Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 3665/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3665/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 3009/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3665
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE G. N.
Asistent Judiciar M. M.
Asistent Judiciar R. L. P.
Grefier M. P. M.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe contestatoarea L. D. E. în contradictoriu cu intimata I. G. AL ROMÂNIEI-I. NAȚIONAL DE CERCETARE -DEZVOLTARE ÎN DOMENIUL GEOLOGIEI, GEOFIZICII, GEOCHIMIEI ȘI TELEDETECTIEI, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea prin apărător, cu împuternicirea avocațială aflată la fila 5 dosar și intimata prin apărător cu împuternicirea avocațială aflată la fila 49 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului că prin serviciul registratură intimata a depus la dosar înscrisurile ce au stat la baza emiterii deciziei nr. 165/2013, Regulamentul Intern, decizia de numire a comisiei de cercetare, CIM, referatul nr. 1082/2013, raportul disciplinar, în 2 exemplare.
Tribunalul comunică contestatoarei prin apărător copia înscrisurilor depuse de intimată.
Contestatoarea prin apărător învederează tribunalului că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de aceste înscrisuri.
La interpelarea tribunalului părțile prin apărători învederează că nu au alte cereri de formulat și probe de administrat.
Tribunalul, în temeiul art. 392 Noul Cod de procedură civilă, constată deschise dezbaterile, sens în care acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatoarea prin apărător solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei nr. 165/2013, invocă prescripția dreptului angajatorului de a dispune sancțiunea, față de dispoz. art. 252 alin. 1 Codul muncii, care prevede că aplicarea sancțiunii trebuia făcută de angajator în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință și în termen de 6 luni de la data săvârșirii abaterii Învederează faptul că, controlul a fost efectuat în perioada octombrie – noiembrie 2012, faptele reclamantei fiind făcute anterior acestei date, iar decizia intimatei a fost emisă în baza de 15.07.2013.
Se mai arată faptul că în procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare, cât și în decizia contestată nu au fost descrise faptele și motivele pentru care pârâta a respins cererea reclamantei, Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul, în temeiul art. 394 Cod proc. civilă constată închise dezbaterile în fond, sens în care reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 12.08.2013, contestatoarea L. D. E. a formulat în contradictoriu cu intimata de I. G. al României - I. Național de Cercetare-dezvoltare in domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei si Teledetecției contestație împotriva Deciziei nr. 165/15.07.2013 de aplicare a sancțiunii disciplinare, comunicata la data de 16.07.2013, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea Deciziei nr. 165/15.07.2013, constatând nulitatea absoluta a acestui document având in vedere ca in cuprinsul acesteia nu au fost descrise faptele ce constituie abaterea disciplinara si nu au fost arătate motivele pentru care au fost înlăturate cererile si aparerile formulate de către salariat in timpul cercetării disciplinare, așa cum rezulta si din Procesul verbal întocmit cu acest prilej, prin încălcarea dispozițiilor art. 252 alin.2 din Codul muncii; încălcarea dispozițiilor art. 252 alin.1l din Codul muncii cu privire la termenul imperativ de emitere a Deciziei de sancționare de 30 de zile de la data la care angajatorul a luat la cunoștința despre săvârșirea abaterii, parata nefăcând dovada aplicării sancțiunii in termenul dispus de către legiuitor, încălcarea dispozițiilor art. 252 alin.1 din Codul muncii, cu privire la termenul imperativ de emitere a Deciziei de sancționare, de 6 luni de la data săvârșirii abaterii disciplinare, constatând in acest sens prescripția dreptului angajatorului de a dispune sancțiunea.
.În motivarea în fapt a cererii, contestatoare a arătat că prin Decizia nr. 165/15.07.2013, in baza dispozițiilor art. 247 alin. 1 si 2 din Legea 53/2003 - Codul muncii a fost sancționata cu avertisment scris, reținându-se ca in calitatea ce o deține de Sef Marketing Relații Publice si Mass Media, nu și-a îndeplinit unele atribuții funcționale de serviciu, respectiv: avizarea cu pontaje fictive, acordarea calificativului "FOARTE BINE" unei salariate (D. C.) din subordine care nu se prezenta la serviciu.
Prin procedura de convocare in vederea cercetării disciplinare prealabile, in data de 14.06.2013 s-a prezentat la ora si locul stabilit, conform Convocatorului nr. 1145/l0.06.2013, fiindu-mi adus la cunoștința obiectul acestei convocări. În cadrul cercetării prealabile a răspuns la un chestionar, in baza căruia s-a întocmit un proces verbal înregistrat sub nr. 1195/14.06.2013.
