Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4129/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4129/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 4129/2015
Dosar nr._ - conflict de muncă-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4129
Ședința publică din data de 08.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. M.
Asistent judiciar L. A. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier D. M. Al-F.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect obligație de a face formulată de reclamanții T. L. și D. S. N. în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C., P. de pe lângă Tribunalul M..
La apelul nominal făcut în ședință publică au fost lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință care învederează că relațiile solicitate au fost comunicate de P. de pe lângă Tribunalul M. cu adresa nr.3276/VI/14/2015, iar reclamanta T. L. a depus la dosar sentințele în litigiu cu mențiunea definitive, precum și deciziile pronunțate de Curtea de Apel C. referitor la aceste sentințe.
Se ia act că prin acțiune s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform art.223 alin.3 Cod proc. civ și constatându-se că nu mai sunt probe de administrat, dosarul fiind în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20.01.2015 pe rolul Tribunalului T. - Secția I-a Civilă sub nr._ reclamanții T. L., D. S. N., D. (R.) I. C. au chemat în judecată pe pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C., P. de pe lângă Tribunalul M. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați pârâții la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate prin hotărâri judecătorești, de la datele când aceste sentințe au devenit executorii, pentru toată perioada întârzierii de la plată, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate și până la data plății integrale a acestor sume, astfel: - T. L. -sentința nr.1050/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, sentința nr. 1917/17.09.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ , sentința nr.1918/17.09.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ ;
- D. S. N. - sentința nr.1050/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._,
- D. (R.) I. C. - sentința nr. 1230/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin sentințele nr.1050/2009, nr. 1917/2010 și nr.1230/_ pârâții au fost obligați la calculul și plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută lunară, iar prin sentința nr.1918/2010 pârâții au fost obligați la calculul și plata sporului de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază brut lunar. Aceste sporuri sunt drepturi de natură salarială și urmare a neplății acestora, sunt îndreptățiți să solicite plata dobânzii legale conform art.161 alin.4, art.166 alin.1 Codul muncii raportat la art. 1489 alin.1 și 2 Codul civil.
De asemenea, potrivit art.1489 alin.1, 2 cod civil pentru obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele interese reprezintă dobânda legală solicitată în cauză.
Reclamanții au mai susținut că termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt prin recunoașterea pe care debitorii au făcut-o prin plata la sfârșitul anului 2010 a unei părți din suma datorată, respectiv 12% din cota de 34% aferentă anului 2010 conform OUG nr.71/2009.
În susținerea acțiunii reclamanții au depus la dosar în copie sentințele nr.1918/2010, nr.1917/2010, nr. 1050/2009 pronunțate de Tribunalul M..
Pârâtul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de data introducerii acțiunii și de natura pretențiilor deduse judecății, susținând că față de disp. art. 1 al. 1, 2 din Decretul 167/1958 dreptul material la acțiune este prescris.
Față de faptul că titlurile executorii au fost pronunțate anterior datei de 20.01.2012, rezultă că pentru pretențiile anterioare datei de 20.01.2012 dreptul la acțiunea este prescris
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii invocându-se decizia în interesul legii nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, referitoare la acordarea dobânzii legale arătându-se că sintagma „pot fi acordate” din cuprinsul deciziei, lasă la latitudinea instanțelor posibilitatea de a aprecia dacă sunt întrunite toate condițiile legale privind acordarea dobânzilor.
De asemenea, s-a invocat și decizia nr. 838/2009 a Curții Constituționale care s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească și Parlamentul, respectiv Guvernul României, decizie care fundamentează dreptul judecătorilor de a analiza cauzele prin prisma elementelor de legalitate, fără a atribui dispozițiilor legale o interpretare extinsă.
Pârâții P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul M. au formulat întâmpinare prin care, în raport de disp. art.245 și art.431 alin.2 Cod pr. civ. au invocat prezumția lucrului judecat referitor la petitul 2 având ca obiect tragerea la răspundere a angajatorului pentru neexecutarea obligației de plată a drepturilor salariale, susținând că este o strânsă legătură cu soluționarea lucrului anterior judecat prin titlurile executorii invocate.
