Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1768/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1768/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 1768/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1768/2015
Ședința publică de la 15 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Asistenți Judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: A.-I. L.
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă formulată de reclamantul S. I. ÎNVĂȚĂMÂNT MĂCIN, cu sediul în oraș Măcin, ., jud. Tulcea, în numele membrilor de sindicat A. P., T. V., R. L., D. N., S. A., B. V., G. V., P. G., R. P., O. J., G. P. și B. F., în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. "G. B." MĂCIN, cu sediul în oraș Măcin, ., jud. Tulcea, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că, pârâta a depus la dosar relațiile solicitate de instanță, după care:
Instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 30 iunie 2015, reclamantul S. I. ÎNVĂȚĂMÂNT MĂCIN, în numele membrilor de sindicat A. P., T. V., R. L., D. N., S. A., B. V., G. V., P. G., R. P., O. J., G. P. și B. F., a chemat în judecată pârâta ȘCOALA G. "G. B." MĂCIN, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la calculul salariului de bază al membrilor de sindicat reprezentați, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut
pe țară garantat în plată, începând cu data de 01.01.2012; calculul sporului de vechime cuvenit membrilor de sindicat în raport de vechimea în muncă, ca procent aplicat la salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1, respectiv ca procent aplicat la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată; calculul și plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin calculul salariului conform capetelor 1 și 2 de cerere, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective; plata dobânzii legale pentru diferențele salariale solicitate la capătul 3 de cerere, ce reprezintă prețul lipsei de folosința sumelor cuvenite, începând cu data depunerii cererii și până la plata sumei datorate.
În motivarea acțiunii, s-a susținut că, salarizarea membrilor de sindicat, personal nedidactic sau administrativ, despre care se face vorbire la art. 88 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, trebuia făcută pornind de la salariul minim brut pe țară garantat în plată, la care trebuiau adăugate drepturile salariale suplimentare - în speță, sporul de vechime.
S-a mai susținut că, în mod netemeinic și nelegal, membrii de sindicat reprezentați au fost salarizați la un nivel inferior, prin includerea sporului de vechime în salariul de bază, ceea ce a determinat calculul și plata salariului la un nivel inferior, pornind de la un salariu de bază sub cel minim brut pe țară garantat în plată, astfel că, drepturile membrilor de sindicat - personal nedidactic - reglementate de legislația în vigoare nu au fost acordate.
A mai apreciat reclamantul că, necalcularea salariului de bază la nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată și necalcularea sporului de
vechime prin aplicarea procentului corespunzător vechimii la salariul minim brut pe țară garantat în plată sunt nelegale.
Reclamantul a arătat că, începând cu data de 01.01.2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a suferit modificări, fiind stabilit de legiuitor (pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună) la: 700 lei/lună, în intervalul 01,01._13; 750 lei/lună, în intervalul 01.02._13; 800 lei/lună, în intervalul 01.07._13; 850 lei/lună, în intervalul 01.01._14; 900 lei/lună, în intervalul 01,07._14; 975 lei/lună, în intervalul 01,01._15; 1050 lei/lună, în intervalul 01.07._15.
S-a mai menționat că, întreaga legislație în materia salarizării personalului încadrat pe funcții comune în sectorul bugetar, categorie în care este inclus și
personalul nedidactic (spre deosebire de personalul didactic și didactic auxiliar, salarizat prin legi speciale) reglementează ca elemente esențiale
ale salariului: partea fixă - reprezentată de salariul de bază potrivit încadrării, și partea variabilă - respectiv sporurile calculate la salariul de bază (sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru condiții de muncă etc ), la care se adaugă, în situații excepționale, premiile.
A mai învederat reclamantul că, membrii de sindicat reprezentați erau salarizați în luna decembrie 2009 în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 10/2008 - Anexa nr. V/2b (la 01.04.2008 și la 01.10.2008) - ALTE FUNCȚII COMUNE DIN SECTORUL BUGETAR - Salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat-administrativ, gospodărire, intreținere-reparații și de deservire - Funcții de execuție pe trepte profesionale,
cu salarii de bază stabilite între limite minime și maxime, la care se adăuga sporul de vechime, conform principiului instituit prin HG nr. 281/1993.
