Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 15/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 1226/93/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 15/2013
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. C.
Asistent Judiciar M. M.
Asistent Judiciar R. L. P.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant . CU SEDIUL PROCESUAL LA O. SI ASOCIATII SCA și pe pârât T. S., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns reclamanta prin av. O. Radut, cu imputernicire la fila 2 dosar, lipsa fiind paratul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca este termenul al doilea de judecata, actiune scutita de taxa timbru si timbru judiciar, reclamanta a depus la dosar cerere de restrangere a pretentiilor, dupa care:
Av. Radut pentru reclamanta depune la dosar in copie chitantele emise de reclamant si registrul de casa intocmit pentru acesta si solicita acordarea unui nou termen pentru a putea depune restul inscrisurilor solicitate, arata ca acestea ar trebui obtinute de la societatea de curierat cu care reclamanta are contract.
Tribunalul dupa deliberari, asupra cererii de amanare formulate, retine ca potrivit art. 272 C.muncii sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna toate probele de care intelege sa se foloseasca pana la prima zi de infatisare. Apreciaza de asemenea ca reclamanta avea obligatia de a urmari solutionarea cauzei iar inscrisurile solicitate, respectiv fise de magazie, dovada ca produsele au fost predate curierului, punctajul anual facut de catre societate cu clientii in vederea confirmarii soldului sunt inscrisuri ce trebuiau sa se regaseasca in contabilitatea reclamantei conform Legii 82/1991 asa incat sustinerea potrivit cu care acestea ar fi trebuit obtinute de la fiema de curierat nu poate fi primita, cu atat mai mult cu cat termenul acordat in vederea depunerii acestor documente a depasit o luna. In consecinta apreciaza cererea de amanre ca nefondata si o respinge.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
Av. Radut pentru reclamanta solicita admiterea actiunii, arata ca in fisa postului paratului se mentioneaza ca acesta are obligatia de a obtine de la clienti semnatura de primire pe facturi, in caz contrar acestea urmand a-i fi imputate. Ca a ridicat bunuri din societate insa fara a le livra beneficiarilor conform facturilor depuse. In ce priveste sumele de bani arata ca le-a incasat de la clienti insa nu le-a depus in societate ci si le-a insusit
Cu cheltuieli de judecata, depune factura in copie simpla si extras de cont.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._ la 31.05.2012 reclamanta . a solicitat, in contradictoriu cu paratul T. S., pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna obligarea paratului la
- restituirea sumei de 13.995,87 lei reprezentand daune pricinuite societatii in perioada cat a fost salariat al acesteia prin nelivrarea unor marfuri catre partenerii V. Rixi&G. T., S. Farm Agigea, Chamomilla N. Balcescu, Alexim Farm Eforie Sud, Antofarmmed Constanta, I. Fedail Constanta SRL, P. V. T., Apoteca Constanta, Scapino Punct de Lucru Constanta, Vita Zest SRL Constanta, Bio I. Constanta, Agatha Plant Constanta, Clinic Plant Constanta, Club Clasic Style Constanta SRL, Hypocrat Farm Constanta
Arata ca desi a mentionat ca a livrat aceste produse catre societatile partenere si a prezentat facturi fiscale acestea nu sunt recunoscute de client si nu sunt semnate de primire
- obligarea paratului la restituirea sumei de 3.415,94 lei reprezentand daune produse societatii conform fisei client pentru incasarile facute in numele societatii
- solicita si obligarea paratului la plata dobanzii legale aferente sumelor datorate, de la data punerii in intarziere - data cererii de chemare in judecata - si pana la achitarea efectiva a debitului
- solicita si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Arata ca la 18.06.2009 a incheiat cu paratul contractul individual de munca cu nr._/18.06.2009, atributiile stabilite in sarcina acestuia fiind evidentiate la pct. M alin 2 din contract
Ca in conformitate cu fisa postului revine salariatului obligatia de a tine evidenta stricta a comnezilor si facturilor emise catre clienti, revenind acestuia si obligatia de confruntare a soldurilor clientilor o data la 6 luni conform legii contabilitatii sau ori de cate ori este nevoie la cererea conducerii societatii. Ca de asemenea fisa postului prevede ca raspunderea pentru diferentele de sold aparute revine angajatului
Ca ulterior emiterii deciziei de desfacere a contractului de munca societatea a procedat la efectuarea unor verificari paralele cu clientii sai si a constatat ca exista mai multe societati catre care salariatul a emis facturi fiscale neachitate de acestia
Ca umare a intalnirilor avute cu reprezentantii acestor clienti au constatat ca marfurile aferente facturilor fiscale in discutie nu fusesera niciodata livrate de catre parat, ca facturile emise nu le-au fost predate si nu se afla inregistrate in contabilitate
Arata ca in aceste conditii este evident ca salariatul si-a insusit aceste bunuri si pentru a nu crea suspiciuni a intocmit facturi care insa nu au fost predate clientilor
Apreciaza ca sunt intrunite conditiile de antrenare a raspunderii patrimoniale a paratului respectiv calitatea acestuia de salariat la data producerii prejudiciului, fapta ilicita si personala a salariatului, legatura acesteia cu munca prestata, prejudiciul produs si vinovatia salariatului
In drept invoca dispozitiile art. 254 C.muncii, art. 349 si 1518 C.civ
Anexeaza Decizia 44/16.08.2010, contract de munca, fisa postului, copie CI, facturi fiscale.
