Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2825/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2825/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 2453/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 2825/2013
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. C.
Asistent Judiciar M. M.
Asistent Judiciar R. L. P.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant G. G. și pe pârât S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA "CFR MARFA" SA, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca este termenul al doilea de judecata, actiune scutita de taxa timbru si timbru judiciar, s-a solicitat solutionarea cauzei in lipsa, s-au depus de catre reclamant inscrisurile solicitate si note scrise, dupa care:
Tribunalul dupa deliberari, in temeiul art. 255 C.pr.civ incuviinteaza pentru ambele parti proba cu inscrisuri, cele de la dosar, constata proba administrate si, nemafiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, in temeiul art. 244 alin 1 C.pr.civ declara cercetarea procesului incheiata si retine cauza spre solutionare
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._ la 28.06.2013 reclamantul G. G. a solicitat, in contradictoriu cu parata SNTF - CFR Marfa pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna:
1. Obligarea paratei la plata pentru perioada 1.07._11 a diferentei intre drepturile salariale calculate in raport de valoarea salariului minim brut de 700 lei corespunzator clasei I de salarizare stabilit conform art. 41 alin 3 lit. a din CCM Unic la nivel de ramura transporturi
2. Obligarea paratei la plata catre reclamanti, pentru perioada 1.07._11 a diferentei de 25% la salariul de baza reprezentand spor pentru lucrul in timpul noptii, in zilele de sambata, duminica si sarbatorile legale, raportat la salariul majorat conform pct. 1 din actiune. Arata ca reclamantii aveau dreptul la un spor de 50% in aceste conditii insa nu au primit decat 25%
3. Obligarea paratei la plata salariului suplimentar aferent anilor 2009, 2010 si 2011, echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv, conform art. 30 din CCM la nivel de grup unitati transport feroviar si art. 43 alin 2 lit. a din CCM Unic la nivel de ramura transporturi
4. Obligarea paratei la plata ajutorului material de C. pentru anul 2010, stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare conform art. 71 din CCM la nivel de grup unitati aplicabil
5. Obligarea paratei la actualizarea sumei astfel rezultate cu dobanda legala precum si cu rata inflatiei
Solicita si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Arata in motivarea actiunii ca in perioada 1.07._11 a beneficiat de un salariu de incadrare corespunzator clasei de salarizare avute, calculat prin luarea in considerare a unui salariu de baza minim brut de 600 lei corespunzator clasei 1 de salarizare, cu aplicarea coeficientului de ierarhizare prevazut de Anexa 1 din Actul aditional 1713/21.04.2010 la CCM pe anii 2009-2010, aplicabil pana la 31.12.2011
Ca parata nu a calculat si a platit drepturile salariale prin raportare la salariul de baza minim brut de 700 lei stabilit la nivelul ramurii transporturi, valabil pe perioada 1.01._11, incalcand astfel prevederile art. 40 alin 2 lit. c C.muncii
Ca pentru perioada 16.02._11 salariul de baza minim brut a fost in mod formal 700 lei insa fara aplicarea coeficientilor de ierarhizare, salariul reclamantilor ramanand practic acelasi, cata vreme parata nu a aplicat coeficientii de ierarhizare prevazuti de CCM incheiat la nivelul paratei
In ce priveste sporul pentru lucrul pe timp de noapte, sambata, duminica si in zilele de sarbatori legale arata ca acesta a fost calculat pornind dfe la un salariul de baza minim brut aferent clasei 1 de salarizare de 600 lei astfel ca, pentru considerentele aratate in motivarea pct. 1 al actiunii si impune si recalcularea acestuia precum si plata diferentelor salariale rezultate.
Invoca dispozitiile art. 42 alin 1 lit. g din CCM Unic la nivel de ramura transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010
Arata ca in opinia sa contractele colective de munca la nivel de unitate nu pot sa prevada, sub sanctiunea neluarii in seama, drepturi cu caracter inferior celor reglementate de CCM incheiat la nivel de ramura. Ca in caz contrar, clauzele neconforme sunt inlocuite ipso iure cu cele din contractul colectiv de munca la nivel superior aplicabile.
