Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2165/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2165/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 1247/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Iunie 2014
Președinte - I. D.
Asistent judiciar - B. M. M.
Asistent judiciar - A. T.
Grefier - L. G. O.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2165/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanții D. Ș., R. C., F. L.-E., M. LETIȚIA, P. A. T., V. M., B. A., M. L., P. V., I. A. D., B. A. P., B. ANIȘOARA, B. F. C., V. G., T. A., A. C., L. M. L., MAȚCU-Z. E., L. F., C. P., M. M. C., G. P., G. D. G., A. V. C., C. C., P. A., L. C., P. O. C., G. A. I., C. G. și pe pârât U. T. G. A. IAȘI, pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /21.02.2014, reclamanții D. Ș., R. C., F. L. - E., M. Letiția, P. A. T., V. M., B. A., M. L., P. V., I. A. D., B. A. P., B. Anișoara, B. F. C., V. G., T. A., A. C., L. M. L., Mațcu - Z. E., L. F., C. P., M. M. C., G. D. G., G. P., A. V. C., C. C., P. A., L. C., P. O. C., G. A. I., C. G., au chemat în judecată pe pârâții U. T. „G. A.” Iași și M. Educației Naționale, solicitând:
- obligarea pârâtei U. T. „G. A.” Iași, în calitate de angajator, la calculul și plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților, începând cu data de 21.02.2011 și până la data de 31.05.2011, ca urmare a reîncadrării în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, drepturi la care să se calculeze și rata inflației la zi;
- obligarea pârâtului M. Educației Naționale, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce Universității Tehnice „G. A.” Iași, sumele necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților, începând cu data de 21.02.2011 și până la data de 31.05.2011, ca urmare a reîncadrării în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că fac parte din categoria personalului didactic și didactic auxiliar al unității de învățământ pârâte, având încheiate cu aceasta contracte individuale de muncă.
La data de 01.01.2010, pârâta U. T. „G. A.” Iași a procedat la reîncadrarea personalului angajat, conform Legii nr. 330/_, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Au mai precizat reclamanții că pârâta nu le-a emis decizii de reîncadrare, drept pentru care nu au avut cunoștință de modul în care au fost aplicate disp. Legii nr. 330/2009, acesta fiind motivul pentru care au formulat prezenta acțiune.
Arată reclamanții că și-au întemeiat acțiunea pe Decizia nr. 11/08.10.2012, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție urmare a recursului în interesul legii, în sensul că personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31.12.2009, are dreptul, începând cu data de 01.01.2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în perioada octombrie 2008 – 31.12.2009 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
De asemenea, reclamanții au făcut trimitere la disp. art. 30, alin. 5 din Legea nr. 330/2009, concluzionând că față de aceste dispoziții trebuiau să beneficieze începând cu data de 01.01.2010 de un salariu egal cu cel aferent lunii decembrie 2009, cu precizarea că salariul aferent lunii decembrie 2009 era cel stabilit în conformitate cu disp. O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Mai mult, arată reclamanții, prin Decizia nr. 3/04.04.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile O.G. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice și drepturile efectiv încasate pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2009.
Consideră reclamanții că pârâta a încălcat și prevederile Legii nr. 284/2010 și Legii nr. 285/2010. Astfel, la reîncadrarea începând cu data de 01.01.2011, trebuiau aplicate disp. art. 1, alin. 1 din Legea nr. 285/2010, ce prevăd majorarea cu 15% a salariului, față de salariul din luna octombrie 2010, cu specificația că salariul brut cuvenit reclamanților în luna octombrie 2010 ar fi fost acela la care s-au aplicat disp. Legii nr. 221/2008, respectiv coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoare de 400,00 lei, acesta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Pentru toate aceste considerente, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii.
În drept, au fost invocate disp. art. 194 din Noul Cod de procedură civilă și cele ale Legii nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010.
Reclamanții au anexat cererii de chemare în judecată o adeverință care atestă că sunt angajații pârâtei U. T. „G. A.” Iași.
Pârâta U. T. „G. A.” Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a menționat că nu i se poate reține vreo culpă contractuală prin neaplicarea disp. Legii nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010.
