Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr. 1332/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1332/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 1553/103/2014
Dosar nr._
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
T. N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1332 C
Ședința publică din 15.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - L. C. | - judecător |
- B. V. | - asistent judiciar | |
- B. C. | - asistent judiciar | |
- N. T. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect litigiu de muncă- drepturi salariale ale personalului din justiție, formulată de reclamanții A. A.-CNP:_, A. CRENGUȚA-CNP:_, A. M.- CNP:_, A. S.- CNP:_, A. E.- CNP:_, B. R.- CNP:_, B. L.-CNP:_, C. O.-CNP:_, C. M.-CNP:_, C. L.-CNP:_, D. T.-CNP:_, D. D.-CNP:_, G. L.-CNP:_, G. A.-CNP:_, I. L.-CNP:_, I. C. F.-CNP:_, I. R.-_, M. M.-CNP:_, B. C. N.-CNP:_, N. L. D.-CNP:_, A. (O.) P.-CNP:_, I. (O.) F.-CNP:_, O. D.-CNP:_, P. I.-CNP:_, P. M.-CNP:_, P. D.-CNP:_, P. C.-CNP:_, R. R.-CNP:_, S. D.-CNP:_, S. S.-CNP:_, S. D.-CNP:_, V. W.-CNP:_, toți cu domiciliul ales la Judecătoria P. cu sediul în mun. P., ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, cu sediul în București, sector 5, ., C. de A. Iași cu sediul în Iași, .. 25, jud. Iași și T. Iași cu sediul în Iași, .. 25, jud. Iași.
Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din 08.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru astăzi 15.10.2014.
S-au declarat dezbaterile închise, după care,
T.
Asupra litigiului de muncă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N. sub nr. 1553 din 31.03.2014, reclamanții A. A., A. Crenguța, A. M., A. S., A. E., B. R., B. L., C. O., C. M., C. L., D. T., D. D., G. L., G. A., I. L., I. C. F., I. R., B. C. N., M. M., N. L. D., A. (O.) P., I. (O.) F., O. D., P. I., P. M., P. D., P. C., R. R., S. D., S. S., S. D., V. W., toți cu domiciliul ales la Judecătoria P., au chemat în judecată pe pârâții M. Justiției, C. de A. Iași și T. Iași, solicitând obligarea acestora la plata dobânzii legale lunare asupra sumelor datorate prin:
- sentința civilă nr. 11/02.09.2008 pronunțată de C. de A. Iași în
dosarul_, irevocabilă prin decizia civilă nr. 644/02.06.2009 a Curții de A. Iași;
- sentința civilă nr. 64/23.01.2008, pronunțată de T. Iași în dosarul_, irevocabilă prin decizia civilă a Curții de A. Iași, dobândă calculată pe perioada cuprinsă între data formulării cererilor prin care reclamanții au solicitat acordarea drepturilor sau diferențelor salariale și până la data plății lor efective, cu plata lunară a dobânzilor în data de 30 a fiecărei luni, pentru luna anterioară de calcul.
De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților: M. Justiției și C. de A. Iași la alocarea sumelor necesare efectuării plății dobânzilor pretinse în cauză.
În motivarea acțiunii, arată reclamanții că, prin Decizia nr. 2/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 21/2013, în soluționarea unui recurs în interesul legii, s - a statuat că pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
În acest context, s-a susținut că începând cu anul 2000 legislația privind salarizarea personalului din cadrul instanțelor judecătorești a suferit o . modificări ce au condus la discriminarea acestui personal în raport de alte categorii de bugetari, normele speciale referitoare la salarizarea acestora nefiind corelate cu legislația în vigoare privind salarizarea altor categorii de bugetari, cuprinse atât în codul muncii ( Legea nr. 53/2003) cât și în alte prevederi legale aplicabile în materia salarizării altor categorii de personal bugetar. Toate aceste modificări au generat inechități sub aspectul regimului drepturilor salariale, iar pentru înlăturarea acestor inechități au formulat mai multe acțiuni judecătorești care au fost admise prin hotărârile judecătorești irevocabile indicate în petitul acțiunii. Deși aceste hotărâri judecătorești irevocabile privind plata unor drepturi salariale erau executorii de la data pronunțării lor, trebuind a fi executate benevol și cu prioritate, pârâții nu au înțeles să li se conformeze și să execute de bună voie și imediat obligațiile de plată stabilite în sarcina lor. Mai mult decât atât, eficiența acestor hotărâri s-a materializat doar in cazul magistraților care s-au pensionat, întrucât doar acestora li s-a majorat cuantumul pensiei datorate în funcție de drepturile obținute prin respectivele hotărâri, în timp ce restul personalului din sistemul de justiție a beneficiat doar de câteva plăți parțiale insignifiante ca și cuantum față de suma totala datorată. În acest fel s-a produs o discriminare însemnată în rândul aceleiași categorii profesionale, în funcție de îndeplinirea sau nu a condițiilor efective de pensionare.