In acest sens invoca dispozitiile art. 40 alin 2 lit. c, art. 236, art. 238 alin 1, art. 241 alin 1 lit. c, art. 243 C.muncii si art. 11 lit. c si art. 21 din Legea 130/1996 in vigoare in epoca
In ce priveste salariul suplimentar aferent anilor 2009, 2010 si 2011 arata ca acesta este reglmenetat de art. 30 din CCM la nivel de grup unitati transport feroviar pe anii 2006-2010 si art. 43 alin 2 din CCM la nivel de ramura pe anii 2008-2011
In ce priveste ajutorul material de C. pe anul 2010 arata ca acesta este recunoscut de CCM la nivel de grup unitati transport feroviar pe anii 2006-2008 cu valabilitatea prelungita pe 48 luni prin Actul aditional 370/20.06.2008, art. 71
Anexeaza inscrisuri, solicita solutionarea cauzei si in lipsa
Parata a formulat intampinare prin care a invocat, in principal, prescriptia dreptului material la actiune invocand in acest sens dispozitiile art. 268 alin 1 lit. e C.muncii
Arata ca drepturile solicitate nu sunt drepturi salariale ci termenul de prescriptie este in acest caz de 6 luni, termen expirat la data formularii actiunii.
In ce priveste salariul suplimentar aferent anului 2009 si 2010 arata ca desi termenul de prescriptie este de 3 ani conform art. 268 alin 1 lit. c C.muncii totusi acesta a inceput sa curga la data cand obligatia a devenit exigibila, fiind implinit anterior formularii actiunii
Invoca si nulitatea actiunii pentru lipsa calitatii de reprezentant, aratand ca actiunea este formulata in nume propriu de catre reclamant insa semnata de avocat, ceea ce inseamna ca reclamantul nu isi insuseste cererea
Pe fondul cauzei, in ce priveste salariul suplimentar pe anii 2009, 2010 si 2011 invoca dispozitiile art. 30 alin 3 din CCM la nivel de grup unitati si arata ca veniturile societatii pe acesti ani nu au asigurat nici macar acoperirea tuturor cheltuielilor
Ca mai mult, conform art. 30 alin din CCM la nivel de unitate se arata ca salariatul poate primi un salariu suplimentar, nicidecum ca societatea este obligata sa achite un astfel de drept
Invoca in acest sens si dispozitiile art. 1 din OUG 81/1997
In ce priveste ajutorul material de C. invoca dispozitiile actului aditional din 21.04.2010 la CCM la nivel de unitate prin care s-a stabilit ca acest ajutor nu se va acorda in anul 2010
In ce priveste capetele 1 si 2 de cerere solicita respingerea acestora ca nefondata aratand ca aplicarea dispozitiilor din CCM la nivel de ramura nu poate insemna preluarea doar a unuia dintre elementele de calcul, facandu-se abstractie de reglementarea de ansamblu a clauzelor contractuale
Ca in realitate reclamantul urmareste aplicarea cumulata a dispozitiilor din CCM la nivel de unirtate si CCM la nivel de grup, ceea ce echivaleaza, in esenta, cu o incalcare a algoritmului de calcul
Arata ca reclamantul nu a fost incadrat in clasele 1 si 2 de salarizare astfel incat nu a beneficiat de un salariu de baza brut mai mic de 700 lei ci ., 1022 lei, la cares e adauga si alte sporuri, totalizand 55% din salariul de baza, asa cum se poate observa din actul aditional la CIM
Apreciaza ca o modificare a salariului de baza minim brut la nivel de unitate nu poate fi realizata direct in instanta ci presupune, mai intai, analizarea si aprovbarea modificarii de catre Consiliul de Administratie, eventualul litigiu trebuind solutionat de comisiile competente potrivit art. 107 alin 1 din CCM la nivel de unitate
Arata ca SNTFM CFR Marfa SA are ca unic actionar Statul Romanb, fondul de salarii fiind limitat la suma aprobata prin Hotarare de Guvern
Solicita comunicarea actelor de procedura la sediul ales din . Nord nr. 1-3, sect. 1 Bucuresti
In ce priveste capetele de cerere privind plata ajutorului material de C. pentru anul 2010 tribunalul, la termenul din 11.09.2013 a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune astfel ca acest capat de cerere urmeaza a fi respins.
Deliberand asupra cererii de chemare in judecata formulate tribunalul retine urmatoarele:
1. In ce priveste capatul de cerere vizand obligarea paratei la calculul si plata unui salariu determinat prin raportare la un salariu minim brut de 700 lei conform art. 41 alin 3 din CCM la nivel de ramura transporturi, tribunalul retine, anterior oricarei discutii, ca acest contract de munca si-a incetat valabilitatea la 31.12.2010, fiind denuntat de o parte dintre sindicatele semnatare (fila 117 dosar) astfel incat cererea reclamantului urmeaza a fi analizata prin raportare la acest aspect.
