Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1213/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1213/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 376/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 1213/2013
Ședința publică de la 15 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. C.
Asistent Judiciar R. L. P.
Asistent Judiciar M. M.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant O. G. PRIN USLFMC BUCURESTI și pe pârât S. N. TRANSPORT FEROVIAR MARFA CFR MARFA SA, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns reclamantul prin Presedintele USLFMC, dl. S. L. M., lipsa fiind parata
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca este primul termen de judecata, cauza declinata de la Tribunalul Calarasi, scutita de taxa timbru si timbru judiciar, dupa care:
Nemaifiind alte chestiuni prealabile tribunalul acorda reclamantului cuvantul asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune
Reclamantul prin reprezentant solicita respingerea exceptiei, termenul de prescriptie este cel de 3 ani iar nu de 6 luni cum eronat sustine parata
Tribunalul dupa deliberari, asupra exceptiei invocate, retine ca obiectul actiunii de fata il constituie obligarea paratei la plata unor diferente de drepturi salariale, rezultate din aprecierea diferita a modului de calcul a salariilor reclamantilor, termenul de prescriptie fiind de aceea cel de 3 ani prevazut de art. 268 alin1 lit. c C.muncii iar nu cel de 6 luni invocat de parata astfel incat exceptia invocata se dovedeste a fi nefondata si va fi respinsa.
Tribunalul pune in discutia partilor exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa procedurii prealabile invocata de parata prin intampinare
Reclamantul prin reprezentand solicita respingerea exceptiei, cauza este conflict de drepturi si nu este supusa unei proceduri administrative prealabile. Comisia paritara nu are atributii in stabilirea drepturilor salariale
Tribunalul dupa deliberari, asupra exceptiei invocate, o apreciaza ca nefondata si o respinge, retinand ca pricina de fata, avand ca obiect obligarea paratei la calcul si plata drepturilor salariale ale reclamantului prin raportare la salariul minim de 700 lei prevazut de CCM la nivel national constituie conflict individual de drepturi conform art. 231 C.muncii, rap. la art. 208 din Legea 62/2011 a dialogului social, competenta de solutionare a acestora reveninds, conform textelor legale citate instantelor judecatoresti si nefiind conditionata de parcurgerea vreunei proceduri administrative prealabile.
Asa fiind execptia invocata se dovedeste ca nefondata si va fi respinsa.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile tribunalul acorda partilor cuvantul la probe
Reclamantul prin reprezentant solicita incuviintarea probei cu inscrisuri, cele de la dosar
Instanta dupa deliberari, in temeiul art. 167 C.pr.civ incuviinteaza pentru ambele parti proba cu inscrisuri, cele de la dosar, constata proba administrata si, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
Reclamantul prin reprezentant solicita admiterea actiunii, asa cum a fost formulata
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare in judecata inregistratape rolul Tribunalului Calarasi sub nr._ Uniunea Sindicatelor Libere Feroviare Miscare-Comercial Bucuresti a solicitat, in numele si pentru membrii de sindicat semnatari ai tabelelor anexa si in contradictoriu cu parata S. N. de Transport Feroviar de Marfa „CFR Marfa” SA pronuntarea unei hotarari prin care sa fie obligata parata sa calculeze si sa plateasca reclamantilor diferentele de drepturi salariale calculate in raport de salariul de baza minim brut de 700 lei conform art. 41 alin 3 lit. a din CCM Unic la nivel de ramura transporturi pentru perioada 2008-2011 si drepturile salariale efectiv platite, incepand cu data de 1.07.2009 si pana la 31.12.2011, sume ce vor fi actualizate cu rata inflatiei
Arata ca aceste diferente rezulta din:
- nerespectarea clasei 1 de salarizare 700 lei prevazuta in CCM unic la nivel de ramura transporturi la care sa fie aplicat coeficientul de ierarhizare prevazut in anexa 1 la CCM la nivel de societate, cu acordarea drepturilor si sporurilor lunare prin raportare la salariul minim de 700 lei pentru perioada 1.07._11
- valoarea de 570 lei (in perioada 1.07._10) si respectiv 600 lei (pentru 1.05._11) utilizata de parate.
