Obligaţie de a face. Sentința nr. 601/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 601/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 3297/103/2013
Dosar nr._ litigiu de muncă/obligația de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 aprilie 2014
SENTINȚA CIVILĂ NR.601/C/2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – G. B. - judecător
P. H. - asistent judiciar
M. D. - asistent judiciar
N. U. - grefier
Pe rol se află în curs de soluționare acțiunea civilă formulată de reclamantul B. C. reprezentat prin avocat P.-L. B., având sediul cabinetului de avocat în municipiul Piatra-N., ..59, ..B, parter, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în municipiul Piatra-N., ., județul N..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 14 aprilie 2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, în care s-a dispus – inițial - amânarea pronunțării pentru 22 aprilie 2014, și – ulterior – pentru astăzi, 28 aprilie 2014, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra litigiului de muncă de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ din 25.06.2013, reclamantul B. C., cu domiciliul în Piatra N., ., ., CNP_, a chemat în judecată pe pârâta ., cu sediul în Piatra N., ., județul N., solicitând obligarea acesteia la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că în perioada: 01.09.1975 – 01.05.1995 a lucrat în condiții de grupă a II-a de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, arată reclamantul că, s-a văzut nevoit să promoveze prezenta acțiune întrucât solicitarea adresată unității pârâte privind eliberarea unei adeverințe care să ateste activitatea desfășurată în grupa a –II-a de muncă nu a fost soluționată favorabil, prin adresa nr. 848/22.04.2013 eliberată în acest sens comunicându-i-se faptul că locul său de muncă, nu a fost încadrat în aceste condiții superioare de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990.
Consideră însă reclamantul că, pentru activitatea prestată în cadrul unității pârâte în perioadele în litigiu, pe postul de strungar, Secția a VI-a -39.00 ( SDV), trebuie să i se acorde grupa a II-a de muncă, motivat de condițiile de muncă efective în care a muncit. În acest context, menționează reclamantul că, Secția a VI-a -39.00 ( SDV) era organizată în cadrul unei hale monobloc, în incinta căreia se desfășurau mai multe activități, fără a exista o delimitare efectivă a locurilor de muncă, realizată prin pereți sau alte modalități de separare, condițiile de muncă fiind practic aceleași pentru toți angajații, indiferent de atribuțiile executate, principala obligație de serviciu a acestora constând în realizarea de scule, dispozitive și verificatoare pentru toate activitățile desfășurate în societate.
Cu toate că în cadrul acestei hale se desfășurau și activități de prelucrare prin așchiere, tratamente termice, sudură, vopsitorie, ascuțitorie, arată reclamantul că numai o parte dintre angajați au beneficiat de grupă de muncă, activitatea sa prestată efectiv în perioada în litigiu, în procent de peste 70% din timpul de muncă, nefiind încadrată în aceste condiții superioare de muncă, deși este prevăzută în Ordinul nr. 50/1990, în Anexa 2, pct. 38 și/sau 41, coroborat cu avizele MMPS.
Mai susține reclamantul că, lipsa nominalizării locului de muncă deținut în condiții de grupă a II-a, prin hotărâri sau decizii ale conducerii unității angajatoare, nu este de natură a afecta situația de fapt prezentată și nu influențează condițiile de muncă avute, precum și activitatea desfășurată.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 194 și următ. și ale art. 453 din NCPC, coroborate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990 și avizele Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
În dovedirea susținerilor, reclamantul a depus la dosar copii de pe adeverințele eliberată de societatea pârâtă sub nr. 848/22.04.2013, respectiv nr. 836/22.04.2013 și de pe carnetul de muncă, precum și alte înscrisuri ( f.9-16, 56 ). De asemenea, reclamantul a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtei și proba cu martorul N. V., mijloc de probă ce a fost respins, motivat, la termenul de judecată din 03.10.2013.
Prin întâmpinarea formulată în dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, motivând că, din înscrierile efectuate în carnetul său de muncă, nu rezultă că activitatea prestată de reclamantă în perioada în litigiu, pe postul de strungar, se încadrează în grupa de muncă pretinsă.
