Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1054/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1054/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 1054/2015
Dosar nr._ - conflict de muncă-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1054
Ședința publică din data de 12.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE:N. M. M.
Asistent judiciar: L. A. P.
Asistent judiciar: L. G.
Grefier: D. M. Al-F.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii având ca obiect drepturi bănești, obligație de a face formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâta . Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul orala al cauzei de către grefiera de ședință care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 05.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
La data de 10.04.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe acțiunea formulată de reclamantul P. G. prin care a chemat în judecată pe pârâta . Sibiu solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la:
1.plata drepturilor bănești reprezentând orele suplimentare efectuate în cadrul societății, zilele de repaus săptămânal lucrate, zilele libere care coincideau cu sărbătorile legale, precum și compensarea în bani a concediilor de odihnă pe care nu le-a efectuat de la angajare și până în prezent;
2.consemnarea în carnetul de muncă a perioadei lucrate la pârâtă, respectiv până în anul 2011 când evidența angajaților a început să se țină în format electronic;
3.virarea la zi a contribuțiilor de asigurări sociale pe perioada în care a fost angajatul pârâtei;
4. plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea procesului.
În fapt, reclamantul a arătat că a fost încadrat în muncă la . începând cu data de 03.03.2008 și până la data de 08.07.2013 când i-a încetat contractul de muncă, iar în această perioadă nu a beneficiat de concediu de odihnă și a lucrat foarte multe ore peste program, efectuând curse în țară și în străinătate cu autovehiculele societății, iar la întoarcerea din cursă rămânea în garaj pregătind autocarul din punct de vedere tehnic, pentru viitorul drum. Față de acest program, de multe ori lucra 12-14 ore/zi, inclusiv în zilele de repaus săptămânal sau de sărbători legale, nefiind retribuit cu o sumă de bani mai mare decât cea prevăzută în contractul individual de muncă, deși reprezentanții societății au promis că i se vor plăti orele suplimentare, precum și concediile de odihnă neefectuate.
Prin acțiune, reclamantul a arătat că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, inițiind procedura medierii conform procesului-verbal nr.8/06.02.2014, însă medierea a eșuat..
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus următoarele înscrisuri în copie: procesul-verbal de mediere nr.08/06.02.2014 întocmit de birou mediator T. P., cartea de identitate, contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 6._/18.03.2008.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile salariale aferente perioadei 03.03._11, raportat la prevederile art.268(1) lit.c Codul muncii și art.3 din Decretul 167/1958 .
În acest sens a arătat că față de obiectul acțiunii (drepturi bănești neacordate), dreptul la acțiune s-a născut la data la care reclamantul avea dreptul la plata acestor drepturi bănești și față de data introducerii acțiunii -10.04.2014- pârâta a susținut că dreptul la acțiune pentru perioada 03.03.2008- data angajării - 10.04.2011 este prescris ca urmare a împlinirii termenului de prescripție de 3 ani
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea petitelor nr.1 și 2 ale acțiunii ca fiind neîntemeiate, respingerea petitului nr.3 privind virarea contribuțiilor de asigurări sociale ca nefondat, întrucât societatea și-a îndeplinit obligația de plată.
În fapt, pârâta a arătat că reclamantul a fost angajatul societății desfășurând activitate ca și conducător auto, raporturile de muncă încetând la data de 02.08.2013 în temeiul art.248(1) lit.e coroborat cu art.61 lit.a Codul muncii, conform deciziei nr.6._/01.08.2013.
Cu privire la drepturile bănești reprezentând orele suplimentare efectuate în cadrul societății, zilele de repaus săptămânal lucrate, zilele libere care coincideau cu sărbătorile legale, precum și compensarea în bani a concediilor de odihnă neefectuate, pârâta a arătat că reclamantul nu precizează câte ore suplimentare consideră că nu i-au fost plătite, care sunt în concret zilele de sărbători legale lucrate și care nu au fost compensate cu ore libere, apreciind că acțiunea nu îndeplinește cerințele impuse de art.194 lict. c Cod pr. civ.
