Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 682/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 682/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 1658/103/2013*
Dosar nr._ -drepturi bănești-
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 682 C
Ședința publică din 21.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - L. C. | - judecător |
- P. H. | - asistent judiciar | |
- M. D. | - asistent judiciar | |
- N. T. | - grefier |
Pe rol se află judecarea litigiului de muncă intervenit între reclamantul B. C. cu domiciliul în R., ., ., jud. N. și cu domiciliul procedural ales la cabinet av. S. C. cu sediul în R. ., . și pârâta S.C. A. T. PRODUCTS R.” S.A., cu sediul în municipiul R., ., . N..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta S.C. A. T. PRODUCTS R.” S.A., prin avocat R. E., lipsă fiind reclamantul.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei – litigiu de muncă – drepturi bănești;
- stadiul procesual – fond, al treilea termen de judecată în rejudecare pe capătul de cerere vizând plățile compensatorii;
- procedura de citare – legal îndeplinită.
- prin compartimentul arhivă al instanței, la data de 21.05.2014, s-au depus la dosar cererile formulate de avocat S. C. pentru reclamant, prin care solicită strigarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată, iar în condițiile în care nu se încadrează în timp până la finalizarea ședinței de judecată, pune concluzii scrise în sensul că solicită judecata în lipsă și admiterea acțiunii.
Avocat R. E., pentru pârâtă, arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat R. E., pentru pârâtă depune la dosar practică judiciară și solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a depune concluzii scrise. Solicită respingerea acțiunii având ca obiect salariile compensatorii, motivat de faptul că, nu s-a contestat decizia de încetare a raporturilor de muncă în termenul legal. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, după care,
TRIBUNALUL
Asupra litigiului de muncă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N. sub numărul_ din 18.12.2012, reclamanții P. I., G. E., F. A., I. D., F. E., A. C., M. I., B. I., Cenușeriu G., R. D., M. I., D. A., M. I., M. N., M. C., B. D., R. I. L., L. E., C. M., C. I., V. C., S. Ieronim, C. I., M. Doinița, B. A., A. L., N. R., F. I., G. O., M. I., B. V., V. L., S. C., B. C., Cocuti Venustian, B. V., F. M., B. V., au chemat în judecată pe pârâta . R. S.A., cu sediul în R., ., ., parter 1, județul N., pentru ca in contradictoriu cu parata și pe baza probelor ce se vor administra să se dispună:
1. Anularea grilelor de salarizare începând cu data de 01.01.2007 pana la încetarea raporturilor de munca cu parata, care au stat la baza stabilirii salariului tarifar pentru perioada susmenționata, grile prin care se stabilesc drepturi salariale cu nerespectarea prevederilor Contractului Colectiv de Munca si a valorii salariului minim brut pe economie;
2.- Obligarea paratei, la plata diferențelor salariale dintre drepturile
acordate potrivit statelor de plata si drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de munca la nivel de unitate in raport de salariul minim pe economie, clasele si coeficienții de ierarhizare prevăzuți in anexele si actele adiționale la acest contract, aplicabile pe fiecare perioada in parte, cu toate sporurile aferente, drepturi salariale ce solicitam a fi acordate in sume nete, începând cu data de 01.01.2007 pana la încetarea raporturilor de munca cu parata;
3.- Anularea documentelor prin care s-au stabilit sumele fixe si salariile compensatorii pentru reclamanții care s-au înscris in schema de plecări voluntare din cursul anului 2009;
4.- Obligarea paratei la plata diferențelor pentru salariile compensatorii si suma fixa dintre drepturile acordate potrivit schemei de plecări voluntare si drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de munca la nivel de unitate in raport de salariul minim pe economie, clasele si coeficienții de ierarhizare prevăzuți in anexele si actele adiționale la acest contract, aplicabile pe fiecare perioada in parte, cu toate sporurile aferente, drepturi salariale ce solicitam a fi acordate in sume nete.
5.- Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
La termenul de judecată din 13.03.2013, instanța a dispus disjungerea cererii formulate inițial în prezenta cauză, pentru o mai bună și ușoară administrare a cauzei dispunându-se formarea a câte un dosar separat pentru fiecare reclamant în parte, astfel încât, în prezenta cauză a rămas în calitate de reclamant B. C..