Susține pârâta că, încadrarea personalului salariat al societății în grupele I și II de muncă s-a realizat conform Ordinului nr. 59/1969 și Ordinului nr. 50/1990, în baza avizelor ulterioare ale MMPS nr. 44/DA/1995 și nr. 43G/742/1998, locul de muncă al reclamantei nefiind prevăzut în aceste condiții superioare de muncă. În acest context, învederează pârâta că prevederile legale invocate de reclamantă ca temei de drept al încadrării în grupa a II-a de muncă reglementează alte activități decât cele efectiv prestate de către aceasta.
Locul de muncă deținut de către reclamantă nu este inclus în categoria celor 5 posturi din cadrul secției Sculărie prevăzute în grupa a –II-a de muncă, ce au ca specific de activitate sudură, tratamente termice, ascuțirea sculelor cu polizorul, vopsitorie și electroeroziune cu electrod și fir.
Mai susține pârâta că documentația referitoare la construcția fostei secții Sculărie (Secția a VI-a -39), au fost predate . Piatra N., societate înființată în urma divizării . N., conform protocolului din 26.06.1995.
În apărare, pârâta a depus la dosarul cauzei, copii de pe protocolului din 26.06.1995 încheiat cu . Piatra N. și actul adițional la acesta, procesul verbal de predare – preluare nr. 7893/17.10.1995, extras din Ordinul nr. 50/1990, adresele MMPS nr. 44/DA/14.03.1995, respectiv nr. 43G/742/03.06.1998, tabele centralizator - anexă la CCM încheiate la nivel de unitate pentru anul 1993 și 1994 și răspunsurile la interogatoriul formulat de reclamantă, precum și o . alte înscrisuri ( f.22 - 41, 80 - 92).
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând, în contradictoriu cu aceeași pârâtă, constatarea că în perioada: 01.09.1975 – 01.05.1995 a lucrat în condiții de grupă a II-a de muncă, motivele de fapt fiind cele indicate în cererea de chemare în judecată inițială.
Analizând probatoriul administrat, instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:
În conformitate cu mențiunile înregistrate în carnetul său de muncă, în perioada în litigiu, reclamantul a fost angajatul unității pârâte, ocupând postul de strungar, în cadrul Secției a VI –a -39 ( SDV), situație confirmată și prin adeverința salarială emisă de societatea pârâtă sub nr. 848/22.04.2013 ( f.9, 13 - 15 verso).
Activitatea desfășurată de reclamant în cadrul unității pârâte nu a fost încadrată în grupa a – II-a de muncă, justificat de faptul că locul său de muncă nu a fost prevăzut în aceste condiții superioare de muncă, atât prin normele legale aplicabile în materie, cât și prin cele convenționale stipulate în acordurile de muncă încheiate la nivel de unitate, în baza acestora.
Astfel, potrivit prevederilor Ordinului nr. 50/1990, în grupa II de muncă se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de munca se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca, concrete, în care își desfășoară activitățile persoanele respective, iar potrivit dispozițiilor art. 15 din același act normativ, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de munca și activitățile ce se încadrează în grupele I si II de munca, în vederea pensionarii, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca.
Mai mult, în art. 7 din același ordin, se prevede că: "Încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru."
În temeiul textelor de lege invocate, la nivel de unitate au fost stabilite locurile de munca ce se încadrează în grupele I sau a II-a de munca, funcție de activitatea prestată efectiv, pentru Secția Sculerie a VI-a, în care a lucrat și reclamantul, fiind prevăzute în aceste condiții superioare de muncă un număr de 5 posturi având ca specific de activitate sudură, tratamente termice, ascuțirea sculelor cu polizorul, vopsitorie și electroeroziune cu electrod și fir.
Astfel, deși pârâta susține că locul de muncă deținut de către reclamant nu este inclus în categoria celor 5 posturi din cadrul secției Sculerie prevăzute în grupa a II-a de muncă, specificul activității desfășurate de către aceasta dovedește contrariul.
