Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 783/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 783/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 783/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 783
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Asistent judiciar L. A. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier I. I.
Pe rol judecarea cauzei privind pe U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT în numele membrului de sindicat T. C. și pe pârâtul P. C., având ca obiect drepturi bănești dobânda legală aferentă sentinței nr 3931/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul Uniunii S. Libere din Învățământ – O. M., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință care învederează instanței că la dosar au fost depuse relațiile solicitate după care:
Instanța constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ..
Reprezentantul Uniunii S. Libere din Învățământ – O. M. solicită respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare și pe fond admiterea acțiunii.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
La data de 26.11.2014 s-a înregistrat la această instanță acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ M. în numele membrului de sindicat T. C. prin care a chemat în judecată pe pârâtul P. C. Dr.Tr.S., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr.3931/2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, pe ultimii 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective.
În fapt, s-a arătat că prin sentința nr.3931/2013 pronunțată de Tribunalul M. pârâtul a fost obligat la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate reclamantului membru de sindicat pe perioada 01.01.2011 – 13.05.2011, actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății.
Această sentință a rămas irevocabilă, însă membrul de sindicat nu a beneficiat de plata drepturilor salariale acordate, fiind evident că acestuia i s-a produs un prejudiciu prin faptul că a fost lipsit de folosul sumelor de bani, salariile fiindu-i plătite sub nivelul celor reglementate de Legea 221/2008 pentru aprobarea OG 15/2008.
Potrivit art. 161 alin.4 Codul muncii (actualmente art. 166 alin. 4 ) „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”, art. 156 același cod (actualmente art. 161) prevăzând că „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor”.
De asemenea, art. 295 alin. 1 Codul muncii ( actualmente art.278 alin.1) prevede că „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În privința daunelor - interese datorate de unitate salariatului pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv art. 1088 Codul civil de la 1864 și art. 1530, 1531, 1535 din noul cod civil aprobat prin Legea 287/2009 .
Prin acțiune au fost invocate și disp. art.1, 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 care prevăd că „În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea".
Față de aceste dispoziții legale, prin acțiune s-a susținut că pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.
Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani, fiind evident că reactualizarea sumelor cu indicele de inflație concomitent cu acordarea dobânzii legale nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate..
Referitor la acordarea dobânzii legale s-a arătat că a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia în interesul legii nr.2 în dosarul nr.21/2013.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 coroborate cu art. 148 alin. 1 teza a II-a Cod de procedură civilă, art. 161, 166, 268, 278 al.1 Codul muncii, art. 1, 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 1088 Cod civil, art. 1530 și urm. noul Cod civil.
În susținerea acțiunii s-au depus următoarele acte: tabel nominal cu membrul de sindicat care a împuternicit USLI să promoveze acțiunea, cartea de identitate a membrului de sindicat, sentința nr.3931/2013 pronunțată de Tribunalul M..
Pârâtul P. C. a formulat și depus întâmpinare prin care a invocat excepția dreptului material la acțiune al reclamantului față de faptul că se solicită sume de bani începând cu anul 2011, raportat la data introducerii acțiunii și excepția autorității de lucru judecat, motivată de faptul că reclamantul s-a mai judecat iar drepturile solicitate au fost acordate.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că potrivit OUG 71/2009, a prevăzut la art.1 că, „ Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.”.
Față de aceste dispoziții legale, pârâtul a arătat că în situația admiterii acțiunii, unitatea școlară nu ar avea temei legal să efectueze plata sumelor solicitate prin acțiune.
Instanța din oficiu a solicitat relații de la unitatea școlară referitoare la plata drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.3931/2013 către reclamant, relații comunicate cu adresa 145/05.02.2015.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Prin sentința nr.3931/10.09.2013 pronunțată de Tribunalul M. definitivă și irevocabilă a fost obligat pârâtul P. C. Dr.Tr.S. la plata către reclamantul membru de sindicat T. C. a diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în baza Legii nr.285/2010 pe perioada 01.01.2011 – 13.05.2011, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății .
Prin acțiunea dedusă judecății formulată de reclamant, reprezentat de U. S. Libere din Învățământ M. în baza art. 28 al. 2 din Legea dialogului social nr. 62/2011, se solicită să fie obligat pârâtul la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești acordate prin sentința nr.3931/2013, pronunțată de Tribunalul M., pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Referitor la excepția prescripției invocată de pârâtă, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă pentru următoarele argumente:
Termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt prin recunoașterea pe care pârâtul a făcut-o prin plata coeficientului din valoarea titlului executori în fiecare an, așa cum prevede OUG 71/2009 și cum de altfel recunoaște și pârâtul prin întâmpinare.
Conform fostului art. 16 din Decretul 167/1958, aplicabil prescripțiilor extinctive începute și împlinite sub imperiul reglementării anterioare noului cod civil, precum și cele începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Legii nr.71/2011, de punere în aplicare a Noului C. civ., prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția….. c) printr-un act începător de executare, dispoziții care sunt incidente în cazul de față și care au fost preluate și de dispozițiile art.2537 Noul C.civ. și al cărui efect constă tocmai în ștergerea prescripției extinctive începute și începerea, după întrerupere a cursului unei noi prescripții extinctive.
Or, prin O.U.G nr.71/2009 și actele normative ulterioare care au reglementat modul de plată a sumelor restante din hotărâri judecătorești și efectuarea de către pârât a unei plăți parțiale echivalează cu o recunoaștere a dreptului iar, când această recunoaștere intervine după împlinirea termenului de prescripție, aceasta valorează renunțare la prescripție.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă având în vedere că prin acțiunea ce a format obiectul dos._, reclamantul în contradictoriu cu pârâtul a solicitat plata drepturilor salariale rezultate din neaplicarea Legii 285/2010 sens în care s-a pronunța sentința nr. 3931/2013 de Tribunalul M., iar prin prezenta acțiune, reclamantul solicită în contradictoriu cu același pârât, obligarea acestuia la plata dobânzii legale pentru neexecutarea sentinței mai sus amintită.
Potrivit dispozițiilor dispozițiile art.431 alin.1 din C.proc.civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Astfel că, față de aceste dispoziții, instanța reține că în prezenta cauză nu sunt întrunite condițiile existenței autorității de lucru judecat, având în vedere că, deși procesul se poartă între aceleași părți, obiectul prezentei cauze este diferit – plata dobânzii legale.
Pe fondul cauzei:
Analizând solicitarea reclamantului, Tribunalul reține că obligația de plată a diferențelor de drepturi salariale acordate prin hotărârea judecătorească menționată anterior a fost executată parțial și cu întârziere de către pârât conform OUG 71/2009, OG 17/2012 și OUG 92/2012, așa cum pârâtul a recunoscut prin adresa nr. 145/2015 înaintată la dosarul cauzei..
Instanța reține că titularii creanțelor ce intră în sfera de aplicare a prevederilor OUG 71/2009 sunt îndreptățiți să primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare (daune-interese moratorii) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
În acest sens se reține că Înalta Curte de Casație si Justiție, constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, prin Decizia în interesul legii nr.2/2014 pronunțată în dosarul nr.21/2013 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 411/03.06.2014 a statuat că: „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
Potrivit acestei decizii, s-a reținut că daunele – interese moratorii pot fi cumulate cu actualizarea sumelor de bani cu indicele prețului de consum, având în vedere finalitățile distincte ale acestor despăgubiri și anume: menținerea valorii reale a obligației monetare la data efectuării plății în cazul actualizării creanței cu indicele prețurilor de consum, care are caracter compensatoriu, respectiv câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut ca urmare a investirii banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, în cazul dobânzii penalizatoare, care are caracter moratoriu, cu atât mai mult cu cât acordarea cumulată a acestor despăgubiri este impusă și de principiul reparării integrale a prejudiciului.
