Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 3757/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3757/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 3364/93/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 3757/2013
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. C.
Asistent Judiciar M. M.
Asistent Judiciar R. L. P.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe contestator P. A. și pe intimat ., având ca obiect contestație decizie de concediere
La apelul nominal făcut în ședința publică au raspuns reclamantul prin av. P. L., cu imputernicire la fila 2 dosar, parata prin av. O. Lucutan, cu imputernicire la fila 78 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca este termenul 14 de judecata, actiune scutita de taxa timbru si timbru judiciar, dupa care:
Tribunalul comunica partilor prezente cate un exemplar din cuprinsul raspunsului la obiectiuni formulat de expert.
Av. P. pentru reclamant arata ca nu solicita termen sa ia cunostinta de raspunsul la obiectiuni
Av. Lucutan pentru parata arata de asemenea ca nu solicita acordarea unui termen in acest sens.
Av P. pentru reclamant solicita ca, fata de raspunsul expertului si avand in vedere concluziile acestuia, sa se revina cu adresa la expert spre a verifica modul de calcul al sumelor de bani cuvenite reclamantului, asa cum acestea au fost determinate chiar de catre reclamant si sa precizeze daca acesta a calculat corect. Arata ca o alta modalitate de a dovedi ca i se cuvin aceste sume nu are.
Av. Lucutan pentru parata se opune, arata ca a pus la dispozitia expertului toate documentele si precizarile de care acesta a avut nevoie, nu intelege care ar fi utilitatea unei astfel de reveniri.
Tribunalul dupa deliberari asupra cererii formulate, o apreciaza ca nefondata si o va respinge, retinand ca expertul poate, potrivit legii, sa intocmeasca o lucrare stiintifica, enfiind rolul acestuia de a-si da cu parerea asupra modului de calcul utilizat de parti in determinarea pretentiilor deduse judecatii.
De altfel, avand in vedere pozitia fara echivoc a expertului, care a aratat ca, fata de inscrisurile avute la dispozitie, a intocmit tabelul anexa la raportul de exeprtiza insa, in lipsa altor documente suplimentare, nu poate preciza care este valoarea comisionului cuvenit reclamantului, tribunalul apreciaza ca revenirea cu adresa in sensul solicitat de reclamant este lipsita de utilitate in cauza.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda partilor cuvantul pe fond.
Av. P. pentru reclamant solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata si precizata, anularea deciziei de concediere aceasta nefiind emisa in baza dispzoitiilor legale.
Arata ca la momentul cand reclamantul a depus cererea a primit si decizia de concediere. Societatea a avut un profit foarte mare, fara pierderi.
Dupa o sapatamana de cand i s-a comunicat decizia de concediere, societatea a ajuns la concluzia ca mai trebuia facute angajari. Cu cheltuieli de judecata.
Parata prin av. avand cuvantul solicita respingerea actiunii. Arata ca pe sectorul 5 nu mai erau clientii si nu mai era necesar un numar asa mare de personal.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._ la 27.12.2012 reclamantul P. A. a solicitat, in contradictoriu cu parata . pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna:
1. anularea deciziei de concediere 39/28.11.2012
2. repunerea partilor in situatia anterioara in sensul reintegrarii sale pe postul si in functia detinute anterior concedierii
3. obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelelate drepturi ce i s-ar fi cuvenit de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective
4. obligarea paratei la plata sumelor de bani indexate, majorate si reactualizate care i-au fost retinute nejustificat din salariul cuvenit, incepand din luna decembrie 2010 si pana la 31.10.2012
5. obligarea paratei la plata tuturor contributiilor sociale pentru drepturile salariale datorate incepand cu 1.12.2012 catre bugetele asigurarilor sociale de stat
Solicita si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Arata ca pana la data emiterii deciziei de concediere atacate a fost angajat al paratei in baza contractului de munca 2371/17.08.2004
Ca in perioada noiembrie 2009 - octombrie 2012 remuneratia primita cu titlu de salariu a suferit modificari lunare, aducandu-i-se la cunostinta verbal ca diminuarea salariului era cauzata de unele penalizari ce i se aplicau, fara a se preciza faptele pentru care era penalizat
Ca desi la inceput retinerile din salariu nu erau foarte mari in ultima perioada acestea ii afectau substantial salariul lunar. Arata ca salariul sau era compus dintr-o componenta fixa la care se aplica un procent din vanzarile lunare efectuate, procent ce se calcula dupa o grila stabilita de anagajator
Ca la aceasta data, in lipsa documentelor cerute angajatorului, nu poate estima cuantumul total al sumei retinute abuziv
Ca la 31.10.2012 prin adresa 757 a solicitat angajatorului copii de pe statele de plata si documentele atestand modalitatea de calcul a salariului, fisa postului si regulamentul de ordine interioara, documentele semnate de el privind obiectivele d evanzari
