Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4126/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4126/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 4126/2015
Dosar nr._ - conflict de muncă-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4126
Ședința publică din data de 08.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. M.
Asistent judiciar L. A. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier D. M. Al-F.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamanta G. V. în contradictoriu cu pârâții M. A. Interne și I. de Poliție al județului M..
La apelul nominal făcut în ședință publică au fost lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Conform art.131 alin.1 Cod pr. civ se constată că instanța este competentă general, material și teritorial conform art.208, art.210 din Legea dialogului social nr.62/2011 cu soluționarea cauzei
Se ia act că prin acțiune s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform art.223 alin.3 Cod proc. civ și constatându-se că nu mai sunt probe de administrat, dosarul fiind în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
La data de 27.03.2015 s-a înregistrat pe rolul Tribunalul M. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr._ acțiunea formulată de reclamanta G. V. prin care a chemat în judecată pe pârâții M. A. Interne și I. de Poliție al județului M. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare, până la includerea acestuia în salariu, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale calculate conform OG 9/2000 și OG 13/2011.
În fapt, s-a arătat că dreptul solicitat a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție printr-un recurs în interesul legii prin care s-a statuat că „dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea - cadru nr.330/2009, ci reprezintă în continuare o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului soldei/indemnizației de bază”.
Prin acțiune s-a arătat că și Curtea Constituțională a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art.25 din Legea - cadru nr.330/2009. Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art.1 din Legea nr.285/2010 ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Din interpretarea deciziei nr.21/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că premiul anual a fost introdus în salariu sub forma unei majorări lunare, în același sens fiind interpretat textul Legii 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
În art.25 alin.1- 4 din Legea nr.330/2009 s-au prevăzut condițiile pentru acordarea acestui drept, respectiv: pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul în care se face premierea, dreptul acordându-se proporțional cu perioada lucrată; de asemenea, se prevedea că acest premiu poate fi redus sau nu se acordă în anumite situații expres prevăzute, plata efectuându-se începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Această dispoziție legală a fost abrogată prin art.39 pct. w) din Legea nr.284/2010 care a intrat în vigoare la data de 01.01.2011.
Prin art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Prin acțiune s-a susținut că premiul anual este un drept câștigat cât timp dispozițiile legale care îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, fiind amânată numai plata sumelor bănești pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
Așa fiind, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
În raport de disp. art.1 din Codul civil și art.15 alin.2 din Constituție care reglementează principiul neretroactivității legilor, un act normativ devine obligatoriu numai după promulgare și publicare în Monitorul Oficial, iar în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale care impune să nu fie desființate sau modificate fără un motiv deosebit de ordine socială drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă în momentul încheierii lor.
Aplicarea imediată a legii noi constituie principiul și supraviețuirea legii vechi este excepția, iar principiul aplicării imediate presupune . noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi.
Așa fiind, prin acțiune s-a arătat că dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era deja câștigat, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, iar legile sus menționate care au abrogat posibilitatea acordării lui au intrat în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea dreptului.
Prin acțiune au fost invocate și dispozițiile art.20 din Constituția României referitoare la prioritatea tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în raport cu dispozițiile interne, precum și disp. art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la proprietate, reclamanta susținând că lipsirea sa de dreptul de a mai primi sumele de bani aferente unui drept deja câștigat reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea sa de acest bun în sensul primului paragraf al art.1 din protocolul nr.1.
De asemenea, s-a făcut referire și la soluția dată de Comisia Europeană în cauza C-310 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Curtea de Apel Bacău în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitor la interpretarea articolului art.15 din Directiva Consiliului nr.2000/43/CE (JO L 180 din 19.07.2000) cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art.17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE (JO L 303/2.12.2000) de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Concluziile Comisiei Europene au fost că "Dreptul primar al Uniunii și dispozițiile art.15 din Directiva Consiliului nr.2000/43/CEcu privire la punerea în aplicare a egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și ale art.17 din Directiva Consiliului nr.2000/78/CEde creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le consideră contrare dreptului Uniunii. Judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale contrare dreptului Uniunii. În acest scop tribunalele naționale nu sunt ținute să aștepte abrogarea sau modificarea dispozițiilor interne sau o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale care contravin dreptului Uniunii. Aceste instanțe sunt obligate să aplice dreptul Uniunii, așa cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu, aplicarea dispozițiilor legislative naționale sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii.”
În concluzie, prin acțiune s-a susținut că introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor menționate, deoarece pentru perioada de referință nu s-a acordat al 13-lea salariu/premiul anual și nici majorarea salarială, iar prin decizia nr.21/2013 s-a statuat acordarea majorării în mod succesiv.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile interne și internaționale invocate prin cerere.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus în copie adresa nr._/2015 emisă de I. de Poliție al județului M..