Rezulta asadar, fata de obiectul actiunii, ca analiza vizeaza doua perioade distincte, respectiv perioada 1.07._10 si perioada ulterioara datei de 31.12.2010
Pentru perioada 1.07._10 tribunalul retine ca reclamantul este salariat al paratei, dupa cum rezulta din contractul de munca anexat in copie la dosar (fila 131-137)
Potrivit art.41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că "Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta."
Aceste prevederi contractuale nu au fost aplicate de unitatea pârâtă, pe argumentarea potrivit căreia drepturile salariale solicitate nu sunt reluate și în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar obligația de a aplica CCM încheiat la nivel superior ar fi incidentă doar în cazurile în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă.
Clauzele contractuale enunțate nu condiționează însă acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator, după cum se prevede în disp. ART. 3 din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010:
"(1) Clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora.
(2) Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze prevăzute în mod expres prin lege.
(3) În cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării și publicării prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse."
Pârâta nu a respectat aceste obligații contractuale, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu pot prevede sub sancțiunea neluării în seamă drepturi cu caracter inferior celor reglementate de Contractul colectiv de muncă (CCM) încheiat la nivel de ramură.
In ce priveste sustinerea paratei conform cu care, in masura in care reclamantii erau nemultumiti de dispozitiile contractului colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, ar fi trebuit sa solicite anularea clauzelor neconforme, pe perioada de valabilitate a acestuia tribunalul apreciaza ca aceasta nu poate fi primita
Astfel, art. 238 din Codul muncii, în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă, a fost abrogat expres prin art. I pct. 90 din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, în vigoare din 30 aprilie 2011 iar art. 132 din Legea dialogului social nr. 62/2011 a preluat dispozițiile art. 238 din Codul muncii;
Codul muncii, republicat, consacră în art. 37 principiul negocierii individuale și colective a contractelor de muncă și cuprinde în art. 38 limitele minimale ale acestei negocieri și sancțiunea renunțării la unele drepturi stabilite de lege în favoarea salariatului;
In egala masura, tribunalul retine ca dispozițiile art. 8 și 24 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă - în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă analizate de instanțe și abrogate prin Legea dialogului social nr. 62/2011 - au fost preluate în noua reglementare, art. 142 din Legea nr. 62/2011, care sancționează cu nulitatea clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea drepturilor minimale prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă încheiate la nivel superior;
In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 41 alin. (5) din Constituția României și art. 133 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, care consacră, primul, caracterul obligatoriu al convențiilor colective și, al doilea, condițiile concrete în care clauzele contractelor colective de muncă își produc efectele față de angajați.
Dispozițiile legale menționate evocă măsuri de protecție a salariaților pentru asigurarea exercițiului neîngrădit al drepturilor și intereselor legitime ce li se cuvin acestora în cadrul raporturilor de muncă.
În noua reglementare sunt semnalate instrumentele concrete de înlăturare din ordinea juridică negociată a clauzelor lovite de nulitate [art. 142 alin. (2)-(4) din Legea nr. 62/2011], cauza de ineficacitate a actului juridic putand fi constatată pe cale judecătorească, la cererea părții interesate, aplicandu-se dispozitiile art. 268 lit. d C.muncii
Cu toate acestea, drepturile salariale stabilite prin contracte colective de muncă ce se impun cu forța obligatorie garantată constituțional au același regim juridic aplicabil drepturilor salariale stabilite prin acte normative, salariatul neputând renunța la aceste drepturi, indiferent de sorgintea lor contractuală sau legală.
Asa fiind, independent daca partea interesata a uzat sau nu de dreptul sau de a cere anularea clauzelor din contractul colectiv de munca incheiat la nivel inferior, in materia drepturilor salariale in caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură sunt ipso jure înlocuite de acestea din urmă.
