Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1779/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1779/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 2277/93/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1779
Ședința publică de la 20 Iunie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE G. N.
Asistent Judiciar M. M.
Asistent Judiciar R. L. P.
Grefier M. P. M.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe contestatorul S. G. în contradictoriu cu intimata C. N. POSTA R. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06.06.2013, ce face parte din prezenta hotărâre, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.06.2013 și la 20.06.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 04.10.2012, contestatorul S. G. a formulat contestație împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 2979/10.09.2012 emisă de intimata C. Națională Poșta Română SA – Oficiul Județean de Poștă Ilfov și Oficiul Poștal Municipiul București.
În motivarea cererii se arată faptul că intimata i-a desfăcut contractul de munca fără menționarea vreunui preaviz, sens în care solicită anularea acestei dispoziții, reintegrarea in funcția avuta si obligarea intimatei la plata despăgubirilor calculate la data reintegrării, precum si la plata cheltuielilor de judecata
Contestatorul a mai arătat că de aproximativ 30 de ani a desfășurat activitatea de șofer la același angajator, iar prin decizia citata i s-a desfăcut contractul de munca, pentru motivul ca am săvârșit o abatere disciplinară. Apreciază că măsura luata împotriva sa este nelegala si netemeinica, sau cel puțin exagerată pentru ca în decizia de desfacere a contractului de muncă sunt multe vorbe și puține realități, iar motivarea de drept nu corespunde cu cea de fapt, decizia este un formular universal prin care se fac disponibilizări la intimată.
Se mai arată că în funcția sa de șofer, transporta pe traseul stabilit încărcătura din mașină. Este ca regulă generală să lucreze 12-16 ore pe zi, să transporte valori care nu erau declarate ca atare, primind ce dispune agentul de încărcare în mașină. Nu este adevărată nici o înțelegere de a transporta altceva decât era prevăzut în program, ci agentul a încărcat și alte lucruri după propria sa voință.
Nu poate să decidă ca un colet sau un sac de poștă să nu fie încărcat. E adevărat că agentul de transport l-a pus să opresc (totuși pe traseu), unde nu exista vreun oficiu poștal, dar nici asta nu este în afara atribuțiilor mele și a fost pus de mult ori de către conducere să facă acest lucru.
Contestatorul a mai arătat că in perioada cât a fost angajat la pârâtă, a avut un comportament corect, nu a fost sancționat disciplinar, nu a încălcat nici o normă și s-a supus programului de chiar 16 ore pe zi fără comentarii, nu a avut incident în trafic, nu a lovit mașina, nu a produs daune, și a realizat planul totdeauna, efectuând norma de muncă.
Cât pentru fapta în sine, solicită să se constate lipsa de vinovăție și inexistența în sarcina sa a săvârșirii vreunei fapte antisociale.
Contestația este întemeiată pe dispoz. Codului Muncii.
La data de 05.11.2012, contestatorul a depus la dosar cerere precizatoare cu privire la un nou capăt de cerere în ce privește imputarea sumei de 643 lei reprezentând motorină sustrasă, obligarea intimatei la plata ultimei zile de lucru și a bonului de masă, obligarea intimatei la dane morale.
Intimata C. N. "Posta R." S.A. a depus întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor C. Națională Poșta Română SA – Oficiul Județean de Poștă Ilfov și Oficiul Poștal Municipiul București, acestea fiind entități fără calitate procesuală pasivă., calitatea având doar C. Naționala "Posta R." S.A.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiuni ca neîntemeiată și nefondată.
În motivarea întâmpinării se arată că, partea contestatoare a fost angajatul companiei in funcția de șofer pana in data de 10.09.2012, moment in care a fost emisa Decizia nr. 2979, prin care s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, in urma efectuării cercetării disciplinare asupra faptelor săvârșite de angajat pe durata îndeplinirii obligațiilor de serviciu.
Astfel, in urma referatului nr. 115/06.07.2012, întocmita de Oficiul Poștal București 55, conducerea O.P.M.B a fost informata ca la data de 08.06.2012 a fost sustrasa rampa mobila pentru persoane cu handicap. In urma cercetărilor efectuate de conducerea O.P. București, prin vizionarea înregistrărilor video stocate si puse la dispoziție de catre G4S S. Solutions, a rezultat faptul ca agentul de transport valori V. C., după efectuarea schimbului de expediție cu oficiul poștal, a sustras acea rampa.
In nota explicativa, salariatul V. C. a declarat ca rampa a fost încărcata si transportata in auto VW Crafter, cu numărul de înmatriculare_, auto care condusa de șoferul S. G., programat sa efectueze transporturile, in programul orar 05:45 - 13:45, in data de 08.06.2012.
De asemenea, agentul declara ca rampa a fost vânduta la fier vechi după plecarea de la oficiul poștal, încasând suma de 30 lei, pe care a împărțit-o in mod egal cu șoferul S. G..