Ca drept raspuns a primit notificarea 759/31.10.2012 prin care i se aducea la cunostinta ca la 29.11.2012 ii va inceta contractul de munca
In ce priveste obiectivitatea masurii concedierii considera ca desfiintarea locului de munca nu indeplineste conditiile prevazute de art. 65 alin 2 C.muncii
Ca desi parata justifica masura luata prin necesitatea reorganizarii activitatii si desfiintarea postului, la numai cateva zile ii propune angajarea pe un post de agent vanzari vacant
Solicita asadar a fi analizata existenta unui eventual abuz de drept
Arata ca in opinia sa decizia de concediere a fost emisain urma demersurilor sale pentru solutionarea problemelor pe care le avea la incasarea salariului
Arata ca parata nu se afla in reorganizare iar conform datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finante in anul 2011 a avut un profit de_ lei
Ca in perioada in care a fost salariat al paratei nu a auzit despre o eventuala reducere de persoanl iar potrivit dispozitiilor art. 65 alin 2 din C.muncii desfiintarea postului trebuie sa fie efectiva, reala si serioasa
Din punct de vedere formal arata ca apreciaza ca nu au fost respectate dispozitiile art. 76 alin 1 lit. a si si b C.muncii, cata vreme aeasta nu cuprinde descrierea amanuntita a motivelor care au condus la luarea masurii concedierii
De asemenea, arata ca din cuprinsul deciziei de concediere nu rezulta durata preavizului fiind incalcate dispozitiile art. 76 alin 1 lit. b C.muncii
In drept invoca dispozitiile art. 78-80, art. 266 si art. 270-271 C.muncii, C.pr.civ
Solicita solutionarea cauzei si in lipsa.
Anexeaza Decizia 39/28.11.2012, cererea 757/31.10.2012, notificare de preaviz, contract individual de munca, act aditional 17/31.01.2008, schema salarizare agenti vanzari, comunicare notificare, notificare din 6.12.2012, extras de pe site-ul Ministerului Finantelor Publice, copie CI, nota inventar
La termenul din 6.03.2013 parata a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii
Arata ca potrivit contractului individual de munca salariazarea avea exclusiv o componenta fixa, fara alte elemente cum ar fi sporuri sau indemnizatii
Arata ca acest contract de munca a fost modificat prin act aditional la 31.01.2008, act aditional semnat de salariat
In ce priveste decizia de concediere arata ca aceasta este temeinica si legala, fiind respectate cerintele art. 65 alin 1 C.pr.civ
Ca astfel, desfiintarea postului reclamantului a fost efectiva si a avut o cauza reala si serioasa, postul fiind suprimat din organigrama societatii ca urmare a reorganizarii activitatii
Ca suprimarea postului a avut ca justificare reducerea activitatii si deci si scaderea numarului de clienti aferent sect. 5 Bucuresti, unde contestatorul isi desfasura activitatea astfel incat s-a hotarat, pentru optimizarea activitatii, suprimarea postului si redistribuirea portofoliului de clienti catre celelalte divizii existente
Arata ca in opinia sa orice masura de ordin organizatoric vizand cresterea performantelor in activitate este la latitudinea angajatorului, care este singurul in masura sa decida in acest sens
Ca in ce priveste reorganizarea activitatii societatii aceasta s-a facut in etape, prima etapa avind ca scop inchiderea liniilor neprofitabile iar a doua etapa a avut ca obiect comasarea activitatii de pe divizia Horeca Bucuresti cu activitatea de pe sect. 5 si formarea unui post de agent de vanzari, care sa reduca astfel costurile si sa eficientizeze activitatea
Ca postul rezultat i-a fost oferit contestatorului prin Notificarea din 8.02.2013 insa acesta a refuzat
In ce priveste cauza reala si serioasa a desfiintarii postului arata ca aceasta reiese din analiza documentelor contabile si a evaluarilor de piata facute de catre organele de conducere ale societatii
Apreciaza ca masura luata nu a fost una abuziva, cu atat mai mult cu cat reclamantului i-au fost oferite alte alternative, la 14.12.2012 si respectiv la 8.02.2013 insa acesta le-a refuzat
In ce priveste sustinerile reclamantului conform cu care masura desfiintarii postului a fost luata fara a-i fi evaluate performantele profesionale arata ca acestea nu pot fi avute in vedere, avand in vedere ca masura concedierii a fost dispusa pentru motive ce nu tin de persoana salariatului
Ca societatea a optat din considerente comerciale pentru desfiintarea unui post care nu mai produce in detrimentul unui post care produce, ceea ce apreciaza ca este perfect normal
In ce priveste conditiile de forma arata ca Decizia de concediere este emisa cu respectarea prevederilor art. 76 C.muncii
Ca faptul ca decizia de concediere nu cuprinde in detaliu aspectele economice ce au stat la baza emiterii acesteia nu atrage nicidecum nulitatea deciziei de concediere
Arata de altfel ca a oferit, asa cum a aratat, reclamantului un alt post in caderul societatii, la 14.12.2012, post pe care acesta l-a refuzat
Ca desi reclamantul a fost informat despre comasare si invitat la 8.02.2013 sa se prezinte la sediul societatii pentru a stabili detaliile colaborarii si a semna contractul de munca acesta nu s-a prezentat si nici nu a treansmis nici un raspuns
In ce priveste capatul de cerere privind obligarea la plata de diferente salariale arata ca, potrivit contractului individual de munca, salariul reclamantului era unul fix.
