Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr. 1037/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1037/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 1037/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1037/2015
Ședința publică din data de 17 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ș. R.
Asistenți judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: E. G.
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă formulată de reclamantul R. L. O., cu domiciliu ales la P. de pe lângă Judecătoria T., jud. G., ..2, jud. G., în contradictoriu cu pârâții: M. P., cu sediul în București, ., sector 5, P. DE PE L. CURTEA DE APEL G., cu sediul în G., ., jud. G. și P. DE PE L. TRIBUNALUL G., cu sediul în G., ., jud. G., având ca obiect drepturi bănești – dobânzi.
Dosarul a avut termen de judecata la data de 03 iunie 2015, cele consemnate în încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a constatat cauza in stare de judecată și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 17 iunie 2015, când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 18 februarie 2015, înregistrată sub nr._, reclamantul R. L. O., a chemat în judecată pe pârâții M. P., P. de pe lângă Curtea de Apel G. și P. de pe lângă Tribunalul G., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților în solidar, la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației de plată, stabilită irevocabil prin titluri executorii, de la data emiterii acestora și în continuare pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care le datorează.
În motivare reclamantul a arătat că, este posesorul titlurilor executorii: sentința civilă nr. 14/10.01.2008, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 601/25.05.2009 pronunțată în dosarul civil nr._ a Curții de Apel G. și sentința civilă nr. 121/8.01.2008, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 425/R/17.04.2009, pronunțată în dosarul civil nr._ a Curții de Apel G..
A precizat reclamantul că, deși se află în posesia unor titluri executorii încă din anul 2009, nici până la această dată debitorii pârâți nu au înțeles să își execute obligația și să achite în întregime sumele datorate.
S-a mai precizat că prin sentințele civile menționate au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, însă, solicitarea acestor dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă.
A menționat reclamantul că potrivit hotărârilor judecătorești menționate, pârâții au fost obligați să îi plătească drepturile salariale menționate anterior însă doar o parte din aceste drepturi, au fost achitate benevol, pârâții prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009, pentru a amâna sine die plata diferențelor.
S-a mai menționat că, prin adoptarea Legii nr. 113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabilă întrucât hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
Consideră reclamantul că, imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești . constituie și o ingerință în dreptul său de proprietate iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg cuprinde și executarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunță, deoarece, dacă ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fară efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele: Ș. contra României, S. contra României).
In ceea ce privește data plății, mai precizează reclamantul că, aceasta se face atunci când datoria a ajuns la scadență și așa cum rezultă din hotărârile atașate este în prezența unei creanțe certe și exigibile.
S-a arătat că potrivit art. 1073 din vechiul Cod civil., creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese, executarea indirectă a obligației presupunând dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
In privința condițiilor ce se cer a fi îndeplinite apreciază reclamantul că, în cauză sunt îndeplinite toate cerințele legii, iar cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin excepție în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală. Deci, câtă vreme se află în fața unei evaluări legale, consideră reclamantul că nu are obligația de a face dovada că prin executarea cu întârziere a obligației a suferit un prejudiciu.
S-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 1082 C. civ. anterior, condiția vinovăției este îndeplinită indiferent dacă debitorul a acționat cu intenție sau din culpă, în sarcina acestuia operând prezumția relativă de vinovăție pe care ar putea-o răsturna doar prin probarea unei cauze străine, neimputabile, iar conform art. 1088 din același cod: „La obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Totodată, s-a mai arătat că, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care: „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.”
A precizat reclamantul că, dobânzile legale, accesorii ale creanței sale, i se cuvin ca daune moratorii, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
Mai consideră reclamantul că, este îndreptățit să primescă daune moratorii datorate neexecutării la timp a obligației, daune ce îmbracă forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1073 din vechiul Cod civil, art. 1082, 1088, 1101 C. civ. anterior, art. 1535 și 1536 din Noul Cod Civil, art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2001 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru drepturi bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar – fiscale în domeniul bancar.
