Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 982/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 982/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 83/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 982/2013
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. C.
Asistent Judiciar R. L. P.
Asistent Judiciar M. M.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant C. A., reclamant M. A. ambele prin SINDICATUL INVATAMANT S. HARET ILFOV și pe pârât G. C. COPILARIEI B., pârât C. L. B., pârât P. O. B.-INSTITUTIA PRIMARULUI, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca este primul termen de judecata, actiune scutita de taxa timbru si timbru judiciar, paratii P. orasului B. si C. L. B. au formulat intampinare, s-a solicitat solutionarea cauzei in lipsa, dupa care:
Tribunalul pune in discutia partilor exceptia tardivitatii actiunii introductive invocata de paratii C. L. B. si P. O. B. prin intampinare
Deliberand asupra acestei exceptii tribunalul o apreaciaza ca nefondata si o va respinge, retinand ca paratii se afla in eroare asupra obiectului actiunii. Asfel, actiunea de fata vizeaza obligarea paratilor la reincadrarea reclamantilor incepand cu data de 1.01.2010 respectiv 1.01.2011 cu valorificarea drepturilor salariale stabilite pentru luna decembrie 2009 conform Legii 221/2008 iar nu plata drepturilor salariale prevazute de acest din urma act normativ. Nu sunt, de asemenea, incidente in cauza dispozitiile art. 34 din Legea 330/2009 si nici cele ale art. 30 din Legea 284/2010, nefiind vorba despre o contestatie formulata impotriva modului de calcul al drepturilor salariale
Tribunalul pune in discutie exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parati si, deliberand asupra acesteia o apreciaza ca nefondata si o respinge retinand, de asemenea, ca paratii se afla in eroare asupra obiectului cererii, actiunea de fata nevizand obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite in baza Legii 221/2008 ci reincadrarea operata conform Legii 330/2009 respectiv 284/2010, termenul de prescriptie al actiunii fiind cel prevazut de art. 268 alin 2 C.muncii, termen de 3 ani si care nu s-a implinit la data formularii cererii
Tribunalul pune in discutie exceptia lipsei calitatii procesual pasive inocate de paratii C. L. B. si P. O. B. si, deliberand asupra acesteia, o apreciaza ca nefondata si o respinge, retinand ca potrivit dispozitiilor art. 104 alin 2 din Legea 1/2011 finantarea de baza a institutiilor de invatamant preuniversitar se face, inclusiv in ceea ce priveste cheltuielile cu salariile, de la bugetul de stat prin bugetele locale. Tribunalul retine, de asemenea, ca potrivit dispozitiilor Legii 215/2001 privind administratia publica locala P. unitatii administrativ teritoriale are calitatea de ordonator principal de credite pe bugetul local (art. 63 din lege). Imprejurarea ca finantarea de baza se asigura din sumele defalcate din TVA iar nu sumele direct incasate nu este de natura sa conduca la concluzia lipsei de calitate procesual pasiva a paratilor, avand in vedere aceste sume fac parte din bugetul local, fiind prevazute in acestea la capitolele bugetare corespunzatoare
Nemaifiind alte chestiuni prealabile tribunalul dupa deliberari incuviinteaza pentru toate partile implicate proba cu inscrisuri, cele de la dosar si, nemafiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constata cauza in stare de judecata si o retine spre solutionare
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._ la 10.01.2013 reclamantul Sindicatul Invatamant „S. Haret” Ilfov a solicitat, in numele si pentru membrii de sindicat C. A. si M. A. pronuntarea unei hotarari prin care:
- sa fie obligati paratii la reincadrarea personalului didactic cu incepere de la 1 ianuarie 2010 potrivit Legii cadru 330/2009 luind in considerare dispozitiile in materia salarizarii prevazute de Legea 221/2008 pentru aprobarea OG 15/2008
- reincadrarea personalului didactic cu incepere de la 1 ianuarie 2011 potrivit legii cadru 284/2010 si Legii 285/2010 luind in considerare dispozitiile legii 221/2008
- sa fie obligati paratii la calculul si plata diferentelor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008 si a legii cadru 330/2009 reprezentand diferenta dintre drepturile salariale efectiv incasate si cele cuvenite pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2010
- sa fie obligati paratii la calculul si plata diferentelor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008 si a legii cadru 284/2010 si Legii 285/2010 reprezentand diferenta dintre drepturile salariale efectiv incasate si cele cuvenite pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2011
In fapt arata ca pana la 31 decembrie 2009 salarizarea personalului din invatamant a fost reglementata printr-o . acte normative. Ca in egala masura acestia au beneficiat de o . drepturi salariale castigate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile
Ca in opinia sa neplata respectivelor drepturi ulterior datei de 1 ianuarie 2010 este nelegala.
