Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1304/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1304/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 1878/103/2014
Dosar nr._ - drepturi bănești -
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 08.10.2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1304 C
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - L. C. | - judecător |
- B. V. | - asistent judiciar | |
- B. C. | - asistent judiciar | |
- N. T. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul B. E., (CNP:_) cu domiciliul în com.Tămășeni, ., județul N., în contradictoriu cu intimata . SRL, cu sediul în R., ., parter, județul N..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimată avocat S. A. C. legitimată cu împuternicirea avocațială nr._/2014, lipsă fiind contestatorul.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei – litigiu de muncă – contestație decizie de concedidre-drepturi bănești;
- cauza este la primul termen de judecată după regularizare ;
- procedura de citare este legal îndeplinită,
- s-a depus la dosar, prin compartimentul arhivă al instanței, la data de 8.10.2014, concluzii scrise formulate de contestator.
- în urma verificărilor efectuate în sistemul ECRIS pentru primul termen de judecată s-a constatat că, nu există alte dosare formate ca urmare a unor cereri formulate de aceleași părți, împotriva acelorași persoane și având același obiect ca în prezenta cauză, drept pentru care s-a întocmit referatul anexat, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. 1 ind. 1 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești;
După referatul grefierului, la solicitarea instanței în ceea ce privește competența de soluționare a cererii, apărătorul intimatei apreciază că în cauză competența aparține instanței învestite, respectiv Tribunalul N. Secția I Civilă, litigii de muncă.
Potrivit art. 95 pct. 1 NCPC raportat la art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011 așa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, competența materială și teritorială aparține Tribunalului N..
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Apărătorul intimatei solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosar și că nu mai are alte înscrisuri în ceea ce privește documentația ce a stat la baza emiterii deciziei de concediere. Arată că se află în imposibilitatea depunerii sentinței civile pronunțate în dosarul nr._ a Judecătoriei R..
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de contestator prin cererea de chemare în judecată și de apărătorul intimatei la termenul de astăzi.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța acordă cuvântul atât pe excepția tardivității invocată de intimată, cât și pe fond.
Apărătorul intimatei, avocat S. A. C., solicită admiterea excepției, motivat de faptul că la data de 5.12.2013 s-a comunicat contestatorului decizia de concediere. Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, motivând că s-au achitat toate drepturile contestatorului, că acesta nu s-a prezentat la societate pentru a semna contractul individual de muncă și nici să ridice preavizul de înștiințare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise după care,
TRIBUNALUL
Asupra litigiului de muncă de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 30.04.2014, contestatorul B. E., CNP_, domiciliat în comuna Tămășeni, ., județul N. a chemat în judecată pe intimata . SRL, cu sediul în R., ., parter, județul N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de concediere nr.1/02.12.2013 emisă de intimată, cu consecința reintegrării pe postul deținut anterior, obligarea intimatei la plata salariilor indexate, majorate sau reactualizate de la data de 04.12.2013 și până la data reintegrării efective pe post, obligarea intimatei să vireze la stat toate contribuțiile și impozitele aferente salariilor începând cu 04.12.2013 și daune morale în cuantum de 1500 lei.
În motivarea acțiunii, contestatorul arată că a fost angajat cu contract individual de muncă la . PROD SRL, începând cu 08.10.2013, iar în data de 04 decembrie 2013, i s-a comunicat verbal că activitatea la această firmă încetează. Arată că nu i-a fost comunicat niciun preaviz de încetare a activității, astfel încât la data de 30.12.2013 a sesizat ITM N. cu privire la modul abuziv de concediere.
Consideră decizia emisă nelegală întrucât nu i-a fost niciodată comunicată și nu cunoaște motivele care au stat la baza emiterii ei.
Solicită anularea deciziei, reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii, cu plata drepturilor salariale cuvenite, indexate cu indicele de inflație, plata contribuțiilor datorate la bugetul de stat aferent acestor drepturi, precum și obligarea intimatei la plata sumei de 1500 lei pentru prejudiciul moral suferit din culpa angajatorului.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea contestației, ca tardiv formulată, arătând că petentul a luat cunoștință despre existența acestei decizii în data de 05.12.2013.
Pe fondul cauzei, a arătat că, în fapt, societatea a luat ființă în septembrie 2013 și a preluat mai muți salariați ai . SRL, societatea aflată în procedura insolvenței, însă contestatorul, alături de alți doi salariați, au refuzat să se prezinte să semneze noul contract de muncă. Cum cei trei nu s-au prezentat să semneze actele de angajare pe noua societate și nu și-au îndeplinit atribuțiile din fișa postului, dar mai ales datorită lipsei comenzilor, în cadrul societății a avut loc o reducere de activitate, ce a dus și la reducerea numărului de posturi, printre care și cel deținut de petent.
Mai arată intimata că petentul nu a venit să ridice preavizul și nici decizia de concediere, însă a luat cunoștință de decizia de concediere încă din luna decembrie 2013.
A depus la dosar, în copie: contractul individual de muncă înregistrat în Revisal la data de 07.10.2013, fișa postului, decizia de concediere nr.1/02.12.2013, preavizul nr.2/13.11.2013, comenzi de aprovizionare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, proces-verbal de control emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă N., sentința civilă nr. 450/F/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .
La data de 01.07.2014, contestatorul a formulat un răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției tardivității contestației. A mai arătat referitor la afirmațiile intimatei că ar fi tergiversat semnarea noului contract de muncă că nu a avut cunoștință despre faptul că este angajatul noii societăți.
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării contestației invocată de intimată prin întâmpinare, instanța o va respinge, motivat de următoarele considerente:
Conform art. 211 din legea nr.62/2011, decizia de concediere poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 45 de zile calendaristice de la data comunicării.
Decizia se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată acestuia.
Prin urmare, termenul de 45 de zile prevăzut de lege pentru contestarea deciziei unilaterale a angajatorului începe să curgă doar de la comunicarea acesteia într-una din formele reglementate de art. 252 alin. (4) din Codul muncii, neavând relevanță că salariatul a luat cunoștință de existența acesteia în alt mod.
Susținerea intimatei că petentul a luat la cunoștință de conținutul deciziei de concediere la data de 30.12.2013 când s-a adresat Inspectoratului Teritorial de Muncă N., nu poate fi luată în considerare pentru admiterea excepției de tardivitate, deoarece contravine dispozițiilor Codului muncii și nu corespunde realității.
Analizând decizia prin prisma cerințelor obligatorii de formă, Tribunalul constată încălcarea art. 76 lit. „a” raportat la art. 78 din Codul Muncii.
Astfel, decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele în concret care au determinat concedierea, nefiind suficientă indicarea art. 65 alin. 1 Codul Muncii, câtă vreme acesta este temeiul de drept pentru concedierea cauzată de mai multe cauze economice ce pot apărea în cadrul unei societăți comerciale (dificultăți economice, transformări tehnologice, reorganizarea activității), iar art. 79 Codul Muncii interzice angajatorului să invoce în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Necesitarea expunerii concrete a motivelor de fapt și de drept care au determinat concedierea salariatului în chiar cuprinsul deciziei de concediere, rezultă de altfel, în mod implicit din dispozițiile art. 76 Codul Muncii.
Menționarea motivelor în mod explicit, precis și clar este necesară și pentru a se verifica îndeplinirea cerințelor art. 65 alin. 2 Codul Muncii, respectiv că desființarea locului de muncă să fi fost efectivă și generată de o cauză reală și seroasă, dintre cele prevăzute la alin. 1 al aceluiași text de lege.
Însă, analizând și fondul deciziei contestate în raport de probele administrate, reiese că în speță nu s-a făcut dovada că ar fi îndeplinite condițiile art.65/Codul muncii, respectiv faptul că disponibilizarea ar fi fost „determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia” .
Intimata nu a dovedit că desființarea locului de muncă ocupat de contestator a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă. Atâta timp cât nu au fost depuse la dosar organigramele, hotărârea Consiliului de Administrație prin care s-a decis restructurarea unor posturi etc., susținerile intimatei din întâmpinare nu pot fi primite.
Întrucât în speță nu s-a făcut dovada că ar fi îndeplinite condițiile de fond și formă la emiterea deciziei, măsura concedierii urmează a fi anulată, cu consecința reintegrării contestatorului pe postul deținut și obligării intimatei, în baza art.80/ Codul muncii, la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, de la data de 04.12.2013 și până la reintegrarea efectivă.
Totodată, intimata va fi obligată să vireze la bugetul consolidat de stat toate contribuțiile aferente drepturilor bănești acordate.
În ceea ce privește daunele morale, ele sunt prevăzute de dispozițiile art.253 alin.1 Codul muncii, potrivit căruia angajatorul este obligat în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătură cu serviciul.
În speță, contestatorul nu dovedește că ar fi suferit un prejudiciu moral pentru care este necesar a se stabili atingerea ce i-a fost adusă, ca urmare a măsurii dispuse de către angajator.
Prin urmare, cererea privitoare la daunele morale nu este îndreptățită, instanța apreciind că prin anularea deciziei de concediere raportat și la celelalte măsuri dispuse privind reintegrarea în muncă și plata drepturilor salariale cuvenite, se asigură o satisfacție echitabilă cu măsura hotărâtă în mod nelegal de societatea intimată.
Față de considerentele reținute, contestația precizată va fi admisă în parte, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, excepția tardivității formulării contestației invocată de intimata . SRL R..
Admite, în parte, contestația formulată de către contestatorul B. E. (CNP:_) cu domiciliul în com.Tămășeni, ., județul N., în contradictoriu cu intimata . SRL, cu sediul în R., ., parter, județul N. și în consecință:
Anulează decizia de concediere nr.1/02.12.2013 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior emiterii actului de concediere.
Obligă intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii (04.12.2013) până la data reintegrării efective.
Obligă intimata să vireze la bugetul consolidat de stat contribuțiile aferente acestor drepturi salariale.
Respinge, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata daunelor morale.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la data comunicării, la Tribunalul N., secția I Civilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
L. C. B. V., B. C. N. T.
Red.L.C./21.10.2014
Tehn.N.T./21.10.2014
EX.4
| ← Nulitate act. Sentința nr. 526/2014. Tribunalul NEAMŢ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
