Obligaţie de a face. Sentința nr. 1498/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1498/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 1498/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1498
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Asistent judiciar L. A. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier I. I.
Pe rol judecarea cauzei privind pe D. V., P. P., P. C., M. G., J. G., H. M., FUGĂȘIN I., S. G. I., M. C. TEODAT, M. N., T. G., V. M., P. A., G. I., C. N. și pe pârâta . ca obiect obligație de a face acordarea procentului de 100% reprez. timpul efectiv de lucru prestata în condiții de grupa I de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința a răspuns avocat C. F. pentru reclamanți, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință care învederează instanței că la dosar au fost depuse de către pârâtă obiecțiuni la completările raportului de expertiză.
Instanța apreciază că pârâta a depus la dosar note de ședință și constatându-se că nu mai sunt cereri de formulat acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamanților solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată; fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 13.11.2014 reclamanții D. V., P. P., P. C., M. G., J. G., H. M., FUGĂȘIN I., S. G. I., M. C. TEODAT, M. N., T. G., V. M., P. A., G. I., C. N. au chemat în judecată pe pârâta . solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la acordarea procentului de 100% reprezentând timpul efectiv de lucru prestat în condiții de grupa I de muncă deja recunoscută de instanța de judecată în temeiul dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, precum și obligarea acesteia la eliberarea unei adeverințe care să cuprindă mențiunile din dispozitivul hotărârii judecătorești referitor la acest procent în temeiul art.34 alin.5 Codul muncii coroborat cu art.40 alin.2 lit.h Codul muncii.
În fapt reclamanții au arătat că în perioada de aplicare a Ordinului nr.50/1990, respectiv în perioada 18.03.1969 – 01.04.2001 au fost angajații Întreprinderii de Rețele Electrice, iar după reorganizarea sistemului energetic național prin HG nr.627/200 au fost preluați de E. SA, societate nou înființată.
Reclamanții au arătat că angajatorul nu a respectat metodologia impusă de Ordinul nr.50/1990 privind încadrarea în grupe superioare de muncă, astfel că au promovat acțiune pentru încadrarea activității în grupa I de muncă, iar Tribunalul M. și ulterior Curtea de Apel C. le-au recunoscut acest beneficiu cu consecința admiterii acțiunii și obligării pârâtei la acordarea grupei I de muncă și la eliberarea unor adeverințe cu mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești( dos._ ,_ ,_ ,_ _ ).
La data sesizării instanței nu existau dispoziții legale care să oblige angajatorul la consemnarea procentului de activitate desfășurat în condiții de grupa I sau II de muncă de către salariați, singura reglementare fiind cuprinsă în Ordinul nr.50/1990 cu privire la acordarea grupei I de muncă în situația desfășurării activității în aceste condiții cel puțin 50% din timpul efectiv de lucru sau grupei a II-a de muncă în situația desfășurării activității în aceste condiții cel puțin 75% din timpul efectiv de lucru . Ulterior a apărut OMMPS nr.590/2008 care stabilea cu caracter facultativ consemnarea acestui procent, iar în luna martie 2011 a apărut HG nr.257/2011 care prevedea consemnarea acestui procent în mod obligatoriu.
Ca urmare, . eliberat adeverințe potrivit obligației stabilite prin dispozitivul hotărârilor judecătorești, dar fără a consemna procentul de 100% (sau eventual mai puțin), acordând un procent minim de 50% potrivit dispozițiilor Ordinului nr.50/1990. Aceste adeverințe nu pot fi folosite pentru reglementarea raporturilor juridice de asigurări sociale, întrucât nu stabilesc un procent din timpul de lucru, ci doar o informație cu caracter general privitoare la procent, fiind o reproducere a condiției impusă de art. 7 din Ordinul nr.50/1990 .
Reclamanții au mai arătat că neconsemnarea acestui procent îi pune în imposibilitatea de a beneficia de soluția anterioară favorabilă, întrucât . folosește de o dispoziție a HG nr.257/2011 care prevede că adeverința emisă se completează cu mențiunea „procentului” lucrat în condiții de grupa I sau II de muncă.
Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin adresa nr._/14.10.2010, a precizat că fără specificarea expressis verbis a procentului în sentința civilă menționată ”nu se poate stabili cu exactitate timpul efectiv lucrat în grupa I” așa cum dispune art.7 din Ordinul MMOS nr.50/1990 cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, reclamanții au susținut că admiterea acțiunii se impune atât potrivit art. 34 al.5 Codul muncii, cât și potrivit art.6 al.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului asigurându-se executarea în concret a unei hotărâri judecătorești. Au precizat că trebuie avută în vedere finalitatea actului de justiție în sensul de a se aplica normele de drept la starea de fapt și de a se arăta întinderea dreptului recunoscut, consemnarea procentului fiind introdusă printr-o normă juridică ulterioară, neputându-li-se reproșa lipsa de previziune sau inflația legislativă din acest domeniu.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.7 din Ordinul nr.50/1990 și art.34 alin.5 din Legea nr.53/2003 modificată.
În susținerea acțiunii reclamanții au depus la dosar următoarele înscrisuri: cărțile de identitate, sentințele nr. 135/2009, nr.1307/2012, nr.167/2009, nr.874/2011 pronunțate de Tribunalul M.,.
Pârâta . formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, arătând că, procentul de grupă se calculează proporțional cu timpul efectiv lucrat în condițiile activității ce se încadrează în grupa I de muncă și nu prin totalizarea timpului efectiv lucrat, ori din punct de vedere fizic, un electrician nu poate lucra pe stâlp un program de 8 ore/zi pentru a beneficia de un procent de 100%, fiind imposibil de stabilit cât timp din cele 8 ore zilnic au lucrat reclamanți în condițiile grupei I de muncă,întrucât nu se poste stabili retroactiv cât din programul de lucru al reclamanților s-a desfășurat în aceste condiții, cu atât mai mult cu cât condițiile de muncă s-au schimbat în timp, astfel încât condițiile existente în acel moment nu mai există.
De asemenea, a susținut că, încadrarea în grupa I de muncă nu atrage automat și acordarea procentului de 100%, invocând astfel prevederile art.7 din Ordinul 50/1990care prevede că, încadrarea în grupa I de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în această grupă, cu condiția ca personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru, reclamanții neputând face dovada desfășurării activităților pe perioadele precizate în acțiune.
Mai mult, a arătat că acest ordin a fost abrogat de Legea 19/2000, ulterior intrând în vigoare HG 261/2001, care a fost abrogată prin HG 246/2007, care la art.13 prevede că, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locuri de muncă în condiții deosebite, anterior datei de 01.04.2001, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform Decretului 92/1976, astfel că, reclamanții aveau posibilitatea de a uza de prevederile Ordinului 50/1990, atunci când acesta era în vigoare.
Referitor la cererea privind eliberarea adeverințelor care să ateste procentul de 100% lucrate în grupa I de muncă, a solicitat respingerea acestei față de prevederile art.158 alin.2 din legea 263/2010, precum și art.126 alin.1 din HG 257/2011, care atestă faptul că, în anumite perioade, anterioare datei de 01.04.2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau II de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa 14, numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidența angajatorului sau ale deținătorilor de arhivă. Ori, în speță nu există asemenea documente .
De asemenea, a solicitat și respingerea petitului privind daunele cominatorii, apreciind că nu se poate reține existența vreunui refuz din partea societății de neeliberare a adeverințelor având în vedere pentru motivele arătate.
În susținerea apărărilor, pârâta a depus la dosar în copie practică judiciară.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au arătat că, activitatea desfășurată de reclamanți a fost recunoscută de către instanța de judecată ca fiind prestată în grupa I de muncă, astfel că susținerile pârâtei se constituie în critici asupra unor aspecte de fapt și drept soluționate în mod irevocabil, încălcându-se astfel puterea de lucru judecat, singura susținerea adevărată fiind aceea potrivit căreia nu au existat determinări ale timpului de lucru, motiv pentru care pârâta nu putea elibera adeverințe cu procentul din timpul de lucru în condițiile grupei de muncă, aceasta constituind de fapt și cauza prezentului litigiu, singura posibilitate a reclamanților pentru a beneficia de efectele hotărârii judecătorești anterioare, fiind formularea prezentei acțiuni.
La solicitarea instanței, reclamanții au depus la dosar în copie rapoartele de expertiză în specialitatea protecția muncii efectuate în dos. nr._ ,_ ,_ ,_, precum și sen.civ. 182/2009, dec.civ 3311/2009 și sen.civ. 874/2011.
La solicitarea reclamanților, a fost încuviințată proba cu expertiza tehnică protecția muncii, având ca obiectiv să se stabilească procentul de încadrare a activității desfășurate de fiecare dintre reclamanți în grupa I de muncă în perioadele atestate prin sentințele pronunțate în dosarele menționate de reclamanți, urmând să se indice dacă acest procent este de 100% sau mai mic .