Pârâtul M. A. Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că plata și calculul drepturilor bănești către reclamantă se face exclusiv de către I. de Poliție al județului M. al cărui șef este ordonator terțiar de credite.
Potrivit art. 7 alin. 3 din O.U.G. nr. 30/2007 ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite.
În anexa nr. 12 la Ordinul M.A.I. nr. S/34/2014 se stabilesc drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din instituție și potrivit pct. 2 lit. a) ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate.
De asemenea, potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așa fiind, atribuțiile privind stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare angajat sunt în competența exclusivă a șefului unității la care acesta este angajat, care are calitatea de ordonator secundar de credite, pârâtul susținând că nu se poate reține că atât instituția centrală, cât și structurile subordonate au calitate procesuală pasivă, deoarece într-o atare interpretare s-ar ajunge la concluzia că pot avea calitate procesuală pasivă toate unitățile dintr-o instituție, între care se stabilesc raporturi de subordonare ierarhică.
De asemenea, s-a mai susținut că potrivit art. 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002 I.P.J. M. este o unitate cu personalitate juridică aflată în subordinea Inspectoratului General al Poliței Române.
Față de motivele expuse s-a solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin întâmpinare s-a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada cuprinsă între data de 01.01.2011 și momentul anterior cu 3 ani datei introducerii acțiunii, în raport de disp. art.201 din Legea nr. 71/2011, art.1 din Decretul nr. 167/1958, art.2517 Cod civil, art. 166 alin. (1) Codul muncii, texte de lege care dispun că termenul de prescripție este de 3 ani.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pârâtul arătând că potrivit art. 21 alin. 1 din Anexa nr. IV la Legea cadru nr. 330/2009pentru activitatea desfășurată, cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari în activitate, polițiștii și personalul civil beneficiază de un premiu anual stabilit în raport cu solda lunară/salariul de bază de încadrare, respectiv salariul de bază din ultima lună a anului pentru care se face premierea.
Așa fiind, drepturile salariale cuvenite personalului din M. A. Interne pentru luna decembrie sunt stabilite și plătite în luna ianuarie a anului următor, premiul anual nu poate fi determinat și plătit decât începând cu aceeași lună ianuarie.
Pentru activitatea desfășurată în anul 2010, personalul plătit din fonduri publice, inclusiv polițiștii, cadrele militare în activitate și personalul civil, putea să beneficieze de un premiu anual începând cu luna ianuarie 2011.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
Prin urmare, legiuitorul a inclus sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anul 2010 în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01.01.2011, procedeu prin care personalul respectiv nu a fost lipsit de dreptul de a beneficia de acest drept bănesc.
Prin întâmpinare s-a mai susținut că în bugetul pentru anul 2011 al Ministerului A. Interne nu au fost prevăzute sau repartizate fonduri bugetare, potrivit legii, pentru cheltuieli cu premiul anual cuvenit personalului acestui minister pentru activitatea desfășurată în anul 2010, iar prin Legea-cadru nr. 284/2010, precum și prin legile anuale speciale de aplicare a acesteia nu se prevede acordarea unui premiu anual începând cu anul 2011.
Cu privire la solicitarea reclamantei privind obligarea pârâților „la plata de daune moratorii, respectiv dobânzi legale..." s-a arătat că în raport de dispozițiile O.G. nr. 13/2011 părțile nu au stabilit printr-o convenție dobânda legală, iar pârâtul nu poate fi pus în întârziere, deoarece angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat M.A.I. se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
S-a mai arătat că nu se pot acorda 2 modalități de acoperire integrală a prejudiciului (actualizare cu indicele de inflație și dobândă legală), deoarece o asemenea soluție ar determina o îmbogățire fără just temei a persoanei care a formulat acțiunea.
Pârâtul I. de Poliție al județului M. a formulat întâmpinare prin care a arătat că reclamanta este personal contractual în cadrul inspectoratului, fiind angajată la data de 16.01.2012 și în raport de această dată a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru perioada 01.01.2011 – 16.01.2012.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01._12 în raport de disp. art.2517 Cod civil., art. 67 din Anexa VII din Legea 284/2010, arătând că termenul general de prescripție este de 3 ani de zile.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătându-se că potrivit disp. art.25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009 plata premiului anual pentru anul 2010 urma să se facă începând cu luna ianuarie 2011.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi", rezultând că premiul anual aferent anului 2010, solicitat de către reclamantă, nu s-a mai acordat.