Pârâta a invocat prevederile art. 222, alin 5 și art. 223, alin. 2 din Legea nr. 1/2011, ale art. 4, 21, 22, 47, 52 și 53 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale, iar din coroborarea acestor texte a concluzionat că angajarea cheltuielilor privind plata drepturile salariale în cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat se poate face numai în limitele acordate prin încheierea contractelor instituționale cu ordonatorul principal de credite, M. Educației Naționale.
În aceste condiții, consideră pârâta că răspunderea este numai a ordonatorului principal de credite, care nu a angajat aceste sume.
În subsidiar, pârâta a solicitat ca instanța să dispună cel mult obligarea sa la calculul drepturilor salariale solicitate și obligarea ordonatorului principal de credite, M. Educației Naționale, la asigurarea finanțării pentru plata acestora.
Legal citat, pârâtul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, motivată de faptul că între M.E.N. și reclamanți nu există raporturi juridice, astfel că aceștia nu pot solicita în mod direct obligarea ordonatorului principal de credite la alocarea și virarea sumelor solicitate, ci au doar calea executării silite, prevăzută de art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că nu există raporturi juridice de muncă între M.E.N. și reclamanți și prin urmare nu există obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor. În al doilea rând, M. Educației Naționale nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului universitar de stat, instituțiile de învățământ superior de stat, în baza autonomiei universitare și financiare, își stabilesc bugetul de venituri și cheltuieli, care este aprobat de către M. Educației Naționale, după adoptarea bugetului de stat.
Pârâtul a învederat instanței și faptul că art. 1 din Legea nr. 63/2011 prevede că începând cu data de intrării în vigoare a acestei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la această lege.
Față de aceste considerente, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.
În drept au fost invocate disp. art. 205 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 14.05.2014, reclamanții, prin apărător, au depus precizări, prin care au învederat că înțeleg să solicite obligarea pârâtei U. T. „G. A.” Iași la calculul și plata diferențelor salariale dintre cele efectiv încasate și cele cuvenite potrivit Legii nr. 285/2010, pentru perioada 21.02.2011 – 13.05.2011.
În caută a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate în cauză, fața de dispozițiile art. 248 Noul cod pr.civ, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocata de M. Educației Naționale, instanța reține că, din perspectiva judiciară, calitatea procesuală activă presupune identitatea dintre titularul acțiunii și titularul dreptului pretins, în planul dreptului material.
Or, în prezenta cauză, reclamanții își întemeiază pretențiile pe drepturile personalului didactic și didactic auxiliar derivand din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, iar faptul că între aceștia și M. Educației Naționale nu sunt raporturi juridice directe nu este de natură a înlătura calitatea procesuală a reclamanților, în calitate de beneficiari ai prevederilor legale menționate și nici nu-i poate lipsi de accesul direct la o acțiune în justiție împotriva unor instituții implicate în procesul decizional, culpabile de neîndeplinirea obligațiilor legale.
În consecință, se va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, invocată de către pârâtul M. Educației Naționale.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Educației Naționale, instanța constată că și aceasta excepția este neîntemeiată, urmând să o respingă.
Potrivit art. 6, alin 2 din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, gestiunea sistemului de salarizare a personalului din instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar de stat se asigură de ordonatorii principali de credite și de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (actualmente M. Educației Naționale).
Astfel, instanța reține că, în raport de aceste prevederi, M. Educației Naționale are calitate procesuală pasivă întrucât este implicat în procedura de gestionare a fondurilor necesare salarizării personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul universitar de stat, iar aspectele legate de îndeplinirea sau nu a atribuțiilor legale reprezintă chestiuni ce țin de fondul cauzei și nu vizează corecta stabilire a cadrului procesual.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamanții sunt salariații pârâtei U. T. „G. A.” Iași, fiind personal didactic și didactic auxiliar, astfel cum rezultă din Adeverința de la fila 16.
Prin prezenta acțiune, astfel cum a fost precizată reclamanții a solicitat obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 285/2010 și Legii nr. 284/2010, raportat la Legea nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile legale menționate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății, pentru perioada 21.02.2011 – 12.05.2011.