O altă discriminare s-a produs între personalul din cadrul sistemului de justiție și restul personalului bugetar din țară cu privire la executarea eșalonată a plății acestor drepturi salariale restante în sensul că ultimei categorii enunțate i s-au achitat aproape în totalitate sumele datorate cu acest titlu.
În atare condiții, având în vedere și faptul că nu este exclusă o noua posibilă reeșalonare, s-au considerat îndreptățiți a solicita și obține o dezdăunare lunară pentru neexecutarea întocmai și la timp a hotărârilor judecătorești, în vederea acoperirii integrale a prejudiciului ce a fost cauzat prin amânarea succesivă și dincolo de limitele unui termen rezonabil a plății unor drepturi salariale restante obținute în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Arată reclamanții că, temeiurile privind solicitarea acestei dobânzi legale rezida din următoarele prevederi legale:
- Art.1073 cod civil 1864, potrivit căruia „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.”;
- art. 1088 cod civil 1864, potrivit căruia „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.”.
- Art. 1488 din Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind noul cod civil, care conține următoarele prevederi:
„(1) Debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea către creditor a sumei nominale datorate.
(2) Plata se poate face prin orice mijloc folosit în mod obișnuit în locul unde aceasta trebuie efectuată.
(3) Cu toate acestea, creditorul care acceptă în condițiile alin. (2) un cec ori un alt instrument de plată este prezumat că o face numai cu condiția ca acesta să fie onorat. „;
- art. 1489 din Legea nr. 287/2009 privind noul cod civil care, referitor la dobânzile sumelor de bani, stipulează că ” …dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege.”;
- art. 1531 din Legea nr. 287/2009 privind noul cod civil care conține următoarele reglementări referitoare la repararea integrală și evaluarea prejudiciului:
„(1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.”;
- art. 1535 din Legea nr. 287/2009 privind noul cod civil referitor la daunele moratorii în cazul obligațiilor bănești, potrivit căruia:
„(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”;
- art. 1536 din Legea nr. 287/2009 privind noul cod civil, referitor la daunele moratorii în cazul obligațiilor de a face, potrivit căruia „ În cazul altor obligații decât cele având ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu întârziere dă întotdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care debitorul este în întârziere asupra echivalentului în bani al obligației, cu excepția cazului în care s-a stipulat o clauză penală ori creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în executarea obligației.”
- art. 2 din OG nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit căruia „ În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.”;
- art. 3 din OG nr. 13/2011, care prevede că:
„(1) Rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României.
(2) Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.
(3) În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, rata dobânzii legale se stabilește potrivit prevederilor alin. (1), respectiv alin. (2), diminuat cu 20%.”.
Față de dispozițiile legale anterior enunțate, dobânda legală (circumscrisă noțiunii de daune interese moratorii) se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și independent de existența sau inexistența culpei debitorului, indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părți, iar existența unui act normativ de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea noastră la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești, un astfel de act normativ având ca efect numai amânarea executării obligației.
Acordarea dobânzii legale nu este condiționată de încheierea unei convenții în acest sens, indiferent cine este debitorul (persoană juridică de drept public sau privat ori persoană fizică) și fără a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale, aceasta deoarece condițiile răspunderii civile ce incumbă pârâților au fost verificate cu ocazia judecății inițiale, în urma căreia s-a stabilit debitul principal, iar existența noului prejudiciu, constând în beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumată de dispozițiile legale menționate anterior.