A arătat că reclamantului nu îi sunt aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național, ci prevederile contractului colectiv de muncă al . care la art.13(3) dispune că sporul pentru munca efectuată suplimentar se stabilește la 75% din salariul de bază, salariu care a fost plătit, conform statelor de plată, reclamantul încasând toate drepturile salariale .
De asemenea, în art.36 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate se prevede că pentru orele suplimentare se acordă un spor de 75% din salariul de bază, pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale se acordă un spor de 100% dacă nu s-au acordat zile libere corespunzătoare.
Față de natura postului ocupat de către reclamant - conducător auto, repartizarea programului de lucru se făcea în mod inegal,cu respectarea timpilor de conducere și circulație legali (ore/zi/noapte/inegal), programul de lucru fiind reglementat prin contractul individual de muncă - art. H și prin regulamentul intern al societății, reclamantul însușindu-și acest program prin semnarea actelor de angajare.
Referitor la compensarea în bani a concediilor de odihnă neefectuate, pârâta a arătat că potrivit art.146 Codul muncii concediul de odihnă se efectuează în natură, anual și numai în cazuri de excepție se poate efectua în anul următor.
Reclamantul nu și-a efectuat concediul de odihnă din motive neimputabile angajatorului, astfel încât nu se poate reține o culpă a societății câtă vreme salariatului i-a fost asigurat acest drept. Dacă la nivelul angajatorului s-au stabilit perioadele de efectuare a concediului de odihnă, ori de câte ori salariatul, fără un motiv justificat, nu efectuează concediul aferent anului în curs până la finalul anului calendaristic, va fi considerat culpabil și va pierde posibilitatea de efectuare a concediului restant în anul următor, cât și dreptul de a solicita compensarea în bani a acestuia în cazul încetării contractului individual de muncă.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că reclamantul s-a adresat conducerii societății cu o cerere de concediu care i-a fost refuzată și din motive imputabile angajatorului nu și-ar fi efectuat concediul de odihnă.
Prin întâmpinare pârâta a precizat că în luna august 2013, la încetarea raporturilor de muncă, concediul de odihnă neefectuat a fost compensat în bani conform art.146 alin.4 Codul muncii, reclamantului fiindu-i achitate un număr de 52 zile de concediu de odihnă.
De asemenea, pârâta a solicitat respingerea petitului privind consemnarea în carnetul de muncă a perioadei lucrate până în anul 2011 având în vedere că la data de 28.02.2008 când a fost semnat contractul individual de muncă reclamantul a dat o declarație prin care s-a angajat ca în termen de 30 de zile să prezinte carnetul de muncă, însă până la încetarea contractului individual de muncă nu a depus originalul documentului.
Față de această situație angajatorul a efectuat toate demersurile pentru înregistrarea contractului de muncă în REVISAL (registrul electronic de evidență a salariaților), iar după abrogarea Decretului nr.92/1976 toate informațiile legate de evidența muncii s-au realizat exclusiv electronic.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea petitului privind virarea la zi a contribuțiilor la asigurări sociale, deoarece societatea și-a îndeplinit lunar această obligație, invocându-se prescripția dreptului la acțiune referitor la perioada 03.03._11, relevantă fiind doar perioada 10.04._13.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare pârâta a depus următoarele înscrisuri în copie: state de plată și foi colective de prezență pentru perioada aprilie 2011 - august 2013, extras contracte colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2008/2011, 2012/2014, fluturaș de salariu aferent lunii august 2013, raport REVISAL privind situația salariatului P. G., copie carnet de muncă reclamant, declarație pe propria răspundere dată de reclamant în data de 28.02.2008, adeverința nr.5272/2014 emisă de C. Județeană de Pensii Sibiu privind stagiul de cotizare pentru reclamant.
