Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3857/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3857/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 2664/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Noiembrie 2014
Președinte - P. T.
Asistent judiciar L. B.
Asistent judiciar N. L.
Grefier N. M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3857/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant T. M., reclamant T. M. - PRIN REPREZENTANT CONVENȚIONAL AV. R. T. și pe pârât . SRL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr._ reclamantul T. M. a chemat in judecata pe parata . SRL solicitand obligarea acesteia la plata drepturilor restante in cuantum de 688 lei, si a dobanzii legale la drepturile salariale restante calculata de la scadenta pana la achitarea efectiva precum si plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamantul sustine ca la data de 23.01.2013 a semnat un contract de munca in calitate de salariat cu parata in calitate de angajator, contract la care s-a adaugat un act aditional prin care partile convin ca incepand cu 1.02.2013 salariatul sa-si desfasoare activitatea in Germania.
Arata reclamantul ca in acest act aditional este cuprinsa, la punctul 2, clauza: „Indemnizatia zilnica in valuta, denumita diurna acopera cheltuielile de hrana, a celor marunte uzuale, precum si a costului transportului in interiorul localitatii in care isi desfasoara activitatea salariatul, va fi platita in euro conform legislatiei in vigoare .” Prin HG nr. 20/16.01.2013 si OG nr. 8/23.01.2013 ce aduce modificari Legii nr. 571/2003 se introduc noutati in ceea ce priveste registrul fiscal al diurnei, astfel ca aceasta este considerata a fi un venit asimilat salariilor.
Se mai motiveaza ca din sintagma, va fi platita conform legislatiei in vigoare, rezulta ca diurna aplicabila este cea din HG 518/1995 si anume de 35 euro/zi.
Mentioneaza reclamantul ca la data incetarii raporturilor contractuale prin demisie mai trebuia sa primeasca:
- Doua salarii restante a cate 850 lei x 2 luni=1.700 lei,
- Diurna, respectiv 35 euro pentru fiecare zi de deplasare, in perioada 01.02._13, deci 59 zile de deplasare x 35 euro/zi-2065 euro,
- Plata a 70 de ore suplimentare efectiv realizate prin suplimentarea programului zilnic cu o ora in care s-a lucrat efectiv (40 zile lucratoare x 1 ora = 40 ore de plata) la care se adauga 7 zile de sambata in care s-au lucrat efectiv cate 5 ore, rezultand o datorie de inca 400 lei pentru plata orelor suplimentare. Din suma totala de 2541 euro dupa efectuarea a doua plati una in Germania si una in Romania a mai ramas in prezent un rest de plata de 1541 euro respectiv 6881 lei ce reprezinta cuantumul pretentiilor salariale solicitate.
In drept au fost invocate HG 518/1995 si art. 18 si urmatoarele din Codul muncii.
Cererii de chemare in judecata i-au fost anexate, in copie, procesul-verbal nr.1 din 19.07.2013, contractul individual de munca nr. 684/24.01.2013 si actul aditional nr. 1 la contractul individual de munca.
La data de 14.04.2014 reclamantul inainteaza precizari prin care arata ca drepturile salariale solicitate in cuantum de 6881 lei reprezinta doua salarii restante a cate 850 lei fiecare, specificand ca nu poate preciza pe ce luni deoarece era platit cu intarziere foarte mare iar ultima plata efectuata a fost mult dupa ce a prezentat demisia si nu cuprindea salariul pe 2 luni lucrate, indicand ca temei de drept art. 159 din Codul muncii; diurna, respectiv 35 euro/zi de deplasare in perioada 1.02.2013 pana pe 31 martie 2013 deci 59 zile de deplasare (total 2065 euro) conform art.2 al actului aditional nr.1, in care nu s-a specificat cuantumul diurnei insa ca se vor aplica reglementarile in vigoare, iar singura reglementare posibila este cea din HG 518/1995 si plata a 70 orelor suplimentare asa cum a aratat in actiune ca ar fi trebuit platite in total cu 400 lei, indicand art. 120 din Codul muncii.