Tribunalul reține că prin disp. art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 330/2009 s-a consacrat unul dintre principiile de bază al sistemului de salarizare reglementat de această lege, salariul urmând a fi stabilit cu „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare”.
Potrivit disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat în perioada 2010 -2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază pentru personalul militar și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la prezenta lege, stabilite anual prin legi speciale, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
Potrivit disp. art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar potrivit alin. 6 al aceluiași articol, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Potrivit disp. art. 31 din Legea nr. 330/2009, pentru personalul nou-încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2010 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Având în vedere toate aceste dispoziții legale menționate, se reține de către instanță că începând cu data de 01.01.2010 reclamanții trebuiau să beneficieze de un salariu egal cu salariul aferent lunii decembrie 2009.
Cât privește salariul aferent lunii decembrie 2009, instanța reține faptul că salarizarea personalului didactic până la data de 31.12.2009 a fost reglementată de O.G. nr. 15/2008. Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 lit. c, pct. 3 din O.G. nr. 15/2008, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 291,678 lei pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008. O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Astfel, prin Legea nr. 221/2008 s-a modificat art. 1 alin. 1, lit. c, ultima liniuță, în sensul că pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 400,00 lei, această valoare reprezentând valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, dispozițiile art. 1 alin. 1, lit. c, ultima liniuță din O.G. nr. 15/2008 au fost modificate succesiv prin O.U.G. nr. 136/2008, prin O.U.G. nr. 151/2008 și prin O.U.G. nr. 1/2009, toate aceste ordonanțe de modificare fiind însă declarate neconstituționale. Totodată, instanța reține faptul că începând cu data de 02.12.2008 este în vigoare Legea nr. 221/2008, lege care stabilește valoarea coeficientului de multiplicare (de 400,00 lei) și care nu a suferit nici un fel de modificări.
În aceste condiții, salariile reclamanților, la nivelul lunii decembrie 2009, trebuiau să fie calculate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008, lege care stabilea o valoare mai mare a coeficientului de multiplicare.
De altfel, și prin decizia nr. 3 din 04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind admise recursurile în interesul legii, s-a statuat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile Legii nr. 330/2009, precum și faptul că în luna decembrie 2009 salariile reclamanților trebuiau calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, se reține de către instanță că drepturile salariale au fost stabilite în mod eronat în funcție de salariul încasat în luna decembrie 2009 și nu în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna decembrie 2009, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008.
Potrivit disp. art. 7 alin. 2 din Legea nr. 284/2010, valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
În ceea ce privește drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, care au constituit baza de calcul pentru drepturile salariale aferente anului 2011, instanța reține, pentru toate considerentele expuse anterior, faptul că acestea trebuiau stabilite în funcție de salariile de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanții în decembrie 2009, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008. Astfel, salariile reclamanților, începând cu luna ianuarie 2010 (deci și cel din luna octombrie 2010) trebuiau să fie egale cu salariile din luna decembrie 2009, iar acestea din urmă trebuiau calculate în funcție de prevederile Legii nr. 221/2008. Totodată, drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, calculate în raport de disp. Legii nr. 221/2008, urmau a fi reduse cu 25%, în conformitate cu prevederile Legii nr. 118/2010. Salariile astfel determinate, urmau să reprezinte baza de calcul pentru drepturile salariale aferente anului 2011.
În consecință, având în vedere dispozițiile Legii nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010, precum și faptul că în luna octombrie 2010 salariile reclamanților, trebuiau calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, aspect statuat cu caracter imperativ și prin decizia nr. 3 din 04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
Se reține de către instanță că drepturile salariale fiind stabilite în mod eronat în funcție de salariile efectiv încasate de către reclamanți în luna octombrie 2010 și nu în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze aceștia în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 raportat la prevederile Legii nr. 221/2008, coroborate cu cele ale Legii nr. 118/2010.
Referitor la actualizarea cu indicele de inflație, instanța reține că actualizarea cu rata inflației a diferențelor de drepturi salariale cuvenite reclamanților și acordate prin prezenta hotărâre reprezintă o despăgubire pentru devalorizarea monedei naționale, indicele de inflație reprezentând un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare.
Prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și până la data plății efective a sumei datorate, actualizarea constituind o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor. Pe cale de consecință, pentru asigurarea respectării principiului restitutio in integrum, instanța va acorda sumele datorate în cuantum actualizat cu rata inflației de la data scadenței pana la data plătii efective.
În consecință, Tribunalul va admite acțiunea astfel cum a fost precizată și va obliga pârâta U. T. „G. A.” Iași la calculul și plata către reclamanți a diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 330/2009 și la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 21.02._11 (inclusiv), în sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Cât privește cererea reclamanților referitoare la obligarea pârâtului M. Educației Naționale la alocarea către pârâta U. T. „G. A.” Iași, a sumelor necesare plății diferențelor salariale acordate, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 223, alin. 1 și 2, din Legea nr.1/2011 instituțiile din învățământul de stat funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare și din alte surse, potrivit legii, iar veniturile acestor instituții se compun din sume alocate de la bugetul M. Educației Naționale, pe bază de contract, pentru finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară. De asemenea, art. 21 alin.1 din Legea nr.500/2002 actualizată, prevede că ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, instituțiile de învățământ superior de stat funcționează ca instituții a căror finanțare se asigură de M. Educației Naționale, pe bază de contract instituțional, prin care se aloca o suma globală de la bugetul de stat ce urmează să fie utilizată de instituția de învățământ superior, care are un drept de gestiune asupra acesteia.
Potrivit art. 4, alin. 1, lit. b) din H.G nr. 536 /2011 (în vigoare în perioada supusă litigiului) privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (actualmente M. Educației Naționale), pentru realizarea obiectivelor din domeniile sale de activitate, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului îndeplinește funcția de administrare, prin care alocă, monitorizează și evaluează utilizarea resurselor pentru implementarea politicilor în domeniile sale de activitate.
Aceeași funcție este menținută și în sarcina Ministerului Educației Naționale (după reorganizarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) prin art. 4, alin. 1, lit. b) din Hotărârea nr. 185/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale, iar potrivit art. 14, alin. 5 din același act normativ, ministrul educației naționale are calitatea de ordonator principal de credite și reprezentant legal al ministerului.
De asemenea, potrivit art. 1 din Ordonanța nr. 22/2002, actualizată, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, iar potrivit art. 4, alin. 1 din același act normativ, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pentru aceste motive si raportat la dispozițiile legale invocate, instanța va obliga pârâtul M. Educației Naționale să aloce pârâtei U. T. „G. A.” Iași, sumele necesare plății diferențelor salariale acordate prin prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Educației Naționale.
Admite acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții D. Ș., CNP:_, R. C., CNP:_, F. L. - E., CNP:_, M. Letiția, CNP:_, P. A. T., CNP:_, V. M., CNP:_, B. A., CNP:_, M. L., CNP:_, P. V., CNP:_, I. A. D., CNP:_, B. A. P., CNP:_, B. Anișoara, CNP:_, B. F. C., CNP:_, V. G., CNP:_, T. A., CNP:_, A. C., CNP:_, L. M. L., CNP:_, Mațcu - Z. E., CNP:_, L. F., CNP:_, C. P., CNP:_, M. M. C., CNP:_, G. D. G., CNP:_, G. P., CNP:_, A. V. C., CNP:_, C. C., CNP:_, P. A., CNP:_, L. C., CNP:_, P. O. C., CNP:_, G. A. I., CNP:_, C. G., CNP:_, toți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat F. M., din Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâții U. T. „G. A.” Iași, cu sediul în Iași, . D. Mangeron nr. 67, jud. Iași și M. Educației Naționale, cu sediul în București, . nr. 28-30, sector 1.
Obligă pârâta U. T. „G. A.” Iași să calculeze și să achite reclamanților diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, raportat la Legea nr. 330/2009 și la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 21.02.2011 – 12.05.2011 (inclusiv), sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâtul M. Educației Naționale să aloce pârâtei U. T. „G. A.” Iași sumele necesare plății diferențelor salariale acordate prin prezenta hotărâre.
Executorie.
Cu drept de apel, ce se va depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2014.
Cu opinie în sensul prezentei hotărâri,
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
D.I. M.M.B. T.A. O.L.G.
RED/TEHNORED – MMB
5 EX – 22.09.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
