Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4171/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4171/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 6301/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Decembrie 2014
Președinte - I. D.
Asistent judiciar B. M. M.
Asistent judiciar A. T.
Grefier - L. G. O.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4171
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant P. R. E. și pe pârât S. C. ROMAR DIAGNOSTIC CENTER SRL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 10.12.2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 7.07.2014 reclamanta P. R. E., în contradictoriu cu pârâta S.C. ROMAR DIAGNOSTIC CENTER S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 17.490 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 1.03.2013-1.01.2014, sumă actualizată cu rata inflației până la data plății efective și la plata sumelor de 3042, respectiv 360 lei reprezentând contravaloarea garanției reținute de la pârâtă în temeiul contractelor individuale de muncă.
S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii au fost invocate următoarele aspecte: între părți au existat raporturi de muncă în baza a două contracte individuale de muncă, astfel: contract individual de muncă nr. 4030 de la data de 29.07.2010, indeplinind funcția de recepționeră, salariul lunar fiind de 1174 lei lunar, iar ulterior, prin acte adiționale, am avut funcția de casier, salariul fiind majorat la 1322 ron; contract individual de muncă – lucrător gestionar, cu un salariu lunar de 427 lei.
Pentru ambele contracte au fost încheiate și contracte de garanție, reclamanta fiind obligată la constituirea unei garanții lunare de 117 lei, respectiv 30 lei.
Desi și-a indeplinit toate atributiile la locul de munca, incepand cu luna martie 2013 au inceput o . intarzieri la plata salariului lunar, astfel incat la aceasta data angajatorul figureaza cu o intarziere de cca. 10 luni la plata drepturilor salariale cuvenite.
Desi, împreună cu alte persoane, s-au adresat de nenumarate ori reprezentantului legal al societatii, in aceasta situatie aflandu-se intreg colectivul laboratorului in care își desfasoară activitatea, nu a primit niciun raspuns concret si nu a fost rezolvata in nici un fel plata drepturilor salariale cuvenite.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 39 al.1 lit. a și art. 166 Codul muncii. În dovedire s-a solicitat proba cu acte, fiind anexate, în copie, la filele 9.24 dosar.
În termen legal pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Au fost invocate următoarele aspecte: Intre părți s-a încheiat CIM nr. 4030/29.07.2010 pe durată determinată, prelungit prin actele adiționale nr. 209/19.10.2010, 292/20.12.2010, 301/29.12.2010 și modificat pentru perioada nedeterminata prin actul aditional 283/30.06.2011. Functia indeplinita de reclamanta a fost initial de receptionera, modificata prin actul aditional 292/20.12.2010 in cea de casiera.
În data de 20.12.2010 s-a semnat un contract de garanție în care s-a precizat că se reține suma de 117 lei lunar.
Pe data de 31.01.201.2 se semneaza un contract de munca pentru functia de gestionar cu un program de munca de 2 ore pe zi cu un salariu brut de 427 lei, din care se retine 30 ron lunar garantie conform contractului de garantie din 2746/21/.02.2012 .
În ceea ce privește primul capăt de cerere se arată că reclamanta face o grava eroare in ceea ce priveste considerarea drepturilor de salariale de care beneficiaza in baza contractului individual de munca. Astfel, dupa cum se poate lesne observa, reclamanta nu cunoaste faptul ca valoarea salariului brut reprezinta suma din care se scad contributiile si impozitul pe venit, iar In urma scaderii contributiilor rezulta salariul net, adica suma de bani pe care angajatul o primeste pe card.
Deși la pct. 2 cere garanția reținută, reclamanta o consideră inclusă în salariul solicitat și la acest punct.