In cadrul procedurii de regularizare, la data de 04.06.2014, parata . SRL depune intampinare si cerere reconventionala prin care sustine ca pretentia reclamantului nu este intemeiata decat partial, in sensul ca exista o datorie salariala, insa cuantumul indicat de reclamant este gresit, adica unitatea nu datoreaza valoarea bruta a salariului (850) ci valoarea neta.
In plus, arata parata ca salariatul a provocat un prejudiciu de 553 euro, compus din 30 euro cu titlu de amenda pentru parcare neregulamentara in Germania, 173 lei pentru restituirea autoturismului ridicat din cauza parcarii neregulamentare si 350 euro pentru chiria pe care a platit-o in Germania pentru cazarea sa din aprilie, in avans, in conditiile in care a parasit inopinat locul de munca, motiv pentru care solicita ca salariatul sa plateasca echivalentul in lei, la data platii, al sumei de 553 euro cu titlu de despagubiri.
In ceea ce priveste diurna, reclamantul o calculeaza pentru 59 de zile desi deplasarea sa in Germania a fost de 56 de zile.
Parata mai subliniaza ca reclamantul nu a efectuat ore suplimentare, ci doar activitati pe care s-a obligat sa le realizeze conform standardelor de calitate cerute de beneficiar si ca nu putea efectua ore suplimentare fara acordul scris al unitatii, iar astfel de solicitare sau acord nu exista.
Reclamantul formuleaza raspuns la intampinare sutinand ca parata datoreaza valoarea bruta a salariului deoarece are dreptul la pensie precum si la toate facilitatile puse la dispozitie de stat care sunt asigurate din diferenta dintre venitul brut si cel net, ca nu a fost amendat si ca raporturile de munca au fost incheiate prin demisie si nu prin parasirea inopinata a locului de munca.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Reclamantul T. M. a fost salariatul paratei S.C. T. I. Montaj SRL conform contractului individual de munca înregistrat in REVISAL sub nr. 684/24.01.2013, pe postul de electrician in constructii civile si industriale, modificat prin actul aditional nr.1.
Prin notificarea nr. 524/03.04.2013, contractul individual de munca al reclamantului a incetat incepand cu data de 05.04.2013, in temeiul prevederilor art. 31 alin.3 din Codul muncii care statueaza ca „Pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba, contractul individual de munca poate inceta exclusiv printr-o notificare scrisa, fara preaviz, la initiativa oricareia dintre parti, fara a fi necesara motivarea acesteia.”
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor restante in cuantum de 688 lei reprezentand doua salarii restante a cate 850 lei fiecare, pentru 2 luni lucrate, diurna, respectiv 35 euro/zi de deplasare in perioada 1.02.2013 pana pe 31 martie 2013 pentru 59 de zile de deplasare (total 2065 euro), plata a 70 orelor suplimentare si a dobanzii legale la drepturile salariale restante calculata de la scadenta pana la achitarea efectiva precum si plata cheltuielilor de judecata.
Conform art. 39 alin. 1 lit. c din Codul muncii salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa iar conform art. 40 alin. 2 lit.c Codul muncii angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca si din contractele individuale de munca.
Potrivit dispozițiilor art. 159 alin. 1 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani si potrivit art.161 Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.
Dreptul la salariu este considerat corolarul dreptului la munca; el este afirmat in Declarația Universala a Drepturilor Omului, potrivit căreia „cel care muncește are dreptul la un salariu echitabil si suficient care sa-i asigure lui si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana”.
Potrivit art.166 Codul Muncii, salariul se plătește in bani cel puțin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca.
Întârzierea nejustificata a plătii salariului, sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Prin urmare angajatorul, in speță parata, avea obligația de a plăti in totalitate drepturile salariale cuvenite salariatului.
Cum cauza dedusa judecații este un litigiu de munca, sarcina probei revine unității angajatoare, conform art.272 din Codul muncii.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.168 alin 1 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Angajatorul deși a fost legal citat nu a depus inscrisuri care sa dovedeasca plata acestor sume, cu titlul de drepturi salariale pentru doua luni de zile.
Față de aceste considerente, raportat la dispozițiile legale invocate si la pozitia procesuala a paratei exprimata prin intampinare in sensul recunoasterii partiale a pretentiilor reclamantului, instanța constată că solicitarea reclamantului referitoare la obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada 01.02._13 este întemeiată și, în consecință, o va admite.