Contestatoarea a mai arătat, conform dreptului la apărare a solicitat ca instituția parata sa-i pună la dispoziție înscrisurile care stau la baza convocării pentru cercetarea prealabila, Președintele Comisiei comunicându-i ca acestea vor fi puse la dispoziție ulterior, fapt ce nu s-a realizat.
Instituția parata arata in Decizia contestată faptul ca nu a prezentat nici un document in apărarea sa si nici nu a recunoscut acuzațiile care i se aduc. Prin răspunsurile date la întrebările formulate in chestionar am dat toate precizările in acest sens, fara insa a putea prezenta vreun înscris referitor la acestea, având in vedere ca documentele de care se face vorbire in Decizie nu-i aparțin.
Contestatoarea a mai arătat faptul că măsura luata împotriva sa este abuziva, având in vedere ca numita D. C. L. a fost detașata la o alta locație a instituției angajatoare, iar fisele de pontaj au fost întocmite de angajații Serviciului Resurse Umane si anume I. M., R. M. si L. Valcea, cat si de o fosta angajata a Serviciului Marketing I. P..
In ceea ce privește evaluarea si acordarea calificativului "FOARTE BINE" dnei D. C. L., contestatoare arată că activitatea pentru anul 2011, întocmita in anul 2012 a fost realizată in baza activității prestate de angajata, iar calificativele au fost acordate in acest sens.
De asemenea, a mai arătat faptul că aspecte sunt reliefate si in Raportul de Control al Ministerului Educației Naționale efectuat la data de 28.02.2013. Mai mult decât atât, directorul general al instituției parate, dl. M. S., la data de 28.05.2013 a convocat Comitetul de Direcție al Institutului G. al României, unde a luat hotărârea destituirii mele din funcția de sef serviciu si trecerea . execuție din același Serviciu de Marketing. Aceasta hotărâre a fost consemnata in procesul verbal nr.1049 din 28.05.2013 si înregistrata sub nr.l050 din aceeași data, hotărâre ilegala in conformitate cu prevederile art.251 din Codul muncii, atâta timp cat nu s-a desfășurat o cercetare prealabila. Ulterior văzându-se ilegalitatea comisa, măsura luata prin procesul verbal nu a mai fost pusa in aplicare.
Contestatoarea a mai susținut faptul că, în comisia de cercetare disciplinara s-a pus in discuție si o presupusa săvârșire a unor infracțiuni, atribuții ce nu parvin instituției parate, dar si a abuzului numirii in comisia de cercetare a unor persoane ce au participat la comitetul de direcție unde se hotărâse anterior destituirea sa, astfel incot aceste persoane sa fie influențate cu privire la sancționarea sa ulterioara. În acest sens a fost supusa unei cercetări prealabile abuzive, pentru fapte care nu țin de răspunderea disciplinara, deci nu sunt de competenta unei Comisii de cercetare prealabila, ci pentru fapte ce exced acesteia.
Contestația este întemeiată pe dispoz. art. 252 alin. 1 și 2 lit. a, e, alin. 5 din În dovedirea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv: Deciziei nr. 165/15.07.2013 a IGR, Convocare nr. 1145/10.06.2013, Proces verbal nr. 1195/14.06.2013, Raport de control nr. 299/302/CCM/28.02.2013 al MEN
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, se arată faptul că, în perioada 31.10._12 a avut loc un control de fond al Ministerului Educației Naționale. În luna mai 2013, comisia de control a prezentat institutului raportul cu concluziile controlului efectuat. În cadrul acestui raport sunt menționate la pagina 3 pct. 3 abaterile săvârșite de numita L. D. E. referitoare la pontajele fictive ale fostei angajate a I.G.R. D. C. L.. În acest sens, în urma efectuării controlului s-a constatat că numita L. D. E., în calitate de șef serviciu Marketing a avizat fișele fictive de pontaj ale unei angajate ale institutului și i-a acordat acesteia calificativul de «foarte bine», deși această angajată nu s-a prezentat niciodată la muncă.
În urma luării la cunoștință de acest raport al corpului de control, înăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de lege, a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă, sens în care a fost emisă convocarea nr.1145 /10.06.2013 în vederea cercetării disciplinare prealabile cu privire la suspiciunea încălcării de către contestatoare a art. 62 din Regulamentul Intern al I.G.R., care prevede ca angajații I.G.R. au obligația să își îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine și în mod conștiincios îndatoririle de serviciu și să se abțină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii institutului.