S-a susținut că temeiul de drept al primei cereri de judecată se regăsește și în prezenta cauză, respectiv art.166 alin.4, art.171, art.268 Codul muncii și din analiza dispozitivelor și considerentelor hotărârilor judecătorești invocate se poate observa că reclamanții sunt deja în posesia unor hotărâri judecătorești privind plata drepturilor salariale și a daunelor - interese (actualizarea cu indicele de inflație) rezultate din neexecutarea obligațiilor de plată a salariului, întârzieri în plata salariului, instanța evaluând prejudiciul, atât „ damnum emergens”, cât și „lucrum cessans”.
În raport de disp art.1530 și art.1531 Cod civil s-a susținut că o nouă analiză a condițiilor care să atragă răspunderea angajatorului pentru întârzieri în plata drepturilor salariale încalcă lucrul judecat anterior.
În baza art. 245 Cod pr. civ coroborat cu art.2503, art.2512 și art.2513 Cod civil s-a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune susținându-se că, în cauză, tribunalul este ținut de decizia în interesul legii nr.1/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție referitoare la aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 în litigiile începute după data de 01.10.2011; repararea prejudiciului s-a dispus pentru drepturi salariale restante începând cu anul 2006 și față de data promovării acțiunii de față -20.01.2015- a fost depășit termenul de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se disp. art.1489 Cod civil și art.1 din OG nr.13/2011 potrivit căruia „dobânzile curg numai de la data cererii de chemare în judecată”.
S-a susținut că debitorul Ministerul Public a respectat termenele speciale prin efectuarea plăților conform graficelor stabilite de legiuitor, cronologic achitându-se următoarele procente din sumele datorate: în anul 2008 potrivit OUG 75/2008 s-a achitat un procent de 30% ; în anul 2010 potrivit Legii 11/2010 s-a achitat un procent de 10%; în anul 2012 în baza HG 257/2012, HG 954/2012, HG 1169/2012 s-a achitat un procent de 5%; în anul 2013 potrivit Legii 5/2013 a fost stabilit modul eșalonat în trei tranșe trimestriale egale pentru plata titlurilor executorii; în anul 2014 plata titlurilor s-a efectuat conform OUG 92/2012 ; pentru anul 2015 au fost prevăzute cheltuieli bugetare pentru plata hotărârilor judecătorești prin Legea nr.186/2014.
Procedura specială derogatorie de la dreptul comun în materia executării a fost stabilită prin OG nr.22/2002, OUG nr.75/2008, OUG nr.71/2009 fiind un atribut exclusiv al legiuitorului, exercitat în scopul menținerii echilibrului bugetar și apărării interesului general al societății.
Cât privește acordarea dobânzii legale pentru sumele plătite cu întârziere, s-a susținut că neajunsul reprezentat de devalorizarea continuă a sumelor de bani și de lipsa de folosință a acestora până la data executării a fost complinită de instanțele de judecată prin actualizarea creanței cu rata inflației, fiind invocate în acest sens disp. art.1539, art.1530, art.1535 Cod civil, art.1 din OG nr.13/2011.
În raport de aceste dispoziții legale și de prevederile art.1 alin.1, 2 din OUG 71/2009 prin care s-a stabilit o procedură de executare a hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, pârâții au concluzionat că creanța reclamanților nu este certă, lichidă și exigibilă fiind afectată de un termen suspensiv, stabilit pe cale legală; de asemenea, nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală și nici răspunderea civilă contractuală deoarece între cel chemat să răspundă și cel chemat să răspundă trebuie să existe un contract.
Față de disp.art.1538-1543 Cod civil dobânda moratorie nu poate fi prezumată, fiind un sistem de reparație atașat răspunderii contractuale ale cărei condiții nu sunt îndeplinite, deoarece între părți nu este încheiată nicio convenție în acest sens.
Prin încheierea de ședință din data de 21.05.2015, în aplicarea disp. art.127 Cod pr. civ., Tribunalul T. a stabilit că este competent general, material și teritorial să judece cauza referitor la reclamanta D. (R.) I. C., iar în ceea ce îi privește pe reclamanții T. L. și D. S. N. s-a disjuns acțiunea înregistrându-se dosarul nr._ .
