Acţiune în constatare. Sentința nr. 3400/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3400/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 3689/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3400/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. M.
Asistent judiciar M. C. T.
Asistent judiciar C. O.
Grefier D. Boșog
Pe rol soluționarea cauzei privind pe reclamantul G. N. în contradictoriu cu pârâta . ca obiect acțiune în constatare Grupa I de muncă (16.09._01) și eliberarea unei adeverințe.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,s-a luat act că dezbaterile supra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data 18.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 21.04.2015 ,prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ ,reclamantul G. N. a chemat în judecată - . ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constateca in perioada 16 09_01 și-a desfășurat activitatea in grupa I de munca in procent de 100%,potrivit pct. 123 din Anexa 1 din Ordinul 50/1990:
- fie obligataparata sa elibereze o adeverința din care sa rezulte că în perioada 16 09_01 și-a desfășurat activitatea în condiții grupa I de muncă in procent de 100% - adeverința tip conform HG 257/2011 ANEXA 14.
În fapt a arăt că în perioada 16 09_01 și-a desfășurat activitatea ca electrician
A menționat faptul ca a lucrat în condiții grele de muncă ce afectează starea de sănătate. Având in vedere felul muncii desfășurate potrivit fisei postului si sarcinile de serviciu, acestea sunt specific condițiilor reglementate pentru grupa I de munca, considerând ca i se impune recunoașterea acestui beneficiu datorita faptului ca a fost supus unui complex de factori de risc, de îmbolnăvire si accidente, respectiv pericol de electrocutare, accidentări de natura neelectrica (căderi in gol, arsuri, vătămări corporale), activități prestate la instalații aflate sub tensiunea curentului electrica către 6.000V si 220.000 Volți, risc mecanic, termic, chimic - mediului de munca desfășurat in: zgomot, temperaturi ridicate/scăzute, curenți de aer, intemperii, umiditate, gaze toxice, pulberi - dar si factori de risc legați de sarcina de munca care determina suprasolicitarea fizica si psihica, activități recunoscute ulterior prin încheierea contractelor colective de munca in perioada 1990-2006.
A arătat că toți colegii săi cu care a lucrat în această secție au promovat astfel de acțiuni și au avut câștig de cauză. In acest sens depune practică judiciară.
Totodată prin apariția Ordinului 50/1990 s-au precizat locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii, astfel activitatea desfășurata de mine poate fi încadrata in grupa I de munca prin asimilare cu categoriile profesionale beneficiare ale pct. 123 Anexa 1 din Ordinul 50/1990.
Referitor la timpul lucrat in locurile de munca ce atrag încadrarea in grupe de munca potrivit pct. 7 din Ordinul 50/1990, încadrarea in grupele I si II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I personalul sa lucreze in aceste locuri cel puțin 50% iar pentru grupa a Il-a cel puțin 70% din programul de lucru.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări si completări, iar pentru unele categorii de personal angajatorii au acordat administrativ grupe superioare de munca, chiar in absenta unei enunțări exprese in ordin.
Acest principiu al caracterului nelimitativ al Ordinului a fost statuat si prin Decizia 258/20.09.2004 a înaltei Curți de Casație si Justiție, conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului 50/1990 numai la activitățile si funcțiile prevăzute in forma inițiala a actului, in lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normative de ordin superior.
Un alt principiu, cel al nediscriminării. a fost avut in vedere si prin Decizia 87/1999 a Curții Constituționale, conform căreia nu exista nici o rațiune sa se mențină un regim discriminatoriu in materia grupelor superioare de munca pentru persoanele care au activat in aceleași funcții indiferent de perioada.
Astfel, după apariția HG 257/201 1 apare imperativ obligativitatea consemnării procentului privind timpul de lucru prestat in condiții de grupa I sau II de munca.
Necesitatea menționării procentului rezulta din disp. HG257/2011 privind normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii fara de care Casa Județeană de Pensii nu ia in considerare adeverințele din care lipsește procentul prevăzut inițial de Ordinul 50/1990, ceea ce echivalează cu imposibilitatea mea de a obține o soluționare favorabila la Casa Județeană de Pensii.
Pentru a face o corecta aplicare a normelor legale, instanța trebuie sa tina cont de împrejurările legate de prestarea activității sale si de faptul ca este vorba de un aspect ce tine de întinderea dreptului recunoscut, aspect introdus printr-o norma juridica ulterioara, iar mie, reclamantului, neputându-i-se reproșa lipsa de previziune sau inflația legislativa din acest domeniu.
Cu privire la prescripția in cazul acțiunii in constatarea vechimii in grupa I de munca precizam ca este vorba despre o acțiune in constatarea existentei acestor drepturi,iar acțiunile in constatare sunt imprescriptibile,caracter ce decurge din acea ca dreptul material la acțiune este prescriptibil,in timp ce dreptul la acțiune in sens procesual este imprescriptibil. D. urmare,cum cererea reclamantului nu reprezintă altceva decât o acțiune in constatare a dreptului sau de a beneficia de încadrarea in grupa I de munca pentru activitatea desfășurata in perioada 16 09_01 la . care este imprescriptibila si nu o acțiune in constituire de drepturi.