În dovedire, reclamantul depus la dosarul cauzei: decizia civilă nr. 601 R/25.05.2009 pronunțată în dosarul civil nr._ de Curtea de Apel G., decizia civilă nr. 425/R/17.04.2009 pronunțată în dosarul civil nr._ de Curtea de Apel G..
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâților M. P., Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. și Parchetului de pe lângă Tribunalul G..
La data de 04 martie 2015, pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel G. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare a 3 ani de la data introducerii acțiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea excepției s-a arătat că, sumele ar putea fi acordate numai pentru o perioadă de 3 ani anterior introducerii prezentei acțiuni, fiind vorba de pretenții distincte pentru care termenul de prescripție se raportează la
data introducerii acțiunii în instanță.
Potrivit art. 171 alin. 1 din Codul muncii, „(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din
neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”.
Pe fondul cauzei, P. de pe lângă Curtea de Apel G. a arătat că, prin decizia nr. 2/2014, I.C.C.J. admițând recursul în interesul legii, a statuat că, „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin.1, alin.2 teza 1 și art. 1535 alin.1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
Prin urmare, prin sintagma „pot fi acordate” ICCJ lasă la latitudinea instanțelor de judecată posibilitatea de a aprecia dacă sunt întrunite toate condițiile legale privind acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale.
La data de 06 martie 2015, P. de pe lângă Tribunalul G. a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune, raportat la pretențiile solicitate ținându-se cont de data introducerii acțiunii.
În susținerea excepției s-a arătat că, sumele ar putea fi acordate numai pentru o perioadă de 3 ani anterior introducerii prezentei acțiuni, fiind vorba de pretenții distincte pentru care termenul de prescripție se raportează la
data introducerii acțiunii în instanță.
Potrivit art. 171 alin. 1 din Codul muncii, „(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din
neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. S-a precizat că, pentru executarea titlurilor care au ca obiect drepturi salariale, legiuitorul a reglementat o procedură specială de executare, derogatorie de la dreptul comun, prevăzută de dispozițiile OG nr. 22/2002, OUG nr. 75/2008, OUG nr. 71/2009.
Procedura specială derogatorie de la dreptul comun în materia executării, stabilită prin OG nr. 22/2002, OUG nr. 75/2008, OUG nr. 71/2009 - este un atribuit exclusiv al legiuitorului, exercitat în scopul menținerii echilibrului bugetar și apărării interesului general al societății.
A mai susținut pârâtul că, prin decizia nr. 2 din 17.02.2014, pronunțată de ICCJ, a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție, în sensul că: în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și ale art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv ale art. 1531 alin.1, alin.2 teza I și ale art. 1535 alin.1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art.2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Prin urmare, prin sintagma „pot fi acordate” ICCJ lasă la latitudinea instanțelor de judecată posibilitatea de a aprecia dacă sunt întrunite toate condițiile legale privind acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale.
La data de 6 martie 2015 a depus întâmpinare M. P. – P. de pe lângă ÎCCJ, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, sens în care a susținut că dreptul reclamantului la acțiune s-a născut la data obținerii titlurilor executorii, astfel încât la data introducerii cererii de chemare în judecată, termenul legal de 3 ani era împlinit. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, în considerarea argumentelor precizate deja de către ceilalți pârâți.
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinările formulate de către pârâți.
În privința excepției prescripției extinctive, excepție ce urmează a fi examinată cu prioritate având în vedere prevederile art. 248 din Codul de procedură civilă, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor Decretului Nr. 167 din 10 aprilie 1958 care reglementează instituția prescripției, dar și a prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Sunt avute în vedere prevederile art. 201 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Astfel, pentru pretențiile cuvenite perioadei anterioare datei de 1.10.2011, dreptul la acțiune este prescris conform art. 3 din Decretul Nr. 167 din 10 aprilie 1958 privind prescripția extinctivă, iar pentru pretențiile succesive ulterioare acestei date, dreptul la acțiune este prescris în conformitate cu prevederile art. 2517 din N.C.C., ambele reglementări având în vedere un termen general de prescripție de 3 ani.
