Solicitare drepturi bănești / salariale. Încheierea nr. 29/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 29/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 5125/103/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 29 mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte – B. G. – judecător
- H. P. – asistent judiciar
- D. M. – asistent judiciar
- A. D. - grefier
Pe rol se află judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul S. L. PETROTUB, cu sediul în R., Șoseaua R. – Iași, km.333, jud.N., în numele și pentru membrul de sindicat C. W., în contradictoriu cu pârâta . R.” SA, cu sediul în R., ., ., parter, jud.N..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul S. L. PETROTUB, reprezentat de avocat I. G., cu împuternicire avocațială din 24.07.2013 – anexată în copie la dosar (originalul fiind depus la fila 11 vol.I dosar inițial nr._ ), și pârâta . R.” SA, prin avocat L. C., în substituirea d-nei avocat F. C., cu împuternicire avocațială din 28.08.2013 – anexată în copie la dosar, respectiv delegație de substituire din 14.11.2013 – anexată în copie la dosar (originalele fiind depuse la filele 14 și 145 vol.II dosar inițial nr._ ), lipsă fiind membrul de sindicat C. W..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței că obiectul cauzei este litigiu de muncă – drepturi bănești, procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al patrulea termen de judecată.
Avocat I. G. depune la dosarul cauzei dovada achitării diferenței de onorariu pentru expert stabilită în sarcina reclamantului în cuantum de 200 de lei, precum și originalul chitanței de plată a onorariului de avocat, însoțite de concluzii scrise.
Întrebați fiind, apărătorii aleși ai ambelor părți arată că nu au de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de către d-na expert E. R..
Nemaifiind de formulat alte cereri din partea părților, în temeiul dispozițiilor art.244 Cod procedură civilă instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și, cu acordul părților, reprezentate prin apărători, dezbaterea fondului va avea loc la același termen de judecată, în ședință publică.
Reclamantul, având cuvântul prin avocat, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata diferențelor salariale pentru perioada 1.08.2010 – 23.02.2011, în cuantumul net rezultat în urma raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de către d-na expert E. R., cu cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu expert și onorariu avocat.
Referindu-se oral la motivele invocate în scris, apărătorul reclamantului S. L. PETROTUB susține pe fondul cauzei că:
- Acțiunea formulată vizează un număr mai mare de salariați, pentru care a existat dosarul nr._, cauză similară anterioară înregistrării prezentului dosar, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.311 C din 8.03.2012, rămasă irevocabilă la Curtea de Apel Bacău;
- Prin sentința civilă anterior menționată a fost dispusă constatarea nulității absolute a grilelor de salarizare folosite de către angajator la salarizarea persoanelor în cauză și, respectiv a salariatului din dosarul de față, precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale recalculate, potrivit Anexei nr.1 la Contractul Colectiv de Muncă și salariile efectiv plătite;
- Având în vedere apărările formulate de către societatea pârâtă în prezenta cauză, solicită respingerea acestora ca neîntemeiate;
- Legat de aplicabilitatea contractului colectiv de muncă, data de început a perioadei vizate este 1.08.2010 - dată de la care nu au mai fost calculate drepturile salariale în conformitate cu sentința civilă nr.311 C din 8.03.2012, ultima lună calculată de către d-na expert T. A. în dosarul nr._ fiind luna iulie 2010 – până la data finală de 23.02.2011, ultima zi în care s-a putut aplica contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 – 2008, care s-a prelungit automat pentru perioada 2008 – 2011;
- Astfel după cum rezultă din documentele depuse la dosarul cauzei, în luna februarie 2011 s-a negociat un nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate, înregistrat la ITM N. în data de 24.02.2011; potrivit dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv, cât și potrivit dispozițiilor legale actuale, și anume legii dialogului social, efectele contractului colectiv de muncă se produc, cel mai devreme, de la data înregistrării acestuia la ITM sau de la data care este prevăzută de către părți în contract, cu mențiunea ca această dată să nu fie anterioară înregistrării;