In ce priveste dispozitiile legale aplicabile invoca art. 3 lit. c, art. 30 alin 5 din Legea 330/2010, art. 5 alin 1 si art. 6 alin 1 din OUG 1/2010
Arata ca este adevarat ca prin Legea cadru 330/2009 s-a reglementat salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice insa exista in acest act normativ doua texte extrem de importante, relevante si esentiale pentru solutionarea prezentei cauze, respectiv cele deja invocate
Invoca in acelasi timp si dispozitiile art. 3 lit. c, art 7 alin 2 din Legea 284/2010 si art. 1 alin 1 din Legea 285/2010
Arata ca din interpretarea coroborata a textelor de lege invocate rezulta ca la 1 ianuarie 2010 cadrele didactice membrii de sindicat nu puteau avea un salariu mai mic decat cel cuvenit la nivelul lunii decembrie 2009
Ca prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, tribunalele din intreaga tara au recunoscut in beneficiul cadrelor didactice dreptul la calculul si plata diferentelor cuvenite in baza Legii 221/2008
Ca ulterior aceasta solutie a fost confirmata de ICCJ prin Decizia 3 din 4.04.2011 pronuntata in interesul legii
Ca asa stand lucrurile, apreciaza ca reincadrarea ulterior datei de 1 ianuarie 2010 trebuia facuta avand ca baza drepturile salariale cuvenite conform Legii 221/2008
Ca in acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin Decizia 877/28 iunie 2011 precum si ICCJ prin Decizia 11/8.10.2012 pronuntata in interesul legii
Ca in consecinta si ulterior datei de 1.01.2011 drepturile salariale ale reclamantilor trebuiau determinate prin raportare la drepturile deja recunoascute ca urmare a aplicarii Legii 221/2008
In drept invoca dispozitiile art. 112 C.pr.civ, art. 268 alin 1 lit. c C.muncii, art. 28 si art. 208-211 din Legea Dialogului social 62/2011, art. 3 lit. c si art. 30 alin 5 din Legea cadru 330/2009, art. 5 si art. 6 din OUG 1/2010, art. 3 lit. c si art. 7 alin 2 din Legea cadru 284/2010, art. 1 alin 1 din Legea 285/2010 si art. 1 alin 5 si art. 20 alin 1 din Constitutia Romaniei
Solicita solutionarea cauzei si in lipsa.
Anexeaza tabel cu membrii de sindicat, adeverinte, decizii ale ICCJ si Curtii Constitutionale
Legal citati cu aceasta mentiune paratii C. L. si P. unitatii administrativ teritoriale au formulat intampinare prin care au invocat exceptia tardivitatii actiunii, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive aratand ca finantarea de baza a institutiilor de invatamant preuniversitar de stat se asigura potrivit Legii 1/2011 din sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugata
Au aratat de asemenea paratii ca din cuprinsul art. 4 din Legea 286/2010, Legea bugatului de stat pe anul 2011, ale Legii 11/2010 si ale Legii 273/2006 privind finantele publice locale reiese faptul ca legea bugetului de stat interzice finantarea cheltuielilor de personal din invatamant din bugetele locale
Ca in cuprinsul Legii 273/2006 la capitolul reguli bugetare este interzisa efectuarea de plati direct din veniturile incasate, cu exceptia cazului in care legea prevede altfel
Ca asa fiind rezulta ca finantarea institutiilor de invatamant universitar se asigura prin bugetele locale din sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugata iar nu din bugetele locale asa incat apreciaza ca nici C. L. si nici P. unitatii administrativ teritoriale nu au calitate procesual pasiva in cauza
Exceptiile invocate au fost solutionate in sensul respingerii la termenul din 17.04.2013, cu motivarea cuprinsa in incheierea de sedinta de la acea data
Deliberand asupra cererii de chemare in judecata formulate, prin prisma materialului probator administrat, tribunalul o apreciaza ca fondata si o va admite, pentru motivele ce succed:
Reclamanta membru de sindicat este caru didactic incadrat la la unitatea de invatamant parata si, in aceasta calitate, avea dreptul de a beneficia de un salariu calculat prin raportare la dispozitiile Legii 221/2008
Cu toate acestea, astfel dupa cum rezulta din adeverintele eliberate de unitatea angajatoare, la reincadrarea operata in luna ianuarie 2010 conform prevederilor art. 30 alin 5 din Legea 330/2009 aceste venituri nu au fost avute in vedere
In egala masura si reincadrarea operata in baza dispozitiilor art. 1 alin 1 din Legea 285/2010 a fost facuta fara valorificarea drepturilor recunoscute reclamantei in baza hotararii judecatoresti anterior mentionate
Asa fiind, tribunalul retine, pentru inceput, faptul ca in cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, la data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.
Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă.
În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei "salariu avut", prin art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că:
"Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009."
Față de conținutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege.
În consecință, nu se pune problema ultraactivității legii vechi, atât timp cât legea nouă a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut, raportat la data de referință 31 decembrie 2009, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 prevede criteriile concrete de calcul al veniturilor personalului didactic prin raportare Ia salariile de bază ale acestora Ia aceeași dată de referință.