Pentru toate acestea solicita sa se admită acțiunea, in sensul de a se constata ca in perioada 16 09_01 și-a desfășurat activitatea in grupa I de munca in procent de 100%, sa fie obligata parata sa elibereze o adeverința prin care sa se constate că în perioada 16 09_01 mi-am desfășurat în condiții grupa I de muncă in procent de 100% - adeverința tip conform HG 257/2011 ANEXA 14.
În drept și-a întemeiat prezenta cerere pe disp Ordinului 50/1990 pct.3,6,7,9, HG 257/2011, Legea 263/2010.
In dovedirea cererii a înțeles să se folosească de:proba cu acte :copie carnet de munca, copie carte de identitate;proba cu martorul: F. D.,proba cu expertiza in specialitatea protecția muncii .
La data de 13.05.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care invocă:
- excepția prescrierii dreptului material la acțiune;
- excepția lipsei calității procesuale pasive a Societății E. S.A.;
- excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata a societății
Pe fondul cauzei solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
1. Excepția prescripției dreptului material la acțiune
In motivarea excepției au învederat instanței faptul ca, in conformitate cu dispozițiile art.1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat in termenul stabilit delege.
Au solicitat sa se constatate faptul ca, acțiunea formulata de către reclamant nu este o acțiune in constatare cu obiect nepatrimonial deoarece aceasta are caracterul unei acțiuni in realizarea unui drept patrimonial, prescriptibil potrivit art. 1 din Legea nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva.
Mai mult, reclamantul solicită încadrarea in grupa I de munca a activității desfășurate înainte de 2001, pentru a beneficia, in temeiul art. 55 din Legea nr. 263/2010, de reducerea stagiului de cotizare, precum si de majorarea cu 50% a punctajelor realizate pentru perioadele lucrate in grupa I de munca, majorare prevăzuta in art. 169 din același act normativ, respectiv pentru a beneficia de condiții mai avantajoase de pensionare in sensul majorării punctajului mediu anual de pensie si a cuantumului acesteia.
Așa cum rezulta din cererea de chemare in judecata formulata de către reclamant, scopul formulării prezentei acțiuni este acela de a beneficia de aceste drepturi bănești, acordarea grupei fiind indisolubil legata de acordarea drepturilor pecuniare corelative si prin urmare acțiunea pendinte este o acțiune patrimoniala, pe calea acesteia tinzându-se a se proteja un drept subiectiv patrimonial, fapt pentru care, dreptul de a fi încadrat reclamantul din prezenta cauza in grupa I de munca are un caracter patrimonial, este prescriptibil in termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin 2 din Codul Muncii, cu referire la art. 3 din Decretul 167/1958.
Potrivit art. 7 alin 1 din Decretul 167/1958, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. In absenta unei dispoziții speciale care sa reglementeze data la care se naște dreptul subiectiv pretins, care este un drept patrimonial, a fost încălcat sau nerecunoscut.
Or, in speța art. 15 alin 2 din Ordinul nr. 50/1990 prevede ca unitățile au obligația sa analizeze si sa precizeze, in termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente in unitate, situația încadrării personalului in grupele l/i! de munca, începând cu data de 18.03.1969, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate in locurile de munca si activitățile ce se încadrează in grupa l/ll de munca, in vederea pensionarii, făcându-se conform alin 1, pe baza înregistrării acestora in carnetele de munca.
In conformitate cu dispozițiile art. 4 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de munca, acesta "este un act personal al titularului si nu poate fi cedat sau înstrăinat. Carnetul, se păstrează de unitate atât timp cat titularul este încadrat in munca, acesta având dreptul sa verifice exactitatea tuturor datelor înscrise in carnet".
Carnetul de munca fiind act personal al reclamantului, acesta in conformitate cu dispozițiile legale, a avut dreptul de a verifica oricând mențiunile făcute de către angajator, fapt pentru care, pentru perioada lucrata pana la data de 01.04.2001, se prezuma ca reclamantul a cunoscut ca nu a fost încadrat in grupa I de munca, acesta necontestând măsura in termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 268 alin 2 din Codul muncii.
Precizam faptul ca, spre deosebire de dreptul comun, in legislația muncii, care are un caracter special si derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare si de soluționare a diferitelor conflicte de munca sau drepturi, imprescriptibilitatea fiind contrara principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii tocmai in scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre salariat si angajator.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor in cazul raporturilor de munca este restabilirea in termen rezonabil a drepturilor încălcate si stabilirea raporturilor juridice.
Având in vedere faptul ca, excepția prescrierii dreptului la acțiune este o excepție absoluta si peremptorie, va rugam sa o admiteți si in consecința sa respingeți cererea de chemare in judecata ca fiind prescrisa.
2. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Societății E. S.A.
E. S.A. nu are calitate procesuala pasiva in cauza pentru următoarele considerente:
Sistemul Energetic N. a suferit mai multe reorganizări succesive iar locul de munca al reclamantului a aparținut Regiei Autonome de Electricitate (RENEL) înființata in baza H.G. nr. 1199/1990, fostă companie de stat, Regie ce deținea toate activitățile în domeniul sistemului energetic în România: producție, transport, distribuție.