Prin sentința civilă nr. 581/C/24.04.2013, Tribunalul N., a admis excepția tardivității asupra capătului de cerere privind nulitatea grilelor de salarizare iar față de celelalte capete de cerere a fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă.
Prin decizia nr. 1766/09.12.2013 a Curții de Apel Bacău, a fost casată sentința în parte, în sensul respingerii excepției prescripției cu privire la capătul de cerere privind plățile compensatorii, acest capăt de cerere fiind trimis spre rejudecare către Tribunalul N..
Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului N., sub numărul_ din 28.01.2014, reclamant fiind numitul B. Constnatin.
Reclamantul arată că a fost angajat al pârâtei S.C. A. T. Products R. S.A., iar în cursul anului 2009 a plecat din aceasta unitate ca urmare a încetării raporturilor de muncă prin acordul părților. De fapt, a fost vorba despre o schema de plecări voluntare inițiate de angajator. In acest context, i s-au oferit niște pachete financiare în funcție de vechime și de venitul pe care îl avea. Aceste pachete erau alcătuite dintr-o suma fixa cuprinsă intre niște parametri in funcție de vechime si un număr de salarii compensatorii.
In privința salariilor compensatorii si a sumei fixe care i-au fost acordate la momentul încetării voluntare a contractului de munca arată că, acestea au fost calculate în funcție de vechimea acumulată și de venitul pe care îl avea la angajator, pentru perioada anterioara anului 2009. Deoarece veniturile au fost calculate greșit evident si aceste salarii compensatorii si sumele fixe sunt calculate eronat. În speță, angajatorul a stabilit drepturile salariale ale salariaților folosindu-se de grile care nu corespundeau cu sistemul de salarizare pe baza de coeficienți de ierarhizare raportat la salariul minim de baza aplicabil. Salariul minim de baza reprezintă salariul stabilit de părți prin CCM la nivel de unitate sau act adițional dar nu mai mic decât salariul minim pe economie, iar potrivit anexelor la CCM, fiecărei funcții îi corespunde o clasa de salarizare, iar fiecărei clase de salarizare îi este aplicat un coeficient de ierarhizare. La salariul minim de baza trebuia aplicat coeficientul corespunzător ulterior, la acest produs adăugându-se sporurile negociate la salariul de baza, pentru ca ulterior sa se aplice sporurile individuale în funcție de activitatea desfășurata.
In esența, angajatorului îi revenea obligația de a calcula salariile prin aplicarea exacta a procedurilor referitoare la salarizare, astfel cum au fost acestea reglementate si asumate prin CCM, la nivel de unitate 2004-2008, si prin anexele si actele adiționale la acest contract, deci inclusiv a dispozițiilor prin care s-a stabilit fără echivoc o valoare a coeficientului de ierarhizare în corelare directa cu salariul tarifar minim. Prin urmare, prin salariu tarifar minim se înțelege salariul de baza minim, care în acord cu dispozițiile art. 164 al.3 din Codul Muncii trebuie sa fie cel puțin egal cu salariul minim pe tara.
În cadrul primului ciclu procesual pârâta cu privire la acest capăt de cerere a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar în rejudecare pârâta nu a depus întâmpinare solicitând a se lua în considerare apărările formulate în primul ciclu procesual.
În cauză, la cererea reclamantului s-a dispus administrarea probei cu expertiză contabilă, pentru a putea fi calculate eventualele neconcordanțe ale plăților compensatorii raportat la salariul ce trebuia să îl aibă salariatul precum și eventualele diferențe existente între sumele achitate cu acest titlu și sumele ce trebuia să le primească reclamantul cu acest titlu.
Analizând actele și lucrările dosarului față de toate susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a fost salariat al societății pârâte cu contract individual de muncă, modificat prin actele adiționale(astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar), fiind încadrat pe post de muncitor calificat, 2B, cu clasa de salarizare 8 care are corespondent coeficientul de ierarhizare 156, până când i-au încetat raporturile de muncă cu angajatorul, în temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii.