Dispozițiile Legii nr. 285/28.12.2010 au fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr. 1658/28.12.2010 a Curții Constituționale s-a constatat că prevederile legii sunt constituționale; referitor la prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin deciziile nr. 257/20.03.2010, nr. 115/09.02.2012, 946/13.11.2012 și a constatat că sunt constituționale.
Prin întâmpinare au fost invocate și dispozițiile deciziei în interesul legii nr.21/2013 referitoare la acordarea premiului anual personalului plătit din fonduri publice pentru anul 2010, precum și jurisprudența Curții Constituționale care a stabilit că instituirea și diminuarea drepturilor salariale, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea ori încetarea acordării lor, stabilirea categoriilor de personal salariat care beneficiază de acestea, precum și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și opțiunea exclusivă a legiuitorului.
Referitor la perioada 2012 - 2015 pârâtul a arătat că prin actele normative referitoare la finanțarea instituțiilor publice s-a prevăzut că nu se vor mai acorda premii și prime de vacanță.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul, prin legislativul său, dispune de o largă latitudine, prin prisma Convenției, de a stabili politica economică și socială a țării (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată in Cauza James și alții împotriva Marii Britanii).
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare pârâtul IPJ M. a depus la dosar adresa nr._/03.04.2015.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul IPJ M. arătând că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, arătând că nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prev. de art.1 din Legea 285/2010 ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma actuală.
Îndreptățirea la introducerea în salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar rezultă din interpretările date de Înalta Curte de Casație și Justiție și de instanțele ordinare dispozițiilor Legii 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
De asemenea, reclamanta a mai depus la dosar adeverința nr. 282/06.04.2015 emisă de IPJ M. și practică judiciară în materie - sentințele nr. 309/16.03.2015, nr. 1021/02.07.2015, nr. 1044/02.07.2015 pronunțate de Tribunalul M. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin încheierea de ședință din 10.09.2015 pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Secția conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul aceluiași tribunal, reținându-se că reclamanta este personal contractual în cadrul IPJ M. și potrivit art.266, 269 Codul muncii, art.210 din Legea 62/2011, secția menționată este competentă în cauză.
Urmare a declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului M. - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr._ .
Analizând acțiunea în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamanta G. V. desfășoară activitate în cadrul pârâtului I. de Poliție Județean M. din data de 16.01.2012, fiind încadrată ca personal contractual, potrivit adresei nr._/2015 emise de pârât - fila 23 dosarul nr._ .
Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta solicită să fie obligați pârâții M. A. Interne București și I. de Poliție al județului M. la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu data de 01.01.2011 și în continuare până la includerea acestuia în salariu, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și plata de daune interese moratorii - dobânzi legale.
În baza art.248 alin.1 Cod pr. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate de pârâți:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. A. Interne se constată că potrivit art.7 alin.3 din OUG 30/2007 ministerul are calitatea de ordonator principal de credite.
Potrivit art.21 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, pârâtul MAI, în calitate de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari si terțiari de credite după caz, în raport de sarcinile acestora, potrivit legii.
Față de aceste dispoziții legale se constată că pârâtul MAI, în calitate de ordonator principal de credite, repartizează bugetul pentru pârâtul IPJ M. care este ordonator terțiar de credite, instituție publică aflată în subordinea ministerului.
Având în vedere considerentele expuse, se constată că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive urmând să fie respinsă.
Cât privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții M. A. Interne și I. de Poliție al județului M., instanța reține că prin acțiune se solicită plata unor diferențe salariale urmare a includerii premiului anual în salariul lunar începând cu data de 01.01.2011 și în continuare.
Potrivit art. 6 al.4 din noul cod civil „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, art.6 al.5 din același cod dispunând că „dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”.
În raport de dispozițiile art. 6 al.4 din noul Cod civil intrat în vigoare la data de 01.10.2011, se constată că pentru diferențele de drepturi salariale constând în premiu anual, solicitate începând cu data de 01.01.2011 se aplică dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Potrivit art.3 din acest decret termenul de prescripție este de 3 ani, art.7 dispunând că „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune”.
De asemenea, art.12 din decret prevede că „În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită”, text aplicabil în cauză, deoarece plățile solicitate se plăteau lunar, fiind prestații succesive.