Prin H.G. 365/1998, RENEL a fost desființată prin divizare înființându-se, intre altele, Compania Națională de Energie Electrică CONEL S.A. care, la rândul ei, a fost desființată prin H.G. 627/2000 prin înființarea:
-S.C. Termoelectrica S.A. care avea ca obiect principal de activitate producerea de energie electrică și termică în termocentrale;
S.C. Hidroelectrica S.A. care are ca obiect producerea de energie electrică în hidrocentrale;
S.C. E. S.A. care avea ca obiect de activitate distribuția si furnizarea de energie electrica in rețele de medie si joasa tensiune;
-CN TRANSELECTRICA S.A. care are ca obiect transportul energiei electrice in rețele de înalta tensiune.
Din componenta Societății E. S.A. făceau parte 44 de sucursale, conducătorii acestora având atribuții, conferite prin delegare de competenta, de a efectua angajarea si concedierea personalului din cadrul sucursalelor, așa cum s-a prevăzut in mod expres la art. 25 alin 2 din Statutul Societății E. S.A., publicat in anexa 5.1. a H.G. nr. 627/2001.
Prin H.G nr. 1342/2001, Societatea E. S.A. - împreuna cu sucursalele sale - a fost reorganizata, cea mai mare parte din personalul societății nou reorganizate fiind transferat de drept in interesul serviciului la societățile nou infinitate, in conformitate cu dispozițiile art. 46 alin. 1 din respectiva hotărâre.
Conform dispozițiilor art. 4 alin. 2 din HG nr. 1342/2001, societățile înființate potrivit art. 1, sunt răspunzătoare de toate obligațiile fostelor sucursale de distribuție si furnizare ale S.C.EIectrica S.A.
Așa cum rezulta din mențiunea făcuta la pct. 64 din carnetul de munca reclamantul a fost transferat la S.C. FDEE E. Oltenia S.A., la data de 01.02.2002, conform H.G. 1342/2001, societate care s-a substituit in drepturile si obligațiile societății noastre si care si-a schimbat denumirea dupa privatizare in S.C. CEZ Distribuție S.A.
Au precizat totodată faptul ca, n conformitate cu dispozițiile art. 47 si art. 48 din Decretul - Lege nr. 31/1954, "in cazul in care o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde si se transmite la o singura persoana juridica existenta sau care ia astfel ființa, împărțirea patrimoniului se face in proporția pârtii desprinse si transmise", iar "persoanele juridice care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund fata de creditori pentru obligațiile persoanei juridice care a încetat de a avea ființa prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite, stabilita la data dobândirii", debitorul obligației in cauza este ultimul angajator care l-au preluat pe reclamant si locul de munca al acestuia, societate care s-a substituit in drepturile si obligațiile Societății E. S.A.
In conformitate cu dispozițiile art. 173 din Codul muncii, republicat, "(1) Salariații beneficiază de protecția drepturilor lor in cazul in care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor parți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii; (2) Drepturile si obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de munca existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului."
Cu privire la capătul de cerere privind eliberarea unei adeverințe cu mențiunile privitoare la încadrarea in grupa I de munca pentru reclamant au precizat faptul ca "adeverințele se întocmesc si se eliberează numai in baza documentelor verificabile aflate in evidentele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive" - art. 1 din Ordinul nr. 590/2008.
Societatea E. SA este o societate înființata in anul 2000 prin HG nr. 627/2000, astfel incit nu poate, sub nici o forma, sa aibă calitatea de angajator al reclamantului pentru perioade anterioare datei de înființare, iar in ceea ce privește perioada ulterioara lunii august 2000, când a intrat in vigoare HG 1342/2001 reclamantul trebuia sa facă dovada prin cele înscrise in carnetele de munca, ca a rămas salariat al Societății E. SA București, or, in speța el a fost preluat prin protocol de către alta societate comerciala, respectiv S.C. E. OLTENIA S.A. societate care după privatizare si-a schimbat denumirea in S.C. CEZ DISTRIBUȚIE S.A. si care deține si arhiva de personal verificabila a reclamantului.
In contextul celor de mai sus prezentate, calitatea procesuala pasiva trebuie sa fie stabilita in raport de societățile la care reclamantul figura ca angajat, in perioada pentru care se solicita constatarea grupei de munca, de societățile care a preluat locul de munca al reclamantului după reorganizare precum si de dispozițiile art. 4 din H.G. 1342/2001 privind substituirea noii societăți comerciale înființate in drepturile si obligațiile Societății E.
Întrucât reclamantul nu a fost transferat la societatea noastră cu sediul in București, sector 1, .. 9 si nu a încheiat Contract Individual de Munca prin care sa se stabilească toate drepturile salariale, consideram ca Societatea E. S.A. nu are calitate procesuala pasiva in cauza.
Având in vedere cele de mai sus, solicită admiterea excepția lipsei calității procesuale pasive a societății noastre si in consecința respingerea acțiunii formulata de către reclamant in contradictoriu cu Societatea E. S.A., ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva in cauza.
3. Excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata
Prin acțiunea promovata, reclamantul solicita instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa constate faptul ca activitatea pe care a desfășurat-o in perioada 16.09._01, se încadrează in grupa I de munca, in procent de 100%, potrivit pct.123 din Anexa 1 la Ordinul 50/1990 si obligarea societății noastre de a emite o adeverința in acest sens.
Prin acțiunea promovata, reclamantul solicita instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa constate faptul ca activitatea pe care a desfășurat-o in perioada 16.09._01, se încadrează in grupa I de munca, in procent de 100%, potrivit pct.123 din Anexa 1 la Ordinul 50/1990 si obligarea societății noastre de a emite o adeverința in acest sens.
Cererea reclamantului este inadmisibila pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea promovata, se tinde sa se obțină o situație juridica noua, nu doar o simpla constatare a unei stări de fapt existenta in perioada când reclamantul era salariat la fostele IRE/FRET/RENEL/CONEL;
Condițiile potrivit cărora un loc de munca se încadrează in grupa I de munca sunt bine reglementate de actele normative corespunzătoare, fapt pentru care solicitările reclamantului de a se constata de către instanța faptul ca, din anul 1986 si pana in anul 2001, a efectuat activități pe care le considera ca s-ar încadra in grupa I de munca este inadmisibila, cu atât mai mult cu cat instanța nu are competenta in acest sens;
Așa cum rezulta si din cererea de chemare in judecata, reclamantul nu a învederat instanței faptul ca si-ar fi desfășurat activitatea la Societatea E. S.A. cu sediul in București .. 9, sectorul 1, societate înființata in baza H.G. 627/2000 care a preluat prin protocol rețelele de joasa si medie tensiune si ca ar fi încheiat cu reprezentantul societății noastre, in calitate de angajator, contract individual de munca, fapt pentru care solicitarea reclamantului ca instanța sa constate ca, după zeci de ani, activitățile desfășurate la entitățile din sistemul energetic se încadrează in grupa I de munca, loc de munca ce a fost preluat de către alte societăți comerciale care in conformitate cu dispozițiile unor hotărâri de guvern s-au substituit in drepturile si obligațiile RENEL/CONEL/IRE/ FIRE., este inadmisibila.
>, art. 35 din Codul de proc. civ. deroga de la dreptul comun in materie, care consacra acțiunea in realizare, prevăzând ca partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei unui drept, acțiune care însa nu poate fi primita, daca partea poate cere realizarea dreptului.
Ca atare, textul citat instituie caracterul subsidiar al acțiunii in constatare, finalitatea urmărita de legiuitor fiind aceea ca, in măsura in care este posibil, atunci când s-a încălcat un drept, restabilirea ordinii de drept sa fie făcuta pe calea acțiunii in realizare.
Având in vedere faptul ca reclamantul a investit instanța de judecata cu acțiune in constatarea unui drept, solicitând recunoașterea dreptului legal dobândit, respectiv recunoașterea vechimii in grupa I de munca, o astfel de cerere este inadmisibila, raportat la considerentele expuse mai sus.
F. de cele învederate, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii si sa se dispună respingerea acțiunii formulate de către reclamant, ca inadmisibila.
4. Pe fondul cauzei, cererea formulata de către reclamantul G. N., este neîntemeiata pentru următoarele considerente:
Decretul-lege nr. 68 din 8 februarie 1990 pentru înlăturarea unor inechități in salarizarea personalului (abrogat de anexa 1 din Legea nr. 158/2004) a prevăzut expres faptul ca "Personalul de la locurile de munca și activitățile care, potrivit reglementărilor existente pană în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I sau II de munca, beneficiază de acest drept pe întreaga perioada cat au lucrat la locurile de munca și activitățile respective".
In conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990, "locurile de munca si activitățile care se încadrează in grupele I si II de munca, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății si Comisia Naționala pentru Protecția Muncii, in termen de 30 zile de la data emiterii prezentului decret-lege".
Așa cum este știut, Ordinul nr. 50/1990 a fost emis in baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat si asistenta sociala si in conformitate cu art. 2 din Decretul lege nr. 68/1990. In acest Ordin sunt precizate locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale cu condițiile deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii, dar condițiile potrivit cărora un loc de munca se încadrează in grupa I sunt bine reglementate de actele normative corespunzătoare, fapt pentru care este neîntemeiata solicitarea reclamantului de a i se acorda grupa I de munca, instanța neavând competenta in acest sens.
F. de prevederile legale mai sus menționate, au fost emise următoarele ORDINE:
Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii emis de către Ministerul Muncii Si Ocrotirilor
Sociale;
Ordinul nr. 125/1990 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării, pentru perioada lucrata după 1 martie 1990 emis de către Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății si Comisia Naționala Pentru Protecția Muncii;
Ordinul nr. 100 din 9 aprilie 1990 privind completarea Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii emis de către Comisia Naționala pentru Protecția Muncii.
Potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrare in grupele I si II de munca, fără limitarea numărului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele nr. 1 si 2 la Ordinul 50/1990.
Conform dispozițiilor art. 6 din același ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele I si II de munca se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica si nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).
In Anexele nr. 1 si 2 la Ordinul nr. 50/1990 au fost enumerate in mod expres si limitativ locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca, enumerare care nu permite nici o asimilare intre diversele locuri de munca.