În această calitate, reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata diferențelor dintre salariile compensatorii nete cuvenite, calculate potrivit claselor si coeficienților de salarizare prevăzuți de Anexa nr.1 la CCM la nivel de unitate din perioada 2004-februarie 2011, raportate la salariul minim pe economie, cu aplicarea sporurilor permanente și salariile compensatorii efectiv plătite, pentru o perioadă de 18 luni începând cu data lichidării –30.09.2009.
Pentru clarificarea acestui aspect se impune așadar a se examina sistemul de salarizare stabilit la nivelul S.C. A. T. Products S.A., conform contractului colectiv la nivel de unitate și a actelor adiționale ulterioare, aplicabile în speță.
Din verificarea acestor documente anexate în copie la dosarul cauzei, tribunalul reține că sistemul de salarizare din cadrul societății pârâte a fost stabilit, în conformitate cu dispozițiile art. 88 din CCM la nivel de unitate pe perioada 2004-2008, prin Anexa nr. 1 la acest contract, dezvoltată în anexele 1.1 – 1.4, astfel cum au fost modificate ulterior aceste anexe prin actele adiționale încheiate începând cu anul 2005, cu mențiunea că aceste acte adiționale, astfel cum vor fi expuse ulterior în cauză, nu au adus însă nicio modificare vreunei prevederi esențiale din Anexa nr. 1 la CCM la nivel de unitate, respectiv sistemului de salarizare propriu-zis, ori dispozițiilor art. 5 alin. 2 ce reglementează valoarea nivelului coeficientului de ierarhizare ce se aplică salariaților.
Revenind însă la sistemul de salarizare, se constată că, prin Anexa nr. 1 la CCM, acesta a fost stabilit pe de o parte pe 3 rețele de salarizare, aplicabile personalului funcție de meseria specifică exercitată și care sunt dezvoltate în Anexa nr. 2 la CCM, iar pe de altă parte, pe niveluri, grade de competență și clase de salarizare, astfel cum sunt acestea dezvoltate la art. 3 – 5 din Anexa nr. 1 la CCM pe anii 2004 – 2008.
Din combinarea acestor elemente au rezultat coeficienții de ierarhizare corespunzători fiecărei clase de salarizare în care angajatorul era obligat să încadreze fiecare salariat în parte, coeficienți ale căror valori sunt cuprinse între 100% și 300%, nivelul acestora ( al coeficienților ) fiind prevăzut în tabelul din Anexa 1 la CCM pe anii 2004 – 2008.
Totodată, în aliniatul 2 al art. 5 din anexa mai sus menționată, angajatorul a prevăzut expres că: „coeficientul de ierarhizare 100% reprezintă salariul tarifar minim” iar la art. 6 s-a stabilit nivelul salariului minim de bază ca fiind de 3.500.000 lei vechi începând cu 01.09.2004, pentru ca în anul 2009 acesta să fie de 600 de lei conform HG 1051/10.09.2008.
Din analiza textelor legale anterior citate rezultă deci că acest coeficient de ierarhizare de 100% reprezintă salariul minim pe unitate, astfel încât, valoarea salariului de bază al salariaților se va modifica la fiecare schimbare a salariului minim pe unitate, intervenită fie prin acte adiționale, fie prin negocierile contractului colectiv de muncă la nivel național sau de ramură, fie prin acte normative ce au prevăzut nivelul acestui salariu minim.
Din coroborarea art. 4-6 din Anexa nr. 1 la CCM rezultă practic că, salariul de bază al fiecărui angajat, se determină prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare în care aceștia sunt încadrați cu salariul tarifar minim, la suma astfel rezultată adăugându-se celelalte majorări sau sporuri acordate la nivel colectiv sau individual, funcție de locul de muncă, vechime și alte criterii asemănătoare pe care le îndeplinește fiecare salariat.
Pentru analizarea concretă a pretențiilor deduse judecății de reclamanții ce și-a desfășurat activitatea în cadrul unității, tribunalul constată că se impune o prezentare a modificărilor aduse la CCM unitate 2004-2008, prin actele adiționale ce vor fi expuse în ordine cronologică, urmând a fi analizate doar acelea vizate de acțiunea de față.