Pârâta . a formulat cerere de chemare în garanție a CNPDAS – C. Județeană de Pensii Sibiu solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la operarea la zi a contribuțiilor de asigurări sociale pentru reclamant, având în vedere că societatea și-a îndeplinit lunar obligațiile privind virarea contribuțiilor la asigurări sociale către fondul public constituit în acest scop, pe perioada cât reclamantul a fost salariatul societății.
Cererea de chemare în garanție a fost comunicată Casei Județene de Pensii Sibiu care a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A arătat că prin cererea de chemare în garanție se solicită obligarea casei de pensii la operarea la zi a contribuțiilor de asigurări sociale pentru salariatul P. G., fără să definească termenul de operare, unde să se facă operarea și ce act normativ reglementează această operațiune, invocând în acest sens disp. art.27 din OG 86/2003.
De asemenea, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă având în vedere petitul 3 al acțiunii principale .
În acest sens s-a arătat că cererea de chemare în garanție are caracterul unei cereri incidentale prin care se urmărește introducerea în proces a unui terț împotriva căruia ar putea să se îndrepte ulterior partea care ar cădea în pretenții sau ar fi obligată la despăgubiri și față de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează obligarea pârâtei la plata contribuției de asigurări sociale de către intimată, rezultă că aceasta din urmă nu se poate îndrepta ulterior împotriva chematei în garanție în cazul constatării neplății acestor contribuții, întrucât nici un text de lege nu reglementează această situație.
În susținerea apărărilor formulate C. Județeană de Pensii Sibiu a depus adeverința nr.5983/21.05.2014 referitoare la stagiul de cotizare și punctajul mediu pentru reclamant.
Prin încheierea de ședință din data de 26.06.2014, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a Casei Județene de Pensii Sibiu, reținându-se că potrivit art.72 alin.1 Cod pr. civ „ partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri ”.
Față de aceste dispoziții legale s-a constatat că prin petitul 3 al acțiunii s-a solicitat obligarea pârâtei la virarea contribuțiilor de asigurări sociale pe perioada 03.03._13, iar prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat obligarea Casei Județene de Pensii Sibiu la operarea la zi a contribuțiilor de asigurări sociale.
Având în vedere petitul 3 al acțiunii și obiectul cererii de chemare în garanție raportat la dispozițiile art.72 alin.1 Cod proc. civ. teza finală, s-a apreciat că între acțiunea principală și cererea de chemare în garanție nu există o legătură de dependență și subordonare, așa cum prevăd dispozițiile legale, întrucât soluția din cererea principală nu ar influența soluția din cererea de chemare în garanție .
La solicitarea reclamantului a fost administrată proba testimonială fiind audiați martorii M. M. și G. Ș., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În ședința publică din data de 09.10.2014, din oficiu, s-a luat o declarație reclamantului referitoare la obiectul acțiunii, acesta arătând că a încetat raporturile de muncă cu societatea la data de 02.08.2013, din eroare în acțiune fiind consemnată data de 08.07.2013 ca dată a încetării contractului individual de muncă; de asemenea, a mai arătat că în perioada angajării a formulat cereri către societate pentru plata orelor suplimentare, însă nu i s-a comunicat nici un răspuns.
Față de declarația reclamantului s-a solicitat societății să înainteze în copie cererile formulate de reclamant pentru plata orelor suplimentare și pentru plata activității desfășurate în garaj, precum și foile de parcurs și diagramele tahograf pentru perioada în litigiu.
Prin adresa nr.6._/2014 pârâta a comunicat că reclamantul nu a efectuat cereri cu acest obiect către societate, orele suplimentare efectuate fiind evidențiate în foile colective de prezență, în statele de plată și în fluturașii de salarii. Referitor la foile de parcurs și diagramele tahograf, pârâta a arătat că nu mai deține aceste înscrisuri, întrucât termenul de păstrare a expirat în luna iulie 2014, anexând în acest sens nomenclatoare arhivistice înregistrate sub nr.6._/01.06.2011, nr.6._/14.03.2013 confirmate de către Serviciul Județean Sibiu al Arhivelor Naționale.