Prin sentința nr. 2024/PI/18.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții T. L. și D. S. în favoarea Tribunalului M., reținându-se că aceștia sunt angajați în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria T. S. și în raport de art. 269 alin.2 Codul muncii, art.210 din Legea nr.62/2011 această instanță este competentă în cauză.
Urmare a declinării, dosarul a fost înregistrat la data de 16.07.2015 pe rolul Tribunalului M. - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Din oficiu, s-au solicitat relații de la P. de pe lângă Tribunalul M. referitoare la plata drepturilor bănești acordate reclamanților prin sentințele invocate, relații comunicate cu adresa nr.3276/VI/14/2015..
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamanții T. L. și D. S. N. desfășoară activitate ca procurori la P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S., conform notelor scrise depuse la fila 36 .
Prin sentința nr.1050/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul M. ( definitivă prin decizia nr. 6347/2009 pronunțată de Curtea de Apel C. ) și sentința nr. 1917/17.09.2010 pronunțată de Tribunalul M. (definitivă prin decizia nr.101/11.01.2011 pronunțată de Curtea de Apel C.) au fost obligații pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul M. la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%.
Prin sentința nr. 1918/17.09.2010 pronunțată de Tribunalul M. ( definitivă prin decizia nr.1541/24.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel C.) au fost obligații pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul M. la plata către reclamanta T. L. a sporului de confidențialitate de 15% .
Prin acțiunea dedusă judecății reclamanții solicită să fie obligați pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul M. la plata dobânzii legale pentru sumele datorate conform hotărârilor judecătorești menționate anterior, de la datele la care sentințele au devenit executorii, pentru toată perioada întârzierii de la plată, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate, până la data plății integrale a acestor sume.
În baza art. 248 al.1 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții din cauză:
Potrivit art. 6 al.4 din noul Cod civil „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, art.6 al.5 din același Cod dispunând că „dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”.
În raport de dispozițiile art. 6 al.4 din noul Cod civil intrat în vigoare la data de 01.10.2011, se constată că sporurile menționate prin hotărârile judecătorești invocate s-au acordat pentru anii 2008-2009, perioade în care erau aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Potrivit art.3 din acest decret termenul de prescripție este de 3 ani, art.7 dispunând că „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune”.În același sens, sunt și dispozițiile art. 268 al.1 lit.c Codul muncii republicat (anterior art. 283 al.1 lit.c).
De asemenea, potrivit art.12 din același decret ”În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.”
În raport de aceste dispoziții legale, se constată că pentru dobânzile care au început să curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii prezentei acțiuni -20.01.2015 - a operat prescripția dreptului material la acțiune.
Se mai constată că referitor la acordarea dobânzii legale s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept decizia nr.21/22.06.2015 în dosarul nr._, prin această decizie stabilindu-se că în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin.2 pct.3 din Codul civil de la 1865 raportat la art.166 alin.1, 4 din Codul muncii ( art.161 alin.1 și 4 din Codul muncii în forma anterioară republicării) și art.2 din OG nr.9/2000, OG nr.13/2011, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.
Potrivit art. 521 al. 3 Cod proc. civ. dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților în sensul că prin plățile parțiale efectuate de către pârâți aceștia au recunoscut debitul, astfel că a avut loc întreruperea cursului prescripției, întrucât prin sentințele invocate nu au fost obligați pârâții la plata dobânzii legale, ci prin aceste hotărâri judecătorești s-a dispus plata actualizată a diferențelor de drepturi salariale reprezentând sporurile de 50% și 15%.
Față de considerentele expuse, se apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată, urmând să fie admisă în sensul că este prescris dreptul la acțiune pentru dobânzile solicitate anterior datei de 20.01.2012.
Pe fondul cauzei, Tribunalul reține că prin sentințele menționate anterior reclamanților li s-au acordat diferențe de drepturi salariale care au fost achitate parțial (conform adresei nr. 3276/VI/14/2015 emisă de P. de pe lângă Tribunalul M.).
Prin O.U.G. 71/2009 s-a reglementat plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Prin acest act normativ s-a prevăzut că acordarea acestor drepturi de natură salarială se va realiza eșalonat în 3 tranșe între anii 2010-2012.