- Pe perioada 1.01.2011 – 23.02.2011, angajatorul a făcut aplicarea unei grile de salarizare străină cadrului legal aplicabil în cauză, respectiv o anexă de salarizare care ulterior a fost folosită în noul contract colectiv de muncă; într-adevăr acea anexă de salarizare, astfel după cum rezultă și din raportul de expertiză, prevede drepturi salariale la un nivel superior modului de salarizare până la finele anului 2010, dar la nivel inferior dispozițiilor prevăzute în Anexa 1 din contractul colectiv de muncă în vigoare; propriu-zis, angajatorul a încercat să aplice noua grilă de salarizare anterior înregistrării și intrării în vigoare în vigoare a contractului colectiv de muncă în baza căruia aceasta trebuia aplicată;
- Pentru motivele mai sus expuse, trebuie analizate două perioade: prima perioada 1.08.2010 – 31.12.2010, perioadă în care salarizarea s-a făcut potrivit Deciziei nr.36 din 20.08.2010, prin care s-a mărit salariul minim la nivel de unitate la suma de 625 lei, peste salariul minim pe economie, însă acest aspect nu s-a regăsit și într-o corelare a salariilor efectiv primite, respectiv nu s-a corelat salariul minim tarifar garantat prin contractul colectiv de muncă conform Anexei 1 cu salariul rezultat și calculat de către angajator; pentru acest motiv, astfel după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă, au existat diferențe salariale pentru salariatul C. W. pentru această perioadă;
- În cea de-a doua perioadă supusă analizei, respectiv 1.01.2011 – 23.02.2011, față de situația anterior prezentată, salarizarea s-a făcut potrivit unei noi grile de salarizare care însă nu avea un cadru legal; în măsura în care contractul colectiv de muncă ar fi fost înregistrat la sfârșitul anului 2010 sau s-ar fi prevăzut expres că acesta se aplică începând cu data de 1.01.2011, iar înregistrarea contractului la ITM ar fi fost anterioară acestei date, într-adevăr, aceste dispoziții ar fi avut aplicabilitate, iar contractul colectiv de muncă care s-a aplicat în cauză cu Anexa 1 și-ar fi pierdut efectele juridice; în caz contrar vechiul contract colectiv de muncă la nivel de unitate își produce efectele până la data de 23.02.2011 inclusiv;
- Aspectele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtă sunt contradictorii în sensul că, dacă în preambulul întâmpinării se susține faptul că, vechiul contract colectiv de muncă s-a aplicat până în data de 24.02.2011 (eronat fiind menționată data de 23.02.2011), în dezvoltarea motivelor întâmpinării se susține că acest contract, în fapt, nu s-ar mai fi aplicat începând cu data de 1.01.2011, ci s-ar fi aplicat noul contract colectiv de muncă începând cu această dată, aspecte pe care le consideră neîntemeiate;
- În ceea ce privește fondul cauzei, sistemul de salarizare are la bază un salariu fix, care este salariul minim pe economie sau salariul minim la nivel de unitate, dacă este la un nivel superior, cum este cazul de față prin dispozițiile Deciziei nr.36 din 20.08.2010, la care se aplică coeficientul de ierarhizare, obținându-se astfel salariul minim tarifar al salariatului; la acest salariu minim tarifar garantat se adaugă și sporurile permanente, rezultând salariul brut, ulterior salariul net;
- Din recalcularea salariului potrivit dispozițiilor legale aplicabile, respectiv contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și, mai ales, Anexa nr.1 care, în continuare nu a fost respectată de către angajator, d-na expert E. R. a identificat diferențe salariale consistente, motiv pentru care solicită ca, prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea angajatorului la plata acestora, indicate în sumă netă – singura sumă la care este îndreptățit salariatul - prin concluziile expertului, precum și în concluziile scrise, cu cheltuieli de judecată.
Avocat L. C. solicită a se lua act de diferențele salariale calculate de către expertul contabil și rezultate în urma raportului de expertiză efectuat în cauză, având în vedere faptul că angajatorul nu a formulat obiecțiuni, raportat și la aplicabilitatea celor două decizii despre care s-a făcut vorbire, nr.36 din 20.08.2010 și 51 din 24.02.2011, cu precizarea ca în dispozitivul hotărârii să fie reținută în mod expres suma netă, precum și suma care reprezintă rețineri calculate de către d-na expert E. R., în eventualitatea executării în mod concret a hotărârii judecătorești, întrucât au existat situații în care au fost operate rețineri atât de către unitate, cât și de către executorul judecătoresc.
În conformitate cu dispozițiile art.394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Constatând că pentru deliberare este necesar un timp mai îndelungat, față de numărul mare de dosare disjunse ce urmează a fi verificate, va amâna pronunțarea în cauză.
Pentru aceste motive,
DISPUNE:
Amână pronunțarea prezentei cauze la data de 5 iunie 2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2014.
