Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 1832/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1832/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 1233/93/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 1832/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. C.
Asistent Judiciar: F. M.
Asistent Judiciar: G. C.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S.C. M. F. SRL și pe pârât Z. T. C., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns reclamanta prin av. T. R., cu imputernicire la dosar, lipsa fiind paratul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca este termenul al doilea de judecata, cauza in rejudecare dupa casare, dupa care:
Tribunalul pune in discutia partilor exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, avand in vedere si considerentele deciziei de casare
Av. T. pentru reclamanta solicita respingerea exceptiei, arata ca termenul de prescriptie a dreptului material la actiune a inceput sa curga la data la care conducerea societatii a luat cunostinta de prejudiciul creat, respectiv la 10.03.2010, asa cum rezulta din referatul intocmit de responsabilul de vanzari si anexat la dosar. Depune inca odata acest inscris
Tribunalul uneste exceptia cu fondul cauzei si acorda partii prezente cuvantul la probe
Av. T. pentru reclamanta solicita incuviintarea probei cu inscrisuri, cele deja aflate la dosar
Instanta dupa deliberari, in temeiul art. 167 C.pr.civ, incuviinteaza pentru ambele parti proba cu inscrisuri, cele de la dosar, constata proba administrata si, nemafiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
Av. tanase pentru reclamanta solicita admiterea actiunii
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 31.05.2012, reclamanta S.C. M. F. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Z. T. C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2812,72 lei reprezentând daune, la plata dobânzii legale de la data punerii în întârziere și până la achitarea efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul societății începând cu data de 08.12.2008, fiind încheiat contractul individual de muncă cu nr._/08.12.2008. În conformitate cu fișa postului, angajatul avea obligația de aține cu strictețe evidența comenzilor și facturilor, de a ști în orice moment pentru fiecare client evidența mărfurilor deja livrate, cât s-a încasat și cât mai este de încasat, coordonarea procesului de expediție a mărfurilor către client, obligația de confruntarea a soldurilor clienților la fiecare 6 luni conform legii contabilității sau ori de câte ori este nevoie la cererea expresă a conducerii societății. De asemenea, avea obligații, în relațiile cu mediu intern- contabilitate: să transmită borderoul de încasări, foile de vărsământ și extrasele de cont la timp, să solicite casierului chitanțier și semnează la primire și la predarea lui, să încaseze avansuri și să facă deconturi cu aprobarea scrisă a superiorului ierarhic.
Ulterior emiterii deciziei de încetare a relațiilor de muncă, s-au efectuat verificări în urma cărora a rezultat că au fost emise mai multe facturi fiscale către L. Plant S.R.L., care nu sunt achitate de această societate, iar ca urmare a discuțiilor cu reprezentanții acestei societăți s-a constatat că aceste mărfuri nu le-au fost niciodată livrate, facturile nu le-au fost trimise și nu se regăsesc în contabilitate.
Reclamanta apreciază că pârâtul și-a însușit aceste produse, fără drept, fiind astfel îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale, conform art.254 alin.(1) din Codul muncii: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa – salariatul având obligația stabilită prin contractul individual de muncă, fișa postului și regulament intern, de a livra produsele către clienți, de a încasa banii, și de a depune banii în casieria societății, legătura faptei ilicite cu munca prestată – natura muncii desfășurate de fostul angajat i-a înlesnit acestuia sustragerea produselor pe care el era mandat să le vândă, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului – așa cum reiese din evidențele contabile, raportul de cauzalitate între fapta și prejudiciu – există raport de cauzalitatea având în vedere că funcția deținută a favorizat producerea acestei fapte cu conotații penale, vinovăția sau culpa salariatului – pârâtul a avut discernământ și a urmărit producerea faptei .
Reclamanta și-a motivat cererea în drept pe dispozițiile art.254 din Codul muncii, art. 1249 și 1518 Cod civil.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie conformă, decizia nr.10 / 18.02.2009 de încetare a relațiilor de muncă, contractul individual de muncă nr._/08.12.2008, fișa postului, act de identitate pârât și permis de conducere, factura nr._/04.02.2009 și_/16.02.2009, confirmare de sold, precum și înscrisuri cu privire la societatea la care trebuiau livrate produsele medicale. Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a propune probe sau a-și exprima poziția procesuală
Prin sentinta civila 1165/8 noiembrie 2012 tribunalul a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, exceptie invocata din oficiu la termenul din 1.11.2012 si a respins in consecinta actiunea ca fiind prescrisa.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata aratand ca dreptul sau la actiune s-a nascut la data la care a luat cunostinta de existenta pagubei astfel incat apreciaza ca in mod gresit actiunea a fost respinsa ca prescrisa, avand in vedere ca a luat efectiv cunostinta de existenta faptei ilicite la 10.03.2010
Prin Decizia civila 1466/11 martie 2013 Curtea de Apel Bucuresti a admis recursul formulat si a dispus casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaisi instante.