S-a mai precizat că Legea nr. 330/2009 garantează, la nivel de principiu, menținerea drepturilor câștigate (în speță drepturi salariale recunoscute și stabilite prin acte normative constituționale si prin contracte colective de muncă) și statuează, la art. 30 alin (5), că în luna ianuarie 2010 salariile nu pot fi diminuate fată de luna decembrie 2009, în același sens fiind și dispozițiile art. 5 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, care instituie dreptul personalului
aflat in funcție la data de 31 decembrie 2009 de a-si păstra salariul începând cu data de 1 ianuarie 2010. In același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație în recurs în interesul legii prin Decizia nr. 11/08.10.2012 (dosar nr. 10/2012), statuându-se că la data de 01.01.2010, reîncadrarea și salarizarea personalului trebuiau făcută conform coeficienților și salariului avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu Legea nr. 221/2008.
A mai precizat reclamantul că, potrivit Legii nr. 330/2009, în anul 2010, personalul nedidactic aflat în funcție la data de 31.12.2009, și-a
păstrat salariul avut, salariul de bază potrivit încadrării la data de 01.01.2010 fiind cel prevăzut de anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008.
Totodată, reclamantul a susținut că, salariul de bază pe anul 2011 nu poate fi mai mic decât cel cuvenit salariaților din sistemul public, în baza actelor normative constitutionale si a hotărârilor judecătorești, în luna decembrie 2009, diminuat conform dispozițiilor Legii nr. 118/2010 si majorat cu 15% potrivit Legii nr. 285/2010, astfel că, majorarea salariului cu 15% prevăzută de art. 1 din Legea nr. 285/2010 se aplică tot la salariile de bază reglementate de
anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008.
S-a mai susținut că, majorările salariale acordate în anul 2012 prin O.U.G. nr. 19/2012 s-au aplicat tot la salariile de bază reglementate de
anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008, astfel că, deși la data de 01.01.2012, potrivit HG nr. 1225/2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a devenit 700 de lei, salariile de bază ale membrilor de sindicat reprezentați au fost menținute sub acest nivel.
Reclamantul a mai susținut că, membrii de sindicat reprezentați nu au beneficiat de calculul salariului conform prevederilor legale citate, prin raportare la salariul mediu brut pe țară garantat în plată la care să se adauge sporul de vechime calculat prin raportare la salariul minim brut pe țară garantat în plată, ținând cont și de dispozițiile aplicabile în materia sporului de vechime.
Reclamantul a menționat că, până la data de 01.01.2010, cuantumul sporului de vechime a fost reglementat pentru personalul nedidactic prin H.G. nr. 281/1993, contractul colectiv de muncă la nivel național și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, fiind în egală măsură prevăzut și de O.G. nr. 10/2008, iar de la data de 01.01.2010 de legile-cadru privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, dar și de contractele colective de muncă la nivel de sector de activitate - învățământ preuniversitar.
A mai susținut reclamantul că, membrii de sindicat – personal nedidactic -
au fost privați de drepturile cuvenite, întrucât salariul de bază a fost calculat greșit, cu încălcarea dispozițiilor speciale aplicabile, și sporul de vechime a fost incorect calculat, în condițiile în care procentul corespunzător tranșei de vechime a fost aplicat la o bază diminuată, iar nu la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
S-a mai învederat de către reclamant că, așa cum rezultă din adeverințele emise de unitatea de învățământ și din extrasele din statele de plată anexate cererii de chemare în judecată, nu există nicio diferență de salarizare între persoanele cu o vechime mai mică și cele cu o vechime mai mare, ceea ce este incorect și contrar principiilor care guvernează sistemul de salarizare din România, indiferent de sector de activitate.