In acest context, o eventuala extindere a sferei de aplicare a ordinului si la alte categorii de beneficiari ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil, întrucât instanța este chemata sa aplice legea, iar nu sa o creeze!
Ordinul nr. 100 din 9 aprilie 1990 privind completarea Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii si Ordinul nr.125/1990 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării, pentru perioada lucrata după 1 martie 1990, sunt acte normative care completează Ordinul nr. 50/1990, iar in anexa nr. 2 la Ordinul 125, sunt reglementate in mod expres locurile de munca pentru persoanele care si-au desfășurat activitatea in sistemul energetic.
Menționam ca in ORDINUL nr.125 la punctele 112, 113, 114 si 115 au fost încadrate activitățile desfășurate de către unii salariați din sistemul energetic in GRUPA a ll-a de munca, iar activitatea desfășurata de către reclamant nu este menționata.
Locul de munca in speța nu se incadreaza in grupa I de munca. Prin Ordinul nr. 125/1990, asa cum am arătat mai sus, au fost analizate locurile de munca si condițiile de munca, fapt pentru care in Anexa II al Ordinului mai sus menționat, au fost nominalizate locurile de munca din sistemul energetic si s-au stabilit printr-un act normativ locurile de munca ce se încadrează in grupa I. Or, activitatea desfășurata de către reclamant in perioada 1986-2001, in sistemul energetic, nu este menționata ca s-ar încadra in grupa I de munca.
Solicită respingerea susținerilor reclamantului ca activitatea desfășurata in cadrul sistemului energetic ar fi comparabila cu cea prevăzuta in anexa 1, poziția 123 din ordin întrucât o asemenea justificare nu poate fi primita, dat fiind faptul ca punctul 123 nu exista in actul normativ invocat, ultima poziție fiind punctul 81.
Așa-zisul punct 123 din Anexa 1 la Ordinul 50/1990, nu a intrat niciodată in vigoare, fiind in realitate preluat dintr-un ordin al Ministerului Transporturilor, care producea efecte doar pentru angajații sistemului de transporturi feroviare, astfel încât respectiva reglementare nu poate fi aplicata decât persoanelor cărora le-a fost destinata.
Au subliniat faptul ca încadrarea a unei activități . de munca printr-un act normativ, este necesara, dar nu si suficienta, pentru ca o persoana sa beneficieze de grupele de munca impunându-se si îndeplinirea condițiilor prezentate in actele normative care le reglementează.
In contextul celor de mai sus, învederează faptul ca solicitarea reclamantului ca activitatea desfășurata in sistemul energetic sa fie încadrata de către instanța din grupa I de munca este neîntemeiata, dat fiind faptul ca:
Prin art.5 din Ordinul nr.50/1990, care prevăd următoarele: "existenta condițiilor deosebite la locul de munca si noxele trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele MINISTERULUI SANATATII sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de nominalizare a condițiilor si ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal",or locul de munca al reclamantului nu mai exista in prezent pentru a fi expertizat.
In temeiul pct. 6 din Ord. 50/1990, personalul in activitate beneficiază de încadrarea in grupa a ll-a de munca in vederea pensionarii daca lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele I si II.
Prin urmare, dreptul acestui angajat de a beneficia de încadrarea in grupa a ll-a de munca ia naștere la momentul prestării muncii in activitățile sau locurile de munca menționate in anexele 1 si 2 la Ord. 50/1990, rolul unității angajatoare fiind doar de a nominaliza persoanele care beneficiază de aceasta încadrare.
Conform art. 4 din Ord. 50/1990 "încadrarea in grupele I sau II de munca, se va face in situația in care, cu toate masurile luate de unitate pentru nominalizarea condițiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitatiile, meseriile, funcțiile) prevăzute in aceste grupe, depășește nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicane de protecție a muncii".
Toate aceste prevederi trebuie interpretate coroborat cu prevederile art. 8 din Ordinul nr. 50/1990, ce instituie dreptul exclusiv al angajatorului si sindicatului de a nominaliza, in condițiile legii, salariații care își desfășoară activitatea in locurile de munca in condiții deosebite, întrucât doar aceștia cunosc condițiile concrete in care isi desfășoară activitatea salariații.
Or, reclamantul din prezenta cauza nu a fost nominalizat de către conducerea unității si sindicat, in vederea încadrării in grupa I de munca, conform cerințelor impuse de pct. 6 din Ord.50/1990.
Încadrarea in grupa I de munca, potrivit art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceasta grupa, cu condiția ca, pentru aceasta grupa personalul sa lucreze cel puțin 50 % din timpul efectiv lucrat.
" Procentul se calculează proporțional cu timpul efectiv lucrat in condițiile activității ce se încadrează in grupa I / a ll-a de munca si nu prin totalizarea „timpului efectiv lucrat".
- Anul de muncă efectiv lucrat în condiții deosebite de muncă se stabilește prin totalizarea „perioadelor" (deci a zilelor) în care personalul a lucrat efectiv în asemenea locuri și nu prin totalizarea „timpului efectiv lucrat".