Arata ca apreciaza ca parata avea obligatia sa utilizeze la determinarea drepturilor salariale ce li se cuveneau un salariu minim de 700 lei, conform CCM la nivel de ramura transporturi, contract colectiv de munca ce se aplica CF Calatori SA
Ca desi prevederile contractelor colective de munca la nivel superior sunt obligatorii si au nivel minimal pentru cele incheiate la niveluri inferioare, parata nu a respectat dispozitiile CCM unic la nivel de ramura transporturi, prevazand in CCM la nivel de societate un salariu minim mai mic de 700 lei
Arata ca drepturile solicitate sunt drepturi de natura salariala, termenul de prescriptie fiind de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune
Arata ca prin neplata drepturilor salariale cuvenite paratele au incalcat dispozitiile art. 40 alin 2 C.muncii valabil in epoca, producand reclamantilor un prejudiciu egal cu diferenta intre drepturile salariale cuvenit si cele efctiv incasate
Arata ca potrivit art. 229 alin 4 din C.muncii contractele colective de munca legal incheiate reprezinta legea partilor
In drept invoca art. 40 alin 2 lit. c C.muncii, art. 283 alin 1 lit. c, art. 155 si 156 C.muncii, art. 41 alin 3 si 42 alin 1 din CCM la nivel; de ramura transporturi
Pentru termenul din 15.05.2013 parata a formulat intampinare prin care a invocat in principal exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Ilfov
A aratat parata ca Uniunea Sindicetelor Libere Feroviare Miscare-Comercial, reclamant in cauza, isi are sediul in Bucuresti astfel ca, avand in vedere dispozitiile art. 269 C.muncii competenta teritoriala apartine instantei de la sediul reclamantului
A invocat de asemenea parata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune avand in vedere dispozitiile art. 268 alin 1 lit. e C.muncii conform cu care cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune
Apreciaza ca actiune este de aceea una prin care se urmareste obligarea paratei la respectarea unei clauze a CCM la nivel de ramura astfel ca termenul de prescriptie este de 6 luni
A invocat parata si exceptia inadmisibilitatii actiunii fata de neindeplinirea procedurii prealabile a concilierii prevazute de CCM
Pe fondul cauzei arata reclamanta ca partile s-au inteles de comun acord ca urmare a negocierilor ca pentru anii 2009-2010 sa stabileasca un alt salariu minim la nivelul societatii si alti coeficienti de ierarhizare fata de cei cuprinsi in CCM unic la nivel de ramura.
Ca reclamantii aveau posibilitatea sa solicite anularea clauzelor din contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe care le considerau a fi neconforme insa numai pe perioada de valabilitate a acestuia
Arata ca in ce priveste contractul colectiv de munca pe anii 2009-2010 la nivel de unitate a fost inheiat cu respectarea prevederilor CCM la nivel de G. de Unitati Feroviare pe anii 2006-2008, a carui valabilitate a fost prelungita pana in 2010
Ca prin acestea sunt prevazute clase si coeficienti de slaarizare pentru diversele categorii de activitati specifice ramurii feroviare astfel ca salariile reclamantilor nu ar putea fi calculate prin raportare la salariul minim prevazut de CCM la nivel de ramura transporturi, deorece in acesta nu sunt prevazute clase de salarizare ci numai coeficienti de ierarhizare pentru diverse categorii profesionale
Arata ca totusi instanta nu a fost investita cu o actiune de constatare a nulitatii clauzelor contractului colectiv de munca la nivel de unitate astfel ca dispozitiile acestuia au fost in vigoare pentru toata perioada mentionata in actiune, salariile reclamantilor fiind platite in mod corespunzator
Ca o cerere de anulare a clauzelor contractului colectiv de munca formulata la aceasta data ar fi tardiva, avand in vedere ca prevederile CCM la nivel de unitate dar si al CCM la nivel de grup unitati feroviare aplicabile au incetat la 31.12.2010
Prin incheierea de la 29.11.2012 Tribunalul Calarasi a disjuns actiunea in ce il priveste pe reclamantul O. G. si, admitand fata de acesta, prins entinta civila 64/17.01.2013, exceptia necompetentei teritoriale, a dispus declinarea cauzei spre competenta solutionare in favoarea Tribunalului Ilfov.
Pe rolul acestei instante cauza a fost inregistrata sub nr._
Exceptiile perescriptiei drepturlui material la actiune si inadmisibilitatii, invocate de parata prin intampinarea formulata si neanalizate de Tribunalul calarasi, au fost solutionate ins ensul respingerii la termenul din 15.05.2013, cu motivarea cuprinsa in incheierea de sedinta de la acea data.
Deliberand asupra cererii de chemare in judecata formulate, prin prisma materialului probator administrat, tribunalul o apreciaza ca fondata si o va admite, pentru motivele ce succed:
Reclamantii sunt salariati ai paratei, astfel dupa cum rezulta din contractele de munca anexate in copie la dosar.
Potrivit art.41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că "Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta."
Aceste prevederi contractuale nu au fost aplicate de unitatea pârâtă, pe argumentarea potrivit căreia drepturile salariale solicitate nu sunt reluate și în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar obligația de a aplica CCM încheiat la nivel superior ar fi incidentă doar în cazurile în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă.
Clauzele contractuale enunțate nu condiționează însă acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator, după cum se prevede în disp. ART. 3 din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010:
"(1) Clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora.
(2) Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze prevăzute în mod expres prin lege.
(3) În cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării și publicării prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse."