În susținerea pretențiilor, reclamantul a invocat și practica similară a instanțelor de judecată - respectiv Tribunalul D., care, prin sentința nr. 4371/08.09.2014 (dosar nr._ ), irevocabilă prin neapelare, a obligat unitatea de învățământ față de salariatul personal nedidactic, la: calculul salariului cu luarea în considerare a salariului minim brut pe țară garantat în plată, calculul sporului de vechime prin aplicarea procentului la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și plata diferențelor salariale rezultate în urma recalculării celor două.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea capetelor 1, 2 și 3 de cerere astfel cum au fost formulate și obligarea pârâtei la calculul salariului de bază al membrilor de sindicat reprezentați, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu data de 01.01.2012; calculul sporului de vechime cuvenit membrilor de sindicat în raport de vechimea în muncă, ca procent aplicat la salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1, respectiv ca procent aplicat la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată; calculul și plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele
cuvenite prin calculul salariului conform capetelor 1 și 2 de cerere, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației la data
plății efective, apreciind că, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată, pârâta datorează și dobânda legală la diferențele salariale neacordate, reprezentând lipsa folosinței drepturilor cuvenite, iar daunele-
interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unei obligații a angajatorului.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 148 și urm., art.194 și art.517 alin. (4) din Noul cod de procedură civilă: art.
160 si art. 268 alin. (1) lit. c), art. 278 alin. (1) din Codul muncii: art. 28, art. 133, art. 148 și art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011;
art. i și art 2 din HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, HG nr. 871/2013 și HG nr. 1091/2014: art. 2 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din HG nr. 281/1993;
art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 24/2000; art. 1, art. 22 (1) și anexa V/2 din OUG nr. 10/2008; art. 3 lit. c), art. 7, art. 16 alin. (1), (2), (3), art. 30 alin. (6) din Legea-cadru nr. 330/2009; art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG. nr. 1/2010; art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2), art. 11 alin. (2), (3), (4), (5),
art. 33 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010; art. 1 alin. (1), (3), art, 4 alin. (2), (3) si art. 6 alin. (1) din Legea nr. 285/2010; art. unic pct. 2 art. II-
art. 1 din Legea nr. 283/2011, art. 1 alin. (1) din OUG nr. 19/2012, art 1 din OUG nr. 84/2012, art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 103/2013, art. 1
alin. (1) și (2) din OUG. nr. 83/2014; art. 14 și art. 36 alin. (1) din contractele colective de muncă la nivel de ramură/sector; art. 41 alin. (3) lit. d) din
CCMUNNN 2007-2010; art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1996 și art. 41 alin. (5) din Constituția României; art. 2 din OG nr. 13/2011, ale ale art.
1530, art. 1531 și art. 1535 din Noul Cod Civil.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar tabel și împuterniciri semnate de membrii de sindicat reprezentați în vederea promovării acțiunii și adeverințe emise de pârâtă din care rezultă faptul că membrii de sindicat reprezentați nu au beneficiat de plata salariului de bază la nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată și nici de calculul sporului de vechime prin raportare la salariul minim brut pe țară garantat în plată.
În apărare, la data de 16 iulie 2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că, salariile de bază pentru personalul administrativ se stabilesc în conformitate cu prevederile O.G. nr. 10/2008, ale Lg. 330/2009 și ale Lg. 285/2010, cu modificările și completările ulterioare, iar în conformitate cu prevederile Lg. 330/2009 și ale Lg. 285/2010, sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază.
Pârâta a mai menționat că, începând cu anul 2011, salarizarea personalului din învățământ didactic și nedidactic, se face prin aplicația electronică Edusal, aplicație în care salariul de bază se calculează automat, fără intervenția operatorului unității.
A mai susținut pârâta că, a procedat în mod corect la stabilirea salariilor de bază, inclusiv a salariului minim brut garantat în plată, aplicând întocmai dispozițiile legale în vigoare.
Examinând cauza, în raport de probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamanții membri de sindicat sunt salariați ai pârâtei, ocupând o funcție nedidactică în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată cu o anumită vechime în muncă, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Potrivit art. 164 Codul muncii:
(1) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.
(2) Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
(3) Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.
(4) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului.
Pe de altă parte, conform art. 1 din H.G. nr. 1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, rezultă că, „ începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră”, iar potrivit art. 2 “pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1”.
Ulterior, art. 1 din H.G. nr. 23/2013 a stabilit că salariul de bază minim brut pe țară este de 750 lei lunar începând cu data de 01.02.2013, iar art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 871/2013 a mărit valoarea acestuia la 850 lei începând cu data de 01 ianuarie 2014 pentru ca alin. (2) să îl majoreze la 900 lei începând cu data de 01 iulie 2014.