Cu privire la al doilea capăt de cerere se arată următoarele aspecte: conform contractelor de garantie nr.2746/ 21.02.2.012 (de gestionar) si a contractului de garantie pentru casier din 20.12.2010, la art.3.3 se precizeaza: „ angajatul gestionar consimte ca garantia în numerar sa fie folosita de angaiator pentru acoperirea pagubelor produse in gestiunea care i s·a incredintat.”. In acest sens se depune la dosar Notificarea la cercetare disciplinara nr.1419/24 apr .2014 care i s-a transmis prin posta reclamantei si in care era invitata la sediul companiei pentru a putea clarifica si gasi o solutie financiara pentru acoperirea pagubelor pe care neglijenta in serviciu a acesteia le-a adus companiei, conform procesului verbal de control pentru perioada 9-20 mai 2013 incheiat de catre Casa de asigurari de sanatate lasi.
Acest control s-a soldat cu grave sanctiuni financiare din partea Casei de Asigurari si la anularea contractului de prestari servicii pentru o perioada de 30 de zile (raportul de control nr.991/27 mai 2013) care au fost datorate si neglijentei in atributiile de casier si gestionar al reclamantei.
Avand in vedere ca reclamanta nu a dorit sa se prezinte la data si ora convocata la sediul companiei si nici nu a luat legatura ulterior cu departamentul financiar-contabil pentru a clarifica situatia, compania considera ca a parcurs etapele necesare rezolvarii amiabile a acestei situatii si pregateste prin avocati recuperarea prin instanta a daunelor pentru toate persoanele implicate si depunerea unei plangeri penale la adresa reclamantei.
De asemenea, la finalizarea relatiilor de munca, desi avea atributii si contract de gestionar reclamanta nu a predat gestiunea, nu si-a facut fisa de lichidare si nu a fost descarcata de gestiune. Aceste doua situatii, apreciază pârâta, o indreptatesc sa retină garantia pana la predarea gestiunii descarcarea de gestiune a reclamantei si pana la clarificarea situatiei in instanta pentru acoperirea daunelor produse societatii noastre de catre reclamanta ,conform art 3.3.a din contractele de garantie.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ precum și dispozițiile Codului muncii. În dovedire s-a solicitat proba cu acte, acestea fiind anexate, în copie (filele 30-39).
La termenul din 5.11.2014 instanța a pus în vedere pârâtei să depună statele de plată aferente perioadei 1.03.2013-1.01.2014 și raportul de control din 27.05.2013.
La dosar s-a administrat proba cu acte, acestea fiind depuse în copii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între părți au existat raporturi de muncă în baza a două contracte individuale de muncă: nr. 4030 înregistrat la ITM Iași la 29.07.2010 (fila 9) prelungit printr-o . acte adiționale anexate (prin cel din 29.07.2010 s-a modificat durata din perioadă determinată în perioadă nedeterminată) și contractul individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 561 din 31.01.2012 (fila 33 dosar). La primul contract de muncă s-a încheiat și contractul de garanție din 20.12.2010 (fila 17), însușit de părți prin semnătură (în baza legii 22 din 1969) iar la al doilea contract s-a încheiat în baza aceleași legi contract de garanție (fila 38 dosar) de asemenea, însușit de ambele părți prin semnătură.
Obiectul cauzei de față îl constituie obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 1.03._14 și plata garanției reținute în temeiul celor două contracte menționate.
În ceea ce privește plata drepturilor salariale instanța va admite cererea astfel cum a fost formulată pentru următoarele motive:
Reține instanța faptul că plata drepturilor salariale aferente perioadei indicate (perioadă în care era angajata pârâtei) se efectuează conform art. 39 C.M., salariatul având dreptul la salarizare pentru munca prestată iar potrivit dispozițiilor art. 159 alin. 1 Codul muncii, salariul reprezentând contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Potrivit art. 161 Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor. Astfel, salariul este prețul muncii prestate, exprimat în bani, iar potrivit Declarației Universale a Drepturilor Omului, cel ce muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient care să-i asigure lui și familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 168 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit. Conform al. 2 statele de plată precum și celelalte documente justificative se păstrează și se arhivează de către angajator în aceleași condiții și termene ca și actele contabile.
Potrivit dispozițiilor art. 272 și 273 Codul muncii republicat la 18.05.2011, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, se reține de către instanță că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei conform art. 272 și 273 Codul muncii, nu a făcut dovada achitării către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite acestuia pentru perioada solicitată prin nedepunerea statelor de plată solicitate de instanță; în cauză nici nu s-a contestat desfășurarea de către reclamantă a activității conform contractelor de muncă încheiate.