In Anexele nr. 1 si 2 la Ordinul nr. 50/1990 au fost enumerate in mod expres si limitativ locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca, enumerare care nu permite nici o asimilare intre diversele locuri de munca.
In acest context, o eventuala extindere a sferei de aplicare a ordinului si la alte categorii de beneficiari ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil, întrucât instanța este chemata sa aplice legea, iar nu sa o creeze!
Ordinul nr. 100 din 9 aprilie 1990 privind completarea Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii si Ordinul nr. 125/1990 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării, pentru perioada lucrata după 1 martie 1990, sunt acte normative care completează Ordinul nr. 50/1990, iar in anexa nr. 2 la Ordinul 125, sunt reglementate in mod expres locurile de munca pentru persoanele care si-au desfășurat activitatea in sistemul energetic.
In concluzie, potrivit Ordinului nr. 50/1990, pentru a beneficia de încadrarea in grupa I de munca, personalul in activitate (muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlorii tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal) trebuie sa îndeplinească următoarele condiții:
sa fi lucrat efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele nr. 1 si 2 la Ordinul nr. 50/1990 sau sa îsi fi desfășurat activitatea in aceleași condiții cu personalul beneficiar încadrat in grupa I de munca, in situația personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție;
nivelul noxelor {determinate către de către organele MINISTERULUI S ANAT ATU sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților si confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii)existente la locurile prevăzute in aceste grupe sa depășească nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicane de protecție a muncii, cu toate masurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de munca;
sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).
La data de 21.05.2015 reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea formulate de
.>
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune
Prin Ordinul nr. 50/1990 se precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării.
In conformitate cu pct. 3 din actul normativ mai sus-menționat: „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2". Potrivit pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990:
„ Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc)".
Rezultă așadar că, în temeiul acestui act normativ, personalul în activitate beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă în vederea pensionării dacă lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II. Dreptul acestor angajați de a beneficia de încadrarea în grupele I sau II de muncă ia naștere la momentul prestării muncii în activitățile sau locurile de muncă menționate în anexele 1 și 2 la Ordinul 50/1990, rolul unității angajatoare fiind doar de a nominaliza persoanele care beneficiază de această încadrare.
In ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Societății E. SA
se solicita sa fie respinsă ca neîntemeiata deoarece așa cum rezulta din carnetul de munca al reclamantului,acesta a fost angajat al întreprinderii de Rețele Electrice, pana la . HG 365/1998, respectiv a HG nr 627/2000,când in urma procesului de reorganizare a sistemului energetic a fost preluat de . actele normative ulterioare anului 2001, au fost înființate mai multe societăți comerciale ,ca urmare a reorganizării unor activități din cadrul . fiind si el transferat la societățile nou înființate. Dar . a încetat sa existe ca persoana juridica după apariția HG nr 1342/200l,cid doar o parte din activitățile sale au fost preluate, împreuna cu personalul aferent de noile societăți constituite ca si filial ale . aceste împrejurări, noile societăți nu au devenit succesoare in drepturi ale . numai pentru viitor de respectarea drepturilor salariaților transferați in interes de serviciu, fără a prelua din obligațiile pe care societatea reorganizata le avea fata de foștii angajați in temeiul vechiului raport de muncă. Întrucât in perioadele susmenționate reclamantul a fost salariat al paratei,acesta are calitate procesuala pasiva in calitate de fost angajator.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiuniiconsidera ca nu se poate retine deoarece reclamantul nu are la îndemână nici o acțiune in realizare,ci numai acțiunea in constatare,recunoașterea procentului de desfășurare a activității in grupa I de munca nefiind o stare de fapt,ci o situație de drept.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul fostei Întreprinderi de Rețele Electrice C.- Sucursala Drobeta T. S., desfășurându-se activitatea ca electrician I, așa cum rezultă din carnetul de muncă depus la dosar iar la . HG 365/1998, respectiv HG 627/2000, în urma procesului de reorganizare a sistemului energetic național toate drepturile și obligațiile acestei societăți au fost preluate de .>
În speță, reclamantul a chemat în judecată - . ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constateca in perioada 16 09_01 și-a desfășurat activitatea in grupa I de munca in procent de 100%,potrivit pct. 123 din Anexa 1 din Ordinul 50/1990:
- fie obligataparata sa elibereze o adeverința din care sa rezulte că în perioada 16 09_01 și-a desfășurat activitatea în condiții grupa I de muncă in procent de 100% - adeverința tip conform HG 257/2011 ANEXA 14.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a acestei pârâte, instanța reține că este neîntemeiată.
Prin HG 1999/1990 a fost înființată Regia Autonomă de Electricitate RENEL în cadrul căreia . o Direcție Generală de Transport și Distribuție a Energiei Electricei, iar prin HG 365/1998 a fost înființată Compania Națională de Electricitate – CONEL SA în cadrul cărei . fost filiala cu obiect de activitate distribuția și furnizarea energiei electrice.
Prin HG 627/2000 Compania Națională de Electricitate s/a divizat în Transelectrica, Termoelectrica, Hidroelectrica și respectiv E., astfel toate societățile nou înființate au preluat toate drepturile și sunt ținute de toate obligațiile fostei Companii Naționale de Electricitate și se substituie în drepturile și obligațiile în raporturile juridice cu terții.