Se mai reține că potrivit art. 171 Codul muncii republicat (anterior art. 166), dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Față de aceste dispoziții legale, se constată că în raport de data introducerii cererii - 27.03.2015 - dreptul la acțiune este prescris pentru drepturile bănești solicitate pentru perioada 01.01._12.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. de Poliție al județului M. pentru perioada 01.01._12 raportat la faptul că reclamanta desfășoară activitate în cadrul inspectoratului din data de 16.02.2012, instanța apreciază că nu se mai impune analizarea acestei excepții, având în vedere că s-a constatat prescris dreptul material la acțiune pentru perioada 01.01._12.
Cât privește susținerea reclamantei în sensul că este angajata Ministerului A. Interne din data de 01.07.2000, se constată că în subordinea acestui minister funcționează mai multe instituții/autorități publice cu personalitate juridică – ex. Jandarmeria Română, Poliția de Frontieră, etc, inclusiv I. de Poliție al județului M., iar în cauză prezintă relevanță data de la care a fost încadrată ca personal contractual în cadrul acestui pârât.
Pe fondul cauzei, Tribunalul reține că prin art.25 din Legea nr.330/2009 s-a prevăzut că pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, plata premiului făcându-se începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Art.25 din Legea 330/2009 a fost abrogat prin art.39 lit.w din Legea 284/2010.
Ulterior, prin Legea nr.285/2010 s-a reglementat salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, lege intrată în vigoare la data de 01.01.2011, iar în art.1 alin.1, 2 s-a prevăzut că „începând cu 01.01.2011 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizaților de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. Începând cu 01.01.2011 cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut ….indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plăti din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
De asemenea, în art.8 din Legea nr.285/2010 s-a prevăzut că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”
Din interpretarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 rezultă că acest text reglementează situația sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, prevede încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar, pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Prin urmare, în raport de dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010 rezultă că beneficiul premiului anual pe anul 2010 este recunoscut, modificată fiind numai modalitatea de acordare, în sensul că se acordă eșalonat și succesiv.
Din interpretarea coroborată a disp. art.1 alin.1 și art.8 din Legea nr.285/2010 rezultă că prin acest act normativ, începând cu 01.01.2011 cuantumul brut al salariilor de bază, astfel cum erau acordate personalului bugetar în luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15%, iar sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 au fost avute în vedere la stabilirea acestor majorări salariale acordate în anul 2011.
În cuprinsul legii nu se face distincție între categoriile de majorări salariale acordate personalului bugetar, respectiv nu se face referire la alte majorări salariale ce se acordă în 2011 urmare a includerii sumelor corespunzătoare premiului anual pe anul 2010, în afară de procentul de 15% prevăzut în art.1 din Legea nr.285/2010.
În ceea ce privește natura premiilor în bani acordate angajaților conform legii, prin decizia nr.414/14.07.2005 a Curții Constituționale s-a stipulat că drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate în Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate.
De asemenea și prin decizia nr.1615/20.12.2011 Curtea Constituțională a reținut că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, legiuitorul fiind în drept să le diferențieze, să le modifice, să le suspende sau să le anuleze.
Referitor la susținerea reclamantei în sensul că dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era un drept câștigat, iar instanța potrivit art.20 din Constituție trebuie să dea prioritate reglementărilor internaționale atunci când acestea sunt mai favorabile în materia drepturilor omului, se constată că prin Hotărârea din 8 mai 2005, pronunțată în cauza Kechko împotriva Ucrainei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că „ține de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor plătite din fonduri publice angajaților săi. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând în acest sens modificările legislative corespunzătoare.”
De asemenea, prin această reglementare nu se încalcă nici principiul neretroactivității legii civile, deoarece dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, cu atât mai mult cu cât prin această prevedere nu s-a negat beneficiul dreptului, ci s-a schimbat numai modalitatea de acordare.
Dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010 au fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.115/09.02.2012 Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.
Ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia în interesul legii nr.21/18.11.2013 prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art.25 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Prin această decizie s-a reținut că Legea-cadru nr.330/2009 a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010; premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
S-a mai reținut că aceste dispoziții legale - art.8 din Legea nr.285/2010 - prevăd modalitatea prin care statul urmează să își execute această obligație financiară și anume, eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Așa fiind, s-a concluzionat că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art.25 din Legea-cadru nr.330/2009, începând cu luna ianuarie 2011, modificându-se numai forma de executare a obligației de plată a acestui premiu care a fost inclus în majorarea salarială din anul 2011, conform art.8 din Legea 285/2010.
În raport de aceste dispozițiile legale, se constată că începând cu 01.01.2011 premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus în majorările salariale acordate în anul 2011 conform art.8 din Legea 285/2010.
Salarizarea personalului bugetar în anul 2012 a fost reglementată prin Legea nr.283/2011 prin care a fost aprobată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
În art.1 din acest act normativ se prevede că „în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011. În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
În art.7 alin.2 din Legea nr.283/2011 se prevede că „în anul 2012, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță”.
