Conflict de muncă. Sentința nr. 1094/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1094/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 4033/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Aprilie 2014
Președinte - A. M. Diuță T.
Asistent judiciar A. B.
Asistent judiciar A. T.
Grefier D. C.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1094/2014
Pe rol află judecarea cauzei civile privind pe reclamant P. M. și pe pârât R. A. DE TRANSPORT PUBLIC IAȘI (RATP) IAȘI PRIN DIRECTOR G. M., pârât R. A. DE TRANSPORT PUBLIC IAȘI (RATP) IAȘI PRIN SEF BIROU RESURSE UMANE M. A., având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, personal, lipsă fiind reprezentantul convențional al pârâtei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reclamantul solicită instanței a constata că este al treilea termen la care se rămâne în pronunțare și apoi cauza se repune pe rol și solicită a se judeca astăzi.
Reclamantul depune la dosar un set de cinci înscrisuri cu care face dovada că el este calificat în meseria de „ mecanic pentru auto moto”.
Consideră că însăși caracterizarea dată de către RATP Iași a fost dat cu rea credință și pentru a crea discriminări și că RATC Iași este recidivist în discriminarea lui, deși legea este foarte clară și chiar practica CEDO spune că antecedentele penale nu se ține cont de ele la un concurs.
Apreciază că din înscrisurile depuse astăzi la dosar rezultă cu claritate care este calificarea lui, respectiv „ mecanic auto” și că nu mai există nici un dubiu în acest sens.
Precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la angajarea lui pe perioadă nedeterminată pe postul de” mecanic auto” pentru care este calificat și obligarea pârâtei la plata de daune morale .
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamantul P. M. a chemat în judecată pârâta R. A. DE TRANSPORT PUBLIC IAȘI (RATP) IAȘI prin DIRECTOR G. M. și prin SEF BIROU RESURSE UMANE M. A. solicitând obligarea prin hotărâre judecătorească a pârâtei la încadrarea sa pe postul de mecanic auto și recunoașterea actului de calificare pe durată nedeterminată, plata de 1000 euro cu titlu de daune morale pentru discriminare și plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data de 05.03.2012.
Arată în motivarea actiunii formulate că absolvirea școlii profesionale de 3 ani îl îndreptățește să profeseze ca mecanic auto, însă pârâta nu i-a recunoscut studiile profesionale. În urma unui anunț din presa locală a aflat că pârâta a scos la concurs 8 posturi de mecanici auto și șoferi. A depus și el cerere de participare la această preselecție sub nr. 2767/06.03.2012. AJOFM l-a trimis la RATP Iași cu adresa nr. 3190/13.03.2012. Reclamantul arată că prin adresa 2638/05.03.2012 pârâta i-a refuzat accesul la concursul pentru posturile respective cu motivația că nu ar fi mecanic auto. Reclamantul mai arată că în cadrul societății pârâte a desfășurat efectiv și activitate de mecanic auto, fapt ce dovedește discriminarea la care a fost supus.
Depune în dovedire acte: cererea 2767/06.03.2012 (fila6), diploma de absolvire a Școlii profesionale, copie carnet muncă, anunț de concurs al pârâtei (fila 20), refuzul pârâtei din 05.03.2012(fila 21), adresa AJOFM, cereri adresate autorităților locale.
Legal citată, intimata a depus Întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că dosarul reclamantului a fost respins de la participarea la Concursul anunțat sub nr. 2638/05.03.2012 deoarece nu a prezentat certificat de calificare pentru meseria de mecanic auto, el prezentând certificatul de calificare ca lăcătuș mecanic pentru auto moto. Pârâta recunoaște că în perioada 14.02.1983 – 01.03.1993 reclamantul a lucrat ca muncitor necalificat, mecanic auto și lăcătuș, însă arată că pentru perioada în care a activat ca mecanic auto legislația care guverna relațiile de muncă permitea desfășurarea de activitate în meserii înrudite cu cea pentru care se deținea certificat de calificare, în urma verificării cunoștințelor de către o comisie tehnică pentru activitatea efectiv desfășurată. Pârâta mai arată că a fost obligată de respectarea prevederilor HG 1352/2010 și a Ordinelor 1832/2011 și 856/2011 să nu accepte la proba de lucru un candidat care nu putea dovedi printr-un document valabil pregătirea profesională necesară ocupării postului și consideră că reclamantul nu dovedește finalizarea pregătirii sale profesionale ca mecanic auto.