Președinte,AsistențiGrefier,
judiciari,
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.791 C
Ședința publică din 5 iunie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – B. G. – judecător
- H. P. – asistent judiciar
- D. M. – asistent judiciar
- A. D. - grefier
Pe rol se află judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul S. L. PETROTUB, cu sediul în R., Șoseaua R. – Iași, km.333, jud.N., în numele și pentru membrul de sindicat C. W., în contradictoriu cu pârâta . R.” SA, cu sediul în R., ., ., parter, jud.N..
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29 mai 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de astăzi.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N., sub numărul_ din 24.07.2013, reclamantul S. L. Petrotub R. în numele și pentru un număr de 107 salariați membri de sindicat a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. T. Products R. S.A., cu sediul în R., ., ., parter 1, județul N., pentru ca în contradictoriu cu pârâta și pe baza probelor ce se vor administra să se dispună plata tuturor diferențelor între drepturile salariale cuvenite și actualizate, stabilite potrivit Contractului Colectiv de munca la nivel de unitate pe perioada 2004-2010 inclusiv, conform coeficienților de ierarhizare specifici stabiliți de Anexa nr.1 la contract, în raport cu salariul minim pe economie aplicabil, cu toate sporurile aferente și sumele acordate potrivit statelor de plată, de la data de 01.08.2010 si pana la data de 23.02.2011, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
În fapt, se arată că în anul 2004 a fost încheiat intre S.C.Ispat Petrotub S.A., pe de o parte, și salariații din cadrul acesteia Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate.
În baza acestui contract s-a stabilit ca pentru toate meseriile și funcțiile din cadrul societății sunt stabilite niveluri, trepte, clase de salarizare și grupe de complexitate. Acestea sunt reglementate în art.92 din CCM și exemplificate în Anexa nr.1, parte integranta la contract. Totodată, criteriile enumerate mai sus sunt în conformitate și cu dispozițiile din contractele de muncă la nivel național.
În condițiile stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă și anexa acestuia s-a reglementat modalitatea de obținere a salariului prin încadrarea personalului in anumite categorii, fiecăreia corespunzându-i un coeficient de ierarhizare, raportat la salariul minim pe economie în momentul respectiv, la care se adaugă și sporul negociat de către salariați cu angajatorul. In raport de aceste elemente se stabilește salariul tarifar la care se adaugă sporurile individuale.
În perioada din anul 2006 și până în prezent angajatorul . R. SA a stabilit drepturile salariate ale membrilor Sindicatului L. Petrotub, folosindu-se de o . grile care nu corespundeau cu sistemul de salarizare pe baza de coeficienți de ierarhizare raportat la salariul minim de baza aplicabil.
Motivat de aceste aspecte, salariații prin sindicat au solicitat în instanță anularea grilelor nelegale, plata drepturilor salariale cuvenite și obligarea angajatorului la aplicarea unui sistem de calcul în conformitate cu CCM corelat cu nivelul actual al salariului minim pe economie. Prin sentința civilă nr.1392/2011 a Tribunalului N., s-a dispus anularea grilelor de salarizare și plata diferențelor de drepturi salariale pentru perioada 29.01.2007 – 31.07.2010. Datorită faptului că, ulterior datei de 31.07.2010 drepturile salariale au fost acordate tot în baza acelor grile nelegale și datorită faptului că prevederile respectivului contract de muncă au fost aplicate până la data de 23.02.2011, reclamanta a promovat prezenta acțiune.
Potrivit Anexei la CCM, prin Capitolul I, fiecărei funcții sau meserii individualizate după criteriile stabilite îi corespunde o clasa de salarizare, iar fiecărei clase ii este aplicat un coeficient de ierarhizare.
În conformitate cu aceste criterii, angajatorul era obligat să aplice la salariul minim pe economie la momentul respectiv coeficientul corespunzător fiecărui salariat, iar produsul obținut urma să fie corelat cu eventualele sporuri negociate la salariul de baza, obținându-se astfel salariul tarifar
La salariul tarifar astfel obținut se aplicau sporurile prevăzute pentru fiecare angajat în parte, în funcție de activitatea desfășurată.
Astfel, începând cu data de 01.07.2010 nivelul salariului minim pe economie este de 600 lei, în baza H.G.nr.1193 din 01.01.2011, salariul minim este de 670 lei.