Tribunalul retine, fata de cele de mai sus, ca dovedit in cauza faptul ca pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamantilor drepturile salariale solicitate, încălcând prevederile art.40 alin.2 lit.c) din Codul muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractului individual de muncă", precum și prevederile art.229 alin.4 din Codul muncii potrivit cărora "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
În acest fel s-a produs acestora un prejudiciu material constând în contravaloarea diferențelor de drepturi salariale calculate în raport de salariul de baza minim brut de 700 lei, prejudiciu pe care angajatorul este dator să îl acopere în temeiul art.253 din Codul muncii, ale carui dispozitii relevante prevad ca "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Având în vedere că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite reclamantii au suferit un prejudiciu constând, pe de o parte, în contravaloarea drepturilor salariale, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naționale, dar și în lipsa de folosință a sumelor cuvenite, instanța va obliga pârâta și la actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective,
In ce priveste perioada 1.01._11 tribunalul retine ca, fata de imprejurarea ca dispozitiile CCM la nivel de ramura transporturi invocate si-au incetat valabilitatea la 31.12.2010, dispozitiile aplicabile in materie de salarizare sunt cele ale contractului colectiv de munca la nivel de grup unitati transport feroviar precum si cele ale CCM la nivel de unitate, dispozitii pe care parata le-a respectat, actiunea dovedindu-se de aceea ca nefondata sub acest aspect.
2. In ce priveste solicitarea de obligare a paratei la plata salariului suplimentar aferent anilor 2009, 2010 si 2011 tribunalul retine ca tribunalul retine ca potrivit art. 32 din Contractul colectiv de munca încheiat la nivelul S.N.T.F.C. „C.F.R. C” SA pentru anii 2007 - 2008 si 2009-2010, precum si în temeiul art. 30 alin. (1) din Contractul Colectiv de Munca la nivel de G. de Unitati din transportul feroviar pe anii 2007-2008 si 2009-2010, pentru munca prestata în cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Initial Contractul colectiv de munca încheiat la nivelul S.N.T.F.C. „C.F.R. C” SA pentru anii 2007 - 2008 a fost încheiat pentru o durata de un an de la data înregistrarii însa ulterior, prin actele aditionale înregistrate la DMSSF Bucuresti sub nr. 1753/26.03.2008 si, respectiv nr. 437/30.01.2009 contractul a fost prelungit pâna la data de 28..02.2009.
La nivel de grup de unitati din transportul feroviar a fost încheiat Contractul colectiv de munca pe anii 2006-2008, înregistrat la MMSSF sub nr. 2836/20/28.12.2006, a carui aplicare a fost prelungita prin acte aditionale pâna la data de 28.12.2010.
Contractul colectiv de munca, astfel cum era prevazut de Legea nr. 130/1996, în vigoare la data încheierii contractelor si perioadei pentru care se solicita drepturile, precum si de Codul muncii, este un act sui generis, fiind în acelasi timp act juridic (contract, conventie), sursa de drepturi si obligatii subiective si reciproce ale partilor si totodata, izvor de drept, fiind, sub acest aspect, o norma conventionala negociata.
Ca orice contract si contractul colectiv de munca presupune autonomia de vointa a partenerilor sociali între care se încheie, prin aplicarea principiului libertatii contractuale; el reprezinta legea partilor.
Daca cu prilejul încheierii lui, el se încheie ca un contract, cu ocazia aplicarii sale, contractul colectiv de munca reprezinta o reglementare, deci o lege a partilor.
În acest sens, art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 si art. 236 alin. 4 din Codul muncii (asa cum erau în vigoare la data pentru care se solicita drepturile) prevad ca, încheiate cu respectarea dispozitiilor legale, contractele colective de munca reprezinta legea partilor.
Pârâta, semnatara a contractului colectiv de munca anterior mentionat, nu poate sa refuze îndeplinirea obligatiilor asumate invocând dificultati financiare sau orice alte motive, inclusiv faptul ca ar fi fost agent economic monitorizat.
Prin încheierea contractului colectiv, dreptul muncii devine un drept negociat, de origine conventionala, creat de angajatori si salariati, în functie de conditiile economice si sociale precum si de interesele celor doua parti.
Clauzele fiecarui contract colectiv de munca au valoare normativa; ele alcatuiesc un „drept al muncii” propriu al celor care îl încheie.
Potrivit legii, contractul colectiv de munca se încheie între angajator, pe de o parte si salariati, de cealalta parte (art. 229 alin. 1 din Codul muncii, 128 alin 1 si urm din Legea 62/2011), în urma unei negocieri colective.
Dupa încheierea si ., aceste contracte colective de munca urmeaza a se executa, având putere de lege între partile contractante (229 alin 4 C.muncii)
Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor si obligatiilor asumate.
Art. 148 alin 1 din legea 62/2011 prevad ca executarea contractului colectiv de munca este obligatorie si, ca neîndeplinirea obligatiilor asumate prin contract atrage raspunderea celor vinovati.