În acest context, se reține că, atribuțiile specifice postului de strungar, astfel cum sunt prevăzute în profilul ocupațional, constau în executarea pieselor cu ajutorul SDV-urilor, și de alte forme dar și sudate, prin aducerea la dimensiunile, acuratețea și finisajul de suprafață specificate.
Concret, prin raportare la definiția meseriei analizate, se reține că, activitatea prestată de un strungar constă în prelucrarea prin așchiere a semifabricatelor metalice feroase și neferoase, pe strunguri normale și pe strunguri speciale, folosind SDV-uri, utilajele și echipamentele specifice tehnologiei de strunjire.
Astfel, strungarul își desfășoară activitatea în ateliere de prelucrări prin așchiere, ateliere de recondiționări și reparații, ateliere de execuție SDV –uri și prototipuri.
Față de atribuțiile de serviciu exercitate efectiv, rezultă așadar, fără putință de tăgadă că, activitatea reclamantului se încadrează în grupa de muncă pretinsă, intrând în categoria celor limitativ prevăzute de normele legale și convenționale aplicabile, anterior invocate, respectiv la activitatea de ascuțire a sculelor cu polizorul .
În această ordine de idei, avându-se în vedere faptul că, în cadrul unității pârâte nominalizarea locurilor de muncă care se încadrează în grupele I și II de muncă s-a realizat ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care se presta fiecare activitate, raportat la principalele repere ce trebuiau avute în vedere în acest sens, mai sus menționate, pentru fiecare salariat sau categorie de salariați, se reține că, în ceea ce privește locul de muncă deținut de către reclamant a fost dovedită existența condițiilor deosebite care să justifice încadrarea pretinsă, refuzul acordării grupei a II-a de muncă fiind abuziv și nelegal.
Astfel, se constată că încadrarea în grupa a II a de muncă a locurilor de muncă din cadrul secției a VI-a, unde reclamantul și-a desfășurat efectiv activitatea s-a realizat cu respectarea actelor normative la care s-a făcut anterior referire, locul de muncă al acesteia sau meseria deținută, regăsindu-se printre cele menționate ca încadrându-se în grupa II de muncă, aceasta fiind și opinia MMPS, expusă prin adresa nr. 43 G/741/03.06.1996.
Prin urmare, analizând tabelul centralizator întocmit la nivelul unității vizând încadrarea locurilor de muncă în grupele I și II de muncă, instanța constată că locul de muncă indicat de reclamant în precizările formulate, deținut în perioada în litigiu, se regăsește printre cele nominalizate ca fiind încadrate în grupa a II-a de muncă.
Or, tabelul menționat nu poate rămâne fără eficiență juridică, în condițiile în care a fost întocmit de unitatea pârâtă, în conformitate cu dispozițiilor legale aplicabile în materie și nu a fost modificat sau anulat, ulterior.
În concluzie, instanța apreciază că reclamantul este îndreptățită să beneficieze de grupa de muncă pretinsă întrucât din probatoriul administrat rezultă faptul că acesta a lucrat în condiții superioare de muncă, conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990 și ale Ordinului nr. 125/1990 .
În consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocat, constatând caracterul întemeiat al acțiunii formulate, instanța urmează să o admită, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul B. C. (CNP_) reprezentat prin avocat P.-L. B., având sediul cabinetului de avocat în municipiul Piatra-N., ..59, ..B, parter, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în municipiul Piatra-N., ., județul N., și în consecință:
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.09.1975 – 01.05.1995, în funcția de STRUNGAR, se încadrează în grupa a - II- a de muncă.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul N., Secția I-a Civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
G. B. P. H., M. D. N. U.
Red. și tehnored.G.Bt./26.05.2014
Tehnored.N.U./21.07.2014
Ex.4
| ← Nulitate act. Sentința nr. 2061/2014. Tribunalul NEAMŢ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