Legal citat cu aceasta mentiune paratul nu a formulat intampinare
Pentru termenul din 9.01.2013 reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a aratat ca intelege sa-si restranga cuantumul pretentiilor in ce priveste capatul 1 de cerere la suma de 13.336,46 lei
Arata reclamanta ca diminuarea pretentiilor rezulta din eliminarea ca temei al cererii a facturilor fiscale care privesc produse care nu au fost livrate catre parat, respectiv facturile ._/5.04.2011, ._/5.04.2011, IFMF_/5.04.2011, IFMF_/6.09.2010, IFMF_/9.12.2008, IFMF_/16.12.2009.
Ca in total a inteles sa diminueze cuantumul pretentiilor pentru acest capat de cerere cu suma de 659,41 lei
Deliberand asupra cererii de chemare in judecata formulate, prin prisma materialului probator administrat, tribunalul o apreciaza ca fondata numai in parte, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispozitiilor art. 254 C.muncii angajatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Răspunderea patrimonială (materială) de dreptul muncii este o variantă a răspunderii civile, elementele sale de bază - prejudiciul patrimonial, fapta ilicită păgubitoare și raportul de cauzalitate, fiind elementele esențiale ale răspunderii civile.
Pentru a exista răspunderea patrimonială a salariatilor este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții:
1. Calitatea de salariat a persoanei care a produs prejudiciul,
2. Fapta ilicită a salariatului să fie săvârșită în legătură cu munca sa. Pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizează în raport cu obligațiile de serviciu, ce decurg din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern. Un reper esențial este, din acest punct de vedere, fișa postului. Salariatul răspunde personal pentru fapta proprie.
3. Prejudiciul, adică acea modificare a patrimoniului care se realizează atât prin diminuarea activului, urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, sau prin creșterea pasivului. Valoarea prejudiciului cuprinde prejudiciul efectiv dar și beneficiul nerealizat.
Pentru ca salariatul să răspundă patrimonial, prejudiciul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- - să fie real, adică determinat pe baza unor analize economice concrete, salariatul nefiind ținut să răspundă pentru valori pierdute din patrimoniul angajatorului din alte cauze;
- - să fie cert, atât în ceea ce privește existența cât și evaluarea sa;
- - să fie material, condiție care rezultă din cuprinsul art. 254 alin. 1 din Codul muncii, unde se prevede expres că salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
4. Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat. Răspunderea patrimonială presupune un rezultat dăunător care să se concretizeze într-o pagubă cu valoare economică generată de salariați din vina și în legătură cu munca lor.
5. Vinovăția este o condiție a răspunderii patrimoniale fără de care aceasta nu există.
Vinovăția constituie elementul subiectiv al răspunderii, care constă în atitudinea psihică a persoanei față de fapta sa și consecințele ei păgubitoare. Vinovăția presupune discernământul salariatului, respectiv capacitatea acestuia de a-și reprezenta fapta și efectul ei păgubitor și voința liberă, existentă în momentul săvârșirii faptei prejudiciabile.
Răspunderea patrimonială este angajată în egală măsură pentru toate formele vinovăției. Codul muncii stabilește, cu titlu de excepție, situațiile în care gradul de vinovăție produce efecte diferite, respectiv producerea prejudiciului de mai mulți salariați.
Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei sunt acele situații legale care exonerează de răspundere, deși, în fapt, prejudiciul s-a realizat. Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Analizand indeplinirea in cauza, in mod cumulativ, a conditiilor de antrenare a raspunderii patrimoniale a salariatului, tribunalul retine ca acestea nu sunt indeplinte.
Astfel, in ce priveste primul capat de cerere, tribunalul retine ca reclamanta a solicitat angajarea raspunderii patrimoniale a paratului in limita sumei de 13.336,46 lei reprezentand contravaloarea produselor ridicate de salariat din societate, in calitatea sa de reprezentant de vanzari si nelivrate clientilor, conform facturilor fiscale anexate (filele 11-103 dosar), cu exceptiile expres indicate in cererea precizatoare (filele 37, 38, 101-103)
Analizand aceste facturi tribunalul retine, pe de o parte, faptul ca unele dintre ele nu poarta nicio mentiune din care sa rezulte numele agentului pentru care au fost intocmite (filele 39, 45, 61-64 dosar), desi majoritatea facturilor poarta aceasta mentiune ceea ce conduce la concluzia unei practici a societatii in acest sens.
