Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 3502/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3502/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 3502/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 3502/2015
Ședința publică de la 02 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Asistent judiciar L. A. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier I. I.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul T. C. și pe pârâta ., având ca obiect calcul drepturi salariale Neplata drepturilor salariale pentru lunile iunie și iulie 2014 și a orelor suplimentare pentru lunile mai, iunie și iulie 2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul ,martorul B. I. și avocat T. F. pentru pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință după care:
Instanța în baza art. 319 Cod procedură civilă procedează la audierea martorului B. I. declarația acestuia luată sub prestare de jurământ fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul pârâtei depune la dosar o copie a unei declarații de martor dată de reclamant într-un alt dosar.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ..
Reclamantul solicită admiterea acțiunii; fără cheltuieli de judecată. Arată că suma primită reprezintă drepturile salariale aferente lunii mai și solicită plata drepturilor pentru luna iunie și jumătate din luna iulie.
Apărătorul pârâtei solicită respingerea acțiunii; fără cheltuieli de judecată.
Arată că drepturile salariale i-au fost achitate în totalitate reclamantului iar referitor la orele suplimentare nu rezultă că reclamantul ar fi efectuat aceste ore.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Constată că la data de 13.03.2015 reclamantul T. C. a chemat în judecată pârâta . pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale aferente lunilor iunie și iulie 2014 și a orelor suplimentare prestate peste programul normal de lucru pentru lunile mai, iunie și iulie.
A solicitat eliberarea unei adeverințe privind perioada lucrată și plata de daune morale de 500 lei.
A motivat că a fost angajat al societății pârâte în funcția de dulgher iar raporturile de muncă au încetat la data de 17 iulie 2014. Salariul cuvenit pentru munca prestată în luna iunie 2014 a fost de 850 lei but revenind suma netă de 630 lei iar pentru 11 zile lucrate din luna iulie i se cuvin 335 lei. De asemenea în luna mai a prestat 40 ore suplimentare și 20 ore în două sâmbete libere, iar luna iunie a prestat 42ore suplimentare și 20 ore în două sâmbete iar în luna iulie a prestat 22 ore suplimentare și 2 sâmbete.
A arătat de asemenea că nefiindu-i achitate drepturile salariale la zi nu a putut plăti obligațiile de întreținere și împrumutul bancar.
Pârâta . a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantului deoarece iau fost plătite drepturile salariale în sumă de 900 lei în luna septembrie 2014. De asemenea reclamantul nu a prestat ore peste programul normal de lucru sau în zilele de repaus săptămânal timpul efectiv de lucru fiind de 8ore/zi, în intervalul orar 8 -17 cu o pauză de masă în intervalul 12 -13 aspecte rezultate din foile colective de prezență.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare susținând temeinicia pretențiilor sale.
S-au depus la dosar copia contractului individual de muncă și a deciziei de încetarea a acestuia, foile colective de prezență. copia dispoziției de plată nr 21/26.09.2014 extras din ROI.
În cauză au fost audiați martorii B. I. și G. C. propuși de reclamant și s-a luat interogatoriul reclamantului.
Examinând actele dosarului se constată următoarele:
Reclamantul a fost angajat cu contract individual de muncă nr 120/17.03.2014 la pârâta . în funcția de dulgher cu un salariu de bază brut de 850 lei urata muncii fiind de cu normă întreagă, timpul de muncă de 8 ore/zi.
Contractul individual de muncă a încetat prin acordul părților la data de 16.07.2017 conform deciziei nr 166/16.07.2014 emisă de angajator.
Conform art 159 Codul Muncii Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă el plătindu-se cel puțin o dată pe lună.
În conformitate cu art 168 Codul Muncii Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În cazul de față reclamantul a solicitat plata salariului pentru munca prestată în lunile iunie și iulie 2014.
Din statul de plată întocmit de angajator rezultă că pentru luna iunie 2014 reclamantului i se cuveneau drepturile salariale de 636 lei și pentru luna iulie nu i se cuveneau aceste drepturi deoarece nu a prestat muncă, înregistrând absențe nemotivate.
Este adevărat că statele de plată nu sunt semnate de salariat însă din dispoziția de plată nr 21/26.09.2014 rezultă că i s-a achitat suma de 900 lei cu titlu de drepturi salariale.
Reclamantul a recunoscut plata acestei sume arătând că este salariul aferent lunii iunie.
Cum din foile colective de prezență rezultă că nu a prestat muncă în perioada 1- 16 iulie 2014 reclamantul nu este îndreptățit la plata salariului pentru această perioadă.
De asemenea reclamantul nu este îndreptățit nici la plata sporurilor pentru munca prestată peste programul normal de lucru sau în zilele de repaus săptămânal deoarece nu s-a făcut dovada prestării muncii în condițiile respective.
Conform art. 119 Codul Muncii Angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat.
Respectând dispozițiile de mai sus angajatorul a evidențiat orele de muncă prestate de salariat prin foile colective de prezență aferente perioadei din litigiu.
Astfel în luna mai 2014 reclamantul a prestat muncă 8 ore/zi 168 ore /lună iar în luna iunie 2014 160 ore/lună timpul de muncă fiind de 8 ore/zi iar în luna iulie 2014 nu a prestat muncă ața cum s-a arătat.
Nu există nici un înscris din care să rezulte prestarea muncii peste programul normal de lucru.
Mai mult în conformitate cu art 120 alin.2 Codul Muncii munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident. Ori în cazul de față nu există nici o dovadă a acceptării prestării muncii suplimentare din partea reclamantului.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă intervalul de timp în care se presta muncă însă acesta a depășit 8 ore deoarece salariații beneficiau și de pauză de masă conform ROI.
Reclamantul a solicitat și eliberarea unei adeverințe privind perioada lucrată însă nu s-a făcut dovada unei solicitări a reclamantului adresată angajatorului și nerezolvarea acesteia, deci dovada încălcării obligațiilor angajatorului stabilită de art. 40 alin.2 lit h Codul Muncii.
Nici sub aspectul acordării de daune morale acțiunea reclamantului nu este întemeiată acesta nefăcând dovada prejudiciului produs de angajator.
Ca atare acțiunea va fi respinsă în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul T. C. cu domiciliul procesual ales în loc Gemeni, jud M. în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în Drobeta T. S., ., ., ..
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2015 la sediul Tribunalului M..
Președinte, L. S. | Asistent judiciar, L. A. P. | Asistent judiciar, L. G. |
Grefier, I. I. |
Red SL- 4ex
07.07.2015
Cod op.2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Reconstituire vechime. Sentința nr. 3465/2015. Tribunalul... → |
|---|
