.
De asemenea, reclamantul depune alte precizari prin care arata ca solicita acordarea sporului pentru conditii speciale in cuantum de 25% si adiferentelor salariale dintre salariile calculate in raport de salariul de baza minim brut de 700 lei pentru perioada 26.02._12, iar in ceea ce priveste drepturile salariale reprezentand diferenta de la 570 la 700 RON (salariul minim de baza) pentru anul 2012, pretentiile reclamantului se intemeiaza pe H.G. 1225/2011 care stabileste salariul minim pe economie, pentru 2012-2011 temeiul juridic fiind contractul la nivel de ramura amintit anterior. In continuarea motivarii precizarilor, reclamantul reitereaza sustinerile din cererile anterioare, alaturand acestora si un set de acte.
De asemenea, parata inainteaza prin serviciul registratura, precizari prin care critica modificarile si completarile pretentiilor emise de reclamant, concluzionand ca solicita admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune pentru perioada 01.01._10, raportat la dispozitiile art. 186 alin.1 lit. c din Codul muncii, iar pe fond respingerea actiunii ca nefondata.
In temeiul dispozitiilor art. 248 din NCPC, instanta va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în capatul de cerere privind plata primei pentru Ziua Ceferistului corespunzătoare anilor 2010, 2011 si 2012, instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând să o admită.
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contratului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Dispoziția cuprinsă în art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, altele decât clauzele referitoare la drepturile salariale.
În speță, potrivit art. 71 din CCM la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, pentru Ziua Ceferistului se acordă o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Față de aceste prevederi, instanța reține că salariații beneficiază cu ocazia Zilei Ceferistului de o premiere care nu este un drept salarial, ci are natura juridică a unui ajutor material acordat salariaților. Ca urmare, cererea reclamantului privind plata acestei primei este întemeiata pe neexecutarea unei clauze a contratului colectiv de muncă, termenul de prescripție fiind de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Având în vedere data sesizării instanței, 29.05.2013, instanța constată că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va respinge aceste pretenții, ca fiind prescrise.
Instanta constata intemeiata si exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru drepturile salariale aferente perioadei 01.01._10, raportat la prevederile art. 268 alin.1 lit. c din Codul muncii, potrivit carora: „Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate…”
Cum cererea de chemare in judecata a fost inregistrata pe rolul acestei instante pe 29.05.2013, iar prin aceasta se solicita plata drepturilor banesti reprezentand salariul suplimentar, spor de 25% din salariul minim brut si diferente de drepturi salariale aferente anilor 2010-2012, instanta constata ca dreptul la actiune este prescris, pentru perioada 01.01._10, drept urmare va admite aceasta exceptie si va respinge actiunea pentru aceasta perioada ca fiind prescrisa.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt si de drept:
Reclamantul G. I. a fost angajatul pârâtei S. „CFR C.” SA Bucuresti-Sucursala de Transport Feroviar Iasi.
Prin actiunea astfel cum a fost precizata reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata drepturilor banesti reprezentand salariul suplimentar aferent anilor 2010-2012 echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului pentru care se acorda, in functie de perioada lucrata de reclamant; la plata sporului pentru conditii speciale pe perioada 2010-2012 de 25% din salariul de baza minim brut asa cum este prevazut de art.42 alin.1 lit. A din CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi; la plata diferentelor salariale dintre salariile calculate in raport cu salariul de baza minim brut lunar de 700 de lei si cele calculate in raport cu salariul de baza de 570 pentru perioada 2010-2012; la actualizarea acestor plati cu rata inflatiei la data platii efective precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Referitor la plata diferentelor salariale dintre salariile calculate in raport cu salariul de baza minim brut lunar de 700 de lei si cele calculate in raport cu salariul de baza de 570 pentru perioada 29.05._10 instanta retine ca, potrivit dispozitiilor art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010, „salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta, contract ce se aplică și la nivelul pârâtei. Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010 a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/24.01.2008.
Potrivit dispozitiilor art. 4 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010, „prezentul contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi se aplică cu începere de la 01 ianuarie 2006 până la 31 decembrie 2010 inclusiv, cu posibilitatea revizuirii anuale, la nivel de unitate acesta producând efecte pe an calendaristic”.
În consecință, instanța reține că pentru perioada in litigiu, salariul de bază minim brut lunar, corespunzător clasei 1 de salarizare, a fost stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate la un nivel mai mic decât cel stabilit prin contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010.
Potrivit dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. c Codul muncii (forma în vigoare până la data de 29.04.2011) clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar potrivit dispozitiilor art. 238 alin. 1 din același act normativ, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 243 alin. 1 din C. muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta. Dispoziții similare se regăseau și în art. 8 alin. 2, art. 11 alin. 1 lit. c și art. 30 din Legea nr. 130/1996.
Pe cale de consecință, față de toate dispozițiile legale invocate, se reține de către instanță că, indiferent de momentul de referință, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.
De altfel, și în art. 41 alin. 3 lit. b din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2009 – 2010 se stipulează că „părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 40 pct. 3 lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minim brute pentru fiecare categorie de salariați, vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 40 pct. 1 din prezentul contract colectiv de muncă”.
Or, în speță, prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de angajator s-a stabilit un salariu de bază brut lunar aferent clasei 1 de salarizare la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior respectiv prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură transporturi.
În consecință, instanța reține că în speță sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. 3 lit. a și art. 42 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010, în mod greșit drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 29.05.2010– 31.12.2010 au fost stabilite în funcție de salariul minim brut de 570 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate iar de la 01.04.2010 prin act aditional de 600 de lei și nu în funcție de salariul minim brut de 700 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior (ramură transporturi).
