Acţiune în constatare. Sentința nr. 1181/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1181/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 2022/103/2014
Dosar nr._
COD OPERATOR 3074 - CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1181/C
Ședința publică din 18.09.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - B. GABRIEA | - judecător |
- C. B. | - asistent judiciar | |
- D. M. | - asistent judiciar | |
- P. I. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul P. C., cu domiciliul procedural ales la C.. Av. M. C. din mun. P. N., .. 6, ., . în contradictoriu cu pârâta . administrator judiciar RVA INSOLVENCY SPECIALISTS SPRL, cu sediul în București, . Center, nr. 11A, .>
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns reclamantul P. C., personal și asistat de apărător ales, av. M. C. cu împuternicire avocațială nr._/2014, lipsă fiind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că:
- obiectul cauzei este litigiu de muncă – acțiune în constatare.
- procedura de citare este îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată după etapa scrisă în care s-a depus întâmpinare, și răspuns la întâmpinare;
Constatând că, termenul de astăzi reprezintă primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, tribunalul procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, conform art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, stabilind că este competent să judece pricina sub toate aspectele, astfel:
- competența generală aparține instanței sesizate potrivit art. 126 din Constituția României și art. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și art. 269 alin. 1 Codul muncii și art. 208 din Legea nr. 62/2011;
- în privința competenței materiale constată că acest tribunal este competent pe temeiurile de la litigii de muncă – contestație decizie concediere, respectiv potrivit art. 269 alin.1 Codul muncii, art. 208 din Legea nr. 62/2011 și art. 95 pct. 1 NCPC;
- din punct de vedere teritorial competența în această cauză aparține Tribunalului N. potrivit dispozițiilor art. 269 alin. 2 Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011.
În temeiul art. 219 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța procedează la verificarea identității părților, reclamantul P. C. legitimându-se cu CI . nr._.
Întrebat fiind dacă, exceptând înscrisurile deja depuse la dosar, ar mai exista și alte cereri de probatorii, apărătorul reclamantului arată că prin cererea de chemare în judecată a solicitat și proba testimonială cu martorul D. G., fost coleg al reclamantului, pentru a explica care au fost condițiile de muncă în cadrul societății P. SA.
Instanța, față de proba testimonială cu martorul D. G., pe teza probatorie vizând condițiile în care și-a desfășurat în mod efectiv reclamantul activitatea, tribunalul o respinge, întrucât nu este utilă și pertinentă cauzei.
Întrebat fiind, reclamantul precizează că în perioada indicată în acțiune acesta și-a desfășurat activitatea ca șef de coloană în cadrul unității unde a desfășurat efectiv, următoarele activități: asigura ca mașinile să asigure transportul cadavrelor de animale din zona Moldovei, reparațiile pentru mașinile care asigurau aceste transporturi, programarea șoferilor în curse împreună cu medicul veterinar, precizările referitoare la activitățile desfășurate fiind consemnate și în proces verbal și atașate la dosarul cauzei.
Față de probatoriul administrat, instanța constată că estimarea duratei procesului nu se mai impune, cauza aflându-se în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii urmând să se constate că activitatea desfășurată de partea pe care o reprezintă, în cadrul societății pârâte, în perioada 01.03.1991 – 15.03.2001 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% și să fie obligată pârâta să emită reclamantului o adeverință din care să rezulte încadrarea acestuia în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, în perioada 01.03.1991 – 15.03.2001. Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, din înscrisurile depuse la dosar reclamantul a fost angajat la . perioada 01.03.1991 – 15.03.2001 în calitate de șef de coloană. Acesta și-a desfășurat activitatea în condiții foarte grele de muncă, obiectul de activitate al societății pârâte fiind prelucrarea deșeurilor de abator. Condițiile grele de muncă în care și-a desfășurat activitatea reclamantul au influențat negativ starea de sănătate fizică și psihică a acestuia. De asemenea, persoanele care locuiau în vecinătatea societății au reclamant faptul că nu este posibil să locuiască în zonă.