Astfel, o primă modificare a CCM la nivel de unitate, a intervenit, prin actul adițional nr. 1/29.09.2005, valabil începând cu data de 01.09.2005, în care s-a prevăzut un salariu minim de 385 lei față de 350 lei anterior, această modificare fiind fără relevanță în cauza de față.
Prin actul adițional nr. 2/03.11.2006 la CCM unitate 2004-2008, valabil începând cu 01.09.2006, s-a stabilit un salariu minim de 424 lei (a se vedea art. 5 prin care se modifică Anexa 1 art. 6 alin. 1 din CCM 2004-2008).
Prin actul adițional nr. 3/11.12.2007 la CCM unitate pe anii 2004 – 2008, valabil începând cu data de 01.09.2007, nu s-a mai prevăzut valoarea nominală a salariului minim de bază, stabilindu-se doar că salariile de bază vor fi indexate cu 8,5%, aceasta fiind noua formulare a art. 6 alin. 1 din Anexa 1, stipulată prin art. 4 al acestui act adițional.
Coroborând dispozițiile din CCM la nivel de unitate și din actele adiționale ulterioare, cu prevederile legale referitoare la salariul minim brut pe țară garantat în plată, în conformitate cu art. 164 din Codul Muncii republicat, precum și cu prevederile CCM la nivel național sau de ramură, rezultă că în perioada 01.06._10, au avut loc următoarele schimbări ale salariului minim pe unitate: 385 lei începând cu 01.06.2006, 424 începând cu 01.09.2006, 440 lei începând cu 01.01.2007, 500 lei începând cu 01.01.2008 (a se vedea H.G.1507/2007), 540 lei începând cu 01.10.2008 (a se vedea H.G. 1507/2007) și 600 lei începând cu 01.01.2009 (a se vedea H.G. nr. 1051/2008).
În atare condiții, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 2 din Anexa 1 la CCM unitate pe perioada 2004-2008, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale mai sus menționate, se constată că pârâtei îi revenea obligația de corelare a coeficientului de ierarhizare 100% ce reprezenta salariul tarifar minim pe țară, ale căror valori s-au modificat în intervalul 01.06._12, în modul expus mai sus.
Cu toate acestea, astfel cum rezultă din fluturașii de salarii ai reclamanților, precum și din calculul centralizat prezentat de expert în sistemul de salarizare aplicabil la nivelul societății pârâte în perioada vizată s-a păstrat salariul de bază minim de 424 lei, stabilit prin actul adițional nr. 2/3.11.2006 la C.C.M. unitate 2004-2008.
Potrivit art.132 alin.3 din Legea nr.62 /2011: „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior”.
În acest sens trebuie subliniat că nu pot fi primite susținerile pârâtei conform cărora această obligație de corelare a coeficientului de ierarhizare de 100% îi revenea doar pentru acei angajați ce erau încadrați în clasa 1 de salarizare, fiind deci remunerați cu un salariu de bază egal cu salariul minim pe economie, întrucât dincolo de necesitatea respectării dispozițiilor art. 164 alin. 3 din Codul Muncii republicat, angajatorului îi revenea sarcina de stabilire a salariilor prin aplicarea întocmai a tuturor procedurilor referitoare la salarizare, astfel cum au fost acestea reglementate și asumate în consecință prin Anexa nr. 1 la CCM pe unitate 2004-2008, în actele adiționale ulterioare, deci inclusiv a dispozițiilor art. 5 alin. 2 din această anexă prin care s-a stabilit fără echivoc o valoare a coeficientului de ierarhizare în corelare directă cu salariul tarifar minim.
Or, prin salariu tarifar se înțelege salariu de bază ce reprezintă acea parte fixă și principală a salariului cuvenită fiecărui angajat funcție de nivelul studiilor, pregătirea profesională, importanța postului, etc., funcție de care se calculează celelalte drepturi cum ar fi diferitele indemnizații, sporuri, etc.
În consecință, prin salariu tarifar minim se înțelege salariul de bază minim, care în acord cu dispozițiile art. 164 alin. 3 din Codul Muncii trebuie să fie cel puțin egal cu salariul minim pe țară.
