Suspendare executare. Sentința nr. 529/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 529/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 11506/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Februarie 2014
Președinte - M. M.
Asistent judiciar A. E.
Asistent judiciar B. M. M.
Grefier E. D. B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 529/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea G. C. și pe intimata C. DE A. BACĂU, având ca obiect contestație decizie de concediere DECLINAT.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 20.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 07.02.2014, când,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău cu nr._, contestatoarea G. C. a chemat în judecată intimata C. de A. Bacău, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Deciziei nr. 141/I/A/1/23.07.2013 și suspendarea efectelor acestei decizii cu rămânerea în activitate până la judecarea irevocabilă a prezentei cauze.
În motivarea contestației sale, reclamanta a susținut că la data de 24.07.2013 i s-a comunicat de către C. de A. Bacău Decizia nr. 141/I/A/1/23.07.2013, prin care i s-a adus la cunoștință încetarea raportului de serviciu în temeiul art. 56, alin. 1, lit. c) din Codul muncii, motivat de faptul că la data de 01.09.2013 au fost îndeplinite condițiile de vârstă standard de pensionare și stagiul minim de cotizare.
Consideră reclamanta că acest motiv nu subzistă nici la data emiterii deciziei și nici la data de 01.09.2013, dată înscrisă în decizie ca moment de încetare a raportului de serviciu, având în vedere că motivul de drept pe care ar fi trebuit să se întemeieze decizia ar fi fost art. 56, alin. 2 din Legea nr. 53/2003, întrucât a îndeplinit condițiile de pensionare pe data de 26.01.2013 și nu temeiul art. 56, alin. 1, lit. c) din aceeași lege.
Susține contestatoarea că a formulat cerere de continuare a activității, cerere ce a fost aprobată de către conducerea pârâtei, care a constatat în acel moment că îndeplinește condițiile pentru a continua activitatea.
Apreciază contestatoarea că decizia contestată operează ca o decizie de concediere, fără a respecta însă procedura prevăzută de lege, fapt ce atrage sancționarea prevăzută de art. 78 din Codul muncii, adică nulitatea absolută.
Pentru aceste motive, contestatoarea a solicitat să fie obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate și reactualizate la data plății efective, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat potrivit statutului personalului auxiliar din cadrul instanței.
Totodată, contestatoarea a mai solicitat suspendarea efectelor deciziei nr. 141/I/A/1/23.07.2013, deoarece cu cuprinde mențiunile obligatorii, care ar fi trebuit înscrise potrivit Legii nr. 53/2003, existând acordul conducerii pentru continuarea activității și având în vedere situația economică, ce nu-i permitea achitarea obligațiilor financiare.
În drept, au fost invocate Legea nr. 567/2004, Legea nr. 53/2003, Legea nr. 263/2010, Legea nr. 62/2011 și Legea nr. 329/2009, iar în dovedire a depus un set de înscrisuri.
Prin adresa nr. 4123/18.09.2013, contestatoarea a precizat că își întemeiază cererea de suspendare a Deciziei nr. 141/I/A/1/23.07.2013, pe dispozițiile art. 996 și urm. din NCPC.
Legal citată, C. de A. Bacău a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței Tribunalului Bacău, raportat la disp. art. 127, alin. 1 și 3 Cod proc. civ., excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare a deciziei contestate, în raport de disp. art. 56 din Legea nr. 567/2004 și excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare, având în vedere că decizia contestată a fost deja pusă în executare, începând cu data de 01.09.2013.
Consideră intimata că solicitarea privind suspendarea executării deciziei contestate a fost făcută pe calea ordonanței președințiale și că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acesteia, respectiv, urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că nu este posibilă continuarea activității contestatoarei în absența cadrului legal care să permită menținerea sa în funcție, după îndeplinirea condițiilor de pensionare.
Cu referire la posibilitatea cumulului pensiei cu salariul, intimata a arătat că s-ar putea realiza numai în condițiile participării la concurs de către grefierul pensionat.
Menținerea contestatoarei în funcție pe timpul vacanței judecătorești s-a realizat, având în vedere că o parte din personal era în concediu, pentru a nu fi perturbată activitatea instanțelor și pentru a-i da posibilitatea să-și termine lucrările.
În ceea ce privește motivarea deciziei, intimata a susținut că, fiind vorba de o încetare de drept a raportului de muncă și nu de o sancțiune disciplinară, nu se impunea cuprinderea altor motive, a căror lipsă să constituie motiv de nulitate absolută.
Prin sentința civilă nr. 1507/23.10.2013, Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Pe rolul Tribunalului Iași, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele: Contestatoarea G. C. a fost angajata intimatei în funcția de grefier. Prin decizia nr.141/I/A/1 emisă la data de 23.07.2013, C. de A. Bacău a dispus eliberarea din funcție a contestatoarei, prin pensionare, începând cu data de 01.09.2013, în baza art.52 lit. b) din Legea nr. 567/2004 coroborat cu art.56 alin.1 lit. c) din Legea 53/2003.
La emiterea deciziei, intimata a avut în vedere adresa nr. 2/_/2013 a Ministerului Justiției, Hotărârea nr. 78/12.07.2013 a Colegiului de Conducere a Curții de A. Bacău și faptul că reclamanta a îndeplinit condițiile de vârstă și stagiu minim de cotizare pentru pensionare.