În al doilea rând, după stabilirea salariului minim de bază, trebuie avuți in vedere coeficienții de ierarhizare aplicabili pe fiecare categorie in parte. Astfel, prin Anexa la CCM, în Cap. I, se stabilesc un număr de 27 de clase de salarizare, fiecăreia fiindu-i specific un anumit coeficient de salarizare care se înmulțește cu salariul minim de bază la momentul respectiv. În acest fel, fiecărui angajat îi revine o clasă de salarizare și un coeficient de ierarhizare potrivit tabelului.
Apoi, se arată că la valoarea obținuta prin algoritmul indicat (salariul tarifar) se adaugă sporurile specifice fiecărui angajat în parte, sporuri prevăzute in Capitolul II din anexa a CCM și individualizate în contractele individuale de muncă, astfel fiind reclamantul solicită ca în temeiul art.268 alin.1 lit.c să se plătească diferențele între salariul cuvenit pentru fiecare angajat și salariul plătit efectiv potrivit statelor de plată.
În susținerea acțiunii au fost depuse o . acte în copie: împuterniciri ale membrilor de sindicat, certificat de soluție dosar 3/P.J./1990, sentința civilă nr.1/P.J.2000, statutul Sindicatului L. Petrotub, sentința civilă nr.311/C/2012 a Tribunalului N., contract colectiv de muncă pe anii 2004 – 2008, contract colectiv de muncă pe anii 2011 – 2014.
Pârâta a depus întâmpinare în prezenta cauză, prin care a solicitat pe fondul cauzei respingerea acțiunii. Pentru perioada 01.08.2010 – 31.12.2010, salarizarea s-a făcut cu respectarea și punerea în practică a deciziei nr.36/20.08.2010 începând cu 01.07.2010, fiind respectat nivelul salariului minim pe economie. Pentru perioada de după 01.01.2011 și până la data de 24.02.2011, data intrării în vigoare a noului contract de muncă, nulitatea grilelor de salarizare nu mai produce efecte juridice pentru salariați.
Mai arată pârâta că hotărârile judecătorești depuse de către reclamant nu sunt în contradictoriu cu aceasta nefiindu-i opozabile, neavând un efect direct asupra acesteia. Mai arată pârâta că, astfel nefiind anulate grilele de salarizare față de reclamant acestea produc efecte reprezentând legea părților. Ulterior datei de 01.01.2011, a fost adoptat un nou sistem de salarizare prin noul contract colectiv de muncă în vigoare de la această dată, acest nou sistem de salarizare fiind semnat de toți partenerii sociali, reprezentând voința expresă a acestora.
Ulterior depunerii întâmpinării, s-a depus de către reclamant un răspuns la întâmpinare prin care se precizează că perioada dedusă judecății în prezenta cauză nu a fost analizată în dosarul civil_ al Tribunalului N. și, mai mult de atât, pentru această perioadă se aplică același contract colectiv de muncă respectiv 2004 – 2008, prelungit până în 2011, a cărui grile de salarizare au fost constatate lovite de nulitate. Mai arată reclamantul că, deși pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2011 au fost aplicate drepturi salariale superioare grilelor de salarizare anulate anterior, acel calcul nu are niciun temei legal, nefiind convenția părților litigante.
La termenul de judecată din data de 14.11.2013, instanța a dispus disjungerea cauzei pentru o judicioasă administrare a probatoriului, având în vedere numărul foarte mare de salariați și complexitatea probatoriului, care implică un volum foarte mare de înscrisuri în completare, și formarea unui dosar separat pentru fiecare reclamant în parte, în prezenta cauză nr._ , figurând ca reclamant S. L. Petrotub R. în numele și pentru membrul său de sindicat C. W..
La același termen de judecată din data de 14.11.2013, instanța a încuviințat administrarea probei cu expertiză contabilă, ca fiind utilă și pertinentă în prezenta cauză, fiind stabilite obiective pentru expertiza contabilă și fiind stabilit un onorariu de expert în sarcina reclamantului pentru a se putea efectua expertiza contabilă de către expertul desemnat în cauză.
Analizând acțiunea privind plata diferențelor salariale ca urmare a necorelării salariului minim de la nivel de unitate cu cel de la nivel de țară, tribunalul reține că sistemul de salarizare din cadrul societății pârâte a fost stabilit, în conformitate cu dispozițiile art.88 din CCM la nivel de unitate pe perioada 2004-2008, prin Anexa nr.1 la acest contract, dezvoltată în anexele 1.1 în ceea ce îl privește pe reclamant.