Reclamantul a mai depus la dosar în copie diagrame tahograf din perioada 2011- 2013 în care a lucrat la societate.
În cauză la solicitarea reclamantului s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, cu următoarele obiective: în raport de timpul de odihnă și timpul de lucru raportat la specificul activității desfășurate de reclamant - șofer autocar - să se verifice dacă:
I variantă - pentru perioada 03.03._13:
a) a prestat ore peste programul normal de lucru conform contractului individual de muncă, dacă i-au fost plătite aceste drepturi, dacă a beneficiat de timp liber în compensare, în caz contrar să se stabilească numărul de ore și contravaloarea acestora;
b) a desfășurat activitate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, în caz afirmativ să se indice dacă i-au fost plătite drepturile, în caz contrar să se stabilească numărul de ore și contravaloarea acestora;
c) dacă pentru activitatea desfășurată în zilele de sâmbătă, duminică a beneficiat de sporul prevăzut de Codul muncii și contractul colectiv de muncă la nivel de unitate;
d) dacă pentru activitatea desfășurată în zilele de sărbători legale a beneficiat de timp liber în compensare;
e) dacă în perioada menționată a beneficiat de concediu de odihnă și dacă i-a fost plătită indemnizația aferentă, în caz contrar să se calculeze contravaloarea acesteia;
f) să se verifice dacă s-au virat contribuțiile de asigurări sociale aferente drepturilor efectiv plătite pe toată perioada.
- varianta a II-a - se vor avea în vedere obiectivele de la pct. a-e, verificările și calculele urmând să fie efectuate numai pentru perioada 10.04._13.
Raportul de expertiză contabilă a fost întocmit de expert D. N., fiind depus la dosar și observat de părți.
Din oficiu, s-a constatat că în raportul de expertiză, în ambele variante, referitor la orele prestate suplimentar expertul a făcut distincție între orele plătite și orele neplătite de societate, solicitându-se expertului să precizeze cum au fost plătite de către pârâtă orele suplimentare prestate de către reclamant peste programul normal de lucru, urmând să se indice dacă în sumele reținute în expertiză s-au dedus sumele plătite de societate; de asemenea, să menționeze temeiul juridic în baza căruia s-au efectuat aceste plăți și dacă pentru activitatea prestată de reclamant peste programul normal de lucru și în zilele de sărbătoare legală, acesta a beneficiat de timp liber în compensare.
De asemenea, pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă arătând că interpretarea diagramelor tahograf se efectuează de către un expert tehnic auto, calculul orelor suplimentare trebuia raportat la dispozițiile Regulamentului CE nr.561/2006 cu privire la salarizarea șoferilor ; obiecțiunile au vizat și numărul de ore suplimentare stabilite de expert în ambele variante ale raportului de expertiză pentru anul 2011.
Prin încheierea de ședință din data de 12.02.2015, s-a respins ca neîntemeiată obiecțiunea referitoare la interpretarea diagramelor tahograf de către un expert tehnic auto, deoarece la termenul la care s-a încuviințat proba cu expertiza tehnică avocatul pârâtei a fost prezent și nu a formulat obiective în cauză.
Referitor la calculul orelor suplimentare s-a constatat că pârâta a invocat Regulamentul CE nr.561/2006 referitor la salarizarea șoferilor, iar din expertiza întocmită nu rezultă dacă s-a avut în vedere și acest regulament aprobat prin OG 37/2007, deși instanța a dispus ca pentru calculul drepturilor solicitate de reclamant să se aibă în vedere timpul de odihnă și timpul de lucru raportat la specificul activității desfășurate de reclamant - șofer autocar, motive pentru care s-a apreciat că obiecțiunea este întemeiată.