În carnetul de muncă al părții pe care o reprezintă, la notarea 54 se menționează că perioada respectivă este încadrată în grupa a II a de muncă în procent de 100%. Reclamantul adresându-se Casei Județene de Pensii N., i s-a comunicat că mențiunile de carnetul de muncă nu sunt suficiente pentru încadrarea în grupa a II a de muncă și pensionarea anticipată. Acest aspect rezultă din adeverința nr._/17.04.2014 emisă de CJP N.. Față de refuzul Casei Județene de Pensii N., reclamantul a solicitat de la .-i elibereze această adeverință, dar i s-a comunicat că în arhiva societății nu mai există documente care să justifice încadrarea acestuia în grupa a II a de muncă. Acest aspect rezultă din adresa nr. 495/11.02.2014 eliberată de .
La dosarul cauzei a fost depus și buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr. 5730/21.05.1988 conform căruia s-a făcut o expertiză în cazul . s-a constatat că în cadrul unității există factor de risc de îmbolnăvire prin contagiune și accidentare. Activitatea desfășurată de reclamant în cadrul societății pârâte face parte din activitățile prevăzute la pct. 107 anexa 2 din Ordinul 50/1990. În conformitate cu pct. 3 din Ordinul 50/1990 beneficiază de încadrare în grupa a II a de muncă persoanele care au desfășurat activitatea prevăzută în anexele 1 și 2. Societatea își invocă propria culpă în această speță având în vedere faptul că pentru unii salariați, respectiv lăcătuș mecanic, paznic, șofer, operator chimist a eliberat adeverințe, iar părții pe care o reprezintă i-a comunicat faptul că în arhiva unității nu se află nici un fel de documente justificative pentru nici un angajat. Arată că a depus la dosar o sentință civilă pronunțată de Tribunalul Bihor într-o speță similară cu cea a reclamantului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N. sub nr._ /2013 din 12.05.2014, reclamantul P. C. domiciliat în R., Fdt. Crizantemelor, ., ., a chemat în judecată pârâta .> cu sediul în București, sect. 4, .-10, CUI_, J_ – prin Administrator Judiciar RVA INSOLVENCY SPECIALISTS SPRL cu sediul în București, ., Phoenicia Business Center ., cod poștal_, pentru ca în contradictoriu cu acestea și pe baza probelor administrate să se constate că activitatea desfășurată în perioada 01.03.1991 – 15.03.2001, se încadrează în grupa II de muncă în procent de 100% și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în sensul celor constatate.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că în perioada 01.03.1991 – 15.03.2001, a lucrat în cadrul unității pârâte, în funcția de șef coloană, așa cum reiese din mențiunile carnetului de muncă, desfășurându-și activitatea în condiții deosebite de muncă. Petentul, arată că, deși a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte încadrarea sa în grupa II de muncă, în procent de 100%, pentru perioada lucrată, pârâta a refuzat motivând că în arhiva societății nu au fost identificate documente care să ateste încadrarea în grupe de muncă potrivit punctului 6 și punctului 15 alin. 2 din Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă, motiv pentru care s-a văzut nevoit să se adreseze instanței de judecată pentru valorificarea acestui drept al său.
De asemenea, arată că potrivit buletinului de determinare nr. 5730/21.05.1998 privind expertizarea locului de muncă, s-a stabilit că activitatea ce se desfășoară în cadrul unității există factorul de risc de îmbolnăvire și accidentare. Susține reclamantul că, activitatea desfășurată de acesta în cadrul unității face parte din activitățile prevăzute la pct. 107 anexa 2 din Ordinul 50/1990. Mai mult, arată că, potrivit adresei nr. 782/03.06.1992, emisă de unitatea pârâtă rezultă că întreg personalul filialei se încadrează în grupa II de muncă, începând cu data de 18.03.1969, urmând a se face mențiunile necesare în carnetele de muncă, astfel cum este reținut și în carnetul său la poz. 54.
În susținerea solicitării, reclamantul depune o . adeverințe ale angajaților . au desfășurat activități în grupa II de muncă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.22 și 34 din Constituție, Ordinul 50/1990, Legea 263/2010.
În probațiune, au fost depuse înscrisurile de la filele 6 – 26 și de asemenea a solicitat proba testimonială.
P. întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamantul a fost salariatul unității în perioada 01.03.1991 – 15.03.2001 ocupând postul de șef de coloană și că acesta a adresat o cerere prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe care să ateste că perioada desfășurată în cadrul unității pârâte se încadrează în grupa II de muncă. Arată că, prin adresa nr. 495/11.02.2014, i-a comunicat reclamantului că se află în imposibilitatea eliberării unei astfel de adeverințe motivând că în evidențele unității P. nu exista acte care să ateste faptul că în perioada anterioară anului 2001 anumite locuri de muncă din cadrul acestei unități au fost încadrate în grupă de muncă.
Pârâta a arătat că potrivit Ordinului 50/1990 încadrarea grupelor de muncă nu se făcea ope legis, ci pentru încadrarea anumitor locuri de muncă în grupa I sau II trebuiau complinite cumulativ o . condiții de formă și fond:
- pentru perioada 1969 – 1990 în termen de 30 de zile de la data aprobării Ordinului, unitățile aveau obligația, ca pe baza documentelor existente în unitate, să analizeze și să precizeze, situația încadrării personalului în grupe de muncă (punctul 15 alin.2);
- pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a actului normativ luat în discuție, condițiile de acordare erau următoarele: încadrarea în grupe de muncă se făcea în situația în care, nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe depășea nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicate de protecție a muncii (punctul 4 din ordin);
- existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate potrivit punctului 5 din ordin;
Susține că, era necesară nominalizarea explicită a persoanelor care se încadrează în condițiile I și II de muncă. Nominalizarea se făcea de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc) - punctul 6.
Susține că, această evidență trebuia actualizată permanent, pe măsura fluctuației forței de muncă, întrucât era nominală, referindu-se la persoane și nu la posturi. Încadrarea în grupele I și II de muncă se făcea proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II 70% din programul de lucru. Perioada de timp în care o persoană avea sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea prin conducerea unității sau prin prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită – punctele 7 și 8.
Pârâta a arătat că, nu deține înscrisuri care să ateste îndeplinirea condițiilor mai sus arătate, în cazul reclamantului.
A mai susținut că, adresa 782/03.06.1992 invocată de reclamant și depusă la dosar, pe care conducerea unității . la cunoștință filialelor că „ întreg personalul filialei se încadrează în grupa II de muncă începând cu data de 18.03.1969” în lipsa unor decizii și a altor documente oficiale care să întărească și să confirme cele susținute, este criticabilă atât din punct de vedere legal cât și din punct de vedere al oportunității. Pârâta mai arată că această adresă a fost emisă fără respectarea termenului legal ( fiind emisă la doi ani după aplicarea ordinului) și fără a se invoca documentele, existente la nivelul unității, pe baza cărora s-a făcut precizarea.
Menționează că deși filialele deși aveau personalitate juridică, nu s-a făcut nici o mențiune privind plata diferențiată a contribuției de asigurări sociale de stat, cu toate că dispozițiile Legii 92/1992 se aplicau cu începere de la data de 01.04.1992.
În drept au fost invocate dispozițiile Codului de procedură civilă, ordinul 50/1990, legea 49/1992, Ordinul 590/2008 și HG 257/2011 de aplicare a legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
P. răspunsul la întâmpinare reclamantul reiterează susținerile din acțiune și totodată critică atitudinea pârâtei cu privire la adresa nr.782/03.06.1992 fiind emisă chiar de către aceasta și care invocă pretinse neregularități ale acesteia, susținând că în speță pârâta își invocă propria culpă. De asemenea, reclamantul face referire și la buletinul de noxe determinate prin expertizarea locului de muncă, nr. 5730/21.05.1988 emis de către Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, prin care s-a stabilit că în activitatea ce se desfășoară în cadrul unității există factorul de risc și de îmbolnăvire prin contagiune și accidentare.
Din oficiu, a fost administrat de către instanță proba cu interogatoriul reclamantului, a cărei depoziție se regăsește la dosarul cauzei.
Analizând probatoriul administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale invocate de părți, instanța constată următoarele:
P. cererea supusă verificării judecătorești în cauza de față, reclamantul P. C. a solicitat să se constate că activitatea desfășurată în cadrul . perioada 01.03.1991 – 15.03.2001, se încadrează în grupa II de muncă în procent de 100%.