În data de 14.06.2013 s-a întrunit comisia de disciplină în urma căreia s-a luat măsura sancționării cu avertisment scris a contestatoarei.
Intimata a mai arătat faptul că măsură disciplinară luată împotriva contestatoarei este legală, întrucât aceasta, conform raportului corpului de control a încălcat normele legale cu privire la regulamentul intern al instituției, a vizat fișe le de pontaj fictive fără o analiză prealabilă și a acordat calificative de «foarte bine» deși angajata nu se prezenta la serviciu, fiind îndeplinite prevederile art. 274 Codul muncii.
De asemenea, arată că și dispoz. art. 248 din Codul muncii, au fost respectate de instituție, în sensul că s-a aplicat sancțiunea cea mai mică deși prin achitarea unor salarii necuvenite unui angajat fictiv s-au produs pagube însemnate în bugetul institutului ce ar fi trebuit imputate contestatoarei.
Cu privire la susținerile reclamantei în sensul că nu i-au fost prezentate înscrisurile ce stau la baza sancționării disciplinare se arată că, astfel cum s-a consemnat și în procesul verbal întocmit de comisia disciplinară, acele înscrisuri au fost deținute în permanență de către contestatoare, ea fiind cea care le-a întocmit și avizat, conducerea institutului neavând cunoștință de existența acestora decât după constatarea corpului de control al ministrului.
Cu privire la prescripția luării măsurii disciplinare se arată că termenul nu este împlinit întrucât conform art. 252 alin.l Codul Muncii "termenul de emitere a deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare curge de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare în speță, data comunicării Raportului Corpului de Control și anume în luna mai 2013, în termen de 30 de zile calendaristice, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Intimata a mai arătat că în data de 14.06.2013 s-a întrunit comisia de cercetare disciplinară a reclamantei astfel că termenul de 30 de zile de prescripție nu este depășit.
Întâmpinarea este întemeiată pe dispoz. art. 274 Codul Muncii, 252 alin.1 Codul Muncii, art.248 Codul Muncii.
În dovedirea întâmpinării au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv: raportul de control nr. 299/302/CCM/2013.
Contestatoare a a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea susținerilor intimatei ca nefondate.
În motivarea răspunsului la întâmpinare se arată, față de termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru efectuarea cercetării prealabile, faptul că au fost încălcare dispoz. art. 252 alin.1 din Codul muncii, cu privire la termenul imperativ de emitere a Deciziei de sancționare, de la data la care angajatorul a luat la cunoștința despre săvârșirea abaterii, atâta timp cat Raportul de control al Ministerului Educației Naționale a fost înregistrat sub nr.856 la data de 29.04.2013, parata nefăcând dovada aplicării sancțiunii in termenul dispus de către legiuitor, sancțiune aplicata ulterior datei de 14.06.2013, cu ocazia cercetării disciplinare prealabile.
A mai arătat faptul că intimata a făcut afirmații nefondate legate de termenul la care a luat cunoștința a raportului de control, arătând ca acest fapt s-a petrecut in luna mai, si nu la data înregistrării sale 29.04.2013.
In ceea ce privește prescripția măsurii disciplinare, încălcarea dispozițiilor art. 252 alin.1 din Codul muncii, cu privire la termenul imperativ de emitere a Deciziei de sancționare, de 6 luni de la data săvârșirii abaterii disciplinare, așa cum arata si parata in întâmpinare controlul efectuat a avut loc in perioada 31.10._12, pentru fapte imputabile recIamantei anterior acestei date. Astfel de la data săvârșirii faptei si pana la emiterea deciziei de sancționare au trecut mai mult de 6 luni.
In ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare se arată ca, înscrisurile la care face referire parata sunt acele acte interne întocmite si avizate de Serviciul Resurse Umane.
Contestatoarea a mai arătat că prin formularea dreptului la apărare a solicitat in cadrul cercetării prealabile, actele prin care se atesta faptele sale, respectiv: Raportul de control al Ministerului Educației Naționale, înscris de care a luat la cunoștința ulterior.
În cauză a fost solicitată și încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în cauză, tribunalul constată următoarele:
Reclamanta are calitatea de salariată a pârâtului, ocupând funcția de șef Serviciu Markering Relații Publice și Mass Media.
Prin Decizia nr. 165/15.07.2013 emisă de către pârât, reclamanta a fost sancționată cu sancțiunea avertisment scris prevăzută de dispoz. art. 248 alin. 1 lit. 1 din Legea nr. 53/2013, republicată.