Acestea sunt dispozitiile speciale ce reglementeaza sfera de executare si aplicare a contractului colectiv de munca si nu dispozitiile generale invocate de pârâta.
Este o aplicare a principiului potrivit caruia norma speciala deroga de la norma generala - specialia generalibus derogant.
Aceste norme speciale se aplica ori de câte ori ne aflam în fata unui caz ce intra sub incidenta prevederilor sale, cum este cazul în speta de fata.
În conformitate cu dispozitiile art. 149 din Legea 62/2011, clauzele unui contract colectiv de munca pot fi modificate pe tot parcursul executarii lui, în conditiile legii, ori de câte ori partile convin acest lucru, modificare care face, de asemenea, obiectul unei negocieri.
Aceasta este calea pe care ar putea eventual pârâta sa o urmeze dar în nici un caz nu poate refuza sa execute obligatiile asumate prin contract.
Nu mai putin, tribunalul retine dispozitiile art. 132 alin 3 din Legea 62/2011 conform cu care contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil incheiat la nivel superior. Aceste dispozitii se regaseau si in cuprinsul art. 238 alin 1 C.muncii, forma in vigoare in perioada pentru care se solicita drepturile.
Asa fiind, retinand ca potrivit dispozitiilor art. 30 alin 1 din CCM la nivel de grup unitati transport feroviar in vigoare in perioada indicata in actiune reclamantii erau indreptatiti la plata unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie 2010, vazand de asemenea ca potrivit art. 41 alin 3 din CCM la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 salariul de baza minim brut la nivel de ramura era de 700 lei tribunalul apreciaza ca fondata actiunea formulata sub acest aspect si o va admite.
3. In ce priveste capatul de cerere privind obligarea paratei la plata diferentei de spor de 25% la salariul de baza potrivit dispozitiilor art. 42 alin 1 lit. g din CCM la Nivel de Ramura Transporturi tribunalul retine ca, potrivit acestor dispozitii „in cazurile in care munca in timpul noptii, la solicitarea celui care angajeaza, va fi prestata . repaus sau de sarbatoare timpul efectiv lucrat se va plati cu spor de 100% la care se aplica sporul pentru orele lucrate in timpul noptii”
Tribunalul retine ca reclamantul, incadrat in functia de mecanic locomotiva, a prestat in perioada solicitata, potrivit contractului individual de munca, activitate in ture, timpul de munca si timpul de odihna fiind deci repartizate inegal.
Se retine de asemenea ca reclamantul nu a administrat nicio proba din care sa rezulte ca, distinct de perioadele in care, conform planificarii pe ture, presta activitate, a mai fost solicitat de catre conducerea societatii sa presteze activitate in zile de repaus (prin acestea intelegandu-se zilele de repaus cuvenite salariatului iar nu sambata si duminica, avand in vedere specificul activitatii desfasurate in ture) sau in zile de sarbatoare (Paste, C., etc)
Asa fiind, acest capat de cerere se dovedeste ca nefondat si va fi respins
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte actiunea formulata de reclamantul G. G. cu domiciliul ales la C.. Av. M. D. in Brasov, .. 13, jud. Brasov in contradictoriu cu parata S. N. de Transport Feroviar de Marfa „CFR Marfa” - SA cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura in Bucuresti, . Nord nr. 1-3, sect. 1
Obliga parata sa calculeze si sa plateasca reclamantilor diferentele rezultate intre drepturile salariale calculate in raport de salariul minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin 3 din CCM la nivel de ramura transporturi pentru anii 2008-2011 si drepturile salariale efectiv platite, incepand cu 1.07.2010 si pana la 31.12.2010, sume ce urmeaza a fi actualizate cu rata inflatiei la data platii efective
Obliga parata la plata catre reclamant a sumelor reprezentand salariul suplimentar aferent anilor 2009, 2010 si 2011, echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a fiecarui an
Respinge capatul de cerere privind obligarea la plata diferentei de spor de 25% pentru munca efectuata in timpul noptii in zilele de sambata, duminica si sarbatorile legale ca nefondat
Respinge actiunea ca fiind prescris dreptul material la actiune in ce priveste capatul de cerere privind obligarea la plata ajutorului material de C. pentru anul 2010
Executorie potrivit art. 448 alin 1 pct. 2 C.pr.civ
Cu apel in 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmand a fi depusa la Tribunalul Ilfov
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Președinte, A. M. C. | Asistent Judiciar, M. M. | Asistent Judiciar, R. L. P. |
Grefier, M. P. |
A.C. 11 Octombrie 2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