În acest context tribunalul retine ca noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, la care se referă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, se apreciază că actul normativ menționat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, față de următoarele argumente:
Prin Decizia nr. 124/2010 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, Curtea Constituțională a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, ca act normativ modificator al Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, este abrogată, dar a precizat expres că dispozițiile art. 2 din actul normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau dispoziții legale declarate neconstituționale, denotând intenția legiuitorului delegat (Guvernul) de a reduce majorările salariale stabilite de Parlament.
De asemenea, prin Decizia nr. 877/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, dar nu ca urmare a abrogării normei, ci a împrejurării că textul criticat își găsește o aplicare conformă cu Constituția prin prisma interpretării date prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii.
Aprecierile Curții Constituționale au caracter obligatoriu pentru instanțe, conform principiilor stabilite de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, prin care s-a reținut că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională; nici Înalta Curte de Casație și Justiție și nici instanțele judecătorești sau alte autorități publice ale statului nu au competența de a controla constituționalitatea legilor sau ordonanțelor, indiferent dacă acestea sunt ori nu în vigoare.
În consecință, singurele prevederi legale ce produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate.
Mai mult decât atât, se impune a fi subliniat faptul că drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. De exemplu, în Cauza De Santa contra Italiei (Hotărârea din 2 septembrie 1997, R.., 1997-V, p. 1663, pct. 18), în contextul aplicabilității art. 6 paragraful 1 din Convenție, Curtea a reținut că plata salariului este un drept "pur patrimonial", iar în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei (Cererea nr. 63.235/00, Hotărârea din 19 aprilie 2007, paragraful 94), aceasta subliniază că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu o anumită valoare și nu este suficient ca un reclamant să se bazeze pe existența unei "contestații reale" sau a unei "plângeri credibile", dar o creanță poate fi considerată drept o "valoare patrimonială", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu, atunci când este confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky împotriva Slovaciei, Hotărârea din 28 septembrie 2004. R.., 2004-IX, p. 144, pct. 45-52).
De aceea, stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1. Aditional la Conventie
In acelasi sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, investita cu solutionarea recursului in interesul legii promovat de Procurorul General al Romaniei si Colegiul de Conducere al Curtii de Apel C..
Astfel, prin Decizia 11/2012 ICCJ, admitand recursul in interesul legii, a stabilit ca in interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, solutie obligatorie pentru instante potrivit art. 3307 alin 4 C.pr.civ.
Asa stand lucrurile si avand in vedere faptul ca, la 1 ianuarie 2011 reincadrarea personalului didactic din invatamant s-a facut prin raportare la nivelul salarial avut in luna octombrie 2010 si care - asa cum s-a detaliat mai sus - trebuia calculat in baza dispozitiilor Legii 221/2008, tribunalul apreciaza actiunea reclamantei ca fondata si o va admite, urmand a obliga in consecinta parata unitate de invatamant sa procedeze la reincadrarea reclamantei, incepand cu 1 ianuarie 2010 potrivit Legii 330/2009 si cu 1 ianuarie 2011 potrivit Legii 284/2010 si Legii 285/2010 cu luarea in considerare pentru luna decembrie 2009 a unui salariu stabilit in conformitate cu dispozitiile Legii 221/2008
De asemenea, pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin neaplicarea dispozitiilor Legii 221/2008, va obliga paratii la plata catre reclamanta a diferentelor de drepturi salariale rezultate prin reincadrarea conform prezentei hotarari, retroactiv incepand cu data de 1 ianuarie 2010 pana la 12.05.2011 (data intrarii in vigoare a Legii 63/2011 privind salarizarea cadrelor didactice), actualizate cu rata inflatiei la data efectiva a platii
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea formulata de reclamantul Sindicatul Invatamant „S. Haret „ Ilfov cu sediul in Chitila, ., Ilfov, in numele si pentru membrii de sindicat C. A. si M. A. si in contradictoriu cu paratii G. „C. Copilariei” B. cu sediul in B., ., jud. Ilfov, C. L. B. cu sediul in B., .. 8, ju. Ilfov si P. O. B. cu sediul in B., .. 8, jud. Ilfov
Obliga parata G. „C. Copilariei” sa procedeze la reincadrarea reclamantilor, incepand cu 1 ianuarie 2010 potrivit Legii 330/2009 si cu 1 ianuarie 2011 potrivit Legii 284/2010 si Legii 285/2010 cu luarea in considerare pentru luna decembrie 2009 a unui salariu stabilit in conformitate cu dispozitiile Legii 221/2008
Obliga paratele la plata catre reclamanti a diferentelor de drepturi salariale rezultate prin reincadrarea conform prezentei hotarari, retroactiv incepand cu data de 1 ianuarie 2010 pana la 12.05.2011, actualizate cu rata inflatiei la data efectiva a platii
Cu recurs in 10 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2013
Președinte, A. M. C. | Asistent Judiciar, R. L. P. | Asistent Judiciar, M. M. |
Grefier, M. P. |
A.C. 18 Aprilie 2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2834/2013.... → |
|---|
