Pretentii. Sentința nr. 1243/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1243/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 1243/2015
Dosar nr._ - conflict de muncă-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1243
Ședința publică din data de 26.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. M.
Asistent judiciar L. A. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier D. M. Al-F.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect pretenții formulată de reclamantul S. Orășenesc Baia de A. în contradictoriu cu pârâta C. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat F. R. pentru reclamant, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință care învederează că pârâta a depus la dosar, în dublu exemplar, note de ședință referitor la fondul acțiunii, după care:
Un exemplar al notelor de ședință se înmânează avocatei reclamantului care depune adresa nr. 456/2015 prin care se comunică relațiile solicitate, la care s-a anexat adresa nr. 1088/2014, stat de salarii pe anul 2010, adresa nr.440/2015 emisă de reclamant, extras din Legea 11/2010.
Se ia act că avocata reclamantului nu mai are cereri de formulat sau probe de solicitat și constatându-se terminată cercetarea procesului se acordă cuvântul asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și pentru dezbateri asupra fondului cauzei:
Avocat F. R. pentru reclamant solicită respingerea excepției, arătând că temeiul juridic invocat de pârâtă este greșit, în cauză aplicându-se Decretul nr.167/1958. Precizează că din adresa nr.440/2015 rezultă că toate cheltuielile de personal ale medicilor rezidenți sunt suportate de la bugetul de stat, aplicându-se disp. art.1 Cod pr. fiscală. În cauză se aplică termenul de prescripție de 5 ani care începe să curgă de la 01 ianuarie al anului următor, ci nu termenul de prescripție de 3 ani. Anterior promovării acțiunii, reclamantul prin adresa nr.1088/2014 a solicitat pârâtei să restituie sumele de bani.
Pe fondul cauzei, se solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata sumei de 22.263,87 lei reprezentând drepturi salariale și c/val tichetelor de masă încasate în anul 2010, sumă actualizată cu indicele de inflație. Arată că pretențiile bănești au fost probate cu înscrisurile depuse la dosar, iar pârâtei îi incumbă datoria de a achita drepturile încasate conform contractului individual de muncă și actului adițional la acesta . Urmarea a faptului că pârâta a solicitat încetarea contractului individual de muncă, devin incidente disp. art.5 din actul adițional referitoare la restituirea cheltuielilor . Cu privire la aceste cheltuieli se invocă și adresa nr. 194/2013 prin care reclamantul a solicitat relații de la Ministerul Sănătății . În ce privește cheltuielile de judecată, arată că vor fi solicitate pe cale separată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.12.2014 reclamantul S. Orășenesc Baia de A. a chemat în judecată pe pârâta C. A. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la restituirea sumei de 22.263, 87 lei primită în anul 2010, din care 20.170, 48 lei salariu brut, iar 2.092,80 lei contravaloarea tichetelor de masă, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că între S. Orășenesc Baia de A. și pârâtă a fost încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată înregistrat sub nr.55/07.12.2009, prin care pârâta, începând cu data de 01.01.2010, a fost angajată ca medic rezident specialitatea medicină internă.
La acest contract a fost încheiat actul adițional nr.1852/07.12.2009 prin care S. Orășenesc Baia de A. se obliga să suporte pregătirea în specialitate a medicului rezident în Centrul Universitar Timișoara, iar medicul se obliga să trimită lunar foaia colectivă de prezență la S. Orășenesc Baia de A., să se prezinte la examenul pentru obținerea specialității și, de asemenea, se obliga să lucreze în unitatea sanitară cu care are încheiat contractul individual de muncă cel puțin 5 ani, egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat. Potrivit pct.5 din actul adițional, nerespectarea de către salariat a obligației asumate îl obligă pe acesta la restituirea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat.
Prin acțiunea s-a mai arătat că din adeverința nr. 1526/27.11.2010 reiese că pârâta, pe baza rezultatului obținut la concursul de rezidențiat din 21.11.2010, a ales locul de rezident în specialitatea anestezie și terapie intensivă cu pregătire în Centrul Universitar Timișoara. Prin cererea înregistrată sub nr.2158/10.12.2010, pârâta a solicitat încetarea contractului individual de muncă, iar prin dispoziția nr.172/10.12.2010 s-a soluționat această cerere.
Raportat la încetarea contractului individual de muncă al pârâtei, prin adresa nr.194/23.01.2013 a fost solicitat punctul de vedere al Ministerului Sănătății Publice care prin adresa nr.VIIId/_/26.03.2013 a comunicat că nerespectarea de către salariat a obligației asumate prin actul adițional îl obligă pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat.
Prin adresa nr.480/27.08.2014 s-a solicitat și Direcției de Sănătate Publică M. un punct de vedere cu privire la medicii rezidenți pentru care a încetat contractul de muncă, însă nu s-a primit nici un răspuns în acest sens.
Reclamantul a mai arătat că, anterior formulării cererii de chemare în judecată, a înștiințat pârâta cu privire la obligația de restituire a cheltuielilor de personal și suma datorată, dar aceasta nu a comunicat un răspuns.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. OG nr.18/2009, art.254, art. 256 Codul muncii.