S-a reținut în decizia de sancționare, faptul că procedura de convocare în vederea cercetării disciplinare prealabile a salariatei a fost îndeplinită, conform art. 251 alin. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, prin faptul că doamna L. E. D. s-a prezentat în data de 14.06.2013 la ora și la locul stabilit în convocatorul nr. 1145/10.06.2013, obiectul cercetării disciplinare fiind adus la cunoștința salariatei.
S-a mai reținut în decizia de sancționare faptul că la data de 14.06.2013 a avut loc ședința comisiei de cercetare disciplinară în prezența numitei L. E. D., asistată de avocat.
Totodată s-a mai reținut că susnumita nu a prezentat în apărarea sa nici un document. Prin răspunsurile date la întrebările formulate de comisie, aceasta nu recunoaște niciuna din acuzațiile formulate împotriva sa, însă nu dovedește cu nici un înscris apărările formulate. Astfel, comisia a apreciat că reclamanta L. E. D. în calitatea de șef Serviciu Markering Relații Publice și Mass Media nu și-a îndeplinit atribuțiile funcționale de serviciu, respectiv: a avizat pontaje fictive, a acordat calificativul „ foarte bine” unei salariate din subordinea sa, numitei D. C. care nu se prezenta la serviciu.
Au fost invocate ca temeiuri de drept în baza cărora s-a aplicat sancțiunea dispoz. art. 247 alin. 1 și 2 din Codul muncii, prevederile art. 62 din Regulamentul Intern al IGR și raportul de cercetare disciplinară nr. 1261/28.06.2013.
Potrivit dispoz. art. 247 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Potrivit dispoz. art. 248 alin. 1 Codul muncii: Sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară sunt:
a) avertismentul scris;
b) retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile;
c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;
d) reducerea salariului de bază și/sau, după caz, și a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;
e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Potrivit dispoz. art. 251 alin. 1 Codul muncii: Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Potrivit dispoz. art. 252 alin. 1 și alin. 2 Codul muncii: (1) Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
(2) Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
În ceea ce privește motivele de nulitate a deciziei de sancționare invocate de reclamantă și care se referă la procedura cercetării disciplinare, tribunalul le consideră neîntemeiate, având în vedere că potrivit dispoz. art. 251 alin. 1 Codul muncii, în cazul sancțiunii avertisment scris nu era obligatorie efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Tribunalul constată că decizia de sancționare contestată estre lovită de nulitate absolută având în vedere că aceasta nu cuprinde prevederile din statutul de personal sau din Regulamentul intern, or din contractul individual sau colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, așa cum prevăd dispoz. art. 252 alin. 2 lit. b din Codul muncii.
Reprezentatul pârâtului a invocat în cuprinsul deciziei de sancționare prevederile art. 62 din Regulamentul intern al IGR și care se referă la obligațiile angajaților, fără să fie indicat un articol din regulament care să cuprindă faptele care constituie abateri disciplinare, cu toate că în art. 110 din regulamentul intern sunt enumerate fapte care constituie abateri disciplinare, conform dispozitiilor art. 242 lit. f Codul muncii.
Totodată, invocarea în cuprinsul deciziei de sancționare a raportului de cercetare disciplinară prealabilă nr. 1261/28.06.2013, a HG nr. 185/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale sau a Legii nr. 1/2011 a educației naționale, nu echivalează cu indicarea temeiului de drept al sancțiunii disciplinare, în conformitate cu dispoz. art. 252 lit. b Codul muncii.
Așa fiind, instanța constată că la emiterea deciziei de sancționare cu nr. 165/15.07.2013, reclamantul a încălcat dispozitiile. art. 252 alin. 2 lit. b Codul muncii, fapt ce atrage nulitatea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite cererea și va dispune anularea deciziei de sancționare, ca nelegală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de contestatoarea L. D. E. cu domiciliul ales la CIA Dr. Eliodor T. cu sediul în București, .. 5, . în contradictoriu cu intimata I. G. AL ROMÂNIEI-I. NAȚIONAL DE CERCETARE -DEZVOLTARE ÎN DOMENIUL GEOLOGIEI, GEOFIZICII, GEOCHIMIEI ȘI TELEDETECTIEI, cu sediul în București, ., sector 1.
Anulează Decizia de sancționare nr. 165/15.07.2013, ca nelegală.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Tribunalul Ilfov.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Noiembrie 2013.
Președinte, G. N. | Asistent Judiciar, M. M. | Asistent Judiciar, R. L. P. |
Grefier, M. P. M. |
Tehnored. M.M. 11 Decembrie 2013
Redactat NG – 14.01.2014 – 4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Cereri. Sentința nr. 3074/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