Întrucât în practică au fost exprimate și opinii în sensul că toate cauzele de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției pentru dreptul subiectiv principal își răsfrâng efectele și în privința accesoriilor, concluzie ce reprezintă o concretizare a principiului accesorium sequitur principale, prin decizia nr. 7/27.04.2015, pronunțată în dosarul nr._ /HP/C de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că „Plățile voluntare eșalonate în temeiul O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.”
Cum decizia de dezlegare a chestiunii de drept este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, reținând astfel că plățile voluntare eșalonate nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii și nu a fost dovedită nicio altă cauză de întrerupere, tribunalul constată intervenirea sancțiunii prescrierii dreptului la acțiune aferentă pretențiilor cuvenite pentru perioada 17.04.2009 – 17.02.2012.
Examinând cererea pe fondul cauzei, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 601R din 25.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._, au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sporului de confidențialitate de 15% din indemnizația brută lunară începând cu data de 16.11.2004 la zi și în continuare până la modificarea cadrului legal proporțional cu perioada efectiv lucrată, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Prin decizia civilă nr. 425/R din 17.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._, au fost obligați pârâții să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară începând cu data de 4.12.2004 până la data pronunțării respectiv 17.04.2009 și în continuare până la modificarea cadrului legal.
Relativ la executarea sentințelor civile definitive și irevocabile legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010.
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009 se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 34 % din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 33 % din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 33 % din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept”.
La data de 12.12.2011 a intrat în vigoare Legea 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prin care se modifică art. 1 al ordonanței după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 3 decembrie 2012, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10 % din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35 % din valoarea titlului executoriu”
Titlurile executorii depuse la dosarul cauzei datează din anul 2009 și încă nu au fost puse în executare în totalitate.
În cauză sunt incidente dispozițiile legale sub imperiul cărora au fost pronunțate hotărârile irevocabile, respectiv art. 1082 și art. 1088 cod civil anterior conform cărora, art. 1082 „debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afara numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată”, art. 1088 alin. 1 „la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate”.
În prezent aceste dispoziții legale sunt reluate prin art. 1535 alin.1 Noul Cod Civ. conform căruia „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”.
Este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
Pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum.
Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Existența unui prejudiciu care trebuie acoperit a fost constatat și prin Decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii prin care instanța supremă admițând recursul a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Față de considerentele arătate, tribunalul urmează a admite acțiunea și a obliga pârâții la plata către reclamant a unor daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale, aferente drepturilor bănești cuvenite potrivit Deciziei civile nr.601R/25.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel G. în Dosarul nr._ și Deciziei nr. 425/R/17.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel G. în Dosarul nr._, începând cu data de 18.02.2012 și până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge cererea de chemare în judecată relativ la drepturile aferente perioadei 17.04._12, ca fiind prescrisă.
Admite în partea acțiunea formulată de reclamantul R. L. O., cu domiciliu ales la P. de pe lângă Judecătoria T., jud. G., ..2, jud. G., în contradictoriu cu pârâții: M. P., cu sediul în București, ., sector 5, P. DE PE L. CURTEA DE APEL G., cu sediul în G., ., jud. G. și P. DE PE L. TRIBUNALUL G., cu sediul în G., ., jud. G., având ca obiect drepturi bănești – dobânzi.
Obligă pârâții la plata către reclamant a unor daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale, aferente drepturilor bănești cuvenite potrivit Deciziei civile nr.601R/25.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel G. în Dosarul nr._ și Deciziei nr. 425/R/17.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel G. în Dosarul nr._, începând cu data de 18.02.2012 și până la data plății efective.
Executorie. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
Ș. R. G. T. și C. T.
GREFIER,
E. G.
Red. jud. RS/08.07.2015
Tehnored. gref. GE/23.06.2015/RM/09.07.2015- ex. 6
./
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