Din interpretarea dispozițiilor enunțate din Legea nr.283/2011 rezultă că urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, acesta este acordat și în continuare, întrucât de la data de 01.01.2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin decizia nr.115/2012 publicată în Monitorul Oficial nr.230/05.04.2012.
Cât privește salarizarea personalului din sectorul bugetar în anul 2013 a fost reglementată prin OUG 84/2012, iar în art.1 s-a prevăzut că „în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art.1 și art.3 - 5 din OUG nr.19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr.182/2012”.
Prin OUG 19/2012 s-au aprobat unele măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, iar în art.1 al.1, 3 s-a prevăzut că „Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012. Cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare… se majorează potrivit alin.(1), în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Prin urmare și în anul 2013 s-a menținut în plată, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor/indemnizațiilor de încadrare acordate personalului bugetar.
De asemenea, în art.9 din OUG 84/2012 se prevede că disp. art.II din OUG nr.80/2010 aprobată prin Legea 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
În raport de această dispoziție se constată că se menține prevederea referitoare la neacordarea premiilor de către autoritățile și instituțiile publice și în anul 2013 - art.7 alin.2 din art.II din Legea 283/2011.
În ceea ce privește salarizarea personalului bugetar pe anul 2014 se constată că a fost reglementată prin OUG 103/2013.
În art.1 alin.1, 3 din această ordonanță se prevede că „în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare…. se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
În art.9 alin.2 din OUG 103/2013 se prevede că „în anul 2014, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță”.
Prin OUG 83/2014 a fost reglementată salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
În art.1 al.1, 2 din această ordonanță s-a prevăzut că „În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții … În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
În art.2 al.1 se arată că „Începând cu luna ianuarie 2015, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare…. se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
În raport de cronologia actelor normative în materia salarizării personalului bugetar, se constată că premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus în majorările salariale acordate conform art.1 din Legea 285/2010, iar ulterior, începând cu anul 2012, s-a menținut cuantumul brut al salariului de bază avut în luna decembrie din anul anterior.
În cauză nu se poate reține susținerea reclamantei referitoare la existența unei discriminări invocându-se în acest sens art.15 din Directiva Consiliului nr.2000/43/CE din 29.06.2000 cu privire implementarea principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și art.17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE din 27.11.200 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
În acest sens se reține că diferența de tratament devine discriminatorie când există diferențe între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, însă în cauză nu a existat o discriminare cât timp salarizarea reclamantei s-a efectuat conform dispozițiilor legale referitoare la salarizarea personalului plătit din fonduri publice, astfel că întregului personal bugetar i s-au aplicat aceleași acte normative referitoare la drepturile salariale.
Cât privește hotărârile judecătorești depuse de reclamantă la dosar – filele 45-59- pronunțate în același gen de cauze, se constată că în sistemul de drept românesc practica judiciară nu este izvor de drept.
Codul de procedură civilă prevede expres hotărârile judecătorești cu forță obligatorie pentru instanțe, acestea fiind deciziile pronunțate în interesul legii conform art.517 alin.4 și deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în sesizările pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - art.521 alin. 3.
Având în vedere motivele expuse se apreciază că este neîntemeiat petitul principal privind acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar începând cu data de 27.03.2012; față de soluția pronunțată în capătul de cerere principal, se apreciază că nu se mai impune analizarea petitelor accesorii privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație și plata dobânzii legale.
În raport de considerentele în fapt și în drept anterior enunțate se constată că acțiunea este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții M. A. Interne și I. de Poliție al județului M..
Constată prescris dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2011 – 26.03.2012.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. A. Interne.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta G. V. - CNP_, cu domiciliul în Drobeta T. S., ., nr.28, județul M. în contradictoriu cu pârâții M. A. Interne - cod fiscal_, cont bancar nr. RO97TREZ__ deschis la DTCPMB, cu sediul în București, ..1 A, sector 1, e-mail_ și I. de Poliție al județului M., cod fiscal_, cont bancar RO 04 TREZ 4615032XXX000174, cu sediul în Drobeta T. S., ..75, județul M..
Cu apel, cale de atac care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată azi 08.10.2015 în ședință publică la sediul Tribunalului M..
Președinte,
N. M. M.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. A. P. L. G.
Grefier,
Red./tehnored.: jud. NMM/ gref. AFM
Ex.5/20.10.2015
Cod operator 2626
| ← Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 4127/2015. Tribunalul... | Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 4128/2015. Tribunalul... → |
|---|