Vinovăția salariatului S. G. rezulta in mod evident in urma cercetării disciplinare, având in vedere si răspunsurile date in Nota explicativa din data de 22.08.2012: astfel, contestatarul a răspuns in mod contradictoriu la întrebările adresate de membrii comisiei desemnate in vederea efectuării cercetării disciplinare, afirmând inițial ca schimbul de expediție s-a efectuat in spatele oficiului poștal, șoferul rămânând la volan, fără a cobori din mașina, astfel ca nu ar fi cunoscut ceea ce a fost încărcat in mașina, ulterior deplasându-se pe traseul Pasaj B. - Gara de Nord - Gara B., unde au oprit pentru o perioada de 2-3 minute pentru ca agentul sa descarce ceva, fără a ști despre ce este vorba.
Ulterior, in cadrul aceleiași note explicative,contestatarul declara ca delegatul (agentul) a găsit la oficiul poștal 55 niste fiare de la reabilitare, a luat niște bare de cornier, le-a băgat. in sac, de la un balcon si le-a dat acolo unde am oprit. Apoi, contestatarul recunoaște faptul ca in mașina s-a băgat fier (cornier, bare), contrazicându-si susținerile învederate instanței mai sus, dar nu cunoaște ca delegatul a băgat si rampa de handicapați.
Intimata a mai arătat faptul că partea contestatoare cunoaște foarte bine ca nu ii este permis sa transporte altceva decât expediții poștale, dar ca la rugămintea colegului de munca a făcut acest lucru, transportând barele de fier.
Intimata a mai susținut faptul că procedura de cercetare disciplinara in urma căreia contestatarul a fost sancționat cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, a fost legală.
Se poate observa in cuprinsul Deciziei de desfacere a contractului individual de munca faptul ca sunt cuprinse toate elementele dispuse de art. 252, alin. 2 din Codul Muncii, si anume: descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate aparerile formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare, temeiul de drept in baza căruia se aplica sancțiunea disciplinara, termenul in care sancțiunea poate fi contestata si instanța competenta la care sancțiunea poate fi contestata.
Referitor la cauza de nulitate invocata prin cerere, se arată că momentul încetării contractului este data comunicării deciziei, conform Codului muncii, iar in cazul desfacerii disciplinare a contractului de munca nu se acorda preaviz.
Cu privire la completările la acțiune în ceea ce privește imputarea sumei de 643 lei, reprezentând contravaloarea unei cantități de motorină sustrasă, nu are nici o legătura cu cauza pendinte întrucât nu a făcut obiectul cercetării disciplinare din speța supusa soluționării instanței.
In legătura cu drepturile salariale cuvenite pentru activitatea îndeplinita de salariat, acestea au fost plătite fara excepții si fara erori, astfel încât solicita instanței respingerea acestui capăt de cerere
De asemenea, solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea intimatei la daune morale întrucât este o cerere nefondata si neîntemeiata, avand in vedere in primul rând ca aceste daune trebuie dovedite de reclamant, iar in cauza acesta nu a făcut dovada vreunui prejudiciu moral suferit, iar pe de alta parte nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece toate drepturile si obligațiile celor doua parti - angajat si angajator - deriva dintr-un contract.
Întâmpinarea este întemeiată pe dispoz. art. 115 si urm. Cod Procedura Civila; Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, asa cum a fost modificat si actualizat;
În dovedirea întâmpinării au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv: Decizia nr. 2979/2012, proces verbal nr. 307/2012, referate nr. 115/2012, 1074/2012, decizia nr. 2357/2012, adresa nr. 1074/2012, nota explicativă, fișa postului, atribuții comune tuturor salariaților, foaia de parcurs din data de 10.09.2012, foaia de prezență aferentă lunii septembrie 2012, contract individual de muncă nr._, precum și un CD ce conține contractul colectiv de muncă și regulamentul de ordine interioară, contractul colectiv de muncă și Regulamentul de organizare internă.
În cauză au fost solicitate și încuviințate probe, respectiv pentru contestator proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii V. C. și C. M. și pentru intimată proba cu înscrisuri .
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Prin decizia de sancționare nr. 2979/10.09.2012 emisă de către pârâtă s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă a reclamantului în temeiul dispozițiilor art 247 alin 2, art 248 alin 1 lit e, art 61 lit a Codul muncii, coroborat cu art 63 alin 1 art 251 Codul muncii, art 137 lit e și art 139 din Contractul Colectiv de Muncă pe perioada 2008-2018 și art 101 din Regulamentul Intern.
În decizia de sancționare, s-a reținut în fapt că, în data de 08.06.2012, reclamantul a acceptat și a transportat rampa mobilă pentru acces persoane cu handicap, sustrasa de numitul V. C. de la Oficiul Postal nr. 55.
S-a reținut în decizia de sancționare încălcarea atributiilor de serviciu din fișa postului potrivit cărora reclamantul nu avea voie să transporte alte valori sau trimiteri în afara celor înscrise în documentele postale, trebuia să folosească autovehiculul numai în timpul orelor de program și numai pentru efectuarea transporturilor postale și avea obligația să-și îndeplinească întocmai îndatoririle de serviciu.
S-a mai reținut faptul că reclamantul avea obligatia să respecte prevederile cuprinse in Regulamentul Intern, CCM, și contractul individual de muncă.