Cum angajatorul a fost cel care a înțeles să raporteze valoarea coeficientului de ierarhizare la acest salariu tarifar minim, stabilind în mod clar și lipsit de orice echivoc că acest coeficient de ierarhizare de 100% este egal cu salariul tarifar minim ce la rândul său este cel puțin egal cu salariul minim pe țară, rezultă că orice modificare a acestui din urmă salariu minim de bază, va duce implicit și la modificarea valorii nominale a salariului de bază al fiecărui angajat, salariu ce se determină după cum s-a arătat anterior prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare în care cel în cauză este încadrat cu acest salariu tarifar minim.
Nu poate fi acceptată susținerea și interpretarea limitativă dată de angajator prevederilor art. 5 din Anexa 1 la CCM 2004-2008 cu modificările ulterioare, conform căruia valoarea acestui salariu tarifar minim trebuie corelată cu salariul minim pe țară, doar în cazul angajaților încadrați în clasa 1 de salarizare, întrucât, o asemenea reglementare nu se regăsește niciunde în anexa 1 menționată, indiferent că avem în vedere forma sa inițială sau cea din cele 4 acte adiționale la CCM 2004-2008.
Altfel spus, angajatorul susține în mod absolut nefondat că, luând de exemplu situația creșterii salariului minim brut pe țară de la 424 lei la 440 lei ce a intervenit începând cu 01.01.2007, acestuia îi revenea obligația de creștere a salariului doar pentru angajații încadrați în clasa 1, cărora li se aplică coeficientul de ierarhizare 100% ce este egal cu salariul tarifar minim, fără a fi modificate și valorile nominale ale celorlalți coeficienți de ierarhizare cuprinși între 108 și 300, ce ar continua să se aplice la vechiul salariu tarifar minim.
Or, în privința modului de determinare a salariului de bază pentru angajații pârâtei, relevanță au nu numai dispozițiile art. 164 alin. 3 Codul Muncii republicat, ce obligă unitatea la plata unui salariu cel puțin egal cu cel minim pe țară ci și dispozițiile anterior citate din CCM unitate 2004-2008 și actele adiționale ulterioare, prin care s-a reglementat acest mod de determinare a salariului, pentru toate categoriile de salariați, în corelare directă cu salariul tarifar minim. Cât timp valoarea acestui salariu tarifar se modifică, urmare a creșterilor salariului minim brut pe țară, rezultă fără echivoc că se modifică și valorile nominale ale tuturor coeficienților de ierarhizare cuprinși între 100 și 300%, neputându-se accepta doar creșterea valorii nominale a coeficientului 100% și menținerea pe valorile anterioare ale celorlalți coeficienți intermediari până la 300% întrucât s-ar putea ajunge practic ca un angajat din clasa 1 de salarizare să primească în urma creșterii salariului minim pe țară, un salariu egal sau similar cu cel al unui angajat încadrat în clasa 2 sau 3 de salarizare pentru care nu s-ar mai modifica valorile nominale ale coeficienților de ierarhizare, ceea ce apare nu numai ca nelegal dar și ilogic.
Este adevărat că, de principiu, creșterea valorii salariului minim brut pe țară nu implică în mod obligatoriu creșteri salariale și pentru angajații ce realizează venituri peste acest nivel minim, dar în cazul S.C. A. Products R., angajatorul a fost cel care a instituit acest sistem de salarizare prin care coeficienții de ierarhizare aplicabili salariaților au fost puși în corelație directă cu salariul tarifar minim, rezultând algoritmul de calcul anterior expus.
În acest sens se reține că, dacă pârâta . R. S.A., și-ar fi respectat obligația legală de a corela salariul de bază la nivel de unitate prevăzut la art.5 al actului adițional nr.2/03.11.2006 la CCM, unitate 2004 - 2008 respectiv, la art. 4 al actului adițional nr. 3 /11.12.2007 la CCM unitatea 2004-2008, cu valoarea salariului de bază minim brut garantat în plata la nivel național prevăzut în CCM național 2007.2010, H.G. nr. 1507/2007 și H.G. nr. 1051/2008 atunci valoarea salariului tarifar al salariaților ar fi fost corectă.