Tribunalul reține că prin Anexa nr.1 la CCM, acesta a fost stabilit, pe de o parte, pe 3 rețele de salarizare, aplicabile personalului funcție de meseria specifică exercitată și care sunt dezvoltate în Anexa nr.2 la CCM, iar pe de altă parte, pe niveluri, grade de competență și clase de salarizare, astfel cum sunt acestea dezvoltate la art.3 – 5 din Anexa nr.1 la CCM pe anii 2004 – 2008.
Din combinarea acestor elemente au rezultat coeficienții de ierarhizare corespunzători fiecărei clase de salarizare în care angajatorul era obligat să încadreze fiecare salariat în parte, coeficienți ale căror valori sunt cuprinse între 100% și 300%, nivelul acestora (al coeficienților) fiind prevăzut în tabelul de la art.5 alin.1 din Anexa 1 la CCM pe anii 2004 – 2008.
Totodată, în aliniatul 2 al art.5 din anexa mai sus menționată, angajatorul a prevăzut expres că: „coeficientul de ierarhizare 100% reprezintă salariul tarifar minim”, iar la art.6 s-a stabilit nivelul salariului minim de bază ca fiind de 3.500.000 lei vechi începând cu 01.09.2004.
Din analiza textelor legale anterior citate rezultă deci că, acest coeficient de ierarhizare de 100% reprezintă salariul minim pe unitate astfel încât valoarea salariului de bază al salariaților se va modifica la fiecare schimbare a salariului minim pe unitate, intervenită fie prin acte adiționale, fie prin negocierile contractului colectiv de muncă la nivel național sau de ramură, fie prin acte normative ce au prevăzut nivelul acestui salariu minim.
Din coroborarea art.4-6 din Anexa nr.1 la CCM rezultă, practic, că salariul de bază al fiecărui angajat se determină prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare în care aceștia sunt încadrați cu salariul tarifar minim, la suma astfel rezultată adăugându-se celelalte majorări sau sporuri acordate la nivel colectiv sau individual, funcție de locul de muncă, vechime și alte criterii asemănătoare pe care le îndeplinește fiecare salariat.
De exemplu, dacă un muncitor calificat are clasa 6 minim, conform coeficientului de ierarhizare prevăzut în tabelul din alin.1 al art.5 din Anexa nr.1 la CCM unitate, acestuia i se cuvine un salariu de 140%, în vreme ce un muncitor necalificat este încadrat la clasa 1, cu un coeficient de salarizare de 100%.
Aceasta înseamnă că, la un salariu tarifar minim de 385 lei, astfel cum a fost stabilit prin actul adițional nr.1 din 29.09.2009 la CCM 2004 – 2008, valabil începând cu 01.09.2005, prin care s-a modificat valoarea din contractul inițial ce fusese stabilită la suma de 350 lei, muncitorul necalificat la care am făcut referire mai sus are un salariu de bază de 385 lei, iar muncitorul calificat cu încadrarea în clasa 6 are un salariu de bază de 539 lei (385x140%= 539), după cum personalul de conducere, spre exemplu un șef de birou încadrat în clasa maximă de salarizare – 27, are un salariu de 1155 lei (300%x385 lei).
O primă modificare a CCM la nivel de unitate a intervenit, așa cum s-a relevat anterior, prin actul adițional nr.1/29.09.2005, valabil începând cu data de 01.09.2005, în care s-a prevăzut un salariu minim de 385 lei față de 350 lei anterior, această modificare fiind fără relevanță în cauza de față.
Prin actul adițional nr.2/03.11.2006 la CCM unitate 2004-2008, valabil începând cu 01.09.2006, s-a stabilit un salariu minim de 424 lei (a se vedea art.5 prin care se modifică Anexa 1 art.6 alin.1 din CCM 2004-2008).
Prin actul adițional nr.3/11.12.2007 la CCM unitate pe anii 2004 – 2008, valabil începând cu data de 01.09.2007, nu s-a mai prevăzut valoarea nominală a salariului minim de bază, stabilindu-se doar că salariile de bază vor fi indexate cu 8,5% aceasta fiind noua formulare a art.6 alin.1 din Anexa 1, stipulată prin art.4 al acestui act adițional.