Rezultă din cele expuse anterior că în calitate de creditori sunt beneficiarii acestor dobânzi legale, datorate pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.371 1 Cod proc. Civilă anterior obligațiile de plată trebuiau aduse la îndeplinire de bunăvoie, ori ca urmare a adoptării actelor normative menționate mai sus arătate au fost împiedicați să procedeze la executarea silită a obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești.
Soluția de obligare a pârâților la plata dobânzii se impune și din considerente de echitate, dat fiind faptul că amânarea executării datoriei sau eșalonarea acesteia a fost dispusă prin ordonanță de urgență adoptată de Guvern, fără acordul creditorilor, iar termenul stabilit pentru executarea întregii sume depășește o durată rezonabilă în valorificarea drepturilor și nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție.
Prejudiciul suferit prin eșalonarea succesivă a plății drepturilor salariale nu poate fi considerat acoperit prin actualizarea creanțelor în raport cu rata inflației în condițiile OUG 71/2009.
Astfel, actualizarea cu indicele de inflație urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plății, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că, repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art. 1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.
Dacă actualizarea la indicele de inflație are, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noțiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparații a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Motive pentru care susțin reclamanții că, dobânzile legale, reprezintă accesorii ale creanțelor ce li se cuvin ca daune moratorii, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
Au mai învederat faptul că drepturile salariale irevocabil stabilite prin hotărârile judecătorești menționate anterior au început a fi achitate cu foarte mare întârziere si apoi eșalonat.
Menționează reclamanții și că punerea în întârziere a debitorilor a fost realizată odată cu înregistrarea cererilor de chemare în judecată la datele precizate în petitul acțiunii de față pentru fiecare titlu executoriu în parte.
Referitor la modul de calcul al dobânzii solicitate, au precizat că aceasta se impune a fi aplicată la sumele nete lunare pe care erau îndreptățiți a le primi, obținute din sumele brute reactualizate lunar cu coeficientul de inflație, așa cum se menționează în hotărârile judecătorești definitive și irevocabile atașate cererii de chemare în judecată.
Sub aspectul competenței teritoriale, au invocat reclamanții dispozițiile art. 127 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În drept, reclamanții au invocat prevederile OG nr. 13/2011, Codul Civil, Legea nr. 287/2009, completată și modificată, Codul Muncii și dispozițiile art. 127 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea susținerilor, reclamanții au înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisuri, sens în care au depus la dosar, în copie, hotărârile judecătorești invocate în petitul acțiunii și adeverința nr. 830/A/17.03.2014 privind situația sumelor reprezentând drepturile salariale încasate în baza titlurilor executorii, precum și sumele brute și nete de încasat la data de 17.03.2014, eliberată de T. Iași, solicitând și administrarea probei cu expertiză tehnică contabilă, mijloc de probă la care au renunțat ulterior ( f. 103).
Pârâtul, M. Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat prescripția parțială a dreptului la acțiune, sumele putând fi acordate numai pentru o perioadă de trei ani anterior introducerii prezentei acțiuni.
Pe fondul cauzei, același pârât a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că, reclamanții au obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea și de daune interese ( daune compensatorii), constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective. Astfel, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, susține pârâtul că nu se mai justifică și dobânda legală, întrucât că s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
În continuare, pârâtul a mai arătat că în ceea ce privește titlurile executorii invocate în cauză, neachitate până în prezent, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din OUG nr. 71/2009, reclamanții neputând solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare întrucât creanțele nu sunt ajunse la scadență.
Totodată măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului român în actualul context de acută criză economică națională și internațională.
Devalorizarea sumelor a fost evitată astfel prin actualizarea cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare totală a creanței.
Prin întâmpinările depuse la dosar de către pârâții, C. de A. Iași și T. Iași, s-a invocat excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani de la data introducerii acțiunii, motivat de prevederile Decretului nr. 167/1958, invocând în acest sens și dispozițiile Deciziei nr. 1/ 17.02.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii.