Astfel, solicitarea de acordare a diferenței de drepturi bănești cuvenită cu titlu de salarii compensatorii prin schema de plecări voluntare, și cele efectiv acordate, este întemeiată, raportat și la art. 94 din C.C.M./2004-2008 al A. R. SA, în forma reglementată prin art. 1 din actul adițional nr. 3/11.12.2007: „în toate situațiile în care concedierea unui salariat are loc din motive care nu țin de persoana sa, indiferent dacă este vorba de concediere individuală sau colectivă, precum și în cazul concedierii pentru necorespundere fizică și/sau psihică, sau ca urmare a constatării nulității absolute a contractului individual de muncă, din culpa A. R., acesta va primi compensanții bănești la nivelul schemei plecărilor voluntare din anul 2006”.
Potrivit Schemei de plecări voluntare valabilă, sumele nete de care beneficiau salariații care doreau încetarea raporturilor de muncă erau determinate în funcție de costurile salariale ale unității, deduse din ultimul salariu brut individual, realizat în ultima lună de angajați.
Reclamantul a solicitat retragerea voluntară din activitate în conformitate cu prevederile art. 55 lit. b din Codul Muncii, urmând să beneficieze de plățile compensatorii oferite de angajator prin Schema de plecări voluntare. Potrivit acestui document S.C. A. T. Products R. S.A., s-a obligat să acorde plăți compensatorii în raport cu vechimea în muncă a salariatului și cu costurile salariale ale companiei, la care se adaugă pentru un anumit număr de luni, ultimul salariu brut individual realizat în luna anterioară plecării din care se vor scădea contribuțiile individuale datorate.
Deoarece aceste plăți compensatorii sunt în directă legătură cu venitul brut individual și, în consecință, cu salariul de bază al reclamantului din luna anterioară încetării raporturilor de muncă, tribunalul va obliga pârâta la plata în valoare netă a diferențelor bănești în funcție de valorile corecte ale salariului de bază ce se cuveneau reclamantului, astfel cum au fost calculate prin raportul de expertiză judiciară tehnică contabilă.
Nu pot fi reținute susținerile pârâtei cum că, reclamantul nu a contestat decizia de desfacere a contractului de muncă în care era stabilit nivelul plăților compensatorii și totodată nu a contestat nivelul salariului avut în plată la momentul încetării raportului de muncă, deoarece aceste aspecte nu pot conduce la imposibilitatea acordării unor drepturi ce i se cuvin.
Modul în care a înțeles să solicite anumite diferențe de drepturi bănești este la latitudinea reclamantului. De asemenea ar însemna să conchidem că eventuala contestare a drepturilor salariale acordate s-ar supune unui termen de prescripție de 30 de zile acela al contestării deciziei de desfacere a contractului de muncă, aspect ce vine în contradicție cu art. 268 din Codul Muncii. Mai mult de atât faptul că dreptul privind contestarea salariului minim a intrat sub incidența prescripției, nu poate conduce la ideea că atunci toate drepturile ce sunt afectate de acel salariu minim să fie prescrise deoarece s-ar crea o inechitate față de reclamant.
În conformitate cu dispozițiile art.274 Cod Procedură Civilă, tribunalul va obliga pârâta, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 800 lei, cheltuieli ce sunt reprezentate de onorariul apărătorului ales, la care se adaugă cheltuielile cu expertiza tehnică efectuată în cauză, respectiv onorariu expert, potrivit înscrisurilor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul B. C., cu domiciliul în R., ., ., jud. N. și cu domiciliul procedural ales la cabinet av. S. C. cu sediul în R. ., . și pârâta S.C. A. T. PRODUCTS R.” S.A., cu sediul în municipiul R., ., ., parter, județul N. și în consecință:
Obligă pârâta S.C. A. T. Products R. S.A. să plătească reclamantului suma netă de 3798 lei, reprezentând diferență dintre salariile compensatorii cuvenite și salariile compensatorii efectiv plătite.
Obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 de lei.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.05.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
L. C. P. H., M. D. N. T.
Red.L.C./19.06.2014
Tehn.N.T./24.06.2014
EX.5
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1977/2014. Tribunalul NEAMŢ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