Expertiza tehnică a fost întocmită de expert I. D., fiind depusă la dosar, pârâta formulând obiecțiuni, care au fost respinse se instanță, acestea având forma unor concluzii pe fondul cauzei.
Analizând acțiunea în raport de probatoriul administrat în cauză, Tribunalul constată și reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.874/05.05.2011 pronunțată de Tribunalul M. s-a constatat în contradictoriu cu pârâta . că, activitatea desfășurată de reclamanții D. V., H. M., S. G. I. și M. C. TEODAT se încadrează în grupa I de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1307/03.05.2012 pronunțată de Tribunalul M. s-a constatat în contradictoriu cu aceiași pârâtă că activitatea desfășurată de reclamanții P. P. și J. G. se încadrează în grupa I de muncă.
Prin decizia civilă nr.3640/02.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în contradictoriu cu pârâta s-a constat că activitatea desfășurată de reclamanții P. C., M. G. și M. N. se încadrează în grupa I de muncă
Prin sentința civilă nr. 135/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul M. s-a constatat în contradictoriu cu pârâta că, activitatea desfășurată de reclamantul FUGĂȘIN I. se încadrează în grupa I de muncă.
Prin decizia civilă nr. 3311/25.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în contradictoriu cu pârâta a constatat că activitatea desfășurată de reclamanții T. G., V. M., P. A., G. I. și C. N. se încadrează în grupa I de muncă.
Toate aceste hotărâră judecătorești au rămas irevocabile.
Prin acțiunea dedusă judecății se solicită să fie obligată pârâta să elibereze fiecărui reclamant adeverință care să cuprindă procentul de 100% pentru perioadele lucrate în condiții de grupa I de muncă constatate prin hotărâri judecătorești definitive
Principiul de bază al încadrării în grupe superioare de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal angajatorii au acordat administrativ grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ al ordinului, este și decizia 258/20.09.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării, a fost avut în vedere și prin decizia 87/1999 a Curții Constituționale, conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
În raport de aceste principii referitoare la aplicabilitatea Ordinului nr. 50/1990 se reține că prin hotărârile judecătorești irevocabile menționate mai sus s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamanți se încadrează în grupa I de muncă.
În ceea ce privește procentul de încadrare a activității în grupa I de muncă, din raportul de expertiză tehnică efectuat în prezenta cauză rezultă că în activitatea desfășurată de reclamanți în cadrul societății pârâte sarcinile de muncă au fost determinate de complexitatea instalațiilor și volumul operațiunilor prevăzute în fișele posturilor, pentru exploatarea și menținerea echipamentelor în parametrii corespunzători. Aceste atribuții au fost exercitate permanent de reclamanți în instalațiile electrice ale pârâtei, intervenind pentru remedierea deranjamentelor, avariilor sau urmărilor calamităților, cu consecința depășirii programului de lucru și prestării de ore suplimentare.
Pentru aceste lucrări s-au întocmit evidențe operative, evidențe ale lucrărilor efectuate, buletine de verificări și măsurători PRAM, documente de recepție și de punere în funcție a instalațiilor noi sau a celor reparate. Pentru activitatea desfășurată reclamanții au fost remunerați pentru timpul integral de muncă prestat în meseria sau funcția consemnată în carnetul de muncă, rezultând că aceștia au lucrat efectiv la locurile de muncă respective pentru realizarea integrală a sarcinilor de muncă.
Din raportul de expertiză mai rezultă că în activitatea desfășurată reclamanții au fost supuși unor factori de risc specifici mediului de lucru determinați: de sarcina de muncă complexă cu suprasolicitare fizică ( prin lucru la înălțime sau în teren accidentat) și suprasolicitare psihică (prin responsabilitate), de echipamentele tehnice periculoase care determină zgomot, radiații, electrocutare, incendii, explozii etc., de mediul de muncă cu lucru în aer liber sau intemperii, temperaturi extreme, curenți de aer .
În raport de condițiile concrete în care reclamanții și-au desfășurat activitatea și întrucât pârâta nu a prezentat alte documente, concluzia expertizei tehnice a fost în sensul că pe întreaga durată a timpului de lucru se justifică încadrarea în grupa I de muncă în procent de 90%.
În conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din timpul de lucru pentru grupa I și 70% pentru grupa a II a.
De asemenea potrivit acestui act normativ dacă personalul lucrează întregul program de lucru în locurile încadrate în grupa I sau II de muncă, procentul în care se vor acorda condițiile de grupă de muncă va fi de 100%, iar în situația în care activitățile desfășurate de salariați în locuri de muncă în grupa I sau II procentul de acordare va fi raportat la timpul efectiv lucrat.