De asemenea, s-a dispus ca expertul să verifice dacă a fost corect stabilit numărul de ore suplimentare, ore lucrate în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale în perioada 10.04._13 (varianta a 2-a a raportului de expertiză ) în raport de înscrisurile care au stat la baza întocmirii raportului.
Expertul contabil a răspuns la solicitările instanței și la obiecțiunile formulate de pârâtă prin suplimentele depuse la dosar, care au fost observate de părți, acestea neformulând obiecțiuni.
Analizând acțiunea în raport de probatoriul administrat în cauză, Tribunalul constată și reține următoarele:
. Reclamantul P. G. a fost angajatul pârâtei . Sibiu din data de 03.03.2008 și a desfășurat activitate ca șofer, fiindu-i încheiat contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată înregistrat sub nr.6._/18.03.2008, raporturile de muncă dintre părți încetând la data de 02.08.2013.
Prin acțiunea dedusă judecății se solicită obligarea pârâtei la plata pe perioada 03.03._13 a contravalorii orelor suplimentare prestate peste durata normală a programului de lucru, a orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, compensarea în bani a concediilor de odihnă neefectuate; de asemenea, s-a solicitat să fie obligată pârâta să consemneze în carnetul de muncă perioada lucrată până în anul 2011 și să vireze la zi contribuțiile de asigurări sociale pe perioada 03.03._13.
În baza art.248 Cod pr civ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată de pârâtă privind prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 03.03._11.
Față de perioada în litigiu 03.03._13 instanța reține că potrivit art. 6 al.4 din noul cod civil „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, art.6 al.5 din același cod dispunând că „dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”.
În raport de dispozițiile art. 6 al.4 din noul Cod civil intrat în vigoare la data de 01.10.2011, se constată că termenul de prescripție pentru drepturile salariale solicitate era neîmplinit la data de 01.10.2011, rezultând că pentru aceste drepturi se aplică dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Potrivit art.3 din acest decret termenul de prescripție este de 3 ani, art.7 dispunând că „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune”.
De asemenea, art.12 din decret prevedea că „În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită”, text aplicabil în cauză, deoarece diferențele solicitate sunt drepturi salariale care se plătesc lunar, fiind prestații succesive.
Se mai reține că potrivit art. 171 Codul muncii ,dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Nu poate fi reținută apărarea avocatului reclamantului în senul că termenul de prescripție a fost întrerupt prin cererile pe care reclamantul le-a adresat societății pentru plata drepturilor salariale .
Cazurile de întrerupere a cursului prescripției sunt expres reglementate în art. 16 din Decretul 167/1958 care prevede că „prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția; b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare”.
În raport de aceste dispoziții legale se constată că în cauză nu se regăsește nici unul dintre cazurile de întrerupere a prescripției, cu atât mai mult cu cât la dosar nu s-au depus astfel de cereri formulate de reclamant, iar societatea pârâtă, prin adresa nr.6._/2014 a comunicat că reclamantul nu a formulat cereri cu acest obiect.
Față de aceste dispoziții legale, se constată că în raport de data introducerii acțiunii - 10.04.2014, dreptul material la acțiune este prescris pentru drepturile bănești solicitate pentru perioada 03.03._11.
Pe fondul cauzei, Tribunalul reține că pentru perioada 10.04._13 la nivelul societății s-au încheiat contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 1890/05.05.2008 valabil până la data de 31.12.2011 și contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr._/30.12.2011 valabil în perioada 01.01.2012 – 31.12.2014 ( filele 178-212 dosar).