Ulterior prin O.U.G nr.45/2010 s-a dispus modificarea O.U.G.71/2009, în sensul prorogării termenele de plată a celor 3 tranșe, pentru anii 2012, 2013, 2014. De asemenea, prin Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. 71/2009 s-au modificat termenele de plată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011, prevăzându-se o procedură de executare în 5 tranșe stabilite pentru anii 2012-2016, precum și faptul că sumele urmează să fie actualizate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
Pentru creanțele inițiale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile reclamanții au titluri executorii, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. Plata creanțelor reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlurile executorii a fost eșalonată independent de voința reclamantelor, creanțele urmând a fi executate în anumite procente și la anumite termene.
În cauză se apreciază că titularii creanțelor ce intră în sfera de aplicare a prevederilor OUG 71/2009 sunt îndreptățiți să primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare (daune-interese moratorii) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii.
Referitor la acordarea dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se constată că s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia în interesul legii nr. 2/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 03.06.2014 care a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. 1 alin. 2 teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr. 71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. 2 din ordonanța de urgență, potrivit căruia în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
De asemenea, a mai stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
Prin aceeași decizie, Înalta Curte a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr. 71/2009, concluzionându-se că aceste condiții sunt îndeplinite.
Referitor la deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii se constată că potrivit art.517 alin.4 Cod proc. civ „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I ”.
Față de dispozițiile deciziei în interesul legii se apreciază că reclamanții sunt îndreptățiți la plata dobânzilor legale pentru sumele rămase neexecutate din sentințele invocate, începând cu data de 20.01.2012, dată stabilită în raport de termenul de prescripție.
Nu poate fi reținută apărarea formulată de pârâții P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul M.i în sensul că acordarea dobânzii legale încalcă lucrul judecat anterior în litigiile soluționate prin titlurile executorii invocate, deoarece prin sentințele menționate au fost obligați pârâții la plata actualizată a sporurilor de 15% și 50%, iar litigiul de față vizează obligarea la plata dobânzii legale urmare a plății cu întârziere a acestor diferențe salariale.
Prin urmare, obiectul și cauza litigiilor sunt diferite, rezultând că asupra pretențiilor solicitate prin acțiunea de față nu s-a statuat prin hotărârile judecătorești anterioare, astfel că nu se poate reține incidența puterii lucrului judecat.
Referitor la natura juridică a dobânzii se constată că este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății -daune compensatorii.
De asemenea, indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, iar dobânda legală reprezintă câștigul, folosul pe care l-ar fi obținut reclamantul din investirea banilor dacă aceștia ar fi fost plătiți la termen.
Prin urmare, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, urmează să fie admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul M..
Urmează să fie admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți și să fie obligați pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul M. la plata dobânzii legale pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentințele menționate, începând cu data de 20.01.2012 și până la data plății integrale a acestor sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul M..
Constată prescris dreptul material la acțiune pentru dobânzile solicitate anterior datei de 20.01.2012.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții T. L. - CNP_ și D. S. N. - CNP_ ambii cu domiciliul procesual ales în Drobeta T. S., ..6, județul M. în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în București, ., sector 5, P. de pe lângă Curtea de Apel C. - CUI_, cu sediul în C., ., județul D., e-mail_ și P. de pe lângă Tribunalul M. - CUI_, cu sediul în Drobeta T. S., ..6, județul M..
Obligă pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul M. să plătească reclamantei T. L. dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. 1050/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, sentința nr. 1917/17.09.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ și sentința nr. 1918/17.09.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ începând cu data de 20.01.2012 și până la data plății integrale a acestor sume.
Obligă pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul M. să plătească reclamantului D. S. N. dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. 1050/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ începând cu data de 20.01.2012 și până la data plății integrale a acestor sume.
Cu apel, cale de atac care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată azi 08.10.2015 în ședință publică la sediul Tribunalului M..
Președinte,
N. M. M.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. A. P. L. G.
Grefier,
Red./tehnored.: jud. NMM/ gref. AFM
Ex.7/22.10.2015
Cod operator 2626
| ← Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 4128/2015. Tribunalul... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