A retinut in esenta instanta de control judiciar ca in analizarea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, tribunalul trebuia sa verifice incidenta in cauza a dispozitiilor art. 268 alin 1 lit. c C.muncii si ale Decretului 167/1958 iar nu in mod automnat pe cele ale art. 211 lit. c din Legea dialogului social
A retinut de asemenea instanta de control judiciar ca instanta fondului trebuia sa administreze probe pentru a lamuri aspectele de fapt care sa ii permita sa determine data la care reclamanta recurenta, prin organele sale, putea si trebuia sa cunoasca producerea pagubei, precum si incidenta sau nu in cauza a dispozitiilor art. 9 alin 2 din Decretul 167/1958
S-a format dosarul_ al acestei instante.
Deliberand cu prioritate asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, din analiza inscrisurilor aflate in posesia sa, tribunalul retine urmatoarele:
Reclamantul a fost salariatul paratei in functia de agent vanzari, in baza contractului individual de munca_/6.12.2008 (fila 8-9 dosar fond)
Contractul de munca al paratului a incetat in luna februarie 2009, prin emiterea deciziei 10/18.02.2009 (fila 8 dosar fond), in baza art. 55 lit. b C.muncii
Rezulta din declaratia martorului audiat de instanta de fond ca paratul trebuia sa incaseze c/valoarea facturilor emise si sa depuna la societate exemplarul al doilea semnat si stampilat imediat dupa livrare - aceste depuneri se faceau lunea, miercurea sau vinerea (declaratia martor fila 39 verso dosar fond)
Din analiza facturilor invocate si depuse de reclamanta in probatiune tribunalul retine ca acestea nu au fost intocmite de catre parat ci de personalul din contabilitate (T. G.) si aveau inscrisa mentiunea privind scadenta la 6.03.2009, respectiv 18.03.2009
Tribunalul retine, de aceea, ca societatea avea posibilitatea sa ia cunostinta de caracterul fictiv al livrarii inca de la momentul emiterii facturilor, cu o minima diligenta, respectiv prin accesarea portalului specializat al Ministerului de Finante.
In orice caz, chiar in ipoteza neefectuarii acestor verificari, reclamanta avea obligatia de a efectua o verificare a soldului paratului la momentul incetarii contractului de munca, pentru a-i putea intocmi acestuia fisa de lichidare.
Chiar in lipsa unor astfel de verificari, la momentul scadentei facturilor, avand in vedere ca paratul nu mai era angajat al societatii, cu o minima diligenta personalul cu atributii de verificare si control din cadrul paratei putea verifica realitatea operatiunilor inscrise in facturi si realitatea soldului, avand in vedere ca societatea catre care s-a efectuat presupusa livrare in baza celor doua facturi emise era suspendata din 16.11.2007 (fila 37 dosar)
Imprejurarea ca parata nu a facut astfel de verificari decat dupa mai bine de un an de la data incetarii contractului de munca al paratului este in exclusivitate imputabila acesteia.
Asa fiind tribunalul apreciaza ca termenul de prescriptie al dreptului material la actiune conform art. 268 alin 1 lit. c C.muncii rap. la art. 1 si 3 din Decretul 167/1958 a inceput sa curga cel tarziu la data de 1.04.2009, data la care reclamanta trebuia si putea sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.
Nu sunt incidente in cauza dispozitiile art. 9 alin 2 din Decretul 167/1958 caci nu sunt indeplinite conditiile pentru ca acest text de lege sa fie incident.
Astfel, potrivit art. 9 din Decretul 167/1958 „prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic pentru violență, începe să curgă de la data cînd aceasta a încetat.
În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripția începe să curgă de la data cînd cel îndreptățit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai tîrziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”
Tribunalul retine ca in cauza nu se poate aprecia ca salariatul a ascuns cu viclenie savarsirea faptei cata vreme, asa cum rezulta din inscrisurile aflate la dosar informatiile despre starea societatii pentru care au fost intocmite cele doua facturi in litigiu sunt publice, putand fi accesate cu o minima diligenta si in mod gratuit atat pe site-ul Ministerului Finantelor Publice cat si pe cel al Registrului Comertului.
Asa fiind, pentru motivele mai sus aratate, tribunalul apreciaza ca intemeiata exceptia prescritiei dreptului material la actiune, avand in vedere ca termenul de 3 ani prevazut de art. 268 alin 1 lit. c C.muncii rap. la art. 1 si 3 din Decretul 167/1958 se implinea cel tarziu la data de 1.04.2012, anterior formularii de catre reclamanta a actiunii de fata (31.05.2012)
In consecinta, admitand exceptia, tribunalul urmeaza sa respinga actiunea ca fiind prescris dreptul material la actiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune
Respinge actiunea formulata de reclamanta . cu sediul in Otopeni, ., jud. Ilfov, cu sediul procesual ales la SCA O. si Asociatii in Bucuresti, ., etj. 1-2, apt. 3-5, sect. 5 in contradictoriu cu paratul Z. T. C., domiciliat in Constanta, ., ., ., jud. Constantaca prescrisa
Cu recurs in 10 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2013
P. ASISTENT JUDICIAR ASISTENT JUDICIAR
A. M. C. F. M. G. C.
GREFIER
M. P.
A.C. 03 Iulie 2013
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 15/2013.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2822/2013.... → |
|---|