În dovedire pârâta a depus acte în copie: corespondență internă, documente referitoare la concursul din martie 2012, răspuns către CNCD cu aceeași explicație asupra neprimirii la concurs a reclamantului ca cea furnizată în Întâmpinare, documente din dosarul intern de personal al reclamantului,
La termenul din 26.11.2012 s-a dispus introducerea în cauză și citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, motivat de faptul că reclamantul a precizat că își întemeiază acțiunea și pe prevederile OUG nr. 137/2000.
S-au depus de către pârâtă documente privind Standardele Ocupaționale pentru funcțiile de „L. mecanic”, „L. mecanic întreținere și reparații”, „Mecanic auto”.
La cererea părților s-a administrat proba cu acte și interogatorii.
Părțile au depus concluzii scrise.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin acțiunea sa reclamantul P. M. a solicitat obligarea prin hotărâre judecătorească a pârâtei RATP Iași la încadrarea sa pe postul de mecanic auto și recunoașterea actului de calificare pe durată nedeterminată, plata de 1000 euro cu titlu de daune morale pentru discriminare și plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data de 05.03.2012. Situația litigioasă a pornit de la faptul că pârâta i-a refuzat accesul la concursul pentru postul de mecanic auto cu motivația că nu este calificat pentru acest post.
În prezenta cauză, la fel ca și în fața autorităților cu care a purtat corespondență, pârâta a prezentat apărări referitoare la faptul că standardele ocupaționale în legislația actuală sunt foarte stricte și nu se mai pot ocupa posturi decât în specialitatea pentru care s-a făcut calificare prin școlarizare. Această apărare este valabilă pentru o persoană care a absolvit o formă de calificare în perioada actuală, și nu poate înlătura atribuțiile și implicarea foștilor săi angajatori în traseul profesional al reclamantului. Astfel, reclamantul a fost inițial încadrat în anul 1977 ca mecanic auto și a activat în această funcție până în anul 1993, inclusiv la societățile precursoare ale pârâtei. Această situație i-a creat convingerea reclamantului că specializarea sa de mecanic auto este deplin recunoscută și valabilă, astfel că nu a avut nici un motiv pentru a-și completa calificarea profesională în acest sens. În plus, din apărarea pârâtei reiese că modul în care efectua sarcinile de serviciu ca mecanic auto a fost verificat de comisii de specialitate și a fost apreciat favorabil. Legislația invocată, HG 1352/2010 și a Ordinelor 1832/2011 și 856/2011, se referă la codificarea clasificării ocupațiilor din România și aplicarea ei nu poate avea drept efect lipsirea posesorilor de certificate de absolvire a unor forme de învățământ legal organizate de beneficiile absolvirii respectivelor cursuri.
Reclamantul este absolvent din anul 1976 al Școlii Profesionale „Grupul Școlar nr. 5” C. și deține Diploma de Absolvire fiind declarat Muncitor Calificat în meseria L. mecanic pentru auto moto.
Conform Clasificării Ocupațiilor din România (C.) ocupația este activitatea utilă, aducătoare de venit (in bani sau natura), pe care o desfășoară o persoană in mod obișnuit, .-sociala si care constituie pentru aceasta sursa de existenta. Ocupația este, deci, proprie persoanelor active, care practică o activitate recunoscuta de societate ca utilă pentru sine si semenii săi. Pentru a fi recunoscută din punctul de vedere al dreptului muncii din România, ocupația trebuie să existe in Clasificarea Ocupațiilor din România (C.). Ocupația unei persoane poate fi exprimata prin: funcția sau meseria exercitată de aceasta.
Potrivit Dicționarului Explicativ al limbii române prin „meserie” se înțelege profesiunea sau îndeletnicirea bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii. Din compararea celor doi termeni, ocupație și meserie, rezultă că ocupația reprezintă manifestarea practică a cunoștințelor dobândite în aria profesională a unui anumit domeniu (meseria). Același a fost sensul și scopul urmărit de legiuitor în elaborarea clasificării ocupațiilor. Calificarea reclamantului în meseria „L. mecanic pentru auto moto” cuprinde toată aria profesională pentru nivelul respectiv de pregătire, și nu poate fi interpretată limitativ că acesta ar putea funcționa doar ca lăcătuș mecanic, deoarece o asemenea interpretare strictă în mod eronat ar duce la o altă problemă, ce fel de lăcătuș mecanic ?, doar pentru auto moto; și astfel în loc să fie considerat policalificat ca urmare a absolvirii unei forme de învățământ profesional mediu, s-ar considera că are calificare inferioară sau echivalentă celei obținute printr-un curs singular.