Pentru anul 2015, s-a aplicat H.G. nr. 1091/2014 care stabilește acest salariu după cum urmează: de la 01 ianuarie 2015 - 975 lei/lunar pentru un program complet de lucru de 168,667 de ore în medie pe lună în anul 2015 reprezentând 6,225 lei/oră.
Toate aceste acte normative au stipulat la art. 2 că „ pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1”.
Este indiscutabil că reclamanții sunt angajați ai sectorului bugetar în sensul textului de lege evocat, fiind salarizați potrivit Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Art. 10 din acest act normativ prevede că, salariul de bază se stabilește prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzătoare claselor de salarizare cu valoarea de referință care la data întrării în vigoare a legii era în cuantum de 600 lei.
În continuare, art. 11 din Lege prevede că, la clasele de salarizare și coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexe pentru funcțiile de execuție se adaugă 5 gradații corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă.
Rezultă astfel că, la salariul de bază se adaugă și gradația corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă, concluzia fiind în concordanță cu dispozițiile art. 13 alin. (3) din lege, potrivit cărora „în cadrul fiecărui grad sau fiecărei trepte profesionale, diferențierea salariilor de bază se face, de regulă, pe un număr de 5 gradații, corespunzătoare celor 5 tranșe de vechime în muncă, prevăzute la art. 11”.
În același timp, conform art. 15 alin. (1) din Lg. 284/2010 rezultă că, “pentru personalul care ocupă o funcție de conducere, diferențierea salariilor de bază se face potrivit prevederilor art. 13, utilizându-se, de regulă, două niveluri de salarizare corespunzătoare celor două grade, care conțin sporul de vechime în muncă la valoarea maxima”.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 alin. (5) din Lg. 285/2010, “în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege”.
Deci, potrivit Anexei nr. II/1 la Legea cadru nr. 330/2009, art. 1 alin. (5) din Lg. 285/2010 și Lg. 284/2010, rezultă că sporul de vechime reprezintă un element al sistemului de salarizare încorporat sau inclus în salariul de bază.
În concluzie, salariul minim brut garantat în plată pe țară trebuie să fie un standard minim la care trebuie să ajungă salariul de bază al personalului din sectorul bugetar, salariu care are însă inclus în cuantumul său și sporul de vechime.
În alte cuvinte, dacă ne raportăm la data de 01 ianuarie 2012, salariul de bază al reclamanților în care se include și sporul de vechime în muncă trebuie să fie de minim 700 lei, conform art. 1 din H.G. nr. 1225/2011.
Or, din adeverințele depuse de reclamanți la dosarul cauzei, rezultă că acest cuantum minim a fost respectat, concluzia fiind similară și pentru anii 2013, 2014 și 2015 raportat la cuantumurile minime ale salariului minim brut prevăzut de lege pentru fiecare an.
Față de toate aceste considerente, instanța constată că, primele două capete de cerere sunt neîntemeiate, nefiind cazul recalculării drepturilor salariale ale reclamanților sau a sporului de vechime care au fost corect stabilite în modalitatea anterior prezentată.
Pe cale de consecință, instanța va respinge și ultimele două capete de cerere cu caracter accesoriu pentru aceleași considerente de fapt și de drept, în cauză neimpunându-se plata vreunei diferențe salariale în favoarea reclamanților, diferențe care să fie actualizate cu rata inflației sau cu dobânda legală, așa cum s-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. I. ÎNVĂȚĂMÂNT MĂCIN, cu sediul în oraș Măcin, ., jud. Tulcea, în numele membrilor de sindicat A. P., T. V., R. L., D. N., S. A., B. V., G. V., P. G., R. P., O. J., G. P. și B. F., în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. "G. B." MĂCIN, cu sediul în oraș Măcin, ., jud. Tulcea, având ca obiect drepturi bănești, în totalitate, ca nefondată.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică de la 15 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
L.-D. P. G. T. C. T.
GREFIER,
A.-I. L.
red. Jud. LDP/12.11.2015
tehnored gref. LAI/13.11.2015/4 ex./.>
| ← Contestaţie act. Sentința nr. 1810/2015. Tribunalul TULCEA | Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 1806/2015. Tribunalul... → |
|---|