Sub acest aspect se reține că, prin OUG 71/2009 nu a fost negată existența creanțelor, ci a fost stabilită o modalitate de executare eșalonată a acestora, iar creanțele ce intră în domeniul de aplicare al acestei ordonanțe, sunt certe, lichide și exigibile, obligațiile de plată născându-se de la momentul rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești, caracterul exigibil fiind recunoscut chiar de actul normativ prin dispozițiile art.1 alin.3 .
Măsurile dispuse prin OUG 71/2009 au natura juridică a unei suspendări legale a executării silite a titlurilor executorii și nu se poate reține neexigibilitatea creanțelor din moment ce cauza de amânare a plății a intervenit în faza executării silite, astfel că, pe durata suspendării unei executări silite, indiferent cum operează această suspendare, respectiv voluntară, judiciară sau legală, dobânda ( legală ori convențională) curge, dobânda fiind certă, lichidă și exigibilă. Ceea ce se amână ori se împiedică este, în realitate, executarea silită a creanței consfințită prin titlu executoriu, iar nu existența ori întinderea și nici exigibilitatea ei ca atare.
Prin reglementarea actualizării sumelor plătite în temeiul ordonanței de eșalonare, cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul admite indirect, dar neechivoc că, eșalonarea plății produce un prejudiciu ( erodarea valorii creanței) ce trebuie acoperit, iar în cazul în care prin adoptarea OUG 71/2009, s-ar fi urmărit instituirea unor termene legale suspensive, ce ar fi avut drept efect suspendarea exigibilității creanțelor, actualizarea creanțelor cu indicele prețurilor de consum nu s-ar mai fi justificat.
Astfel că, având în vedere dispozițiile art.517 alin.4 Cod proc. Civ. care prevăd că „ dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial”, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului.
Cât privește data de la care urmează sa fie acordate aceste dobânzi, se constată că s-a solicitat plata dobânzii legale pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei acțiuni și până la data plății efective.
În raport de perioada pentru care se solicită acordarea dobânzii, instanța reține că hotărârea judecătorească invocată în cauză - sentința nr. 3931/2013 - a fost pronunțată la data de 10.09.2013 și fiind o hotărâre pronunțată într-un conflict de muncă este definitivă și executorie de la data pronunțării conform art.274 Codul muncii, iar acțiunea dedusă judecății a fost introdusă la data de 26.11.2014, situație în care se constată că dobânzile se pot acorda numai începând cu data 10.09.2013 - data pronunțării titlului -, ci nu pe ultimii trei ani anteriori prezentei acțiuni.
În raport de aceste dispoziții, instanța reține că reclamantul în calitate de creditor este beneficiarul acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanței, fiind evident prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.622al.1 Cod proc. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamantul prin acte normative succesive, a fost împiedicat să treacă la executarea silită a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.
In consecința, instanța urmează sa admită în parte acțiunea si să oblige pârâtul la plata către reclamant a dobânzii legale aferente drepturilor bănești, cuvenite și neachitate, conform sentinței civile nr.3931/10.09.2013, pronunțată de Tribunalul M., dobânzi ce vor fi calculate începând cu data de 10.09.2013 și până la data plății integrale a acestor sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția autorității de lucru judecat invocate de pârât.
Admite în parte acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământ M. având CUI_, cont bancar nr. RO42CECEMH0131RON0093455 deschis la CEC BANK, cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M. în numele membrului de sindicat T. C. având CNP_ în contradictoriu cu pârâtul P. C. cu sediul în loc Drobeta T. S.,Bul C. I, nr 24 județul M. având CUI_, și cont bancar nr. RO64TREZ__ deschis la Trezoreria Drobeta T. S.
Obligă pârâtul la plata dobânzii legale pentru sumele datorate și rămase neexecutate stabilite prin sentința civile nr 3931/10.09.2013, pronunțate de Tribunalul M. către reclamant, începând cu data de 10.09.2013 și până la momentul plății efective.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2015 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE
S. L.
CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI
G. L. P. L.
GREFIER
I. I.
Red. SL
Ex. 4/ 19,.02.2015
Cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