Referitor la capătul de cerere privind plata lunară a dobânzilor, consideră pârâtele că un astfel de aspect excede competențelor instanței de judecată.
Pe fondul cauzei, apreciază pârâtele că, condițiile pentru nașterea dreptului la daune – interese lato sensu se subsumează condițiilor generale ale răspunderii civile, trebuind dovedită existența prejudiciului, a faptei ilicite, a vinovăției și a raportului de cauzalitate, condiție neîndeplinită în speța de față.
În acest context, arată pârâtele că, din analiza tuturor dispozițiilor legale incidente, rezultă fără echivoc faptul că doar ordonatorul principal de credite, în speță, M. Justiției, poate dispune alocarea fondurilor necesare plății creanțelor principale, iar Curții de A. Iași și Tribunalului Iași nu le-au fost repartizate creditele bugetare necesare achitării sumelor restante.
Totodată, învederează pârâtele că, în dosarele în care au fost pronunțate hotărârile judecătorești menționate în petitul acțiunii, reclamanții nu au solicitat, odată cu drepturile salariale cuvenite și dobânda legală aferentă. Ori, raportat la dispozițiile art. 1088 din Codul Civil 1864, precum și la cele ale Noului Cod Civil, art. 1489, art. 1522 și ale art. 1535, data de la care poate fi acordată dobânda legală este data punerii în întârziere a debitorilor în acest sens, operațiune realizată, în situația de față, prin formularea acțiunii analizate .
În temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 din C.proc.civ, pârâtele au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reclamanții au răspuns la întâmpinările depuse în cauză, prin care au solicitat, în esență, respingerea excepțiilor invocate de pârâți și înlăturarea apărărilor formulate de către aceștia, menținându-și acțiunea sub aspectul tuturor capetelor de cerere promovate.
La termenul din 02.07.2014 instanța a pus în vedere reclamantei B. C. N. să depună la dosar titlurile executorii pentru care solicită plata dobânzii legale, ce stau la baza formulării prezentei cereri.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâții M. Justiției, C. de A. Iași și T. Iași, astfel cum obligă dispozițiile imperative ale art. 248 Nou Cod Procedură Civilă, tribunalul constată că este întemeiată motivat de următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Potrivit art. 6 alin.4 din Legea nr.287/2009 – Noul Cod Civil ,,Aplicarea în timp a legii civile - Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.”
Având în vedere că drepturile a căror acordare se solicită prin prezenta cerere de chemare în judecată s-au născut anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, tribunalul reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 din Decretul nr.167/1958, ce stipulează că: ,,Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”, conform art. 3 din același act normativ termenul general de prescripție fiind de 3 ani.
Totodată, tribunalul mai reține că, potrivit art. 16 alin.1 litera a) și c) din actul normativ de referință:,, Prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, respectiv printr-un act începător de executare. ”, iar art. 17 din lege stipulează că: ,,Întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o. După întrerupere începe să curgă o nouă prescripție.”
În acest sens, se constată că debitorii obligațiilor stabilite prin titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială în favoarea personalului din sectorul bugetar, categorie în care se încadrează și reclamanții din cauza de față, au recunoscut existența debitului principal și chiar au început executarea parțială a acestuia, potrivit celor statuate prin O.U.G nr.71/2009, la art.1 fiind prevăzut că: ,,Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.”
În cauza de față, în raport de dispozițiile art. l din OUG nr. 71/2009, dar și de plățile efectuate anterior în temeiul O.U.G. nr.75/2008, se constată, că reclamanții au încasat o parte din drepturile consacrate prin sentințele mai sus arătate, astfel că, stingându-se prin plată obligația principală, s-a stins implicit și dreptul accesoriu reprezentat prin dobânzile legale solicitate în cauza de față. Prin urmare, pentru aceste drepturi cuvenite și încasate deja de reclamanți, dreptul accesoriu la dobânda legală s-a stins, după cum pentru dobânda legală solicitată pe perioada anterioară termenului general de prescripție de 3 ani ( calculat prin raportare la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată ) a intervenit prescripția prevăzută de art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958, recunoașterea debitului principal, ca și executarea sa parțială conform O.U.G. nr.71/2009 neavând nici o influență asupra acestui drept accesoriu, ce nu a fost acordat prin hotărârile judecătorești anterioare, fiind solicitat pentru prima dată în cauza ce face obiectul dosarului de față.