Potrivit dispozițiilor carnetului de muncă poz. 17 - 54, rezultă că, în perioada dedusă judecății, reclamantul a fost salariatul unității pârâte în funcția de șef de coloană.
Anterior datei de 01.04.2001 încadrarea în grupa I de muncă s-a făcut potrivit Ordinului 50/1990 și a Ordinului 125/1990, coroborate cu dispozițiile Decretului – Lege 68/1990
Potrivit dispozițiilor mai sus menționate, încadrarea în grupele I și II de muncă se făcea în situația în care, nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe depășea nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicate de protecție a muncii. Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele proprii de specialitate ale unităților, aceste determinări fiind confirmate de către inspectorii teritoriali pentru protecția muncii. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se realiza de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă, concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective și anume nivelul noxelor existente, condițiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare.
Ordinul nr. 50/1990 precizează la pct.3 care se referă la grupa I și II că de aceste grupe beneficiază fără limitarea numărului, personalul care este în activitate și anume muncitori, ingineri, maiștri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2
Astfel, potrivit buletinului de determinare prin expertizare nr. 5730/21.05.1988(fila 16 dosar) întocmit la solicitarea pârâtei de atunci Întreprinderea P. București secția „ Frabrica de făinuri proteice” Suplacul de B. s-a stabilit că activitatea ce se desfășoară în cadrul unității există factorul de risc și de îmbolnăvire și accidentare, fapt pentru care activitatea din această unitate se încadrează în prevederile legale de acordare a sporului pentru condiții de deosebite, nocive și periculoase. Totodată în buletinul de determinare se menționează că numărul personalului muncitor care beneficiază de sporuri se stabilește de forul tutelar și de asemenea și personalul ce se încadrează în grupa II de muncă.
De asemenea, se reține că potrivit carnetului de muncă al reclamantului, la poz. 54, se menționează că în perioada 01.03.1991 – 15.03.2001 reclamantul și-a desfășurat activitatea în grupa II de muncă în procent de 100%.
Instanța mai reține că, conform adresei nr. 782/03.06.1992(fila 15) emisă de societate pârâtă prin care s-a adus la cunoștință filialei . de B., că întreg personalul filialei se încadrează în grupa II de muncă începând cu data de 18.03.1969, în conformitate cu prevederile anexei 2 pct.107 din Ordinul 50/1990.
Adresa menționată este emisă de către însăși unitatea pârâtă, iar criticile aduse prin întâmpinare cu privire la acest act, nu pot fi reținute, întrucât emitentul actului își invocă propria culpă, fiind afectat dreptul de a beneficia de încadrarea în grupă superioară de muncă a propriilor angajați.
Cu privire la aceasta adresă, se reține că tocmai unitatea pârâtă a fost cea care a emis adeverințe angajaților săi prin care se atestă faptul că aceștia beneficiază de grupa II de muncă, conform nominalizării efectuate prin decizia nr. 782/03.06.1992, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 17 -21 dosar.
Pentru considerentele expuse, instanța va admite acțiunea reclamantului și va constata că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.03.1991 – 15.03.2001 se încadrează în grupa II de muncă, cu 100% timp lucrat și pe cale de consecință va obliga pârâta să-i elibereze reclamantului o adeverință care să ateste că activitatea acestuia a fost desfășurată în grupa II de muncă 100% pentru perioada susmenționată.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța i-a act de renunțarea reclamantei la acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. C., cu domiciliul procedural ales la C.. Av. M. C. din mun. P. N., .. 6, ., . în contradictoriu cu pârâta . administrator judiciar RVA INSOLVENCY SPECIALISTS SPRL, cu sediul în București, . Center, nr. 11A, . în consecință:
Constată că reclamantul a prestat activitate în cadrul pârâtei, în perioada 01.03._01, încadrată în grupa II de muncă, cu 100% timp lucrat.
Obligă pârâta să-i elibereze reclamantului o adeverință privitoare la activitatea desfășurată în grupa a II de muncă, pe perioada anterior menționată.
Ia act de renunțarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul N., Secția I civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.09.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
B. G. C. B. P. I.
D. M.
Red. G. B. – 15.10.2014
Tehn. I. P. – 16.10.2014
Ex. 2
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Încheierea nr.... → |
|---|