În același sens, că reclamantul este calificat în meseria mecanic pentru auto moto sunt și răspunsurile furnizate de Inspectoratul Județean D. către Ministerul Educației și către Corpul de Control al Ministrului (adresa nr. 450/24.05.2012).
Din această perspectivă apare ca incorectă și lipsită de o justificare obiectivă înlăturarea dosarului reclamantului de la participarea la concursul organizat de pârâtă în martie 2012 cu motivarea că reclamantul nu ar poseda calificarea necesară pentru ocuparea postului de mecanic auto.
Între altele, dacă este adevărat că RATP Iasi este o unitate autonomă în privința selecției angajatilor săi, această autonomie nu este absolută și este subordonată Constituției și legilor statului.
Reține Tribunalul că prin fapta de a-l înlătura pe reclamant de la participarea la concursul pentru ocuparea postului de mecanic auto, pârâta RATP Iasi a îngrădit accesul reclamantului la muncă, drept garantat prin dispozițiile art.3 Codul muncii și art.41 din Constituția României și l-a pus pe reclamant într-o situație de discriminare indirectă, definită și sancționată de art. 5 din Codul Muncii.
Instanța reține situația de discriminare indirectă ca fiind reprezentată în speță de lipsirea reclamantului de beneficiul drepturilor rezultate din diploma de școlarizare, respectiv accesul la concursul pentru ocuparea unui post din domeniul lui de calificare.
Văzând că dispozițiile legislatiei comunitare permit instanțelor naționale să aleagă soluția potrivită pentru sancționarea încălcării interdicției de discriminare, raportat și la prevederile OG nr. 137/2000, instanța apreciază că pentru restabilirea situației anterioare discriminării se impune obligarea pârâtei să încheie reclamantului contract individual de muncă pe postul de mecanic auto începând cu data la care au fost încadrati ceilalți participanți acceptați la concurs - 1 mai 2012 (f.56 dosar). Pe cale de consecință, reclamantului i se cuvin si drepturile salariale începând cu această dată și până la data încadrării efective.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata daunelor morale, instanța reține faptul că măsura nelegală a pârâtei de a împiedica accesul reclamantului pe piața locurilor de muncă, lipsind de eficiență diploma sa de calificare, este de natură să producă un prejudiciu moral, ce afectează demnitatea persoanei ce dorește să se întrețină prin munca proprie și l-a pus pe reclamant în situația de a demara un litigiu pentru recunoașterea și valorificarea unor drepturi fundamentale, de necontestat.
Or, prin toată această atitudine, se poate reține de către instanță faptul că i-a fost creată reclamantului o stare de insecuritate juridică cu privire la accesul sau pe piața muncii, i-au fost afectate atât drepturile ce țin de personalitatea umană, cât și dreptul fundamental la muncă.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, instanța reține faptul că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. Astfel cum s-a reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 4505/03.07.2008, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de reclamant, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze prejudiciul moral cauzat, fără ca prin aceasta să se încerce o reparare cu mult peste vătămarea produsă, determinând o îmbogățire fără justă cauză în persoana reclamantului. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei. Stabilirea cuantumului daunelor morale include o doză de aproximare avându-se în vedere consecințele negative suferite de reclamant, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Față de toate aceste aspecte, instanța apreciază că este întemeiată cererea reclamantului de obligare a paratei la plata de daune morale pentru suma de 1.000 Euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de către reclamantul P. M., cu domiciliul ales în com. Lețcani, ., km. 10, Blocuri Avicola, Of. Poștal Valea L., jud. Iasi, în contradictoriu cu pârâta R. A. de Transport Public Iasi, cu sediul în Iași, ., jud. Iași.
Obligă pârâta să încheie reclamantului P. M. contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată pe postul de mecanic auto, începând cu data de 1 mai 2012 și să plătească acestuia drepturile salariale cuvenite începând cu data de 1 mai 2012 și până la data încadrării efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.000 Euro cu titlu de daune morale.
Executorie.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2014.
Președinte,Asistenți judiciari,
D.T.A.M. B.A. T.A.
Grefier,
C.D.
Red./tehnored. A.B.( D.T.A.M.)
Ex.4, 11.06.2014
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1089/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 738/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