În consecință, în raport de data înregistrării acțiunii de față, respectiv 31.03.2014 ( f.4), se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între data formulării cererilor prin care reclamanții au solicitat acordarea drepturilor sau diferențelor salariale și data de 30.03.2011.
În ceea ce privește temeinicia pretențiilor reclamanților, prin raportare la dispozițiile art. 1535 Noul Cod civil, art. 1088 și art. 1082 Cod civil, la prevederile OUG nr. 71/2009 și la Decizia nr. 190/2010 a Curții Constituționale se reține că, cele 2 titluri executorii mai sus descrise au fost executate doar în parte, întrucât, începând cu anul 2008, printr-o . ordonanțe de urgență, executarea titlurilor executorii având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție a fost eșalonată pe o perioadă cuprinsă până la nivelul anului 2016.
În aceste condiții apare ca firească și necesară acordarea unei despăgubiri pentru acoperirea beneficiului nerealizat, respectiv pentru lipsa de folosință a sumelor reprezentând drepturile salariale, până la data când pârâții vor proceda la plata efectivă a acestor sume.
Iar această despăgubire, în conformitate cu prevederile art. 1088 C .civil (până la data de 01.10.2011 ), respectiv art. 1535 din Noul cod civil ( de la data de 01.10.2011 și prin care a fost prevăzută expres posibilitatea cumulului dintre dobânda legală cu actualizarea în raport de indicele de inflație ) nu poate cuprinde decât dobânda legală,calculată potrivit OG 9/2000 ( până la data de 01.09.2011 ), respectiv 0G 13/2011 ( de la data de 01.09.2011 ).
Întrucât prin acțiunile principale reclamanții au solicitat doar actualizarea sumelor cu indicele de inflație, nu și plata dobânzilor legale aferente, se impune astfel introducerea prezentei cereri, pe cale separată, ca o cerere accesorie la acțiunile prin care s-a solicitat plata drepturilor principale.
Cu privire la posibilitatea cumulării dobânzii legale cu actualizarea creanței potrivit inflației menționăm din considerentele deciziei civile nr. 722 din 23.02.2010 pronunțată de Î.C.C.J. „Natura juridică a celor două dispoziții este diferită (actualizarea în raport de indicele de inflație și dobânda legală) n.n.
În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu indicele de inflație urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite.
De asemenea, prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației ce îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate.”
Aceste considerente se regăsesc și în Minuta întâlnirii Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sociale din 10.03.2010 organizată de către Consiliul Superior al Magistraturii din care extragem: „cele două instituții juridice au natură diferită, respectiv actualizarea creanței are caracter compensatoriu, prin aceasta reparându-se partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală. În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune ( daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată) iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății ( daune compensatorii) conduce la concluzia că este admisibil cumulul acestora și deci nu ajunge la o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.”
De asemenea, tribunalul reține că prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 2/2014, obligatorie, Înalta Curte de Casație și Justiție - a decis că, în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Astfel, în considerentele deciziei se arată că „ ..în jurisprudența evidențiată a Curții Constituționale, nu a fost și nu avea a fi tranșată problema de drept a posibilității de acordare a daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009….”
„Executarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.”
„Prin urmare, în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
În ceea ce privește condițiile de angajare a răspunderii civile, acelea sunt cele ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Aceste condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ, astfel încât neîndeplinirea uneia este suficientă pentru respingerea pretențiilor.
În ceea ce privește condiția existenței unui prejudiciu, este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
În aceste condiții sunt incidente dispozițiile invocate ale art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans). Potrivit acelorași dispoziții, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum.
Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Debitorul poate fi exonerat de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu dacă face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, împrejurări care se circumscriu sintagmei „cauză străină, care nu-i poate fi imputată” în înțelesul art. 1082 din Codul civil din 1864.
În ipoteza dată, însă, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă [în temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009], iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.
Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar.
Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date,nu se poate reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
D. fiind caracterul obligatoriu al dezlegării dată prin soluția de recurs în interesul legii anterior menționată, în conformitate cu dispozițiile art.517 alin.4 din Noul Cod Procedură Civilă, tribunalul, în baza acestui temei de drept, alături de dispozițiile art. 1084 ale Codului civil în vigoare la momentul nașterii obligației cu privire la care se solicită actualizarea, art. 1535 din N.C.C. precum și O.G. 9/2000 și OG nr. 13/2013 și art.194 Noul Cod de Procedură Civilă, constată întemeiată cererea reclamanților privind plata dobânzii legale asupra sumelor datorate cu titlu de diferență drepturi salariale prin titlurile executorii invocate în cauză, ce urmează a fi admisă cu respectarea termenului general de prescripție, respectiv, începând cu data de 31.03.2011 și momentul achitării efective a drepturilor, în considerarea dispozițiilor art. 1536 din noul cod civil și ale art. 1 alin. 3 din OG nr. 13/2011, plata urmând a se face lunar, în data de 30 a fiecărei luni, pentru luna anterioară de calcul, conform solicitării reclamanților.
Având în vedere calitatea de ordonator de credite ( principal și secundar) deținută de pârâții M. Justiției și C. de A. Iași, instanța găsește întemeiat și capătul de cerere privind obligarea acestora la alocarea sumelor necesare pentru plata dobânzilor acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Cu privire la cererea promovată de reclamanta B. C. N., instanța urmează a o respinge, întrucât aceasta nu a făcut dovada titlurilor executorii pentru care solicită plata dobânzii legale.
Așadar, față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamanților, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepțiile prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâții M. JUSTIȚIEI, C. DE A. IAȘI și T. IAȘI, și în consecință, respinge pe această excepție cererea de acordare a dobânzii legale pe perioada cuprinsă între data introducerii cererii acțiunilor inițiale ce au făcut obiectul titlurilor executorii invocate in cauză și data de 30.03.2011.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții: A. A.-CNP:_, A. CRENGUȚA-CNP:_, A. M.- CNP:_, A. S.- CNP:_, A. E.- CNP:_, B. R.- CNP:_, B. L.-CNP:_, C. O.-CNP:_, C. M.-CNP:_, C. L.-CNP:_, D. T.-CNP:_, D. D.-CNP:_, G. L.-CNP:_, G. A.-CNP:_, I. L.-CNP:_, I. C. F.-CNP:_, I. R.-_, M. M.-CNP:_, N. L. D.-CNP:_, A. (O.) P.-CNP:_, I. (O.) F.-CNP:_, O. D.-CNP:_, P. I.-CNP:_, P. M.-CNP:_, P. D.-CNP:_, P. C.-CNP:_, R. R.-CNP:_, S. D.-CNP:_, S. S.-CNP:_, S. D.-CNP:_, V. W.-CNP:_, toți cu domiciliul ales la Judecătoria P., cu sediul în mun. P., ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, cu sediul în București, sector 5, ., C. de A. Iași cu sediul în Iași, .. 25, jud. Iași și T. Iași cu sediul în Iași, .. 25, jud. Iași, și în consecință:
Obligă pârâții să plătească reclamanților dobânda legală asupra sumelor datorate prin următoarele titluri executorii:
-sentința civilă nr. 11/02.09.2008, pronunțată de C. de A. Iași în dosar nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 644/02.06.2009 a Curții de A. Iași;
-sentința civilă nr. 64/23.01.2008, pronunțată de T. Iași în dosar nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 864/25.09.2009 a Curții de A. Iași, dobândă ce se va calcula pentru intervalul cuprins între data de 31.03.2011 și până la data plății lor efective.
Obligă pârâții M. Justiției și C. de A. Iași să aloce sumele necesare pentru plata dobânzilor acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta B. C. N. CNP:_ , în contradictoriu cu aceiași pârâți.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la T. N., Secția I civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.10.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
L. C. B. V., B. C. N. T.
Red.L.C./6.11.2014
TEHN.N.T./6.11.2014
EX.37
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Nulitate act. Sentința nr. 540/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