Pe de alta parte tribunalul retine ca si in situatia in care facturile poarta mentiunea ca au fost intocmite pentru parat in calitate de agent totusi ele nu sunt insotite de nicio alta proba din care sa rezulte ca atat facturile cat si bunurile inscrise in acestea au fost vreodata ridicate de parat din societate.
Astfel, conform dispozitiilor art. 7 al Legii 82/1991 (legea contabilitatii) „Persoanele prevăzute la art. 1 au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și de pasiv deținute la începutul activității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în alte situații prevăzute de lege”
Inventarierea se realizeza in conformitate cu dispozitiile OMFP 2861/9.10.2009 iar rezultatul inventarierii se consemneaza ..
Potrivit art. 32 din Normele privind organizarea si efectuarea inventarierii realitatea soldurilor constatate se verifica cu tertii, solicitandu-se confirmari ale acestora.
De asemenea, conform anexei 4 la OMFP 3512/27./11.2008 reclamanta avea obligatia de a intocmi fise de magazie zilnice, acestea constituind, conform anexei 2 la acelasi act normativ document de evidență la locul de depozitare a intrărilor, ieșirilor și stocurilor bunurilor.
Ori reclamanta, desi aceasta obligatie i-a fost pusa in vedere la termenul din 23.11.2012, nu a depus la dosar fisele de magazie din care sa rezulte ca, la datele la care au fost intocmite facturile indicate in actiune, din depozitul acesteia au si iesit faptic bunurile inscrise in acestea, spre a fi predate paratului sau eventual curierului ce uma sa i le livreze paratului.
Nu mai putin se constata ca nu a fost administrata nicio proba din care sa rezulte ca facturile in sine au fost vreun moment inmanate paratului, fie insotind bunurile fie in vreun alt mod, de vreme ce aceastea au fost intocmite de o alta persoana.
Ori in lipsa unor astfel de dovezi imprejurarea ca in fisa postului paratului se mentioneaza ca in cazul in care exista facturi nestampilate de catre clienti acestea vor fi imputate agentului de vanzari nu prezinta nici un fel de relevanta.
Asa fiind, observand ca nu s-a probat de catre reclamanta in cauza ca prejudiciul invocat ar fi fost produs din culpa paratului si cum acesta nu poate fi tinut sa raspunda pentru un prejudiciu provenind din cauze independente de culpa sa, tribunalul apreciaza actiunea ca nefondata sub acest aspect.
In ce priveste cel de-al doilea capat de cerere tribunalul retine ca reclamanta a anexat in dovedierea pretentiilor formulate un numar de 182 chitante insotite de borderourile de depunere a acestora la societate de catre parat (filele 178-302 dosar), toate emise in perioada 19.04._10
Analizand aceste chitante, precum si registrul de casa aferent aceleiasi perioade (filele 166-177 dosar) tribunalul retine ca reclamantul a incasat in numele societatii, conform chitantelor mentionate, suma de_,03 lei, suma din care a depus in societate sau a justificat cu alte documente (bonuri benzina, facturi reparatie auto sau achizitionare piese schimb) suma de_,63 lei, rezultand un sold nejustificat de 1295,4 lei
Asa fiind si retinand ca paratul avea obligatia, conform reglementarilor legale in materie si conform fisei postului sa depuna in casieria societatii in termen de 24 de ore sumele incasate de la clienti, tribunalul apreciaza ca in limita sumei de 1295,4 lei detaliata mai sus sunt indeplinite conditiile de antrenare a raspunderii civile patrimoniale a reclamantului si va admite actiunea in aceste limite.
In ce priveste cheltuielile de judecata tribunalul, vazand dispozitiile art. 274 C.pr.civ urmeaza a obliga paratul la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata, proportional cu masura in care acesteia din urma i-au fost admise pretentiile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte actiunea formulata de reclamanta . cu sediul in Otopeni, ., jud. Ilfov, cu sediul procesual ales la SCA „O. si Asociatii” in Bucuresti, ., etj. 1-2, apt. 3-5, sect. 5 in contradictoriu cu paratul T. S., domiciliat in com. T., ., ., etj. 2, apt. 11, jud. Constanta
Obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 1295,4 lei reprezentand sume incasate de la clienti si nedepuse la societate in perioada 19.04._10
Respinge actiunea ca nefondata pentru rest
In temeiul art. 274 alin 1 si 3 C.pr.civ obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 200 lei onorariu de avocat, proportional cu masura in care au fost admise pretentiile
Cu recurs in 10 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 09 Ianuarie 2013
Președinte, A. M. C. | Asistent Judiciar, M. M. | Asistent Judiciar, R. L. P. |
Grefier, M. P. |
A.C. 11 Ianuarie 2013
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2839/2013.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 1832/2013.... → |
|---|