Cu toate acestea societatea acorda salariatilor bonusuri in raport de vanzarile si incasarile facute in mod ocazional, acestea nefiind negociate in cadrul contractului de munca
Ca atata vreme dreptul la bonus nu este unul absolut, acordarea acestuia depinzand de o multitudine de factori, nu se poate vorbi despre un drept salarial ce se plateste intreg personalului astfel ca sustinerile reclamantului conform cu care i-au fost retinuti bani din salariu nu pot fi primite
In drept invoca dispozitiile art. 115 si urm c.pr.civ.
Deliberand asupra cererii de chemare in judecata formulate, prin prisma materialului probator administrat tribunalul retine urmatoarea situatie de fapt:
1. In ce priveste decizia de concediere 39/28.11.2012 (fila 9 dosar) tribunalul retine ca prin aceasta a fost desfacut contractul de munca al reclamantului incepand cu data de 29.11.2012 potrivit dispozitiilor art. 65 alin 1 C.muncii
S-a retinut in cuprinsul deciziei de concediere ca necesitatea masurii este justificata de reorganizarea activitatii societatii.
Tribunalul retine, sub acest aspect, ca potrivit art. 65 al.(1) din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Analizând măsura concedierii, trebuie verificat dacă desființarea locului de muncă a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, astfel cum impune art. 65 al. 2 din Codul muncii.
În această privință se reține că între cauzele reale și serioase ale desființării unui loc de muncă nu se încadrează numai încetarea unei anumite activități ci și schimbarea modului de realizare a acesteia pentru creșterea calității, scăderea costurilor, creșterea vitezei de realizare, care conduc la creșterea competitivității sau reducerea activității.
Scopul declarat al oricărei societăți comerciale este obținerea de profit și maximizarea acestuia, desigur, protejând drepturile salariaților.
De asemenea, se poate urmări îmbunătățirea relațiilor cu clienți, a comunicării între societate și potențialii clienți, flexibilizarea procedurilor interne, centralizarea activităților de coordonare și control sau evitarea și eliminarea situațiilor în care atribuțiile mai multor angajați se suprapun.
Așadar, angajatorul poate lua unilateral măsura de reorganizare a societății, inclusiv prin desființarea unor posturi, în baza prerogativei sale de stabilire a organizării și funcționării unității prevăzute de art.40(1) lit. a din Codul muncii .
Această concluzie rezultă și din faptul că, de exemplu, consultarea cu organizația sindicală, impusă de art. 69 din Codul muncii nu vizează oportunitatea măsurilor de reorganizare, care este la aprecierea angajatorului în funcție de propriile analize economice, întrucât respectivele consultări nu poartă numai asupra mijloacelor și metodelor de evitare a concedierilor colective ci și asupra posibilității reducerii numărului de salariați care urmează a fi concediați și asupra unor măsuri de protecție socială în cazul în care concedierea colectivă nu poate fi evitată.
Asa stand lucrurile, tribunalul urmeaza a verifica daca, in procesul de reorganizare a activitatii ce a avut ca efect inclusiv concedierea reclamantei angajatorul a respectat principiile generale care trebuie sa guverneze desfasurarea raporturilor de munca si daca nu cumva masura concedierii, astfel cum a fost dispusa, a fost una abuziva.
Astfel, asa cum rezulta din cuprinsul documentelor anexate la filele 52-53 dosar, in perioada octombrie-noiembrie 2012 societatea parata a decis, fata de rezultatele slabe obtinute de divizia de vanzari a sectorului 5 Bucuresti, comasarea acesteia cu divizia Horeca Bucuresti, de sectorul 5 urmand a se ocupa un singur agent de vanzari.