Ulterior prin HG 1342/2001 și HG 74/2005 .-a reorganizat în 8 societăți comerciale și 8 sucursala de întreținere și servicii energetice și prin aceste acte normative a fost păstrată legătura obligațională a . de angajații săi prin dispozițiile art.4 alin.2, art.45 și 46 din HG 1432/2001.
Ca atare pârâta . calitate procesuală pasivă, fiind continuatorul în drepturi a fostului IRE, existând identitate între persoana chemată în judecată în calitate de pârâtă și persoana obligată prin raportul juridic născut între părți.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă - motivată pe caracterul subsidiar aș acțiunii în constatare, respectiv potrivit art.35 Cod Procedură civilă prevede că partea care a re interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței unui drept, acțiune care însă nu poate fi primită, dacă partea poate cerere realizarea dreptului - instanța reține că și această excepție este neîntemeiată, acțiunea de față nefiind o acțiune în constatarea unui drept.
Acțiunea este una în realizare și nu constatarea existenței unui drept al reclamantului în sensul art. 135 Cod procedură civilă.
După criteriul de clasificare al cererilor, respectiv cel al scopului urmărit, nu este o cerere în constatarea existenței unui drept nepatrimonial al său ci o cerere în realizare/constituire de drepturi,respectiv reclamantul care se pretinde titularul dreptului subiectiv solicită instanței să-l oblige pe pârât la respectarea dreptului său.
Reclamantul, deși, califică acțiunea sa în constatare, în capătul al II-lea al cererii sale de chemare în judecată, solicită obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe, solicită administrarea probatoriului testimonial și a probei cu expertiză tehnică de specialitate, tinzând la acordarea beneficiarului grupei I de muncă, respectiv să se constate dacă și-a desfășurat activitatea în condițiile specifice grupei I de muncă, pentru perioada indicată, să se stabilească procentul de încadrare în grupă de muncă, dacă acest procent este de 100% sau mai mic.
Ca atare, după criteriul scopului urmărit rezultă că reclamantul tinde la obținerea unui titlu executoriu împotriva pârâtei., acțiunea de față fiind una în constituire de drepturi și nu în constarea existenței unui drept.
Instanța de judecată, trebuie să dea calificarea corectă a cererii de chemare în judecată în funcție de conținutul său și nu de denumirea dată de parte.
Pe de altă parte, modul de formulare a acțiunii în sensul constatării ca activitatea desfășurată de salariat se încadrează în grupa de muncă 100%, vizează constatarea unei situații de fapt, legate de locul de muncă și activitatea efectiv desfășurată care l-ar îndreptăți la încadrarea în grupa I de muncă.
În condițiile în care grupa de muncă este un element intrinsec al raportului de muncă dintre salariat și angajator, ținându-se seama de activitățile și condițiile stabilite la nivel de unitate, - când este cazul - încadrarea în grupele I și II de muncă este obligatorie pentru angajator conform art. 11 din decretul 92/1976 cu menționarea lor corespunzătoare în carnetul de muncă al salariatului.
În speță, procedura prevăzută de actele normative privind încadrarea în grupă superioară de muncă nu a fost derulată de angajator și sindicat, cu privire la locul de muncă ocupat de reclamant, care a, lucrat ca și electrician, ca atare reclamantul prin această acțiune tinde la acordarea beneficiului grupei superioare, susținând în fapt că a lucrat în condiții deosebite care se încadrează în grupa I de muncă.
Astfel, cererea de chemare în jduecată se încadrează în categoria mijloacelor procesuale a căror finalitate constă în constituirea de drepturi, reclamantul solicitând instanței aplicarea legii la anumite fapte pe care le invocă în scopul de a crea o situație juridică nouă între părți .
Finalitatea constă în stabilirea în contradictoriu cu succesorul în drepturi a fostului angajator a condițiilor de desfășurare a raporturilor de muncă, cu consecințe asupra încadrării în grupele de muncă prevăzute de lege, și ulterior recunoașterii dreptului pretins, menționarea datelor corespunzătoare în cuprinsul unei adeverințe pentru a beneficia în temeiul art. 55 din legea 263/2010 de reducerea stagiului de cotizare, precum și de majorarea cu 50% a punctajelor realizate pentru perioadele lucrate în grupa I de muncă, respectiv, pentru a beneficia de condiții mai avantajoase de pensionare, în sensul majorării punctajului mediu anual de pensie și al cuantumul acestuia.
Ca atare, finalitatea acțiunii este și de a se proteja un drept subiectiv patrimonial și nu menționarea cu simplu caracter formal, declarativ a dreptului pretins în cuprinsul adeverinței solicitate.
Ca atare, scopul formulării acțiunii este acela de a beneficia de aceste drepturi patrimoniale, „acordarea grupei” fiind indisolubil legată de acordarea drepturilor pecuniare corelative.
Acțiunea de față se încadrează în categoria acțiunilor în constituire de drepturi, întrucât în cazul acțiunilor în realizare reclamantul este deja titularul dreptului – dreptul său subiectiv fiind afirmat printr-un titlu, astfel încât pe această cale, solicită obligarea pârâtului doar la executarea obligației corelative, valorificându-și dreptul respectiv .
