Obligaţie de a face. Sentința nr. 3794/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3794/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 2399/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Noiembrie 2014
Președinte - M. S.
Asistent judiciar L. B.
Asistent judiciar N. L.
Grefier R. R.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3794/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant C. E. și pe pârât ., având ca obiect obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru 12.11.2014 și apoi pentru azi, 19.11.2014, când
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /24.03.2014 astfel cum a fost completată ulterior, reclamanta C. E. a chemat în judecată pe pârâta . pentru ca prin sentința civilă ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i elibereze în mod corect documentele ce-i dovedesc vechimea în muncă, să îi acorde daune interese compensatorii în valoare de 4.042 lei pentru perioada 14.06.2013 – 12.09.2013 precum și dobânda aferentă acestei sume. A solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că în urma încetării raporturilor sale de muncă cu . în baza sentinței civile nr.2512 a Tribunalului Iași rămasă definitivă în urma deciziei nr.582/2013 a Curții de Apel Iași, s-a adresat angajatorului în repetate rânduri pentru a solicita „documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului” conform art.40 din Legea nr.53/2003 – Codul Muncii, acestea fiindu-i refuzate la primire de angajator, sau fiindu-i emise documente conținând erori care le fac inutilizabile.
Astfel, după mai multe demersuri, în urma sesizării ITM N., în data de 19.08.2013 a primit de la ., prin administratorul acesteia C. C., în plic închis, documentele de muncă solicitate, însă parte din aceste documente conțin erori care le fac inutilizabile, după cum urmează:
A. Adeverința de vechime conține următoarele erori:
1. adresa este incompletă: Iași, Bld.Socola, . în loc de Iași, Bld.Socola nr.12, .> 2. CNP salariat greșit:_ în loc de_ (corect);
3. Liniile 5 și 6 din tabel arată eronat în coloana Anul/Luna/Ziua data de 22.03.2013. În mod corect, conform sentinței civile nr.2512/15.10.2012 a Tribunalului Iași rămasă definitivă în urma deciziei nr.582/2013 a Curții de Apel Iași CIM a încetat la data de 22.03.2012;
4. Menționarea greșită a datei de încetare a contractului de muncă a subsemnatei, adică 22.03.2013, corectă fiind data de 22.03.2012 – așa cum se dispune prin sentința civilă nr.2512/15.10.2012 a Tribunalului Iași rămasă definitivă în urma deciziei nr.582/2013 a Curții de Apel Iași.
5. Menționarea în mod eronat a sentinței judecătorești a Curții de Apel Iași ca fiind cea care dispune încetarea CIM, când, de fapt, în mod corect, este vorba de sentința civilă nr.2512 a Tribunalului Iași rămasă definitivă în urma deciziei nr.582/2013 a Curții de Apel Iași;
6. Înregistrează și menționează în mod voit greșit încetarea CIM C. E. în baza prevederilor art.81 alin.7 din Legea nr.53/2003 – Codul Muncii, modificată și completată când de fapt trebuie înregistrat încetarea CIM C. E. în baza prevederilor art.81 alin.8 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii, modificată și completată așa cum a fost cerut prin demisia sa la înregistrarea căreia . a fost obligată prin sentința civilă nr.2512/15.10.2012 a Tribunalului Iași rămasă definitivă în urma deciziei nr.582/2013 a Curții de Apel Iași;
7. Înregistrarea incorectă a 15 (cincisprezece ) zile de absențe nemotivate – inexistente de fapt,întrucât ea nu a înregistrat absențe nemotivate în toată perioada în care a figurat ca salariat al ..
B. Decizia nr.7/31.05.2013 conține următoarea eroare:
1. Menționarea în mod eronat a sentinței judecătorești a Curții de Apel Iași ca fiind cea care dispune încetarea CIM, când, de fapt, în mod corect este vorba de sentința civilă nr.2512 a Tribunalului Iași rămasă definitivă în urma deciziei nr.582/2013 a Curții de Apel Iași.