Referitor la petitul privind orele suplimentare prestate peste durata normală a programului de lucru, orele lucrate în zilele libere și de sărbători legale în perioada 10.04._13 se reține că programul de lucru al reclamantului a fost de 8 ore pe zi, 48 ore pe săptămână, repartizarea programului fiind inegală cu respectarea timpilor de conducere și circulație legali, astfel încât să se asigurare derularea corespunzătoare a activității și realizarea în totalitate a sarcinilor de serviciu prevăzute în fișa postului - pct.H.1 lit. a) din contractul individual de muncă.
Potrivit art. 120 alin.1 Codul muncii munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară.
Art. 122 Codul muncii dispune că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite, iar art. 123 alin.1 din același cod prevede că în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acestuia, spor care nu poate fi mai mic de 75 % din salariul de bază.
Potrivit art. 137 alin. 1 Codul muncii repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica; alin.2 al aceluiași articol dispune că în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Art. 137 alin.3 Codul muncii prevede că în situația prevăzută la aliniatul 2 salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau după caz prin contractul individual de muncă.
În art. 142 al. 1, 2 Codul muncii se prevede că munca prestată în zilele de sărbătoare legală se compensează cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar în situația în care nu se acordă zile libere, beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100 % din salariul de bază.
Prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe perioada în litigiu s-a prevăzut un spor de 75 % la salariul de bază pentru orele suplimentare și un spor de 100% pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale dacă nu s-au acordat libere corespunzătoare - art. 36 alin.1 lit. a) din contractele colective de muncă.
Potrivit raportului de expertiză contabilă, varianta a II-a, în perioada în litigiu -10.04._13, reclamantul a prestat un număr de 889 ore peste programul normal de lucru pentru care se cuvine suma brută de 3.832 lei, suma netă fiind de 2.688 lei, de asemenea, expertul a constatat că pentru aceeași perioadă societatea i-a plătit un număr de 1.204 ore lucrate peste programul normal de lucru care însă au fost plătite de către angajator ca și orele lucrate în programul normal, fără să se acorde sporul de 75%, drepturile bănești aferente fiind în suma brută de 3.869 lei, suma netă fiind de 2.713 lei ( conform anexelor 1, 2, varianta a II-a la raportul de expertiză).
De asemenea, expertul a constatat că în aceeași perioadă reclamantul a lucrat un număr de 1.429 ore în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale pentru care drepturile bănești sunt în sumă brută de 6.185 lei, suma netă fiind de 4.338 lei (conform anexei 3, varianta a II-a la raportul de expertiză ).
Numărul de ore lucrate de reclamant peste programul normal de lucru, în zile de repaus săptămânal și de sărbători legale a fost stabilit de expert în urma analizării statelor de salarii, a fișei de activitate a reclamantului pe perioada aprilie 2011- iunie 2013 și a unui număr de 188 diagrame tahograf depuse la dosar de către reclamant .
Deși societății i s-a solicitat să depună diagramele tahograf și foile de parcurs pentru perioada în litigiu, prin adresa nr._/2014 a comunicat că nu mai deține aceste înscrisuri, întrucât termenul de păstrare a expirat în luna iulie 2014.
Prin urmare expertul contabil a analizat o parte dintre diagramele tahograf - 188 - deținute de reclamant, deși potrivit art.271 Codului muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, însă acesta nu a pus la dispoziția expertului toate înscrisurile din care să rezulte programul de lucru al reclamantului.
Ulterior, după depunerea raportului de expertiză, societatea a arătat că expertul, în stabilirea orelor suplimentare, nu a avut în vedere dispozițiile Regulamentului CE nr.561/2006.
Referitor la această susținere a pârâtei instanța reține că pe parcursul litigiului societatea a beneficiat de apărare calificată, iar la termenul la care s-a încuviințat proba cu expertiza contabilă solicitată de reclamant, avocatul pârâtei nu a formulat obiective - încheierea de ședință din data de 30.10.2014.