În decizia de sancționare s-a mai retinut faptul că reclamantul a incălcat prevederile capitolului II, art 20.2 din CCM 2008/2018, punctul 3 și punctul 18 precum și prevederile capitolului IV art 12 pct 1 și pct 2, capitolul V art 50, capitolul 8 art 101 alin 1, pct 15 din Regulamentul Intern.
Potrivit dispozițiilor art 247 alin 2 Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Potrivit dispozițiilor art 248 alin 1 lit e Codul muncii în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară angajatorul poate dispune desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Potrivit dispozițiilor art 61 alin 1 lit a Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Fapta pentru care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă a fost aceea de a transporta alte valori sau trimiteri în afara celor înscrise în documentele postale, fapta prevăzută la pct 9.19 din fișa postului.
Pentru a fi antrenată răspunderea disciplinară, trebuie întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare și care sunt: obiectul (relațiile sociale de muncă, ordinea și disciplina la locul de muncă), latura obiectivă(actiunea sau inactiunea salariatului), subiectul(persoana fizică care are calitatea de salariat) și latura subiectivă (vinovăția salariatului).
Toate aceste elemente trebuie să fie întrunite cumulativ, în lipsa unuia dintre acestea nu poate fi atrasă răspunderea disciplinară.
Asa fiind, în lipsa vinovăției, salariatul nu poate fi tras la răspundere.
Vinovăția constă în atitudinea psihică negativă a salariatului față de fapta sa.
Abaterile disciplinare pot fi săvârșite cu intentie sau din culpă. Posibilitatea de a prevedea rezultatul următor al faptei se apreciază in concreto, de la caz la caz, ținându-se seama de pregătirea, capacitatea, experiența și aptitudinile personale ale autorului.
În speță, tribunalul apreciază că nu se poate reține vinovăția reclamantului, în ceea ce privește fapta de a transporta alte valori în afara celor înscrise în documentele postale.
Reclamantul era încadrat in functia de sofer la societatea pârâtă și așa cum rezultă din probele administrate, agentul de transport V. C. a încărcat rampa sustrasă în mașină fără să-i aducă la cunoștință acest fapt reclamantului.
Totodată, așa cum rezultă din probele administrate, valorile si trimiterile transportate de reclamant erau încărcate în masină de către agentul de transport, iar între conducătorul auto și agentul de transport exista o încredere reciprocă în condițiile în care aceștia erau colegi de serviciu și lucrau destul de des în aceeași tură.
În concret, în prezenta cauză, rampa sustrasă de numitul V. C. a fost încărcată în mașina condusă de reclamant, în timp ce acesta din urmă se afla la volan, iar V. C. în calitate de agent de transport a încărcat valorile de la Oficiul București 55, în perioada în care acestia lucrau în tura de noapte.
Din toată această stare de fapt rezultată din întregul material probator, instanța constată că lipsește unul din elementele constitutive ale abaterii disciplinare, și anume latura subiectivă.
Astfel, nu se poate retine vinovăția reclamantului pentru comiterea faptei de a transporta alte valori sau trimiteri ori de a folosi autovehiculul pentru efectuarea altor transporturi postale decât cele dispuse.
În lipsa vinovăției reclamantului în legătură cu faptele retinute in decizia de sancționare, nu poate să intervină răspunderea disciplinară a acestuia.
Referitor la reținerea de către pârâtă a sumei de 643 lei, tribunalul constată că aceasta este nelegală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art 254 alin 1 și alin 3 Codul muncii, (1) Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. (3) În situația în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina și în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare și evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părților, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.
În prezenta cauză, nu s-a făcut dovada existentei unei note de constatare și evaluare a pagubei și nici nu există un acord al părților referitor la cauzarea unui prejudiciu din patrimoniul pârâtei.
Asa fiind, se impune obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei deținute în mod nelegal.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită de către reclamant plata unor daune morale, tribunalul apreciază că acestuia nu i s-a cauzat un prejudiciu moral, urmând să fie respinsă cererea sub acest aspect.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte cererea așa cum a fost precizată și va face aplicarea dispozițiilor art 80 Codul muncii urmând să dispună anularea deciziei de concediere, reintegrarea reclamantului pe postul și funcția deținute anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor care i se cuvin.
În temeiul art 274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea astfel cum a fost precizată de contestatorul S. G. domiciliat în M., ., ., județ Ilfov în contradictoriu cu intimata C. N. POSTA R. SA cu sediul în București, . sector 2.
Anulează decizia de încetare a contractului individual de muncă, cu nr. 2979/10.09.2012 emisă de pârâtă, ca netemeinică.
Dispune reintegrarea reclamantului pe postul și în funcția deținute anterior concedierii.
Obligă pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediat.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 643 lei, reținută în mod nelegal.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Respinge capătul de cerere privind acordarea de daune morale.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Iunie 2013.
Președinte, G. N. | Asistent Judiciar, M. M. | Asistent Judiciar, R. L. P. |
Grefier, M. P. M. |
Tehnored M.M. 01.07.2013
Redactat NG 17 Iulie 2013 – 4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 3757/2013.... → |
|---|