C. Decizia nr.8/31.05.2013 conține următoarele erori:
1. Menționarea în mod eronat a sentinței judecătorești a Curții de Apel Iași ca fiind cea care dispune încetarea CIM, când, de fapt, în mod corect este vorba de sentința civilă nr.2512 a Tribunalului Iași rămasă definitivă în urma deciziei nr.582/2013 a Curții de Apel Iași;
2. Înregistrează și menționează în mod voit greșit încetarea CIM C. E. în baza prevederilor art.81 alin.7 din Legea nr.53/2003 – Codul Muncii, modificată și completată când de fapt trebuie înregistrat încetarea CIM C. E. în baza prevederilor art.81 alin.8 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii, modificată și completată așa cum a fost cerut prin demisia sa la înregistrarea căreia . a fost obligată prin sentința civilă nr.2512/15.10.2012 a Tribunalului Iași rămasă definitivă în urma deciziei nr.582/2013 a Curții de Apel Iași.
Datorită faptului vă nu a dispus de documentele ce-i atestă vechimea în muncă în termenul legal, a precizat reclamanta că nu a putut fi angajată la o lată unitate, situație care impune acordarea de daune interese pentru perioada 14.06.2013 – 12.09.2013.
În drept a invocat dispozițiile art.40 din Legea 53/2003, art.1530 Noul cod civil și art.3 alin.1,2 din OG nr.11/2011.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta . a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în soluționarea cauzei motivat de faptul că cererea reclamantei are ca obiect, obligația de a face, nefiind un litigiu de muncă în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă. Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată susținând că în realitate reclamanta este de rea credință pentru că deși s-a aflat în calitate de asociat în incinta societății cu mai multe ocazii nu a adus la cunoștință despre dorința de a-i fi eliberate documentele ce-i atestă vechimea în muncă, sau despre erorile pe care le conțin documentele eliberate.
A precizat pârâta că va pune la dispoziția reclamantei documentele ce-i atestă vechimea în muncă astfel încât se impune respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de acordare de daune interese pentru perioada 14.06.2013 – 12.09.2013, pârâta a solicitat respingerea acestei cereri, învederând faptul că în realitate reclamanta încearcă printr-o manevră de înșelăciune să obțină niște sume necuvenite.
Astfel, precizează pârâta că neangajarea reclamantei la altă societate nu se datorează lipsei sau emiterii incorecte a adeverinței atât timp cât aceasta era în posesia altor înscrisuri care să-i ateste perioada lucrată la fostul loc de muncă, respectiv contract de muncă, acte adiționale la acesta, decizia de încetare etc. Mai mult decât atât în perioada 21.06.2013 – 19.09.2013 reclamanta s-a aflat în concediu de maternitate neputând dobândi calitatea de salariat. OUG 96/2003 prevede pentru mamă obligația de a efectua 42 de zile de concediu postnatal dintr-un total de 126 zile perioadă care reprezintă concediul de maternitate.
A susținut pârâta că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru acordarea daunelor interese prevăzute de Noul Cod Civil.
Prin serviciul de registratură al tribunalului, pârâta a depus la data de 08.10.2014 documente prin care atestă că a înaintat reclamantei prin poștă documentele ce atestă vechimea în muncă a acesteia, întocmite în forma corectă, fără erori.
În răspunsul la întâmpinare depus la dosar, reclamanta C. E. a susținut că prezenta acțiune este de competența Tribunalului Iași – complet specializat de litigii de muncă și asigurări sociale, iar pe fondul acțiunii a susținut că cererea sa este întemeiată întrucât pârâta a acționat cu rea credință și nu i-a eliberat documentele solicitate la timp, fapt care a pus-o în imposibilitate de a se angaja la altă societate fiindu-i îngrădit dreptul de muncă.
În dovedire a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin încheierea interlocutorie din 08 octombrie 2014 instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă fiind competentă general, material și teritorial în soluționarea litigiului raportat la dispozițiile art.268 al.1 lit.c și alin.2 din Codul muncii coroborat cu art.269 Codul muncii.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei raportat la susținerile părților și dispozițiile legale incidente, tribunalul reține că acțiunea se impune a fi respinsă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
La data de 8 octombrie 2014 pârâta a depus la dosar înscrisuri prin care a făcut dovada că a depus prin poștă și a expediat reclamantei la data de 07.10.2014 documentele solicitate de aceasta, emise în forma corectă.