Pârâta nu a respectat aceste obligații contractuale, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu pot prevede sub sancțiunea neluării în seamă drepturi cu caracter inferior celor reglementate de Contractul colectiv de muncă (CCM) încheiat la nivel de ramură.
In ce priveste sustinerea paratei conform cu care, in masura in care reclamantii erau nemultumiti de dispozitiile contractului colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, ar fi trebuit sa solicite anularea clauzelor neconforme, pe perioada de valabilitate a acestuia tribunalul apreciaza ca aceasta nu poate fi primita
Astfel, art. 238 din Codul muncii, în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă, a fost abrogat expres prin art. I pct. 90 din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, în vigoare din 30 aprilie 2011 iar art. 132 din Legea dialogului social nr. 62/2011 a preluat dispozițiile art. 238 din Codul muncii;
Codul muncii, republicat, consacră în art. 37 principiul negocierii individuale și colective a contractelor de muncă și cuprinde în art. 38 limitele minimale ale acestei negocieri și sancțiunea renunțării la unele drepturi stabilite de lege în favoarea salariatului;
In egala masura, tribunalul retine ca dispozițiile art. 8 și 24 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă - în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă analizate de instanțe și abrogate prin Legea dialogului social nr. 62/2011 - au fost preluate în noua reglementare, art. 142 din Legea nr. 62/2011, care sancționează cu nulitatea clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea drepturilor minimale prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă încheiate la nivel superior;
In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 41 alin. (5) din Constituția României și art. 133 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, care consacră, primul, caracterul obligatoriu al convențiilor colective și, al doilea, condițiile concrete în care clauzele contractelor colective de muncă își produc efectele față de angajați.
Dispozițiile legale menționate evocă măsuri de protecție a salariaților pentru asigurarea exercițiului neîngrădit al drepturilor și intereselor legitime ce li se cuvin acestora în cadrul raporturilor de muncă.
În noua reglementare sunt semnalate instrumentele concrete de înlăturare din ordinea juridică negociată a clauzelor lovite de nulitate [art. 142 alin. (2)-(4) din Legea nr. 62/2011], cauza de ineficacitate a actului juridic putand fi constatată pe cale judecătorească, la cererea părții interesate, aplicandu-se dispozitiile art. 268 lit. d C.muncii
Cu toate acestea, drepturile salariale stabilite prin contracte colective de muncă ce se impun cu forța obligatorie garantată constituțional au același regim juridic aplicabil drepturilor salariale stabilite prin acte normative, salariatul neputând renunța la aceste drepturi, indiferent de sorgintea lor contractuală sau legală.
Asa fiind, independent daca partea interesata a uzat sau nu de dreptul sau de a cere anularea clauzelor din contractul colectiv de munca incheiat la nivel inferior, in materia drepturilor salariale in caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură sunt ipso jure înlocuite de acestea din urmă.
Tribunalul retine, fata de cele de mai sus, ca dovedit in cauza faptul ca pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamantilor drepturile salariale solicitate, încălcând prevederile art.40 alin.2 lit.c) din Codul muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractului individual de muncă", precum și prevederile art.229 alin.4 din Codul muncii potrivit cărora "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
În acest fel s-a produs acestora un prejudiciu material constând în contravaloarea diferențelor de drepturi salariale calculate în raport de salariul de baza minim brut de 700 lei, prejudiciu pe care angajatorul este dator să îl acopere în temeiul art.253 din Codul muncii, ale carui dispozitii relevante prevad ca "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Având în vedere că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite reclamantii au suferit un prejudiciu constând, pe de o parte, în contravaloarea drepturilor salariale, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naționale, dar și în lipsa de folosință a sumelor cuvenite, instanța va obliga pârâta și la actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea formulata de Uniunea Sindicatelor Libere Feroviare Miscare-Comercial cu sediul in Bucuresti, . Nord nr. 1-3, sect. 1 in numele si pentru membrul de sindicat O. G., in contradictoriu cu parata S. N. de Transport Feroviar de Marfa „CFR Marfa” SA cu sediul in Bucuresti, .. 38, sect. 1
Obliga parata sa calculeze si sa plateasca reclamantului diferentele rezultate intre drepturile salariale calculate in raport de salariul minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin 3 din CCM la nivel de ramura transporturi pentru anii 2008-2011 si drepturile salariale efectiv platite, incepand cu 1.10.2009 si pana la 31.12.2010, sume ce urmeaza a fi actualizate cu rata inflatiei la data platii efective
Obliga parata si la plata catre reclamanti a dobanzii legale calculate de la data de 3.12.2012, data formularii actiunii, aferente diferentelor de drepturi calculate conform prezentei hotarari
Cu recurs in 10 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2013
Președinte, A. M. C. | Asistent Judiciar, R. L. P. | Asistent Judiciar, M. M. |
Grefier, M. P. |
A.C. 17 Mai 2013
| ← Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 09-10-2013,... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 125/2013.... → |
|---|