Finalmente, prin actul adițional nr.4/04.02.2010 valabil în perioada 01.01._10, a fost stabilit un salariu minim la nivelul de 600 lei, acesta fiind ultimul acord colectiv de salarizare la nivel de unitate cu relevanță pe perioada vizată de acțiune.
Prin urmare, coroborând dispozițiile din CCM la nivel de unitate și din actele adiționale ulterioare, cu prevederile legale referitoare la salariul minim brut pe țară garantat în plată, în conformitate cu art.164 din Codul Muncii republicat, precum și cu prevederile CCM la nivel național sau de ramură, rezultă că în perioada 01.06._10 au avut loc următoarele schimbări ale salariului minim pe unitate: 385 lei începând cu 01.06.2006, 424 începând cu 01.09.2006, 440 lei începând cu 01.01.2007, 500 lei începând cu 01.01.2008 (a se vedea H.G.1507/2007), 540 lei începând cu 01.10.2008(a se vedea H.G.1507/2007), 600 lei începând cu 01.01.2009 (a se vedea H.G.nr.1051/2008) și 625 lei începând cu 01.07.2010.
În atare condiții, având în vedere dispozițiile art.5 alin.2 din Anexa 1 la CCM unitate pe perioada 2004-2008, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale la care am făcut referire anterior, se constată că pârâtei îi revenea obligația de corelare a coeficientului de ierarhizare 100% ce reprezenta salariul tarifar minim pe țară, ale căror valori s-au modificat în intervalul 01.06._10 în modul expus mai sus.
Prin salariu tarifar se înțelege salariu de bază ce reprezintă acea parte fixă și principală a salariului cuvenită fiecărui angajat funcție de nivelul studiilor, pregătirea profesională, importanța postului, etc., funcție de care se calculează celelalte drepturi cum ar fi diferitele indemnizații, sporuri, etc.
Prin urmare, prin salariu tarifar minim se înțelege salariul de bază minim, care în acord cu dispozițiile art.164 alin.3 din Codul Muncii trebuie să fie cel puțin egal cu salariul minim pe țară.
Cum angajatorul a fost cel care a înțeles să raporteze valoarea coeficientului de ierarhizare la acest salariu tarifar minim, stabilind în mod clar și lipsit de orice echivoc că acest coeficient de ierarhizare de 100% este egal cu salariul tarifar minim ce, la rândul său, este cel puțin egal cu salariul minim pe țară, rezultă că orice modificare a acestui din urmă salariu minim de bază va duce implicit și la modificarea valorii nominale a salariului de bază al fiecărui angajat, salariu ce se determină, după cum s-a arătat anterior, prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare în care cel în cauză este încadrat cu acest salariu tarifar minim.
În privința modului de determinare a salariului de bază pentru angajații pârâtei, relevanță au nu numai dispozițiile art.164 alin.3 Codul Muncii republicat, ce obligă unitatea la plata unui salariu cel puțin egal cu cel minim pe țară, ci și dispozițiile anterior citate din CCM unitate 2004-2008 și actele adiționale ulterioare, prin care s-a reglementat acest mod de determinare a salariului, pentru toate categoriile de salariați, în corelare directă cu salariul tarifar minim. Cât timp valoarea acestui salariu tarifar se modifică, urmare a creșterilor salariului minim brut pe țară, rezultă fără echivoc că se modifică și valorile nominale ale tuturor coeficienților de ierarhizare cuprinși între 100 și 300%, neputându-se accepta doar creșterea valorii nominale a coeficientului 100% și menținerea pe valorile anterioare ale celorlalți coeficienți intermediari până la 300% întrucât, s-ar putea ajunge practic ca un angajat din clasa 1 de salarizare să primească în urma creșterii salariului minim pe țară, un salariu egal sau similar cu cel al unui angajat încadrat în clasa 2 sau 3 de salarizare pentru care nu s-ar mai modifica valorile nominale ale coeficienților de ierarhizare, ceea ce apare nu numai ca nelegal dar și ilogic.
Este adevărat că, de principiu, creșterea valorii salariului minim brut pe țară nu implică în mod obligatoriu creșteri salariale și pentru angajații ce realizează venituri peste acest nivel minim, dar în cazul S.C.A. Products R., angajatorul a fost cel care a instituit acest sistem de salarizare prin care coeficienții de ierarhizare aplicabili salariaților au fost puși în corelație directă cu salariul tarifar minim, rezultând algoritmul de calcul anterior expus.
Diferențele de drepturi salariale cuvenite au fost stabilite de către expertul contabil desemnat în prezenta cauză, concluzii însușite de către instanță.