Așa cum a reținut și Curtea Constituțională, în cuprinsul deciziei nr. 82 din 5 februarie 2008 “dispozițiile art. 286, art. 287 și art. 288 din Codul muncii sunt constituționale, întrucât acestea sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind termenele de judecată și modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziții este o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și urgente, adaptată raporturilor de muncă și exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziții se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât și angajaților, fără a fi favorizată o categorie sau alta”.
Pentru aceste considerente se va obliga pârâta să achite reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 01.03.2013 – 01.01.2014, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța reține faptul că pârâta nu numai că nu contestă încetarea raporturilor de muncă, dar chiar invocă acest aspect, astfel încât instanța va reține faptul că raporturile de muncă dintre părți au încetat.
Ca și accesoriu la contractul individual de muncă părțile au încheiat, în baza legii 22 din 1969 contract de garanție (pentru fiecare contract în parte).
Reține instanța aplicabilitatea art. 16 din legea nr. 22 din 1969 ce are următorul conținut: „ Garantia in numerar si dobinda aferenta pot fi ridicate de catre gestionarul titular al carnetului de consemnare la incetarea contractului sau de munca ….. in situatia in care nu a cauzat o paguba sau cind paguba a fost acoperita in intregime. Agentul economic, autoritatea sau institutia publica sunt obligate, in aceste cazuri, sa elibereze gestionarului, in termen de cel mult 10 zile, carnetul de consemnare impreuna cu o comunicare catre Casa de Economii si Consemnatiuni in care sa se arate ca titularul are dreptul sa ridice garantia… Cind gestionarul a cauzat o paguba in gestiune la locul sau de munca si aceasta nu se acopera integral in termen de o luna de la obtinerea titlului executoriu definitiv, agentul economic, autoritatea sau institutia publica se va despagubi din garantia in numerar constituita in favoarea sa”.
Astfel, este adevărat faptul că pârâta invocă crearea unui prejudiciu de către reclamantă (prejudiciu adus societății pârâte) însă actele anexate în susținerea acestui prejudiciu ( notificare pentru cercetare disciplinară, notificarea nr. 1574 din 24.05.2014, raport de control nr. 9911 din 22.05.2013, proces verbal de constatare nr. 408 din 2013) nu substituie obligația deținerii unui titlu executoriu referitor la existența unui prejudiciu cert adus de către salariat. În aceste condiții reținerea unor sume nejustificat de către angajator este contrar dispozițiilor legale – atât cele invocate mai sus cât și cele prevăzute de art. 169 Codul muncii: „(1) Nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.(2) Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.
Pentru considerentele expuse, raportat la existența contractelor de garanție menționate și la dispozițiile reținute mai sus, instanța reține faptul că și al doilea capăt de cerere este întemeiat, motiv pentru care îl va admite și va obliga pârâta să restituie reclamantei sumele reținute cu titlu de garanție materială.
Raportat la soluția dată, la solicitarea reclamantei și la chitanța nr. 45 din 24.11.2014 (depusă în original) privind plata onorariului de avocat de 500 lei, la dispozițiile art. 452 și 453 C.pr.civ. va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În consecință, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta P. R. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. ROMAR DIAGNOSTIC CENTER S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta P. R. E., C.N.P._, cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat I. Mancaș I., cu sediul în Iași, str. ., ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. ROMAR DIAGNOSTIC CENTER S.R.L., cu sediul în București, ., ., sector 5, J40/_/2005, C. RO_.
Obligă pârâta să achite reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 01.03.2013 – 01.01.2014, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâta să restituie reclamantei sumele reținute cu titlu de garanție materială.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, ce se va depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2014.
Președinte, | Asistent judiciar, | Asistent judiciar, | Grefier, |
D.I. | cu opinie în sensul prezentei hotărâri, M.B.M. | cu opinie în sensul prezentei hotărâri, A.T. | L.G.O. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
4 EX – 16.01.2015
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 4180/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