Din cuprinsul raportului de expertiză și a suplimentului la acest raport se constată că expertul a solicitat societății pârâte să-i pună la dispoziție foile de parcurs eliberate la plecarea în cursă, documente necesare pentru verificarea timpului de conducere, însă societatea nu a înaintat aceste înscrisuri, verificările fiind efectuate de expert pe baza înscrisurilor existente la dosar, apreciindu-se că pârâta își invocă propria culpă.
Față de considerentele arătate se apreciază că reclamantul este îndreptățit la plata orelor suplimentare prestate peste durata normală a programului de lucru, a orelor lucrate în zilele libere și de sărbători legale.
Cât privește petitul privind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în perioada 10.04._13 din expertiza contabilă efectuată în cauză a rezultat că drepturile aferente concediului de odihnă au fost achitate integral.
În acest sens expertul a constatat că pentru timpul lucrat reclamantul avea dreptul la 117 zile concediu de odihnă pentru întreaga perioadă lucrată la pârâtă, care i-a acordat drepturile bănești aferente unui număr de 65 zile concediu odihnă conform statelor de salarii, iar în luna august 2013 i s-a achitat și suma netă de 1.600 lei aferentă diferenței de 52 zile concediu odihnă, astfel că nu mai există diferențe de plată.
Referitor la petitul privind virarea contribuțiilor de asigurări sociale pe perioada în litigiu, în urma examinării fișelor de cont privitoare la plata contribuției la fondul de asigurări sociale la fondul de asigurări de sănătate, la fondul de șomaj, expertul contabil a constatat că aceste obligații au fost achitate la nivel de societate la termen, inclusiv pentru reclamantul P. G. .
Așa fiind se constată că petitele privind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat și virarea contribuțiilor de asigurări sociale pe perioada în litigiu, au rămas fără obiect, deoarece societatea și-a îndeplinit obligațiile de plată.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la consemnarea în carnetul de muncă a perioadei lucrată la pârâtă până în anul 2011, instanța constată că este neîntemeiat, deoarece potrivit art.281 alin.3 Codul muncii, dispozițiile Decretului 92/1976 privind carnetul de muncă au fost abrogate începând cu 01.01.2011, rezultând că ulterior acestei date nu se mai pot efectua înscrieri în acest document.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse se constată că este întemeiată acțiunea, urmând să fie admisă în parte în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantului următoarele diferențe de drepturi salariale în sumă netă aferente perioadei 10.04.2011 – 02.08.2013, respectiv: 5.401 lei reprezentând c/val spor ore suplimentare lucrate peste programul normal de lucru și 4.338 lei reprezentând c/val spor ore lucrate în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbători legale.
În baza art.453 coroborat cu art. 451 al. 1 Cod pr. civ urmează să fie obligată pârâta care a pierdut procesul la plata către reclamant a sumei de 850 lei - onorariu expert, conform chitanței anexate la dosar, cheltuielile de judecată referitoare la onorariul de avocat nefiind susținute de înscrisuri doveditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției invocată de pârâta . Sibiu.
Constată prescris dreptul material la acțiune referitor la drepturile bănești solicitate pentru perioada 03.03.2008 – 09.04.2011.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. G. - CNP_, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat T. N. F., cu sediul în Orșova,
., nr.1, ., județul M. în contradictoriu cu pârâta . - CUI RO_, cont bancar lei - RO41CARP_RO08, cu sediul în Sibiu, ., județul Sibiu.
Obligă pârâta să plătească reclamantului următoarele diferențe de drepturi salariale în sumă netă aferente perioadei 10.04._13, respectiv: 5.401 lei reprezentând c/val spor ore suplimentare lucrate peste programul normal de lucru, 4.338 lei reprezentând c/val spor ore lucrate în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbători legale.
Obligă pârâta să plătească reclamantului 850 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată azi 12.03.2015 în ședință publică la sediul Tribunalului M..
Președinte,
N. M. M.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. A. P. L. G.
Grefier,
Red./tehnored.: jud. NMM/gref. AFM
Ex. 4/27.03.2015
Cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