În susținerea acțiunii s-au depus la dosar următoarele înscrisuri în copie: contractul individual de muncă înregistrat sub nr.55/07.12.2009, actul adițional nr.1852/07.12.2009 la acest contract, situația debitului înregistrat de pârâtă, adeverința nr._/2010 emisă de Direcția de Sănătate Publică T., adresele nr.2124/06.12.2010, nr.194/23.01.2013, nr.480/27.03.2014 emise de reclamant către DSP M. și Ministerul Sănătății Publice, răspunsul nr._/26.03.2013 comunicat de minister, dispoziția nr.172/10.12.2010 emisă de reclamant, adresa nr.1088/23.06.2014 emisă de S. Orășenesc Baia de A. către pârâtă referitor la suma de 22.263, 87 lei
Pârâta C. A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune arătând că obiectul acțiunii îl constituie obligația de a da, respectiv obligarea fostei salariate să restituie fostului angajator drepturile salariale și contravaloarea tichetelor de masă încasate ca urmare a încetării contractului individual de muncă la inițiativa salariatului.
Dreptul reclamantului la recuperarea drepturilor salariale și a tichetelor de masă achitate salariatei pe durata raporturilor de muncă, s-a născut în patrimoniul acestuia la data încetării acestor raporturi, respectiv la data de 31.12.2010 conform dispoziției nr.172/10.12.2010, iar termenul general de prescripție de 3 ani s-a împlinit la data de 31.12.2013.
Pârâta a arătat că acțiunea a fost introdusă la data de 17.12.2014, după aproape 1 an de la împlinirea termenului de prescripție, invocându-se în acest sens disp.art.2517 coroborat cu art.2500 și art.2501 alin.1 Cod civil, în cauză neoperând suspendarea sau întreruperea cursului prescripției extinctive.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că între părți au fost stabilite raporturi de muncă, din contractul individual de muncă rezultând că a fost încadrată ca medic rezident specialitatea medicină internă, iar potrivit actului adițional nr.1852/07.12.2009 la contractul individual de muncă, punctul I, pregătirea de specialitate se desfășura în Centrul Universitar Timișoara.
Prin același act adițional s-a stipulat obligația sa de a lucra la unitatea sanitară publică cu care a încheiat contractul individual de muncă cel puțin 5 ani (perioadă egală cu pregătirea în rezidențiat), precum și obligarea salariatului la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat și la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită (art.6 din actul adițional), în caz de încălcare a art.5.
Prin întâmpinare s-a arătat că pretențiile reclamantului încalcă principiile fundamentale ce garantează drepturile lucrătorilor la protecție socială, securitate și sănătate în muncă și plata salariului pentru munca prestată, iar restituirea sumelor solicitate ar echivala cu încălcarea dreptului la salarizare echitabilă, garantat de art.4 din Carta Socială a Consiliului Europei, la care face referire expres și Tratatul privind Uniunea Europeană, dar și a dreptului la câștigarea existenței prin muncă (art.1 alin.2 din Carta Socială revizuită) și a dreptului la protecția sănătății lucrătorilor (art.11 din Carta Socială revizuită).
De asemenea, s-ar încălca și obiectivul urmărit de către legiuitor în reglementarea instituției rezidențiatului, întrucât este inacceptabilă obligația de restituire a drepturilor salariale, chiar și în situația în care medicul rezident este reîncadrat la o altă unitate spitalicească, întrucât sistemul sanitar beneficiază de cunoștințele teoretice și practice de specialitate dobândite în perioada rezidențiatului cât a fost salariata reclamantului.
În raport de disp. art.159 alin.1 și 2 Codul muncii drepturile salariale încasate în perioada rezidențiatului, în baza contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul, sunt pe deplin cuvenite pentru munca prestată în intervalul 01.01._10. Aceste drepturi salariale nu au fost achitate din fondurile proprii ale reclamantului, ci din fondurile puse la dispoziție pentru medicii rezidenți de către Ministerul Sănătății; aceeași sursă de finanțare – bugetul de stat – este și sursa din care au fost achitate și predate tichetele de masă.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare pârâta a depus în copie: contractul individual de muncă înregistrat sub nr.169/01.01.2011.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, arătând că motivarea în drept invocată de pârâtă este greșită, întrucât în raport de data încheierii contractului individual de muncă – 07.12.2009 – se aplică Decretul nr.167/1958, situație în care devin incidente disp.art.6 alin.2 Cod civil.
De asemenea a arătat că în cauză nu este aplicabil termenul general de prescripție prevăzut de Decretul nr.167/1958, ci termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art.131 din Codul de procedură fiscală actualizat, termen care curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Drepturile salariale plătite pârâtei au fost virate de către S. Orășenesc Baia de A., fiind alocate din bugetul de stat, iar în situația recuperării acestor sume, urmează să fie virate către bugetul de stat.
Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat prin actele adiționale la contractul individual de muncă, S. Orășenesc Baia de A. se obliga să suporte în condițiile legale, pregătirea în specialitate a medicului rezident în centrul universitar, iar nerespectarea de către salariat a obligației asumate îl obligă pe acesta la restituirea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat.