În speța dedusă judecății, pârâta . calitate de angajator, nu a produs dovezi din care să rezulte că pe perioadele solicitate și pentru care s-a constatat de instanța de judecată irevocabil că reclamanții au desfășurat activități în grupa I de muncă, locul de muncă al acestora ar fi fost altul în afară de cel încadrat în grupa I muncă, precum și faptul că programul de desfășurare a activității acestora în calitate de salariați la aceste locuri de muncă ar fi fost într-un număr de ore redus față de cel normal, respectiv minim 8 ore zilnic, deși potrivit art. 272 C.muncii, sarcina probei în litigiile de muncă incumbă angajatorului.
Coroborând cele arătate mai sus cu prevederile Ordinului 50/1990 instanța constată că reclamanții au desfășurat activitate în condițiile grupei I de muncă în procent de 90% .
Se reține de asemenea că, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive – potrivit art. 126 din NORMELE de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin HG 257/2011.
Regula este că angajatorii eliberează astfel de adeverințe la cerere și voluntar în baza propriilor documente verificabile aflate în evidența sa, iar în caz de conflict, persoana interesată apelează la justiție. Dar, chiar și în cazul pronunțării unei hotărâri judecătorești în baza probelor relevante administrate în acest sens, se eliberează o adeverință în temeiul acestei hotărâri, în așa fel încât valoarea celor două adeverințe să fie identică, fie că se emite direct în baza documentelor proprii (verificabile), fie că se emite în executarea unei hotărâri judecătorești, caz în care responsabilitatea nu mai este asumată direct de angajator, acesta fiind dator să respecte hotărârea judecătorească.
Cu alte cuvinte, în lipsa unor documente verificabile aflate în evidența angajatorului, în sensul la care se referă dispozițiile legale aplicabile, actul care stă la baza emiterii este practic hotărârea judecătorească în constatarea grupei și a procentului, ea însăși pronunțată în baza probatoriului pertinent si concludent, administrat în cererile principale privind grupa și procentul, întrucât obligarea la emiterea adeverinței este o soluție dată într-o cerere accesorie.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, se constată că acțiunea este întemeiată, urmând să fie admisă în parte în sensul că va fi obligată pârâta . elibereze fiecărui reclamant adeverință cu privire la perioadele lucrate în grupa I de muncă atestate prin: sentința civilă nr.874/05.05.2011 pronunțată de Tribunalul M. pentru reclamanții D. V., H. M., S. G. I. și M. C. TEODAT, stabilită prin sentința civilă nr. 1307/03.05.2012 pronunțată de Tribunalul M. pentru reclamanții P. P. și J. G., stabilită prin decizia civilă nr.3640/02.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. pentru reclamanții P. C., M. G. și M. N., stabilită prin sentința civilă nr. 135/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul M. pentru reclamantul FUGĂȘIN I., stabilită prin decizia civilă nr. 3311/25.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. pentru reclamanții T. G., V. M., P. A., G. I. și C. N., în sensul că activitatea specifică grupei I de muncă, s-a desfășurat în procent de 90%.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții D. V. CNP_, P. P. CNP_, P. C. CNP_, M. G. CNP_, J. G. CNP_, H. M. CNP_, FUGĂȘIN I. CNP_, S. G. I. CNP_, M. C. TEODAT CNP_, M. N. CNP_, T. G. CNP_, V. M. CNP_, P. A. CNP_, G. I. CNP_, C. N. CNP_ cu domiciliul procesual ales la cab av C. D. cu sediul în loc C., . 23, . în contradictoriu cu pârâta . sediul în București, . 9, sector 1.
Constată că activitatea desfășurată în grupa I de muncă stabilită prin sentința civilă nr.874/05.05.2011 pronunțată de Tribunalul M. pentru reclamanții D. V., H. M., S. G. I. și M. C. TEODAT, stabilită prin sentința civilă nr. 1307/03.05.2012 pronunțată de Tribunalul M. pentru reclamanții P. P. și J. G., stabilită prin decizia civilă nr.3640/02.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. pentru reclamanții P. C., M. G. și M. N., stabilită prin sentința civilă nr. 135/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul M. pentru reclamantul FUGĂȘIN I., stabilită prin decizia civilă nr. 3311/25.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. pentru reclamanții T. G., V. M., P. A., G. I. și C. N. a fost în procent de 90%.
Obligă pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2015 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE
S. L.
CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI
G. L. P. L.
GREFIER
I. I.
Red. SL.
Ex. 4/ 18.05.2015
Cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