Astfel, instanta va obliga parata sa achite aceste diferente de drepturi aferente perioadei 29.05._10, actualizate cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului si pana la data platii efective.
Referitor la cererea de obligare la plata salariului suplimentar pentru anii 2010 instanța o va admite reținand că a fost inregistrat sub nr.722/3/24.01.2008 CCM la nivel de ramura transporturi pentru anii 2008-2010 care la art. 43 alin.2 lit. a arata ca in primul semestru al anului urmator se va acorda al 13-lea salariu egal cu salariul de baza brut al angajatului avut in luna decembrie a anului precedent.
Totodata, la M.M.S.S.E. – D.L.M. a fost înregistrat sub nr. 2836/28.12.2006, Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, în Anexa 4 a acestuia, fiind prevăzută și pârâta, ca unitate la care se aplică acest contract. Aplicabilitatea acestui contract a fost prelungită prin actul adițional nr. 370/20.06.2008, pentru o perioadă de 48 de luni.
Potrivit disp. art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, „pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare, vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie din anul respectiv”.
Pârâta nu a dovedit faptul că a aplicat aceste prevederi contractuale în unitate, dimpotrivă argumentează că drepturile salariale solicitate nu sunt reluate și în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar obligația de a aplica CCM încheiat la nivel superior ar fi incidentă doar în cazurile în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă.
Clauzele contractuale enunțate nu condiționează însă acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator, după cum se prevede în dispozițiile art. 3 din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010:
"(1) Clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora.
(2) Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze prevăzute în mod expres prin lege.
(3) În cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării și publicării prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse."
Pârâta nu a respectat obligațiile contractuale, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu poate să prevadă, sub sancțiunea neluării în seamă, drepturi cu caracter inferior celor reglementate de Contractul colectiv de muncă (CCM) încheiat la nivel de ramură.
În caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură sunt ipso jure înlocuite de acestea din urmă.
In ceea ce priveste cererea reclamantului de obligare a paratei la plata sporului pentru conditii speciale incepand cu 26.02.2010, in raport de dispozitiile art.42 alin.1 lit. a din Colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi valabil pentru anii 2008-2010 coroborate cu mentiunile din carnetul de munca ce atesta ca reclamantul a desfasurat activitate in conditii speciale de munca in procent de 100%, instanta va obliga parata sa achite reclamantului sporul pentru conditii speciale in procent de 25%, actualizata cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului si pana la data platii efective, pentru perioada 29.05._10.
Referitor la actualizarea cu indicele de inflație, instanța reține că actualizarea diferențelor de drepturi salariale cuvenite reclamantului cu rata inflației reprezintă o despăgubire pentru devalorizarea monedei naționale, indicele de inflație reprezentând un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare. Prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și până la data plății efective a sumei datorate, actualizarea constituind o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor. Pe cale de consecință, pentru asigurarea respectării principiului restitutio in integrum, instanța va acorda sumele datorate în cuantum actualizat cu rata inflației.
Cat priveste cererile de obligare a paratei la plata salariului suplimentar, a sporului pentru conditii speciale si a diferentelor de drepturi salariale calculate in raport de salariul de baza minim brut de 700 de lei lunar, pentru perioada 01.01._12, instanta le va respinge, avand in vedere ca valabilitatea contractului colectiv de munca la nivel de ramura invocat in cauza, ca temei legal al solicitarii drepturilor, a incetat la 31.12.2010.
Privitor la invocarea, ca temei de drept al pretentiilor referitoare la diferentele de drepturi aferente anului 2012, a HG nr. 1225/2011 care stabileste un salariu minim brut garantat in plata de 700 de lei pentru anul 2012, instanta remarca faptul ca, reclamantul nu a prezentat un titlu jurisdictional de constatarea a nulitatii absolute a clauzei criticate, motiv pentru care instanta nu poate avea in vedere dispozitiile hotararii redate in precedent.
In ceea ce priveste cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata, instanta, raportat la dispozitiile art. 451 alin. 2 si art. 453 din NCPC, va obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 1100 de lei reprezentand onorariu de avocat acordat in masura admiterii cererilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune in ceea ce priveste obligarea la plata premierii pentru Ziua Ceferistului pe anii 2010-2012 si in consecinta respinge acesta cerere.
Admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru perioada 01.01._10 si in consecinta respinge actiunea pentru aceasta perioada.
Admite in parte actiunea formulata, precizata si completata de reclamantul G. I. avand CNP_ cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat B. din Iasi, bulevardul T. V. nr.6A, .. A, . in contradictoriu cu parata S. C. SA Bucuresti-Sucursala de Transport Feroviar Iasi cu sediul in Iasi, ..1, jud.Iasi, avand.CUI_ si J_ .
Obligă pârâta să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale incasate si cele cuvenite calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, incepand cu 29.05. 2010 si pana pe 31.12.2010, actualizata cu indicele de inflatie pana la data platii efective .
Obligă pârâta să plătească reclamantului salariul suplimentar incepand cu 29.05. 2010 si pana pe 31.12.2010, actualizat cu indicele de inflatie pana la data platii efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantului sporul de 25% din salariul de baza minim brut conform art.42 lit. A din CCM unic la nivel de ramura, pentru anul 2010, actualizat cu indicele de inflatie pana la data platii efective.
Respinge cererile reclamantului aferente anilor 2011 si 2012.
Obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 1100 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la tribunal.
Pronuntata astazi, 05.05.2014, iar solutia va fi pusa la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.
Președinte, Asistent Judiciar, Asistent Judiciar, Grefier,
F.S. B.L. L.N. B.M.D.
Red. L.B.
Tehnored. L.B./M.M.D.
4 ex./09.07.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1316/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