Reclamanta a învederat instanței că a primit aceste documente la data de 09.10.2014 și sunt într-o formă ce permite utilizarea lor conform scopului dorit.
În aceste condiții instanța reține că se impune respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea documentelor ce-i atestă vechimea în muncă, ca fiind rămas fără obiect.
Referitor la cererea de obligare a pârâtei la plata de daune interese – cominatorii pentru perioada 14.06.2013 – 12.09.2013, instanța reține că această cerere se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.
Astfel reclamanta a învederat instanței (fila 95 dosar) că la data de 13.09.2013 a intrat în concediu de creștere a copilului.
Conform art.16 din OUG nr.96/14.10.2003 „Pentru protecția sănătății lor și a copilului lor, după naștere, salariatele au obligația de a efectua minimum 42 de zile de concediu postnatal, în condițiile prevăzute la art. 2 lit. g) și în cadrul concediului pentru lăuzie stabilit prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.”
Anterior concediului de creștere a copilului reclamanta a beneficiat potrivit dispozițiilor legale menționate, de concediu de maternitate (pentru sarcină și lăuzie cu durata totală de 126 zile) din care concediu postnatal obligatoriu de 42 zile.
Calculând anterior de la data de 13.09.2013 durata de 126 zile de concediu de sarcină și lăuzie, reiese în mod clar că inclusiv în perioada de minim 42 de zile de concediu postnatal obligatoriu, reclamanta nu ar fi putut să desfășoare activitate ca și salariată, având în vedere că daunele interese pe care le-a solicitat reprezintă drepturi salariale pe care ea a fost împiedicată să le obțină.
Pe de altă parte, reclamanta prin înscrisurile pe care le-a depus la dosar a susținut că a fost împiedicată să se angajeze pe postul de „director de marketing” la . scos la concurs în luna mai 2013 deoarece nu a completat dosarul de personal cu documente care dovedeau vechimea și calificarea în muncă, funcțiile ocupate în special de la ultimul loc de muncă (fila 117 dosar), însă tribunalul reține că aceste afirmații nu pot fi primite.
Astfel, în primul rând, dovada funcției și perioadei lucrate la ultimul loc de muncă reclamanta o putea face cu copia contractului de muncă și a eventualelor acte adiționale în posesia cărora se afla, dovada modului de încetare a contractului de muncă cât și a datei la care a încetat o putea face cu sentința civilă nr.2512/15.10.2012 a Tribunalului Iași rămasă definitivă prin decizia civilă nr.582/2013 a Curții de Apel Iași, în acest sens putând solicita informații și din programul „Revisal” aflat la ITM Iași.
În al doilea rând tribunalul reține că participarea la un concurs în vederea ocupării unui post, nu echivalează cu certitudinea ocupării acelui post existând posibilitatea reală de a nu fi admis în urma susținerii probelor de concurs. Ori reclamanta nu a făcut dovada că în urma susținerii probelor de concurs, ea a obținut calificativul preferabil comparativ cu ceilalți concurenți, ci ea a făcut dovada eventual că nu și-a completat dosarul de personal în vederea participării la concurs.
Prin urmare reclamanta nu a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, art.1530 și următoarele Cod Civil pentru acordarea de daune interese, respectiv a prejudiciului cauzat de vreo faptă imputabilă pârâtei.
Pentru toate aceste considerente instanța va respinge ca neîntemeiată cererea privind acordarea de daune interese compensatorii pentru perioada 14.06.2013 – 12.09.2013 precum și a dobânzii legale aferentă, pe cale de consecință,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulata de C. E. ,cu domiciliul in Iași, ., ., . cu parata . cu sediul in R. .. 7, .. N. privind eliberarea corectă a documentelor ce dovedesc vechimea, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea formulata de C. E. ,cu domiciliul in Iași, ., ., . în contradictoriu cu parata . cu sediul in R. .. 7, .. N. privind acordarea de daune interese compensatorii pentru perioada 14.06.2013 – 12.09.2013 precum și a dobânzii legale aferente, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată astăzi 19.11.2014 iar soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
S.M. B.L. L.N. R.R.
Red. SM
Tehnored/RR
4ex/23.04.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