In ceea ce privește cererea de acordare a dobanzii legale pana la data plății efective a tuturor drepturilor bănești acordate prin prezenta hotărâre, instanța o considera întemeiată și, în consecință, o va admite, având in vedere ca aceasta constituie o despăgubire pentru lipsa folosului cuvenit pe baza utilizării acelor sume datorate și reprezintă câștigul, folosul, profitul, ce putea fi obținut de creditor din investirea acestora.
Prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă și acoperirea beneficiului nerealizat.
Pe cale de consecință, pentru asigurarea respectării principiului restitutio in integrum, instanța va acorda si dobânda legală aferenta acestor sume de la data scadentei si pana la data platii efective.
Referitor la cererea privind obligarea paratei la plata diurnei pentru perioada 01.02._13, instanta o constata intemeiata, urmand a o admite, avand in vedere urmatoarele:
Prin actul aditional 1 incheiat la contractul individual de munca nr. 684 din 24.01.2013, partile au convenit modificarea acestui contract incepand cu data de 01.02.2013, in sensul ca salariatul sa isi desfasoare activitatea in Germania, iar indemnizatia zilnica in valuta, denumita diurna acopera cheltuielile de hrana, a celor marunte precum si a costului transportului in interiorul localitatii in care isi desfasoara activitatea, va fi platita de angajator in euro conform legislatiei in vigoare, prin virament bancar sau la casieria unitatii.
Potrivit art.7 alin.1 din Hotararea nr. 518 din 10 iulie 1995 (*actualizată*) privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar
”Diurna în valută se diferențiază pe două categorii și se acordă la nivelul prevăzut pentru fiecare țară în care are loc deplasarea, potrivit anexei. „ iar conform punctului 62 din aceasta anexa, pentru personalul trimis in Germania, cuantumul valutei pentru categoria I de diurna este de 35 euro pentru fiecare zi lucrata in strainatate astfel cum prevede si art. 5 din acelasi act normativ.
Asadar, cum pozitia procesuala a paratei, precizata punctual in intampinare, a fost de achiesare la plata diurnei pentru 56 de zile lucrate in strainatate reclamant si nu de 59 cat pretinde acesta, instanta, prin inmultirea celor 56 de zile cu 35 de euro, ajunge la un total de 1960 de euro din care va scadea 105 euro reprezentand transport Germania-Romania, conform dispozitiei de plata din 27.03.2013 semnata de reclamant si 535 euro, suma ce a fost achitata reclamantului conform extrasului de cont din 24.05.2013, rezultand ca, suma cuvenita reclamantului cu titlu de diurna este de 1320 euro.
In ceea ce priveste cererea de plata a 70 de ore suplimentare lucrate in zilele de sambata si in cursul saptamanii dupa orele de program, instanta constata ca este nedovedita, urmand a o respinge.
Este adevarat ca potrivit dispozitiilor art. 120 din Codul muncii munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal se considera munca suplimentare iar potrivit art. 123 din Codul muncii iar munca suplimentara va fi platita prin adaugarea unui spor la salariul corespunzator ce nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza. De asemenea, dispozitiile art. 137 prevad ca, repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive iar in cazul in care acesta nu se poate acorda in zilelele de sambata si duminica poate fi acordat in alte zile stabilite prin contractul colectiv aplicabil sau prin regulamentul intern, situatie in care salariatul va beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv sau individual de munca.
Insa, reclamantul nu a reusit sa demonstreze prin niciun mijloc de proba, direct sau indirect, ca a efectuat aceste ore suplimentare peste durata normala de lucru sau in zilele de sambata si duminica.
De asemenea, instanta urmeaza a respinge ca nedovedita si cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta cu privire la obligarea reclamantului-parat la plata prejudiciului de 553 euro compus din 30 euro amenda pentru parcare neregulamentara in Germania, 173 de lei pentru restituirea autoturismului ridicat si 350 euro pentru chiria platita in Germania pentru cazarea reclamantul din luna aprilie, in avans.