Contractul individual de muncă și actul adițional la acesta au fost semnate de către pârâtă, drepturile salariale și tichetele de masă fiindu-i achitate de către S. Orășenesc Baia de A.; fondurile au provenit de la Ministerul Sănătății, însă singurul în măsură să solicite restituirea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională a pârâtei este S. Orășenesc Baia de A. care are calitatea procesuală activă în cauză și interes în a solicita restituirea acestor cheltuieli.
În raport de excepția invocată de pârâtă, din oficiu, s-a pus în vedere reclamantului, prin avocat, să precizeze dacă s-au mai făcut demersuri de către unitatea spitalicească pentru recuperarea sumelor de bani solicitate prin acțiunea de față, relațiile fiind comunicate cu adresa nr. 456/2015.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată și reține următoarele:
Pârâta C. A. a fost angajata reclamantului S. Orășenesc Baia de A. începând cu data de 01.01.2010, desfășurând activitate ca medic rezident, conform contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată înregistrat sub nr.55/07.12.2009.
La contractul individual de muncă al pârâtei s-a încheiat actul adițional nr.1852/07.12.2009 prin care s-a stabilit că reclamantul se obligă să suporte, în condițiile legale, pregătirea în specialitate a medicului rezident în Centrul Universitar Timișoara, cu obligația pentru medic ca în urma promovării concursului de rezidențiat pe post să lucreze la unitatea sanitară publică cu care are încheiat contractul individual de muncă cel puțin 5 ani, egal cu durata corespunzătoare în rezidențiat; nerespectarea acestei obligații îl obligă pe salariat la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională.
Prin dispoziția nr.172/10.12.2010 emisă de reclamant s-a dispus, începând cu data de 31.12.2010, încetarea contractului individual de muncă al pârâtei conform art.55 lit. c Codul muncii.
În baza art.248 alin.1 Cod pr. civ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției prescripției invocate de pârâtă:
Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul S. Orășenesc Baia de A. solicită să fie obligată pârâta la restituirea actualizată a sumei de 22.263, 87 lei primită în anul 2010, din care 20.170, 48 lei salariu brut, iar 2.092,80 lei contravaloarea tichetelor de masă, sume încasate de pârâtă în baza contractului individual de muncă.
Potrivit art. 6 al.4 din noul cod civil „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, art.6 al.5 din același cod dispunând că „dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”.
Având în vedere disp. art.6 alin.4 Cod civil și faptul că sumele din prezenta acțiunii au fost acordate și încasate în anul 2010, rezultă că la data intrării în vigoare a noului Cod civil - 01.10.2011 - termenul de prescripție pentru aceste sume nu era împlinit, fiind aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Potrivit art. 1 din acest decret „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”, în art.3 prevăzându-se că „termenul prescripției este de 3 ani”.
De asemenea, în art.7 se prevede că „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită”.
În art. 268 al.1 Codul muncii republicat (anterior art.283) sunt reglementate termenele în care pot fi formulate cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, prevăzându-se că cererile pot fi formulate: a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă; b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară; c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; d) pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
(2) În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului”.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale anterior citate, instanța reține că termenul de prescripție aplicabil plății drepturilor bănești acordate în baza contractului individual de muncă este termenul de 3 ani conform art.268 alin.2 Codul muncii republicat (anterior art.283 alin.2), termen care a început să curgă în luna ianuarie 2011, având în vedere că la data de 31.12.2010 au încetat raporturile de muncă dintre părți.
Nu poate fi primită susținerea avocatului reclamantului în sensul că în cauză se aplică termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art.131 Cod de procedură fiscală, deoarece acest termen se aplică în materia executării silite a creanțelor fiscale, în raporturile dintre organul fiscal și angajator conform Codului fiscal, în timp ce în speța dedusă judecății părțile sunt fostul angajator și fostul angajat, iar suma solicitată reprezintă drepturi salariale și tichete de masă acordate pârâtei în baza contractului individual de muncă, acestor drepturi aplicându-li-se termenul de prescripție de 3 ani, care, în cauză, era împlinit la data introducerii acțiunii - 17.12.2014.
Având în vedere considerentele anterior expuse se apreciază că excepția prescripției invocată de pârâtă este întemeiată urmând să fie admisă și pe cale de consecință să fie respinsă acțiunea.
În baza art. 453 al. 1 Cod pr. civ va fi obligat reclamantul care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă în această cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. Orășenesc Baia de A. - C._, cu sediul în Baia de A., ..12, județul M. în contradictoriu cu pârâta C. A. - CNP_, cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați „L. C. și Asociații” cu sediul în Timișoara, ., ..
Obligă reclamantul la 62 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din data de 26.03.2015 la sediul Tribunalului M..
Președinte,
N. M. M.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. A. P. L. G.
Grefier,
Red./tehnored.: jud. NMM/ gref. AFM
Ex. 4/09.04.2015
Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 4197/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1130/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