Tribunalul retine, de asemenea, din analiza actelor aflate la dispozitia sa, ca societatea parata a avut in anii 2011-2012 evolutii financiare pozitive, neaflandu-se in situatia de a lua masuri de restrangere a activitatii.
De altfel, rezulta din intreg materialul probator administrat ca, urmare a reorganizarii societatii, singura masura luata in vederea „eficientizarii” a fost concedierea reclamantului, desi la nivelul societatii exista un post de agent vanzari vacant, respectiv la Divizia de Vanzari Horeca Bucuresti, post care de altfel i-a si fost oferit reclamantului (fila 64 dosar)
Totusi, tribunalul nu poate sa nu remarce faptul ca, desi in notificarea prin care, la 6.12.2012 (o saptamana ulterior desfacerii contractului de munca) ii este oferit reclamantului postul vacant se specifica faptul ca acesta are posibilitatea de a opta pentru ocuparea acestui post pana la 11.12.2012 (fila 64 dosar), totusi aceasta notificare a fost comunicata reclamantului abia la 13 decembrie 2012, cand oferta expirase deja, ceea ce este de natura sa creeze dubii serioase asupra bunei credinte a angajatorului.
Chiar in lipsa unei astfel de imprejurari insa tribunalul rerine ca desfacerea contractului de munca al reclamantului in conditiile in care, la nivelul societatii, exista un post vacant potrivit pregatirii acestuia si nu s-au invocat in cuprinsul deciziei de concediere motive din care sa rezulte ca reclamantul nu ar fi fost calificat pentru a ocupa acest post, constituie o masura arbitrara, luata cu nerespectarea principiilor generale care trebuie sa guverneze raporturile de munca.
Asa stand lucrurile tribunalul urmeaza ca, admitand actiunea sub acest aspect, sa anuleze decizia de concediere contestata si sa dispuna reintegrarea reclamantului in postul si functia detinute anterior concedierii
Va dispune, in consecinta si obligarea paratei la plata catre reclamant a unei despagubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit, de la data concedierii si pana la momentul reintegrarii efective.
2. In ce priveste capatul de cerere privind obligarea paratei la plata sumelor retinute nejustificat din salariu tribunalul retine, din analiza contractului de munca anexat la filele 12-13 dosar ca, potriviot acestuia, sistemul de salarizare convenit era unul fix, contractul de munca necuprinzand mentiuni cu privire la acordarea unui eventual bonus
Din statele de salariu anexate la filele 81-104 dosar tribunalul retine ca reclamantului i-au fost acordate integral si la timp drepturile salareiale cuvenite conform contractului de munca, fara a se opera vreun fel de retineri din acestea.
In ce priveste bonusul cuvenit tribunalul retine, din analiza inscrisurilor aflate la dispozitia sa ca, . societatii se practica un sistem de bonusare, sume cu acest titlu fiind achitate periodic reclamantului, astfel dupa cum rezulta din statele de salarii anexate la dosar.
Cu toate acestea si desi expertul numit in cauza a precizat ca, in lipsa unor documente pe care le-a considerat esentiasle insa pe care societatea nu i le-a putut pune la dispozitia, nu se poate pronunta cu certitudine asupra cuantumului bonusului cuvenit reclamantului, in perioada expertizata, totusi, din calculul apreximativ efectuat (fila 170 dosar) rezulta societatea a achitat reclamantului, in aceasta perioada, sume mai mari decat cele determinate de expert in baza documentelor depuse la dosar.
Asa stand lucrurile, tribunalul apreciaza ca reclamantul nu a dovedit, prin probele administrate, ca i s-ar fi cuvenit un bonus mai mare decat cel deja achitat de catre parata, astfel incat acest capat de cerere urmeaza a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte actiunea formulata de reclamantul P. A., cu domiciliul ales la SCA P.& P. in Bucuresti, .. 2-4, sect. 1, in incinta Hotel Intercontinental, etj. 2, cam. 217, in contradictoriu cu parata . cu sediul ales la SCA Firon Bar-Nir in Bucuresti, .. 11, Union International Business Center, etj. 2, sect. 1
Anuleaza Decizia de concediere 39/28.11.2012 si dispune reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior concedierii
Obliga parata la plata catre reclamant a unei despagubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit acestuia, de la data desfacerii contractului de munca si pana la data reintegrarii efective.
Respinge actiunea pentru rest.
In temeiul art. 274 C.pr.civ obliga parata la plata catre reclamanta sumei de 1500 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat
Cu recurs in 10 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Președinte, A. M. C. | Asistent Judiciar, M. M. | Asistent Judiciar, R. L. P. |
Grefier, M. P. |
A.C. 06 Decembrie 2013
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1779/2013.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2856/2013.... → |
|---|