Potrivit dispozițiilor art. 254 alin. 1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Astfel, din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția salariatului.
Or, în speță, instanța retine că parata-reclamanta a depus la dosarul cauzei o . inscrisuri, insa cu privire la raspunderea patrimoniala nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de dispozițiile legale sus-menționate.
Astfel, în primul rând se reține de către instanță că parata-reclamanta nu a făcut dovada deplina a faptei ilicite și personale a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa. Pentru a se face dovada faptei ilicite ar fi trebuit ca reclamantul-parat sa fi încălcat cu intentie o dispoziție din contractul individual de munca, fisa postului sau regulamentul intern.
Cât privește prejudiciul produs patrimoniului angajatorului, acesta este de esența răspunderii patrimoniale, iar evaluarea pagubei și, deci, întinderea prejudiciului, trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete, iar prejudiciul trebuie să fie real și cert.
Astfel, in privinta sumelor de 30 de euro si 173 de lei achitate pentru parcare nelegala si restituirea autovehiculului ridicat, instanta apreciaza ca unitatea nu a reusit sa vadeasca, in primul rand ca, faptul ca reclamantul este posesor al unui permis de conducere, ca se afla la volanul autoturismului in discutie sau ca amenda a fost aplicata reclamantului din prezenta cauza.
In ceea ce priveste inscrisul cu .._ din 05.02.2013 ce contine o . sume in euro instanta nu il poate retine intrucat acesta nu intruneste conditiile prevazute de art. 150 alin.4 din NCPC.
In acelasi sens va aprecia instanta ca nedemonstrata prin chitante, ordine de plata sau alte modalitati de virare si plata sumei de 350 euro reprezentand chiria platita in avans pentru cazarea reclamantului-parat in Germania.
Instanța constata că nici cealaltă condiție necesară pentru existența răspunderii patrimoniale și anume vinovăția salariatului nu a fost dovedită. Astfel, vinovăția este elementul subiectiv al răspunderii și constă în atitudinea psihică a persoanei fizice față de fapta sa și față de consecințele ei păgubitoare, implicând conștiința încălcării unor relații sociale. Vinovăția presupune atât discernământul autorului, deci capacitatea sa de a-și reprezenta legătura dintre faptă și rezultatul negativ, ilicit, antisocial al acesteia, cât și voința liberă în desfășurarea conduitei sale. Or, nici acest element nu a fost probat în speță de către parata-reclamantă, astfel încât nu se poate reține de către instanță existența lui.
În consecință, reține instanța că parata-reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei conform dispozițiilor art. 272 din Codul muncii nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a reclamantului- pârât.
Față de aceste considerente, raportat la dispozițiile legale invocate, instanța va admite, in parte, acțiunea formulată de reclamantul T. M. si va obliga pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale restante, cuvenite conform contractului de muncă 684/24.01.2013, pentru perioada 01.02._13, precum și dobânda aferentă acestor drepturi, calculată de la data scadenței până la data plății efective si suma de 1320 euro cu titlu de diurnă restantă, pentru perioada lucrată, va respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata unor ore suplimentare precum si cererea reconvențională formulată de pârâta–reclamantă . SRL Iași în contradictoriu cu reclamantul –pârât T. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul T. M. CNP_, domiciliat în Iași, .. 7, jud. Iași în contradictoriu cu pârâta . SRL Iași, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, J_, CUI Ro_.
Obligă pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale restante, cuvenite conform contractului de muncă 684/24.01.2013, pentru perioada 01.02._13, precum și dobânda aferentă acestor drepturi, calculată de la data scadenței până la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1320 euro cu titlu de diurnă restantă, pentru perioada lucrată.
Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata unor ore suplimentare.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta –reclamantă . SRL Iași, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, J_, CUI Ro_ în contradictoriu cu reclamantul –pârât T. M. CNP_, domiciliat în Iași, .. 7, jud. Iași.
Cu drept de apel in termen de 10 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Iasi.
Pronunțata in ședința publica de astăzi, 24.11.2014.
Președinte, Asistent Judiciar,Asistent Judiciar,Grefier,
T. P. B. L. L. N. M. A
RED- . –.> 4 EX – 23.01.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