Se impune a se sublinia doar că aceste diferențe de drepturi bănești provin însă atât din greșita stabilire a salariului de bază, cât și implicit a celorlalte sporuri și adaosuri acordate la nivel individual.
Tribunalul mai reține faptul că neanularea grilelor de salarizare, respectiv a prevederilor pentru muncitori din CCM pe anii 2004 –_ nu conduce la pierderea dreptului salariatului de a solicita acordarea de diferențe de drepturi salariale rezultate din greșita interpretare a dispozițiilor legale, motiv pentru care instanța va admite acest capăt de cerere privind plata de diferențe salariale.
Cererea privind acordarea diferențelor salariale pentru perioada 01.01.2011 – 23.02.2011, urmează a fi admisă motivat de următoarele aspecte:
CCM aplicabil pentru anii 2004 – 2008, prelungit ulterior prin acte adiționale a fost aplicabil până la data de 31.12.2010, însă și-a produs efectele juridice până la data de 23.02.2011 inclusiv. Ulterior acestei date, anexele a căror nelegalitate a fost apreciată de instanță nu au mai fost aplicate de către angajatorul ce a instituit un nou sistem de salarizare. În acest sens, instanța are în vedere și faptul că, din cuprinsul CCM la nivel de unitate pe anii 2011 – 2014, rezultă voința neechivocă a părților ca acest acord să se aplice începând cu data de 24.02.2011, astfel că solicitarea de a fi acordate drepturi salariale ulterioare datei de 24.02.2011, întemeiate pe prevederile CCM 2004 – 2008, este neîntemeiată.
Susținerile pârâtei din întâmpinare nu pot fi reținute motivat de următoarele aspecte:
Prin sentința civilă nr.311 a Tribunalului N. s-au anulat grilele de salarizare și s-a dispus plata diferențelor drepturilor salariale până la data de 31.07.2010, dată la care s-a oprit expertul desemnat în acea cauză cu calculul diferențelor bănești. Pentru perioada ulterioară a acestei date și până la data de 23.02.2011 inclusiv, diferențele de drepturi bănești nu au fost calculate și nici nu au fost acordate, pentru aceste motive fiind promovată prezenta acțiune. În mod logic și normal, odată ce grilele de salarizare din CCM 2004-2008 au fost anulate anterior și acordate drepturi salariale, această anulare produce efecte și în prezenta cauză sub aspectul efectului nulității grilelor de salarizare contestate, astfel că drepturile salariale pentru perioada dedusă judecății în această cauză au fost calculate în urma administrării expertizei contabile și acordate până la 23.02.2011, data intrării în vigoare a noului contract colectiv de muncă, de la care se aplică noul sistem de salarizare, acest nou contract de muncă ce a intrat în vigoare la 24.02.2011, neavând nicio influență asupra drepturilor salariale cuvenite pe perioada anterioară intrării sale în vigoare.
Drepturile bănești acordate prin prezenta cauză și cuvenite membrului de sindicat reclamant urmează a fi acordate în cuantum actualizat cu indicele de inflație din momentul executării prezentei hotărâri, în conformitate cu dispozițiile art.166 din Codul Muncii, întrucât acesta a fost păgubit prin neplata drepturilor la momentul în care i se cuveneau, iar acordarea acestora la momentul executării fără o actualizare a sumelor ar crea un prejudiciu reclamantului și o îmbogățire fără justă cauză a pârâtei.
În conformitate cu dispozițiile art.453 Cod Procedură Civilă, va fi obligată pârâta la plata sumei totale de 603,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate prin onorariu apărător ales și onorariu expert.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. L. Petrotub R., cu sediul în R., Șoseaua R. – Iași, km.333, jud.N., în numele și pentru membrul său de sindicat C. W., în contradictoriu cu pârâta S.C. ,,A. T. Products R.” S.A., cu sediul în R., ., ., parter, jud.N., și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantului membru de sindicat suma de 916 lei (cuantum net) reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate în perioada 01.08.2010 – 23.02.2011, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație de la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească sindicatului reclamant suma de 603,40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul N., Secția I civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.06.2014.
Președinte,Asistenți judiciari, Grefier,
B. GabrielaHociung P. A. D.
D. M.
Red: GB – 4.07.2014
Tehn: AD – 6.08.2014
Ex: 5
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Anulare act. Sentința nr. 967/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