Deși aceste condiții au fost îndeplinite încă din luna ianuarie 2013 (fapt recunoscut chiar de contestatoare), respectiv vârsta standard de 59 ani și 6 luni, stagiul total de cotizare de 39 ani, 9 luni și 29 zile, intimata a hotărât menținerea contestatoarei în funcție până la data de 01.09.2013, având în vedere volumul mare de activitate și necesitatea finalizării lucrărilor în curs.
De altfel, din însăși cuprinsul deciziei de pensie nr._/20.03.2013, rezultă că drepturile de pensie ale contestatoarei au fost stabilite începând cu data 28.01.2013.
În ceea ce privește cererea contestatoarei, întemeiată pe dispozițiile art. 996 NCPC, de suspendare a efectelor deciziei nr. 141/I/A/1/23.07.2013, și o va respinge, având în vedere următoarele:
Conform art. 996 NCPC (1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Procedura specială reglementată de art. 996 N.C.P.C nu este aplicabilă conflictelor de muncă.
Imposibilitatea aplicării instituției ordonanței președințiale în litigiile de muncă rezultă din examinarea situației în care contestația pe fondul cauzei ar fi respinsă, deoarece legea nu prevede corective sau despăgubiri pentru o astfel de situație. Angajatorul care ar re-primi și remunera ( la dispoziția instanței pe ordonanță președințială) un salariat eliberat din funcție, nu mai poate fi repus în situația anterioară, astfel că se constată incompatibilitatea dintre normele speciale incidente (dreptul muncii), și normele speciale procedurale invocate (ordonanța președințială).
În ceea ce privește cererea contestatoarei de anulare a deciziei nr. 141/I/A/1/23.07.2013, emisă de intimată, instanța constată următoarele:
Este adevărat că art. 683, din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, a prevăzut până la data de 01.01.2011 (data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii) că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea poate fi menținut în funcție după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, până la vârsta de 65 de ani.
Însă, dispozițiile art. 683 din Legea nr. 567/2004 au fost abrogate odată cu . Legii nr. 263/2010, (prin art. 196, alin. 1, lit. f).
Potrivit disp. art. 52 din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este eliberat din funcția de execuție sau de conducere în următoarele cazuri:
a)demisie;
b)pensionare, în condițiile legii;
c)constatarea nepregătirii profesionale corespunzătoare sau, după caz, îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției de conducere;
d)neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile prevăzute pentru numirea în funcție;
e) ca sancțiune disciplinara;
f) condamnarea definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură a aduce atingere profesiei.
Or, așa cum s-a precizat anterior, începând cu 01.01.2011, prin Legea nr. 263/2010, a fost realizată reglementarea calcului, stabilirii și plății pensiilor în sistem unitar, inclusiv a condițiilor de vârstă și de stagiu minim de cotizare pentru pensionare.
Instanța nu poate reține susținerile contestatoarei conform cărora intimata ar fi trebuit să o mențină în funcție, întrucât i-a aprobat, inițial, o astfel de cerere și a fost menținută în funcție în perioada 28.01.2013 – 31.08.2013, având în vedere volumul mare de activitate și necesitatea finalizării lucrărilor în curs. Existența unei astfel de decizii temporare a angajatorului nu determină, ulterior, obligația acestuia de a continua raportul juridic de muncă.
Astfel, potrivit disp. art. 17, alin. 1 din Legea nr. 329/2009 - privind reorganizarea unor autorități si instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar Internațional - beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Din economia acestui text de lege, rezultă ca posibilitate și nu ca obligativitate a angajatorului, menținerea în funcție a persoanelor ce pot cumula pensia netă cu veniturile salariale.
Or, în cauză, în urma răspunsului Direcției de Resurse Umane din cadrul Ministerului Justiției, concretizat în adresa nr. 2/_/05.07.2013 (înregistrată la C. de A. Bacău cu nr. 2447/I/A/16/10.07.2013), Colegiul de Conducere al Curții de A. Bacău a hotărât eliberarea din funcție a contestatoarei, prin pensionare, începând cu 01.09.2013, emițând în acest sens Hotărârea nr. 78/12.07.2013.
De asemenea, contestatoarea a precizat că lipsa unor elemente obligatorii ale deciziei contestate, respectiv, situația de fapt și de drept, modul în care se contestă, termenul precum și instanța la care se contestă, ar fi sancționată în baza art. 78 din Codul muncii cu nulitatea absolută a deciziei contestate, însă nu a înțeles să invoce acest aspect pe calea unei excepții, ci ca susțineri pe fondul cauzei.
Instanța nu poate reține nici aceste susțineri ale contestatoarei, având în vedere că prin Decizia nr. 141/I/A/1/23.07.2013 s-a dispus eliberarea sa din funcție, ca urmare a pensionării, în baza unei legi speciale, respectiv Legea nr. 567/2004, pentru care nu se prevede o procedură specială, astfel că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 78 din Codul muncii.
Având în vedere aceste considerente, raportat la prevederile legale invocate, instanța constată că decizia nr. nr. 141/I/A/1/23.07.2013, emisă de către intimată, este legală și urmează să respingă contestația formulată împotriva acesteia de către contestatoarea G. C. în contradictoriu cu intimata C. de A. Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația promovată de contestatoarea G. C., CNP_, domiciliată în mun. Bacău, .. 4, .. 5, județul Bacău în contradictoriu cu intimata C. de A. Bacău cu sediul în Bacău, .. 1.
Definitivă
Cu apel, ce se depune la Tribunalul Iași, în 30 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi 7.02.2014
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
M.M.E.A./ M.M.B.B.E.D.
RED./M.B.M., EA./5ex.31.03.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 573/2014. Tribunalul IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