Or, în speță, dreptul reclamantului de a beneficia de grupă superioară de muncă nu a fost încă acordat, recunoscut de către angajator, până în prezent nederulându-se procedura specială prevăzută de Ordinul 50/1990 de încadrare a locului de muncă al acestuia în asemenea grupă.
Acțiunea nu este în constare așa cum susține reclamantul, nu se urmărește confirmarea de către instanță a unui drept subiectiv preexistent, constituit anterior, reclamantul solicitând succesorului legal al fostului angajator, abia la acest moment, pentru prima dată acordarea beneficiului grupei superioare de muncă.
Pentru aceste motive va respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, și motivată de aceasta pe temeiul caracterului subsidiar al acțiunii în constatare.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune aceasta este fondată.
Așa cum rezultă din mențiunile în carnetul de muncă( poziția 74 ) la data de 15.03.2007 reclamantul a fost preluat prin reorganizare de ., continuând să lucreze și la 01.01.2011, astfel că ultimul angajator i-a predat reclamantului carnetul de muncă cel târziu la data de 30.06.2011, conform art. 296 alin.3 Codul Muncii, când reclamantul a luat cunoștință cu certitudine că fostul angajator nu i –a acordat grupă superioară de muncă și în procentul solicitat.
Acțiunea de față este introdusă la data de 21.04.2015 și litigiul este unul care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 Codul Muncii, fiind aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii care se aplică cu prioritate fașă de regulile generale din dreptul civil.
Dispozițiile art. 278 alin. 1 Codul Muncii potrivit cărora dispozițiile prezentului cod (Codul Muncii) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.
În raport de aceste dispoziții, în ceea ce privește termenele de prescripție, codul muncii conține dispoziții derogatorii de le dreptul comun, reglementând termen speciale în care pot fi promovate acțiuni în justiție, termene prevăzute de art.268 Codul Muncii republicat.
Din examinarea dispozițiilor art.268 Codul Muncii rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alineatul 1 al art. 268 .
Or, acțiunea de față nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin.1 al. Art. 268, devin incidente dispozițiile din alin. 2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripție în materia conflictelor de muncă, aceea că, în toate situațiile, altele cele decât prevăzute la al. 1, termenele de 3 ani de la data nașterii dreptului .
Ca atare, spre deosebire de dreptul comun, legislația muncii care a re un caracter special și derogator, sunt stabilite recunoscute de exercitare a drepturilor și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprins între 30 de zile și maxim 3 ani, de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor izvorâte din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre acestea.
Ca atare, nu prezintă relevanță sub acest aspect analiza caracterului în realizare, constituire sau constatare, or patrimonial ori nepatrimonial al acțiunii pentru că indiferent de acest caracter, conflictul nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art 268 al. 2 Codul Muncii, termen care în cazul de față s-a împlinit.
Prin urmare, dreptul acestor angajați de a beneficia de încadrarea in grupele I sau II de munca ia naștere la momentul prestării muncii în activitățile sau locurile de muncă menționate in anexele 1 si 2 la Ord. 50/1990, rolul unității angajatoare fiind doar de a nominaliza persoanele care beneficiază de aceasta încadrare.
Încadrarea pretinsă în speță constituia o prerogativă a angajatorului potrivit unei metodologii care presupunea stabilirea categoriilor de activități încadrabile pe baza expertizării locurilor de muncă( din cele enumerate de lege) pentru a determina gradul de nocivitate a mediului, precum și faptul că în ciuda tuturor măsurilor luate pentru reducerea lor, nu s-a putut asigura normalizarea condițiilor de lucru, obtinerea avizelor în acest scop,nominalizarea propriu - zisă, o întreagă procedură pentru identificarea în concret a realităților postului.
În același sens legiuitorul a instituit un termen de 30 de zile pentru precizarea situației încadrării personalului în grupele de muncă, conform Ordinului 50/1990, după epuizarea căruia se naște dreptul la acțiune al persoanei care s-ar considera nedreptățită prin măsura luată sau prin omisiune, drept exercitabil în termenul de prescripție de 3 ani specific conflictelor de muncă.
Reclamantul nu a uzat de acest drept nici la acel moment și la mai mult de 3 ani decând a luat cunoștință cu certitudine de neîncadrarea sa în grupă de muncă.
Luând în considerare cele de mai sus, va respinge excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâtei și inadmisibilității acțiunii.
Va admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Va respinge acțiunea formulată de reclamantul G. N., în contradictoriu cu pârâta .>
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâtei și inadmisibilității acțiunii.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul G. N. CNP_ domiciliat în ., cu domiciliul procesual ales în Drobeta T. S. ., județul M. la cabinet avocat I. A., în contradictoriu cu pârâta . sediul în București ..9, sector 1, CUI_, J_ .
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. C. M. | Asistent judiciar, M. C. T. | Asistent judiciar, C. O. |
Grefier, D. Boșog |
Red. A.C.M/tehn. D.B
Ex. 4 - 30 Iunie 2015
Cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 3138/2015.... → |
|---|
